68,811 matches
-
umbre de la Charon cer să le primească-n luntrea-i de mister împărăția Hadesului vrând - la Styx, pe mal, de veghe stau fumând... (...ca-n Dante, șiruri vin ai morții sclavi: zdrobiți cei din războaie, tineri bravi cei ce-au căzut - dreptății străjuind - cei răstigniți și cei plătiți cu-argint cei mulți și proști, și filosofii gravi ca-n Dante, șiruri trec ai morții sclavi...) ...da! Charon mă așteaptă zi de zi ci eu mai pufăi - bine-i a trăi chiar
Fumând pe malul Styxului… by Radu Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/4578_a_5903]
-
asta, în viața asta în care am ajuns să banalizăm și cele mai importante lucruri ... da, e limpede, chiar acum cînd spun aceste lucruri aflu că a murit și domnul stere contabilul de la fabrica de ulei. cum a murit? a căzut de pe scară în timp ce curăța adăpostul porumbeilor. e clar. nici o scară nu stă întîmplător lîngă un perete. fiecare își provoacă drumul în felul său. și apoi domnul stere avea un fel al lui de a fi că părea să fie jumătate
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
un șvarț, un mahmahon, o bere: trece vremea... Știu o vorbă: calul de dar, de două ori să-l țeseli. Cât eu mă mai abat pe la o ciorbă de burtă, - sănătoși să-mi fiți, și veseli! Ca mâine, vai, sacaua cade-n șanțul grădinii ofițerului, - nici gând să bage, el, de seamă, prins în lanțul atâtor slăbiciuni (le iau pe rând: ceaprazuri, pinteni, cozoroc, egretă, - pe fiecare, grija lui apese-l!); eu scot o trufanda din vinegretă și-atâta-ți spun
Baladă by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/4685_a_6010]
-
că le măsuram în cuvinte adâncimea mierii și-i ungeam la subțiorile sufletului. Nu vi s-a spus o părere - că ați trecut ca o umbră de pasăre peste sistole și diastole dar fără să zburați. 4. Dâre de soare căzute-ntre fagi tremurau deasupra umbrelor, din urmă și de apoi. Prin sita lor - ah, iar și iar, fi-vom plecați de umbra și toamna din noi. Din melancolia pasului răsărea brândușa de toamnă, din rădăcina ei au zburat și-acele
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
viața din vis. Acea dorință mai clară decât o oglindă e-n ochiul pătimaș al brândușei. Acea dorință de a sorbi cerul brumelor, de a îndemna păsări prelungi către trestia inimii, de-a face să tremure-n dâre de soare căzute-ntre fagi, deasupra umbrelor, din urmă și de apoi, genele subțiate și pașii putreziți de veri întregi de frunze care au făgăduit de noi. Lângă vocea fără prihană și fără tihnă a izvoarelor. Și peste toate, aerul din care-a
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
Eu stau la hotarele morții ca azi după ieri. De ieri nu pot vorbi decât bătrânii și piatra care i-a văzut. 6. Speranța într-un trup și un suflet toate ale ei, speranța întrupată și însuflețită, să nu-mi cadă ca urâta ploaie resemnată, pustie, lacrima pieirii. Speranța zgribulind în ploaia tristeții, noi, în noiembrie, amăgiți, departe, uitând aproape firul de iarbă, abia crescut prin amândoi. 7. În timpul și în cercul acestei muzici ucigătoare, turbate, demențiale, avertizând despre sex, blue
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
mai jos de bine! Nici dorul umbrei nu mai vrea Să se răsfețe după pleoape? Privirea ți-e o veghe rea Ce vrea-n lumină să mă-ngroape? De ce să-ți fiu mereu supus, Pământul tău, posomorâtul? Doar barda lunii cade-n sus Dorințelor să taie gâtul... Nicio uimire, niciun gest De împăcare nu te cheamă? Sunt arhimedic punct celest, Ori melc închis în el de teamă... 1979 OEDIP SINGUR Cu unghiile-nfipte-n ochi mă zbat Cu sânge viu pe fața-ntunecată
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
ce prea ușor te iartă. Vei aștepta zadarnic să mai viu, Să vezi cum urcă sângele-n statuie, Când eu te-nchid în gânduri ca-n sicriu Și din priviri bat ultimele cuie... 1982 ȘI... Și neaua care tot mai cade Stârnind bulboane și cascade... Și munții care se îneacă De-o răzvrătită tuse seacă... Și nopțile ce se anină Cu disperare de lumină... Și lacrimile ce îngheață Ca somnul visului pe față... Și patimile iluzorii Pe care le sărută zorii
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
de geometrii sugerând inscripții primordiale aidoma unor rămășițe de templu un phantastikon astrologic șoptit de o entitate Pierdută în mădularele manuscriselor din Alexandria până ajunserăm în câmpul cu greieri unde sfârșitul unei plăsmuiri înseamnă începutul alteia fiindcă profesorul... Pe nesimțite căzu seara și când nemărginirea plată fu scrisă în întregul ei printr-un efort considerabil îmi îndreptai demonstrația spre labirintul înstelat P.S. Și fiindcă ochii ei verzi mă ademeneau Irepresibil Vino la noapte coasta să-mi frângi vino la noapte acolo
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
și până aici. Deocamdată, nu-i nicio grabă, nici oboseală, nici lene nu-i. Cum nici timp nu e și, poate, nici așteptare. Doar un om un pic trist, care ține în palmă puțin pământ și apoi îl lasă să cadă urmărindu-l cum cade, cade, cade, încet, foarte încet, spre pământ. CONTRACT Nu de mult, un prieten poet, un pic ciudat, mi-a propus să-mi public noile versuri la Editura Pământ. „- Sunt patronul ei” - a adăugat-, „poți avea deplină
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
nu-i nicio grabă, nici oboseală, nici lene nu-i. Cum nici timp nu e și, poate, nici așteptare. Doar un om un pic trist, care ține în palmă puțin pământ și apoi îl lasă să cadă urmărindu-l cum cade, cade, cade, încet, foarte încet, spre pământ. CONTRACT Nu de mult, un prieten poet, un pic ciudat, mi-a propus să-mi public noile versuri la Editura Pământ. „- Sunt patronul ei” - a adăugat-, „poți avea deplină încredere, e o casă
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
-i nicio grabă, nici oboseală, nici lene nu-i. Cum nici timp nu e și, poate, nici așteptare. Doar un om un pic trist, care ține în palmă puțin pământ și apoi îl lasă să cadă urmărindu-l cum cade, cade, cade, încet, foarte încet, spre pământ. CONTRACT Nu de mult, un prieten poet, un pic ciudat, mi-a propus să-mi public noile versuri la Editura Pământ. „- Sunt patronul ei” - a adăugat-, „poți avea deplină încredere, e o casă foarte
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
nicio grabă, nici oboseală, nici lene nu-i. Cum nici timp nu e și, poate, nici așteptare. Doar un om un pic trist, care ține în palmă puțin pământ și apoi îl lasă să cadă urmărindu-l cum cade, cade, cade, încet, foarte încet, spre pământ. CONTRACT Nu de mult, un prieten poet, un pic ciudat, mi-a propus să-mi public noile versuri la Editura Pământ. „- Sunt patronul ei” - a adăugat-, „poți avea deplină încredere, e o casă foarte exigentă
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
vocea tunătoare a Omului, mușchii lui vânjoși, sângele lui aprins, vuind peste continentele supuse. Numai că astăzi, despăturind contractul, Mi s-a părut că citesc, scris cu roșu, sub „S.R.L. Pământ”, că se semnează numai cu sânge. O umbră mare căzuse dintr-odată pe foaia elegant imprimată a acelei Societăți cu, totuși, o răspundere limitată. CÂNTEC SIMPLU Mâna ta albă coborând spre umărul meu lasă o tandră umbră, - un mic nor oprit în dreptul soarelui ce-ți sclipește în ochi. Nu o
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
gând nerostit Să bați sfios Cuvântul e un pisc de-nchipuire Pe care urci și nu-l atingi nicicând, Când dibuie un rost să se înșire În vîrful de lumină e alt gând; Și e mereu prăpastie adâncă În care cazi bezmetic și fricos, Când pare că piciorul e pe stâncă Adâncul de-nțeles e mult mai jos; Dar, sângerând prin liniștea fierbinte Spre întruparea gândului topit, Să bați sfios cuprinsurile sfinte, Străluminat de lame ca-ntr-un schit Voi toți
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
Când te-am găsit n-a fost un ceas oricare, Un semn de drum se zvârcolea în piept, Ceva voia să urce și să vadă; Cuvânt știut, dar niciodată spus, Eram ca o nălucă de cascadă Care-aștepta o zi să cadă-n sus; Și niciun zbor și nicio urmă vie, Zăpada astupase drumul lung; Ce-a fost, a fost ce trebuia să fie; În niciun cer nu se cădea s-ajung; Nu orice bob se macină la moară Și nu răsare
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
niciodată spus, Eram ca o nălucă de cascadă Care-aștepta o zi să cadă-n sus; Și niciun zbor și nicio urmă vie, Zăpada astupase drumul lung; Ce-a fost, a fost ce trebuia să fie; În niciun cer nu se cădea s-ajung; Nu orice bob se macină la moară Și nu răsare muntele din șes, Iar ce se naște, trebuie să moară, Ca să se-ncarce vremea de-nțeles
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
portret toată luna septembrie copiii din cartier au călcat numai pe rândunici moarte în timp ce se jucau cu o mască de aur prinzând în ea frigul abia coborât de pe culmi apoi îl lăsau liber și tăceau în schimbul unei frunze uscate ce cădea dintr-un frasin despre un câine care și-a început râsul în ochii unei statui fără bucurie mă pregătesc de un an să vă spun câinele se depărta printre copaci cum ai trage plapuma de pe o frumoasă femeie când doarme
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
trebuie decât să ierți ca să menții proaspăt trandafirul cu ghimpi crează un labirint pentru a jindui ieșirea Ține aproape ca să nu-ți pierzi îngerul Nu trebuie decât să spinteci pepenele roșu ca să afli adevărul de pe buzele muribundului Era vorba să cadă meteoritul și-n orășelul nostru gri era vorba să nu mai dormim. Amfiteatru roman la Siracuza Pe unde s-au sfâșiat leii domnește furnica Cu aceleași fierăstraie lumina taie treptele de piatră Împărații credeau că vor muri doar gladiatorii În
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
cu sîngele meu pe pielea lor foșnitoare, toată ziua este un așternut gol și pustiu ca mesele unui restaurant prin care se aud nunțile pe perdelele trase ca niște mirese răs-tihnite în pat, toată ziua este un taler pe care cad bănuții de bronz ai mirelui, frunze pe care nu le mai calcă nimeni în picioare, la rîndul ei crucea iese din mine și se așează pe turlele bisericilor în care nu am intrat, a iubit și ea ca mine, pe
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4927_a_6252]
-
bătrâne - simt fiori de oroare - cum sunt acelea ale căror tălpi refuz de atâția ani să le spăl în joia verde. chiar și f. ia parte cu însuflețire la o asemenea penitență. după ce botinele urcă o treaptă în spatele lor întunericul cade greu ca o draperie. la atingere pare schmarren. așa mi-l închipui încercând să-mi alung spaima. desert la tigaie din aluat de clătite la o masă pentru nebuni uriași. umeri degete brațe chircite șolduri sâni capete alungite colcăie în
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
sisi are privirea unei surde. ucăi nu i se pare nimic ciudat. atacul de panică îi produce hiperventilație așa că respiră precipitat în pungă. cum stă în capul oaselor pieptul îngust se ridică și coboară cu precizie de metronom. lumina tăioasă cade peste sisi ocolindu-le pe irma și pe julie. die seltsame frau femeia ciudată în rochie neagră închisă până la gât. cu ghete negre și pălărie neagră cu voal des dat pe spate peste borul lat. uca încremenește când îi vede
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
cu sîngele meu pe pielea lor foșnitoare, toată ziua este un așternut gol și pustiu ca mesele unui restaurant prin care se aud nunțile pe perdelele trase ca niște mirese răs-tihnite în pat, toată ziua este un taler pe care cad bănuții de bronz ai mirelui, frunze pe care nu le mai calcă nimeni în picioare, la rîndul ei crucea iese din mine și se așează pe turlele bisericilor în care nu am intrat, a iubit și ea ca mine, pe
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
Ioan Moldovan carbon Visam prin noiembrie nouăzeci și trei că mă priveam în oglindă Și-mi cădeau sfărmicioși dinții din gură Astăzi, ehei, într-adevăr, ei se clatină, mă dor, vor cădea. Într-atât, venind din viitor, cum se tot zice, bătrânețea Se anunță cu un vis urât, până să cadă peste mine și c-o nuia
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
Ioan Moldovan carbon Visam prin noiembrie nouăzeci și trei că mă priveam în oglindă Și-mi cădeau sfărmicioși dinții din gură Astăzi, ehei, într-adevăr, ei se clatină, mă dor, vor cădea. Într-atât, venind din viitor, cum se tot zice, bătrânețea Se anunță cu un vis urât, până să cadă peste mine și c-o nuia De carbon Să mă despice. fără împrejurimi Înainte de masă e pregătirea mesei de azi de
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]