1,128 matches
-
s-au comportat precum cei din anii obsedantului deceniu, care reclamau ei înșiși pedepsirea victimelor, ci i-au apărat pe protestatarii apelând la diferite forme de captatio benevolentiae în proces, invocând, de pildă, tinerețea inculpaților, lipsa lor de experiență ori căința acestora. Procesul a fost înregistrat, filmat și transmis în direct pentru Ceaușescu, pe o rețea interioară a nomenclaturii. Deportarea și urmările revoltei Deportații au fost supravegheați continuu (acasă și la noul serviciu), impunându-li-se un program strict. Colegii de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
păcatul pe care nu ajunge să-l săvârșească. Puterea de neînvins a instinctului îi dă o surescitare învecinată cu sminteala. Luptându-se din greu cu propria senzualitate, idealistul Andronic, cel ce năzuise să fie un „popă reformator”, zbătându-se între căință și dorință, se prăvălește în marasmul unor trăiri haotice și impure. După sinuciderea, nemotivată, a Rahilei, degringolada lui se precipită spre un jalnic sfârșit. Dacă postura sentențios-cogitativă nu o prinde deloc pe autoare, târând confesiunea într-o încețoșare fără speranță
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
instinctele bestiale, sunt Dora Roza, Teofil Boboc și alții. Personajul principal e Zoli, fost militant, bărbat ce se crezuse constructor al unui pod de aur și care, în realitate, a zidit unul de gheață. E un suflet dezamăgit, torturat de căințe, de remușcări. Drama acestui om sfârșit, retras în satul natal, unde nu e așteptat de nimeni, zbuciumul acestui suflet pustiit învederează imposibilitatea evitării răului prin boicotarea istoriei. Atitudinea capitulării adoptată de el (și, mai înainte, de istoricul Dan Damian) echivalează
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
versuri, Trefleac voivod, sunt diseminate aluzii de un umor căznit și adeseori inept la adresa domnitorului Al. I. Cuza. O. ține să lanseze și un personaj popular, Fâl-fâl-son: Trei feți logofeți sau Povestea lui Fâl-fâl-son, Botezul lui Fâl-fâl-son în balta Cișmegiului, Căința lui Fâl-fâl-son (toate tipărite în 1857). Dar anecdotica lui e cu totul nesărată. Ca umorist, O. are un haz forțat, grosier și chiar imund uneori. Satirele lui - incluse și în cele trei volume de Opere satirice (1875) - impun prin alura
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
și a Românii de J.-L. Carra. SCRIERI: Floricele de primăvară, București, 1854; Târgul cu idei sau Buletinul Cișmegiului, I-IX, București, 1857; Trei feți logofeți sau Povestea lui Fâl-fâl-son, București, 1857; Botezul lui Fâl-fâl-son în balta Cișmegiului, București, 1857; Căința lui Fâl-fâl-son, București, 1857; Misterele mahalalelor sau Cronica scandaloasă a orașului, I-IX, București, 1857-1858; O fată de măritat, București, 1858; ed. București, 1908; Iane Halvagiopol, București, 1858; ed. Râmnicu Vâlcea, 1872; Panorama sau Mineiele lui Nikipercea, I-II, București
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
opinie democrată cu mai îndepărtatul lor trecut. Acest moment s-a transformat într-un veritabil test de maturitate comunitară. Vom ști oare să-l trecem? Refuzul fatalitățiitc " Refuzul fatalității" Nu trăim într-o societate unde dialectica atât de fină între căință și iertare să fie repede înțeleasă. După cum răul demisiei morale are un context specific, binele nu se poate dispensa de o atentă propedeutică. Copleșit de culpă, penitentul nu mărturisește nimic, doar simple formalități, în fața unei audiențe inchizitoriale. Ar fi poate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se risipesc. Frunzele smochinului care ne-a umbrit rușinea pălesc, blestemate de Cuvântul Tatălui. Revelația nimicniciei și a morții marchează „începutul deliberării mele”, moment în care „cuțitul se afundă cel mai adânc în rană”; este clipa „acceptării sau nu a căinței. E începutul vieții mele. Îmi joc aici soarta”. Pentru creștini, pare să sugereze duhovnicul athonit, doar începutul - și niciodată sfârșitul - descoperă „realitatea tragică” a limitei. Aici, limita se asumă prin reîntoarcerea în globul de lumină „de unde am fost aruncați”. Cine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ei au inaugurat noul regim pe picior de egalitate economică și politică cu orice altă formațiune democratică. Cu toate acestea, În ciuda frumoaselor lor victorii politice și economice, victorii care vor merge până la Întâmpinarea generoasă a alternanțelor, În ciuda actelor simbolice de căință - este cazul președintelui Kwasniewski, care, cu ocazia victoriei electorale a taberei sale, a cerut iertare pentru crimele comise În numele comunismului -, trecutul nu s-a șters Încă nici pentru ei. O demonstrează furia autobiografică ce a pus stăpânire pe foștii responsabili
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
care vorbea de parcă recita o lecție). — Știți, în cele douăzeci de milioane se aflau desigur și toți cei care mureau de bătrânețe. În patru ani, asta înseamnă ceva lume! (fostul ministru). — Masacrele de la Katyn... (funcționara de la Cultură). — Datoria memoriei... (intelectualul). — Căința... (bărbatul care, cu câteva minute în urmă, se ciocnise ușor de o femeie în fața mesei pe care erau așezate salatele și făcuse o strâmbătură mâhnită: la fel ca acum, când vorbea despre căință). Ascultați, e foarte simplu. În arhivele pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Katyn... (funcționara de la Cultură). — Datoria memoriei... (intelectualul). — Căința... (bărbatul care, cu câteva minute în urmă, se ciocnise ușor de o femeie în fața mesei pe care erau așezate salatele și făcuse o strâmbătură mâhnită: la fel ca acum, când vorbea despre căință). Ascultați, e foarte simplu. În arhivele pe care le-am cercetat la Moscova, se vede negru pe alb: dacă rușii nu s-ar fi târât atât de încet prin Polonia și Germania, ar fi putut fi salvați cel puțin o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mâncau, gustau din vin, zâmbeau, vorbeau despre lagăre. Privirea soldatului nu judeca, se așeza peste lucruri și peste ființe, cu o detașare amară și înțelegea totul. Pricepea că toți cei care vorbeau în sala aceea despre milioanele de victime, despre căință, despre datoria memoriei, mințeau. Nu că victimele acelea n-ar fi existat. Soldatul încă mai păstra urme de rămășițe omenești lipite de mâini, de cutele tunicii. Dar la vremea martiriului și a morții lor, fiecare dintre ele avea un chip
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nici o clipă de liniște milioanelor de morți, reiterându-le chinul în fața camerelor de luat vederi, în paginile ziarelor, pe ecrane. În fiecare zi trebuia născocit ceva nou. Când era vorba despre chipul fals-pocăit al unui episcop care se pierdea în căință, când era vorba despre polițiști, înfățișați ca niște penitenți de neconsolat, care cereau iertare pentru erorile colegilor lor de acum o jumătate de veac. Și într-o zi, găselnița asta nemaipomenită! De ce, adică, să nu-i poți acuza de încetineală
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
spate”, și Începe să-I stropească picioarele cu lacrimi. Verbul grecesc Înseamnă exact „a uda”, chiar „a ploua”, În nici un caz „a spăla”, cum s-a Încetățenit printr-o Vulgată pioasă. Femeia Își deschide rezervorul sufletului, din care țâșnește „ploaia” căinței, stropind picioarele Mântuitorului. Apoi Le miruiește În semn de prețuire. Lacrimi și mir: două simboluri extraordinare, pe care tradiția patristică le va specula Îndelung. Ar mai trebui remarcată și utilizarea verbului haptein de către fariseu, același verb pe care Isus Îl
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Maria, sora celui Înviat din morți. Spre deosebire de Marcu și Matei, urmând scenariul lucanian, Ioan o Înfățișează pe Maria ungând cu nard picioarele Domnului. Spre deosebire de Marcu și Matei, la Ioan I Se ung picioarele, nu capul; spre deosebire de Luca, lipsesc lacrimile de căință. Prin urmare, Luca sugerează o posibilă, chiar dacă nu explicită, coincidență Între femeia păcătoasă, care se pocăiește spălând picioarele lui Isus, și Maria Magdalena, În vreme ce Ioan o identifică pe femeie cu Maria din Betania. Amalgamarea celor trei personaje, propusă de câțiva
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
preia, hiperbolizând, versiunea tendențioasă a maestrului. Iuda apare ca un adevărat monstru, a cărui moarte va intoxica Întreaga regiune. Evul Mediu va amplifica, la rândul său, acest tip de reprezentare, deși nu lipsesc nici scenariile inverse, care pus accentul pe căința sinceră a personajului. Din lectura intertextuală și intratextuală a mărturiilor aș propune următoarea ipoteză. În privința sfârșitului, cred că Matei ne oferă versiunea cea mai plauzibilă. Aflând verdictul În procesul lui Isus, Iuda e revoltat și răvășit. Într-un prim moment
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Sărutul final este, după Origen, dovada cea mai clară a respectului pe care ucenicul I-l păstrează Învățătorului său până În ultima clipă. „El avea În suflet ceva amestecat (ti anamemigmenon)”, un „rest de bunătate.” Spre deosebire de alți Părinți, Origen insistă asupra căinței lui Iuda. De la Ioan citează informația, pe care o creditează sută la sută, cum că Iuda ar fi fost casierul grupului, hoț și arghirofil, dar imediat adaugă un bemol, În nota lui Matei: din moment ce a fost cuprins de remușcări după
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
azi. CB: Tocmai scriu un studiu pe acest subiect și sunt fascinat de peripețiile personajului de-a lungul secolelor. Nuanțele Încep chiar de la evangheliști. Marcu Îl prezintă detașat, fără nici o ranchiună, neacordându-i, de altfel, mare importanță. Matei adaugă episodul căinței și al sinuciderii. În fine, Luca, dar mai ales Ioan, care-l detestă fanatic, Îl echivalează pe Iuda cu diavolul. Câteva Întrebări trebuie ridicate aici și trebuie să spun că ele merită o adâncă reflecție. În primul rând, de ce Jertfa
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sunt atitudini care vin dinspre cel prejudiciat către cel care a comis vinovăția sau prejudiciul. Împăcarea are semnificația simbolică a ștergerii vinovăției, a anulării acesteia și a refacerii relațiilor dintre cele două persoane. Ultima formă de anulare a chinului este căința, regretul sincer pentru păcatul comis și dorința de a-și repara greșeala, vinovăția. În acest caz, chinul este acceptat ca fiind o cale absolut obligatorie de parcurs. Nu poți spera În mântuire dacă nu treci tu Însuți prin nenorocirile pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mântuirii, a salvării și a purificării sale sufletești, morală și spirituală, pentru a-și putea redobândi starea sa originară. Omul nu poate fi distrus, fiind creația lui Dumnezeu. El poate cădea prin păcat, dar se poate mântui prin suferință, prin căința recunoașterii și desprinderii de păcatele sale. În felul acesta, mântuirea devine un exercițiu sufletesc și spiritual/moral de purificare. Acceptarea privațiunilor fizice, retragerea din lume, adoptarea unei vieți sobre și izolate pentru a favoriza deschiderea interioară semnifică ieșirea și depășirea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
din condiția de puritate primară În calitatea sa de „creație a lui Dumnezeu”. Efectele vinovăției, după K. Jaspers, sunt următoarele: crima este o vinovăție pedepsită; vinovăția politică atrage după sine răspunderea În fața statului și a istoriei; vinovăția morală duce la căință, remușcare și Închiderea dureroasă În sine; vinovăția metafizică are drept consecință o transformare a conștiinței pe care omul o are despre el Însuși În fața sa și În fața lui Dumnezeu; această transformare este un act interior, din care, printr-un proces
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
măsura actelor umane”. Care sunt căile restaurării morale și sufletești ale omului? În primul rând, conștientizarea vinovăției sau a păcatului. Mărturisirea sau confesiunea ca formă de „aducere În câmpul conștiinței” a acestora. Împăcarea prin stingerea conflictelor și iertarea celor vinovați. Căința ca o stare de autoreflectare asupra propriilor sale acte negative și regretul de a le fi comis. Dorința de a se reabilita sufletește și moral. Ori această dorință de reabilitare, de restaurare a omului, este o acțiune psihomorală care o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
oferă perspectiva reparatorie a speranței. Ne găsim În fața unei duble situații, atât din punct de vedere psihologic, cât și moral. Este vorba de sentimentele Eului raportate la timp. În sensul acesta, distingem sentimente psihomorale care se situează În raport cu trecutul - regretul, căința și remușcările - și sentimente psihomorale care se situează În raport cu viitorul: Încrederea În progres, speranța, teama (R. Le Senneă. Se poate vedea că, În multe privințe, aceste grupe de sentimente sunt complementare, echilibrându-se reciproc. Aceasta ne dovedește, o dată În plus
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
complementare, echilibrându-se reciproc. Aceasta ne dovedește, o dată În plus, că ele au o origine comună, pe care trebuie să o situăm În conștiința morală a persoanei. Ne vom referi În continuare la sentimentele psihomorale raportate la trecutul persoanei: regretul, căința și remușcările. 1. Regretul Orice regret este obiectiv. El se referă la o situație concretă, bine determinată și delimitată În timp. Prin aceasta, el are un caracter exterior În raport cu persoana, care adesea consideră că, deși a comis un act reprobabil
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoana, care adesea consideră că, deși a comis un act reprobabil, producerea acestuia a fost independentă de voința sa. Vinovăția legată de faptul comis este mai puțin, sau chiar deloc, resimțită interior către de persoană, ea rămânând În afara acesteia. 2. Căința Căința, ca de altfel și remușcarea, este resimțită interior de persoană, Întrucât aceasta nu mai este, ca În cazul regretului, un simplu spectator al evenimentului consumat, ci se recunoaște ca fiind un autor activ al producerii acestuia. Orice căință rezultă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care adesea consideră că, deși a comis un act reprobabil, producerea acestuia a fost independentă de voința sa. Vinovăția legată de faptul comis este mai puțin, sau chiar deloc, resimțită interior către de persoană, ea rămânând În afara acesteia. 2. Căința Căința, ca de altfel și remușcarea, este resimțită interior de persoană, Întrucât aceasta nu mai este, ca În cazul regretului, un simplu spectator al evenimentului consumat, ci se recunoaște ca fiind un autor activ al producerii acestuia. Orice căință rezultă din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]