KorAP: Find »[drukola/base=călugăriță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...75 >

1,852 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

Tereza. —De ce? l-am întrebat eu politicoasă. —La vremea aia eram băiat de altar și voiam să mă fac preot. Vorbele lui au trezit în mine amintiri de mult uitate. Ce ciudat! Când aveam nouă ani, voiam să mă fac călugăriță, mi-au scăpat cuvintele înainte să le mai pot opri. Imediat mi-a părut rău că spusesem ce spusesem. în fond, asta nu era o chestie cu care mă mândream. Din contră! Era o treabă pe care-o păstram bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
aveam de gând să particip efectiv, nici nu putea fi vorba de vreun echilibru. A venit Josephine. Am studiat-o cu mare interes. Dar nu am reușit să înțeleg de ce le era așa de frică de ea. Era inofensivă. Era călugăriță, dar una modernă sau, cel puțin, așa îi plăcea ei să creadă. Mie nu mi se pare că ești la modă atunci când porți o fustă din flanel gri, care se termină sub genunchi și când ai părul scurt, nearanjat, nevopsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
rochia mea de femeie matură. îi spuneam așa fiindcă nu era neagră, nu era făcută din licra și nu mi se vedea linia chiloților prin ea. Rochia asta era de un gri întunecat și avea o croială demnă de-o călugăriță. Din cauza acestor calități, hotărâsem că nu era bună de nimic, dar Brigit mă obligase s-o cumpăr. îmi spusese că într-o zi o să-mi prindă bine. Eu îi răspunsesem că nu plănuiam să dau ortu’ popii, să intru într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
care mai era și alcoolic, a răspuns ea cu un zâmbet misterios. Am fost șocată. Biata Josephine! Cine-ar fi putut fi? Unul dintre părinți? Sau frați? Sau poate chiar un soț? Poate că a fost măritată înainte să devină călugăriță. Cu cine? mi-a scăpat întrebarea. M-am așteptat să-mi răspundă pe un ton înțepat, de consilier, să-mi zică ceva de genul „Asta nu e o întrebare potrivită, Rachel“, dar Josephine n-a făcut asta. în schimb, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

trebui să recunosc asta în fața ta, o să crezi că sunt total cretin - dar tocmai am terminat o carte pe care a publicat-o Vivian Grant. Cred că a fost pe lista bestseller-urilor din New York Times - e ceva despre o călugăriță care a părăsit mânăstirea ca să devină stripteusă? Titlul era foarte prost... cum suna? Cartea e chiar pe noptiera mea, îi și văd coperta - — Obiceiuri Indecente? l-am întrebat. Gordon făcuse câteva glume legate de ea, în timpul ședinței editoriale din săptămâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

hohote spasmodice de plâns, semnând aberațiilede care era acuzat, și despre care continuă să scrie denunțuri tot mai țicnite, deși nefericitul a murit de mult în închisoare. Iat-o și pe astălaltă: ochi somnoroși, imenși, cozi grele, negre, rochie de călugăriță. Florăreasă, dansatoare, filatoare, ce-o fi țigăncușa asta magnifică... Nicidecum, e ingineră! Șefă de promoție, electronistă, mândria cartierului, veselă, frumoasă, sfântă, măritată cu un coleg inginer, trimis pe doi ani în Siria. Așteptare cu lacrimi și lacăt, revedere disperată: bocet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Enigme, auzi, tâmpenie... N-o interesează decât marele secret al Maestrului, incomparabila sa operă, răzbunarea pe care o servea posterității. Documente, arhivă, revanșă de copist, atât. Exerciții de memorizare, revanșă de copist, atât. Exerciții de memorizare, scumpă doamnă, atât, atât. Călugărița matematiciană, franțuzita menajeră a strigoiului, psihiatrul benevol! Și prietena Tori-Taube, perfectul alibi, ca prietenă, ca soție a prietenului... Înlocuitori, măști, travestiri, subterană, boli și suflete bolnave, codificarea poveștii de ieri care va deveni povestea de mâine. Îl înfuria, de fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

superioară nouă, muritorilor - de‑asta îmi și citesc horoscopul în Daily World. Plus că îmi place intonația aia care se practică în cursurile de yoga, și toate lumânările alea atât de drăguțe și tămâia. Și Audrey Hepburn în Povestea unei călugărițe. Sinceră să fiu, o parte din mine a fost întotdeauna atrasă de simplitatea vieții de călugăriță. Nu tu griji, nu tu decizii de luat, nu trebuie să muncești. Toată ziua cânți și te plimbi încoace și‑ncolo. N‑ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
intonația aia care se practică în cursurile de yoga, și toate lumânările alea atât de drăguțe și tămâia. Și Audrey Hepburn în Povestea unei călugărițe. Sinceră să fiu, o parte din mine a fost întotdeauna atrasă de simplitatea vieții de călugăriță. Nu tu griji, nu tu decizii de luat, nu trebuie să muncești. Toată ziua cânți și te plimbi încoace și‑ncolo. N‑ar fi senzațional? Deci, după ce îmi termin machiajul și mă uit puțin la Trisha, mă duc la recepție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Deci așa arată o mânăstire. Nu mi se pare că arată în nici un fel - arată ca o școală sau un conac uriaș. Mă întreb dacă merită să mă dau jos din taxi, când văd ceva care mă lasă mască. O călugăriță în carne și oase. Trece pe lângă mine, în veșminte negre, cu capul acoperit cu văluri și tacâmul, ce mai! O călugăriță adevărată, în habitatul propriu. Nici măcar nu s‑a uitat la taxi. Parcă aș fi într‑un safari! Cobor din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
uriaș. Mă întreb dacă merită să mă dau jos din taxi, când văd ceva care mă lasă mască. O călugăriță în carne și oase. Trece pe lângă mine, în veșminte negre, cu capul acoperit cu văluri și tacâmul, ce mai! O călugăriță adevărată, în habitatul propriu. Nici măcar nu s‑a uitat la taxi. Parcă aș fi într‑un safari! Cobor din mașină, plătesc șoferului și mă îndrept spre ușa masivă, intrigată la culme. În aceeași direcție merge și o femeie în vârstă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
coridorul spre capelă. În clipa în care intrăm mă cuprinde o senzație incredibilă de sfințenie, aproape euforică. Poate e datorată mirosului îmbătător din aer sau muzicii de orgă, dar categoric simt ceva extraordinar. — Mulțumesc, soră, îi zice femeia în vârstă călugăriței și se îndreaptă spre partea din față a capelei. Eu rămân pe loc, ușor transpusă. Soră. Uau. Sora Rebecca. Și un veșmânt din acela încântător care parcă plutește și un ten limpede de invidiat, tot timpul. Sora Rebecca a Sfântului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
capelei. Eu rămân pe loc, ușor transpusă. Soră. Uau. Sora Rebecca. Și un veșmânt din acela încântător care parcă plutește și un ten limpede de invidiat, tot timpul. Sora Rebecca a Sfântului... — Te‑ai rătăcit, draga mea? mă întreabă o călugăriță din spatele meu și tresar. Vrei să vezi Tripticul Bevington? — Ă, zic. Îhm... da. Neapărat. — Acolo e, îmi arată cu mâna și mă apropii încet de partea din față a capelei, sperând să‑mi dau seama ce o fi Tripticul Bevington

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
micuță, într‑un colț. Reculegere spirituală, citesc pe un mic afiș din apropiere. Un loc în care să stai liniștit, să te rog și să afli mai multe despre credința catolică. Îmi bag capul, prudentă, în capelă și văd o călugăriță bătrână stând pe scaun și brodând. Îmi zâmbește și îi răspund și eu, cu un surâs nervos, după care intru. Mă așez într‑o strană de lemn închis la culoare, încercând să nu scot nici un scârțâit și, o vreme, sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
vreme, sunt prea siderată ca să mai pot zice ceva. E pur și simplu uluitor. Atmosfera e fantastică, atâta liniște și pace, și mă simt incredibil de curată și de sfântă, doar aflându‑mă în acest spațiu. Îi zâmbesc din nou călugăriței, timid, și ea își lasă deoparte lucrul și mă privește de parcă așteaptă să vorbesc. Îmi plac foarte mult lumânările de aici, zic, cu un glas pios. Sunt din Habitat? — Nu, zice călugărița, oarecum surprinsă. Nu cred. — A. Casc ușor - pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mă în acest spațiu. Îi zâmbesc din nou călugăriței, timid, și ea își lasă deoparte lucrul și mă privește de parcă așteaptă să vorbesc. Îmi plac foarte mult lumânările de aici, zic, cu un glas pios. Sunt din Habitat? — Nu, zice călugărița, oarecum surprinsă. Nu cred. — A. Casc ușor - pentru că sunt încă somnoroasă de la aerul ăsta tare de țară - și, în clipa în care îmi duc mâna la gură, observ că mi s‑a ciobit ușor o unghie. Încercând să fac cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
țară - și, în clipa în care îmi duc mâna la gură, observ că mi s‑a ciobit ușor o unghie. Încercând să fac cât mai puțin zgomot, desfac fermoarul genții, îmi scot pila de unghii și mă apuc de treabă. Călugărița se uită la mine, eu îi zâmbesc îndurerată, arătând spre unghie (fără să zic nimic, ca să nu stric atmosfera plină de spiritualitate). Apoi, după ce termin, pentru că tot nu‑mi place cum arată marginea unghiei, îmi scot lacul Maybelline cu uscare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
unghie (fără să zic nimic, ca să nu stric atmosfera plină de spiritualitate). Apoi, după ce termin, pentru că tot nu‑mi place cum arată marginea unghiei, îmi scot lacul Maybelline cu uscare rapidă și o retușez cât ai clipi. Tot acest timp, călugărița m‑a privit cu o expresie perplexă, iar, în clipa în care termin, zice: — Draga mea, ești catolică? — Nu, adevărul e că nu sunt, spun. Voiai să vorbim despre ceva anume? — Îhm... nu neapărat. Mângâi cu duioșie strana pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Voiai să vorbim despre ceva anume? — Îhm... nu neapărat. Mângâi cu duioșie strana pe care stau și îi zâmbesc prietenos. E foarte frumos sculptat, nu? Toată mobila pe care o aveți e așa frumoasă ca asta? — Suntem în capelă, zice călugărița, aruncându‑mi o privire ciudată. — Știu! Dar știți, o gramadă de oameni au strane acasă, în zilele noastre. Sunt foarte la modă, am văzut chiar și un articol în Harpers... — Copila mea... Călugărița ridică o mână pentru a mă întrerupe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
frumoasă ca asta? — Suntem în capelă, zice călugărița, aruncându‑mi o privire ciudată. — Știu! Dar știți, o gramadă de oameni au strane acasă, în zilele noastre. Sunt foarte la modă, am văzut chiar și un articol în Harpers... — Copila mea... Călugărița ridică o mână pentru a mă întrerupe. Copila mea, ăsta e un loc pentru reculegere spirituală. Pentru liniște. — Știu! zic uimită. De‑asta am și intrat. Pentru liniște. Foarte bine, spune călugărița și nici una dintre noi nu mai zice nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
chiar și un articol în Harpers... — Copila mea... Călugărița ridică o mână pentru a mă întrerupe. Copila mea, ăsta e un loc pentru reculegere spirituală. Pentru liniște. — Știu! zic uimită. De‑asta am și intrat. Pentru liniște. Foarte bine, spune călugărița și nici una dintre noi nu mai zice nimic. În depărtare, un clopot începe să bată și o văd pe călugăriță că începe să murmure ceva încet. Mă întreb ce‑o fi zicând. Îmi amintește de bunica mea, când tricota și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
un loc pentru reculegere spirituală. Pentru liniște. — Știu! zic uimită. De‑asta am și intrat. Pentru liniște. Foarte bine, spune călugărița și nici una dintre noi nu mai zice nimic. În depărtare, un clopot începe să bată și o văd pe călugăriță că începe să murmure ceva încet. Mă întreb ce‑o fi zicând. Îmi amintește de bunica mea, când tricota și își tot repeta încet modelul, ca să nu‑l uite. Poate că și‑a pierdut șirul la broderie. — Coaseți foarte frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
care îmi zâmbește cu căldură. Draga mea, avem niște câmpuri de levănțică, o minunăție. N‑ai vrea să le vezi? — Nu, îmi e foarte bine, îi spun radioasă. Sunt pur și simplu fericită, așa, cum stau cu dumneavoastră aici. Zâmbetul călugăriței piere încet. — Nici cripta? zice. Nici asta nu te interesează? — Nu în mod deosebit. Sincer, nu vă faceți probleme. Nu mă plictisesc! E atât de plăcut aici. Atât de... pașnic. Exact ca în Sunetul muzicii. Femeia se uită la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
explic. După care îmi dau seama că poate nu știe nici măcar ce e ăla film. Sunt așa, niște imagini mișcătoare, zic cu grijă. Le vezi pe un ecran. Și în film există un personaj Maria... — Avem un magazin, mă întrerupe călugărița brusc. Un magazin. Te interesează? Un magazin! Perspectiva mă încântă preț de o clipă și mă întreb ce se vinde aici. Apoi îmi amintesc promisiunea făcută lui Suze. — Nu pot, zic cu regret. I‑am spus colegei mele de apartament

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
de o clipă și mă întreb ce se vinde aici. Apoi îmi amintesc promisiunea făcută lui Suze. — Nu pot, zic cu regret. I‑am spus colegei mele de apartament că n‑am să cumpăr nimic azi. — Colegei de apartament? zice călugărița. Dar ea ce treabă are cu asta? — E îngrijorată că cheltuiesc prea mulți bani... — Colega ta îți spune cum să‑ți trăiești viața? — Ei, i‑am promis ceva acum câtva timp. A fost un fel de jurământ, să‑i spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]