1,435 matches
-
rănit. Cred că am avut noroc. Drept să spun am cicatrici pe tot trupul. Mi-am rupt cam toate oasele: urmărul, șoldul, coastele... Dar, din fericire, nimic ireparabil. Cel mai bine îmi aduc aminte cursa de ladin Washington, capitala Americii. Călăream un cal foarte puternic. Pe vremea aia în America era președinte un irlandez, care avea și același nume cu mine, Kennedy. Deși am avut ocazia să-l cunosc, pentru că eram timid, în cele din urmă nu m-am dus. Două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ăsta. Cade ca un trăsnet. Nu te gândești: «Ce-i asta?» În lume se petrec și lucruri din astea. Unde ajung dacă mă gândesc numai la nimicuri? Nu înțelegeți ce am vrut să spun, nu-i așa? Viața mea... Să călăresc - asta a fost viața mea. Am participat la multe curse mari din întreaga lume și am câștigat. A fost minunat. Acum îi instruiesc pe tinerii jochei. Am impresia că mă urc pe cal odată cu ei. Asta e legătura dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
puternic, de poporul cel înfricoșat de la începutul lui, neam puternic, care zdrobește totul, și a cărui țară este tăiată de rîuri: vor fi aduse acolo unde locuiește Numele Domnului oștirilor, pe muntele Sionului; $19 1. Proorocie împotriva Egiptului. Iată, Domnul călărește pe un nor repede și vine în Egipt. Idolii Egiptului tremură înaintea Lui, și li se îndoaie inima Egiptenilor în ei. 2. "Voi înarma pe Egipteni unii împotriva altora, și se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten, cetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Dumnezeu, Sfîntul lui Israel: În liniște și odihnă va fi mîntuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră." Dar n-ați voit. 16. Ci ați zis: "Nu! Ci vom fugi pe cai!" "De aceea veți și fugi!" Vom călări pe cai iuți!" De aceea cei ce vă vor urmări vor fi și mai iuți! 17. O mie vor fugi la amenințarea unuia singur, și cînd vă vor amenința cinci, toți veți fugi, pînă veți rămîne ca un stîlp pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Se scălămbăiau în fel și chip, spuneau măscări și zeflemiseau cu vorbe nerușinate privitorii, trăgându-i de mânecă sau vârându-se pe sub poalele muierilor. Se făcură nevăzuți, pentru a reapărea într-o clipă, unul trăgând de un lanț și altul călărind un porc înnebunit de spaimă, pe care-l înțepau, făcând animalul să grohăie și să guițe a moarte și pe gospodari să se înghesuie să vadă ce se întâmplă. Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște. Simulau căderea, umplând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
scărpinându-și cicatricea lungă ce-i străbătea toată partea stângă a feței. îmi vine să-l ușurez de o pereche de porci, numai așa, în glumă. — Nu pentru asta suntem aici, i-o reteză Balamber, împungându-și calul cu călcâiele. Călărind la pas, se apropiară de casă, prin al cărei acoperiș de paie se strecura, răsucindu-se firav, fumul unei vetre. Când ajunseră la douăzeci de pași, figura masivă a unui bărbos în haine de țăran apăru în golul întunecat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unui stejar, sări pe dată ca o pisică și se repezi să-și anunțe prietenii. Din precauție, burgundul își trimise înainte doi tovarăși, iar aceștia, odată ieșiți de pe cărare, apărură în luminiș să se convingă că erau feriți de surprize. Călăreau pe cai întru totul deosebiți și purtau un splendid echipament de luptă, alcătuit din armură cu solzi și coifuri ce le ascundeau aproape în întregime fețele. Văzându-i cum înaintau la pas, Audbert, ce încă stătea lângă foc, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Gundovek - cu un mistreț negru pe fond roșu -, detașamentul romanilor se puse în mișcare, lăsând în urmă stațiunea de popas. în frunte se afla Sebastianus. Audbert, pe un cal pag cenușiu și cu umerii acoperiți de o manta militară groasă, călărea alături de el. Mușca lacom dintr-o pâine mare, rotundă, pe care i-o dăduse un soldat, din ordinul legatului, și întorcea din când în când către acesta din urmă priviri pline - de la o vreme - de recunoștință și înțelegere. Nu făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
eterogene erau armamentul și echipamentul hunilor - lucru, de altfel, specific lor. Sub stindarde mari de culoare verde, semn distinctiv al clanului căruia îi era afiliat detașamentul, se adunaseră războinici aproape goi ori îmbrăcați doar în piei de berbec, în general călărind cai mongoli, mici, dar robuști; alții, în schimb, defilau în armuri sclipitoare și veșminte de un rafinament aproape oriental, călărind cai de rasă, pe care puseseră mâna în Europa. în fața acestei desfășurări, pe un murg spaniol nervos cu coamă lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
clanului căruia îi era afiliat detașamentul, se adunaseră războinici aproape goi ori îmbrăcați doar în piei de berbec, în general călărind cai mongoli, mici, dar robuști; alții, în schimb, defilau în armuri sclipitoare și veșminte de un rafinament aproape oriental, călărind cai de rasă, pe care puseseră mâna în Europa. în fața acestei desfășurări, pe un murg spaniol nervos cu coamă lungă, mergea în pas săltat un războinic îmbrăcat cu o splendidă platoșă, toată din solzi de fier, iar pe cap având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l vezi. Sau poate nu, cine știe! Aici așa merg toate: nu ești niciodată sigur de nimic. îți pot tăia capul pentru o prostie, altădată uită de tine zile întregi. Tot timpul nu faci altceva decât să alergi și să călărești. Eu, de pildă, de când m-au luat, am străbătut deja sute de mile, totdeauna târându-mă până la epuizare în urma blestemaților ăștia: pe jos, în care, pe spinarea catârului. Și pentru ele - arătă cu capul spre celelalte femei - a fost tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
miște. între timp, Maliban se întorsese iarăși să-l cheme pe Sebastianus: — Prefectule! Prefectule! Repede, am găsit doi cai! Sebastianus constată că burgunzii părăseau luminișul; în fruntea lor se pusese tânărul războinic care îi condusese la atac și care acum călărea un roib minunat, ușor de deosebit și din pricină că avea pe frunte o stea alungită albă. De la o distanță de circa treizeci de pași, Sebastianus îl văzu că scoate coiful. îi apăru chipul unui tânăr cu trăsături frumoase înconjurate de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aurii. Acum, că ajunsese alături de ea, Sebastianus se găsi deodată în încurcătură. Avusese ocazia să admire modul desăvârșit în care ea stătea în șa, cu spatele drept și cu capul nobil înălțat, cu părul ce-i sălta pe umeri; după ce călărise atât de mult, nu arăta nici un semn de oboseală, cu toate că, în plus, deși ziua era atât de caldă, încă purta cămașa de zale. Simțise și extraordinarul devotament pe care războinicii îl aveau pentru ea, siguranța și autoritatea cu care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu îndrăznea să se apropie de ea. încă nu-i venea să creadă că era adevărat ce văzuse, însă urletele hunului îl urmară prea multă vreme ca să se poată preface că totul fusese un coșmar, o halucinație. Tânăra femeie ce călărea în fața lui îi inspira acum doar un sentiment de groază și de repulsie. 39 Ajunși în tabără la apusul soarelui, se despărțiră fără să-și mai spună nimic. închis într-o tăcere sumbră, Sebastianus mâncă ceva în fugă, așezat înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în ziua următoare găsiră resturile carbonizate ale tovarășilor lor căzuți în mâinile dușmanului. Un războinic ce scăpase din mâinile burgunzilor și asistase la supliciul tovarășilor săi ascuns într-o tufă povestise că burgunzii erau conduși de o tânără femeie ce călărea un roib cu stea în frunte confirmând astfel indirect impresia pe care Mandzuk o avusese încă din primul moment. Rugurile acelea din noapte, ai căror autori nu erau capturați niciodată, îi demoralizau pe oameni. în lumina celor întâmplate în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
curioasă: ca o expansiune a ceva impalpabil, ce-i amintea vag de niște momente trăite în Panonia în vremea adolescenței, momente de o dulce, niciodată mărturisită durere, care-l încerca atunci când, în lumina sângerie a unor splendide apusuri de soare, călărea de unul singur pe calul neînșeuat, în imensa câmpie mângâiată de vânt. Era ceva diferit de dorința de a poseda pe care o încercase pentru alte femei. Era intuiția faptului că poate exista o bucurie mare care să fie însoțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însoțit de Mandzuk, până în fruntea mingan-ului, care era ultima unitate hună a coloanei. în urmă, la circa două mile în spatele oamenilor săi, se mai afla doar hoarda dezordonată a gepizilor, pe post de ariergardă a imensei armate. Printre cei care călăreau în frunte îl găsi pe Odolgan, care tocmai bea hidromel - cumís-ul se terminase cu ceva vreme în urmă în tot mingan-ul - din micul burduf pe care toți îl purtau cu ei, atârnat de șaua de lemn. Văzându-l sosind, prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
licăriri ale dimineții, iar acum, după un marș de câteva mile, se desfășura în câmpie, conform planului la care consimțiseră comandanții lor cu o seară înainte. Curierii galopau frenetic pe linia frontului și câteva trupe mici de cercetași în avangardă călăreau prin câmpie, ținând sub ochi dușmanul, care, la rândul său, se așeza, fără grabă, în dispozitiv. Ziua se anunța caldă; peste câmpie aerul era dens, apăsător, ca de vată, iar sunetele se auzeau deformat. Cele mai apropiate ajungeau la ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pisică ce unduia leneș în vârful prăjinii, mângâiată din când în când de o briză ușoară, însemn ridicol - după cum spusese Magister - al unei armate grotești, își spunea, cuprins de deprimare, că poate era mai bine așa. lângă el sosi Ambarrus, călărind un cal bun și purtând o cămașă veche, de zale, mâncată de rugină în mai multe locuri: — Ai văzut acolo, în față? îl întrebă, făcând semn cu capul. Metronius privi, dar nu văzu altceva decât rândurile compacte ale galoromanilor, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu se depărteze prea mult de războinicii ce mărșăluiau înaintea lor, conduse carul cu precauție, pe o pantă lungă și accidentată. Când terenul deveni plan, Go-Bindan se întoarse din nou spre el: — Mandzuk a spus că o să mă învețe să călăresc, să mânuiesc sabia și să trag cu arcul; așa o să ajung vitează ca tine. Pentru că tu ești cel mai bun. Spune că i-ai omorât pe toți cei care ți-au ucis părinții, iar eu o să fac a fel. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
caii și, cu mâinile întinse, își îndemnară tovarășii să facă același lucru. Ciulind urechile, Balamber auzi ecoul unui zgomot depărtat. Imediat îl ajunse Mandzuk. Se pare că Reinwalt are ceva probleme, observă scutierul. Toraman, care mergea în avangardă, se întoarse călărind în mare grabă. — E o mică bătălie, într-un luminiș, mai în față. Oamenii lui Reinwalt. Din câte am înțeles, pare o răfuială între burgunzi. Alarmându-și oamenii, Balamber îi desfășură în pădure și le ordonă să înainteze cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cel în care călătorea Go-Bindan intrase într-o groapă și își pierduse o roată. în timp ce câțiva războinici, după indicațiile energice ale lui Mandzuk, lucrau de zor ca să-l repare, copila veni lângă el, cu pasul ei hotărât. — Lasă-mă să călăresc pe calul tău, Shudian-gun! se rugă ea. — Și ce-o să mă fac cu tine? glumi Balamber. Locul femeilor e în car. Dacă ai nevoie de dădacă, du-te s-o cauți acolo. — Haide! Numai până la pod! insistă ea, apucând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cel mai apropiat dintre atacatori. Și atunci, căutându-și următoarea țintă, o recunoscu. înainte de a-i vedea trăsăturile feței, îi recunoscu atitudinea, unduirea părului castaniu. Nu avea scut și nu purta armură, ci doar o bluză și pantaloni bărbătești, și călărea un minunat cal alb. Avea în mână o sabie și o îndreptase chiar pe direcția lui. Nu era timp să mai dea drumul la o săgeată, iar burgunzii - acum era clar că de ei era vorba - erau prea numeroși. Reacționând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dayles nu s-a formulat nici o acuzație, iar el a fost pus în libertate. După un moment, Craig și-a permis un zâmbet trecător. Această știre trucată era, desigur, fără replică. I-ar fi fost mai ușor, de exemplu, să călărească pe strada principală, trăgând cu pistolul, decât să se angajeze într-un duel jurnalistic cu Jefferson Dayles. Își imagină titlurile senzaționale: UN OBSCUR OM DE AFACERI ÎL ACUZĂ PE JEFFERSON DAYLES Campanie de compromitere a președintelui. Craig râse din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Se scălămbăiau în fel și chip, spuneau măscări și zeflemiseau cu vorbe nerușinate privitorii, trăgându-i de mânecă sau vârându-se pe sub poalele muierilor. Se făcură nevăzuți, pentru a reapărea într-o clipă, unul trăgând de un lanț și altul călărind un porc înnebunit de spaimă, pe care-l înțepau, făcând animalul să grohăie și să guițe a moarte și pe gospodari să se înghesuie să vadă ce se întâmplă. Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște. Simulau căderea, umplând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]