1,224 matches
-
-se cu foarte puțin, altfel spus cu strictul necesar, la liziera aproape o mizerie. Refuzînd să se fixeze, a locuit timp de 25 de ani, prin hoteluri, în cămăruțe de la mansarda. Iar cînd și-a luat un apartament (de două cămăruțe) era situat tot la mansarda unei case din Cartierul latin. În martie 1958 se mărturisea Caietului: "De douăzeci și cinci de ani trăiesc prin hoteluri. Ceea ce are un avantaj: nu ești nicăieri, nu ești legat de nimic, trăiești o viață de trecător
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
pusă peste albul vechi al dulapului cu haine, acum plin de albume de artă. Ca și cum sufletul ar fi răspândit în aventură. îi zăresc din nou pe cei doi bătrâni care deveniseră o pereche la sfârșitul vieții lor și închiriaseră o cămăruță lipită de marele apartament al lui Ingegerd în care locuiam noi. Ieșisem la fereastră și ei se aflau pe celălalt trotuar și zărindu-mă s-au oprit privindu-mă îndelung. El se uita furios la mine, surprins de vederea mea
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
lui Ingegerd în care locuiam noi. Ieșisem la fereastră și ei se aflau pe celălalt trotuar și zărindu-mă s-au oprit privindu-mă îndelung. El se uita furios la mine, surprins de vederea mea. Patul nostru se găsea lângă cămăruța lor în care ei încercau zadarnic să învie tinerețea. Zgomotele din camera îndrăgostiților jignesc adânc pe cei care se află în umbra bătrâneții, sexualitatea devenind pentru ei un perpetuu subiect plin de repetate umilințe. Chiar și în cazuri excepționale, nimeni
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
erau colaboratori externi: redactori, reporteri, fotografi. Mi-au propus și mie o colaborare permanentă. Era mai convenabil pentru ei să aibă un fotograf aici, la New York, decît să trimită mereu pe cineva de la Washington. Așa că mi-am instalat "laboratorul" în cămăruța din spate a apartamentului meu. Deci așa a fost începutul... Da, așa a fost. Cînd mi-am început eu cariera de fotograf, majoritatea fotografiilor se făceau cu aparate Leica. Eu n-aveam lumini, n-aveam un studio.... Iar dacă aș
Nancy Crampton Fotografii nu sînt narcisiști by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/8389_a_9714]
-
acum cum faci? Le trimiți unui laborator din oraș? Atunci cînd nu trebuie livrate pe loc, pentru a fi publicate a doua zi. Da, după treizeci de ani de fotografie, am decis să nu prea mai fac totul singură, în cămăruța din spate și să apelez la laboratoarele din oraș. De altfel, o mai făcusem și pe vremuri, chiar dacă nu foarte des. Existau laboratoare minunate, care developau și tipăreau în condiții excelente. Dar au cam început să dispară, de cînd cu
Nancy Crampton Fotografii nu sînt narcisiști by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/8389_a_9714]
-
bilă, undeva prin burtă, cancer care i s-a răspândit în oase, plămâni și creier, încât până la urmă n-a mai contat de unde pornise. S-a stins în patul lui, după șase luni de suferință. Noi locuiam în cele trei cămăruțe întunecoase din spatele recepției. Când m-am născut eu, eram cinci cu toții. Prima care s-a dus dintre noi a fost bunica, dar eu eram bebeluș și nu-mi amintesc nimic. Se pare că a murit de inimă. A urmat tata
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
aici în cartier, la capătul dinspre Piața Ferentari al străzii Trompetului. Nu erau Gelu și Nina, iar el avea cinci ani; cizmarul care stătea cu Mamaivana îi luase de un an și ceva pe el și pe mama, întâi în cămăruța aia și pe urmă aici; îi era tată de-acum și oricum n-avea să-și afle altul vreodată, și i-a mai rămas viu în memorie mirosul de istovire al acelor seri, când tăticu și mama aproape că picoteau
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
nimerită într-o groapă. Și în cap se învârtesc încăpățânate cele două versuri: ,Spre-amiaza vieții ajuns, fără de veste mă pomenii într-o pădure deasă..." Beznă deasă de tot și nici o geană de lumină. Rușine, Jenia, să-ți fie rușine!... În cămăruța mică dorm cei doi băieți, Sașka și Grișka. Fiii tăi. Uite masa, pe ea se află o lucrare. Stai și scrii cu stiloul. Uite oglinda, în ea vezi o femeie de treizeci și cinci de ani cu ochii mari, cu colțurile gurii
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
Paris, locuiește în aceeași cameră închiriată, care �era și rămăsese insula sigură a lui Jonathan într-o lume nesigură, reprezenta reazemul său stabil, locul său de refugiu, iubita lui, da, iubita lui, căci seara, cînd Jonathan se întorcea acasă, ea, cămăruța lui, îl îmbrățișa drăgăstos, îl încălzea și îl apăra, îi hrănea trupul și sufletul, era întotdeauna prezentă cînd avea nevoie de ea și nu-l părăsea niciodată�. Pentru a răsplăti o astfel de fidelitate, Jonathan intenționează să �eternizeze relația dintre
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
Crișan Andreescu Radu Banciu a comentat, miercuri seară, semnarea protocolului dintre PSD și PP-DD pentru colaborarea la nivel local și parlamentar. PP-DD, un partid care nu reprezintă nimic în țara asta, partidul unui frustrat care avea și el o cămăruță unde răcnea, a bătut palma cu cel mai important partid al țării. E ca și cum un elefant s-ar alia cu o bucată de brânză, n-are nicio noimă", a spus Radu Banciu. „De exemplu, PSD vrea să împrumute de la PP-DD
Radu Banciu: Dumnezeul în materie de partid s-a aliat cu o stârpitură by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/28987_a_30312]
-
să țină cursuri la Institutul Francez, că o va regăsi, douăzeci de ani mai târziu, pe una dintre elevele sale, pe care o va lua de soție și se vor stabili definitiv în acest oraș. Fotografia ta agățată pe peretele cămăruței lor datează de la căsătoria lui cu Eleni. Ei trăiesc azi într-o casă frumoasă din piatră pe care au con-struit-o în apropierea Ioanninei. Fiul lor, Yannakis, de doisprezece ani, are, așadar, vârsta absenței tale. Hazardul a făcut ca noi doi
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
de la curtea lui Carol I, autor al unui frumos tablou cu Regina. Prin anii 1993-94, când am cunoscut-o, Tante Andrée își lua în serios ziua de naștere și o sărbătorea cu multă lume care abia încăpea în mica ei cămăruță. Avea și de ce să-și numere anii cu atâta interes: născută în secolul al XIX-lea, se apropia de sută, vârstă pe care a și depășit-o. La una din aceste aniversări, cred că la cea de 99 de ani
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
galeria portretelor. După câteva clipe, lacheul reveni, însoțit de Dessales. Dessales îi transmise din partea prințesei că ea este foarte bucuroasă să-l vadă și îl roagă, dacă o iartă pentru lipsa de protocol, să urce în apartamentele ei. Într-o cămăruță scundă, luminată de o lumânare, ședea prințesa, iar lângă ea încă cineva într-o rochie neagră. Pierre își amintea că prințesa avea întotdeauna pe lângă ea domnișoare de companie, dar cine erau ele Pierre nu știa și nu-și aducea aminte
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
Odiseea muzicală a lui Ovidiu Iepan, liderul trupei Locatarii, a început încă din vremea liceului, prin 1976. „Prima formație în care am cântat se numea Ecou. Aveam sala de repetiție în camera destinată păstrării pantofilor de la internatul liceului, adică o cămăruță care avea un metru jumătate lățime și cinci metri lungime. De aceea, pentru a încăpea în ea, stăteam cu toții în linie. Era interesant, cântam pe o stație Doina, iar mai târziu, când am primit propria mea stație, eram în culmea
Agenda2006-03-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284649_a_285978]
-
parte în acea casă de ceva ce multora li se refuza. Au angajat un tâmplar care să amenajeze spațiul de sub scara monumentală. Un covor făcut la comandă, o măsuță englezească și două fotolii Ludovic al XVI-lea au dat noblețe cămăruței unde trona telefonul de perete, ceva mai mare de o jumătate de metru, solemn ca un ceas și ciudat ca un paratrăznet, dotat cu căști de lemn îmbrăcate în piele. Iar pentru ca niciun alt locatar al casei, în afara stăpânilor, să
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
paratrăznet, dotat cu căști de lemn îmbrăcate în piele. Iar pentru ca niciun alt locatar al casei, în afara stăpânilor, să nu fie tentați să cheltuiască treizeci de cenți - cât costa în 1899 o convorbire nu mai lungă de treizeci de cuvinte -, cămăruței i s-a pus o ușă, a cărei cheie don Rodolfo o păstra în buzunarul jiletcii, alături de ceas. La început, de fiecare dată când venea în vizită cineva de încredere, stăpânii casei făceau, pe lângă prezentarea casei, și o demonstrație de
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
rău. (...) acum vede cineva, în locul baracilor și a colibelor care făcea să răsară grandiosul unui palat maur, niște căsuți de moda bourgeoise - de ne este iertat a împrumuta această zicere de la francezi, de vreme ce la noi încă nu e botezată. Cinci cămăruți în care abia te poți învârti și din care una mai mărișoară poartă pomposul nume de salon; trei stânjeni cvadrați de grădină englezească cu vro șase salcâmi slabi și subțiratici ce nu sunt buni nici de foc, nici de umbră
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
familie, dar și de sănătate. Carieră Constanței Zavaidoc s-a încheiat de timpuriu, la 38 de ani, înscriind în palmares multe spectacole la Ateneu, Sala Palatului, Radio, interpretând folclor, romanțe. În 1995 a fost aruncată în stradă. Locuiește într-o cămăruța sărăcăcioasa, cu chirie în stradă Dr. Lister nr. 14, sectorul 5, București, lângă biserică Enei, aproape de Operă Română. Ca să poată trăi, și-a vândut lucrurile. După moartea lu Zavaidoc, mama ei care era croitoreasa, abia a reușit s-o țină
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a fi deportata în URSS. La zbuciumul ei i l-am adăugat pe al meu, acela de fost deținut urmărit în continuare de Securitate... Cei opt ani cât am fost împreună au fost vitregi, în ciuda sentimentelor noastre: locuiam într-o cămăruța la subsol, cu closetul la capătul unui coridor. Cât mai era încă studentă, ne aduceam mâncare în sufertaș de la cantină Ministerului Chimiei. Nechibzuit (aveam doar un răcitor cu gheață), cumpărăm câte un sfert de porc cu speranța că odată preparat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
familie, dar și de sănătate. Carieră Constanței Zavaidoc s-a încheiat de timpuriu, la 38 de ani, înscriind în palmares multe spectacole la Ateneu, Sala Palatului, Radio, interpretând folclor, romanțe. În 1995 a fost aruncată în stradă. Locuiește într-o cămăruța sărăcăcioasa, cu chirie în stradă Dr. Lister nr. 14, sectorul 5, București, lângă biserică Enei, aproape de Operă Română. Ca să poată trăi, și-a vândut lucrurile. După moartea lu Zavaidoc, mama ei care era croitoreasa, abia a reușit s-o țină
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a fi deportata în URSS. La zbuciumul ei i l-am adăugat pe al meu, acela de fost deținut urmărit în continuare de Securitate... Cei opt ani cât am fost împreună au fost vitregi, în ciuda sentimentelor noastre: locuiam într-o cămăruța la subsol, cu closetul la capătul unui coridor. Cât mai era încă studentă, ne aduceam mâncare în sufertaș de la cantină Ministerului Chimiei. Nechibzuit (aveam doar un răcitor cu gheață), cumpărăm câte un sfert de porc cu speranța că odată preparat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în urmă, Birgitta, soția lui, murise. Era, într-adevăr, singur. Rudele, câte îi mai rămăseseră - doi veri - trăiau foarte departe, dincolo de Cercul Polar. Imaginează-ți două odăițe la etajul 5 1/2 într-un bloc înconjurat de brazi. Dacă în cămăruțele astea vei înghesui niște canapele și fotolii grele, două dulapuri țărănești, din Dalecarlia, totul împodobit cu perne și pernițe; dacă pe parchet vei așterne o mochetă roasă, vei înțelege mai ușor ceea ce urmează. Ba, nu! Ar trebui să vezi și
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
familie, dar și de sănătate. Carieră Constanței Zavaidoc s-a încheiat de timpuriu, la 38 de ani, înscriind în palmares multe spectacole la Ateneu, Sala Palatului, Radio, interpretând folclor, romanțe. În 1995 a fost aruncată în stradă. Locuiește într-o cămăruța sărăcăcioasa, cu chirie în stradă Dr. Lister nr. 14, sectorul 5, București, lângă biserică Enei, aproape de Operă Română. Ca să poată trăi, și-a vândut lucrurile. După moartea lu Zavaidoc, mama ei care era croitoreasa, abia a reușit s-o țină
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a fi deportata în URSS. La zbuciumul ei i l-am adăugat pe al meu, acela de fost deținut urmărit în continuare de Securitate... Cei opt ani cât am fost împreună au fost vitregi, în ciuda sentimentelor noastre: locuiam într-o cămăruța la subsol, cu closetul la capătul unui coridor. Cât mai era încă studentă, ne aduceam mâncare în sufertaș de la cantină Ministerului Chimiei. Nechibzuit (aveam doar un răcitor cu gheață), cumpărăm câte un sfert de porc cu speranța că odată preparat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
am câștigat ireversibil apartamentul meu cu 4 camere în care locuiește un fost securist cu numai 136 de lei pe lună (!? - cruciți-va canadieni buni! - chiar și un student sărac trebuie să plătească 400 de lei pe lună pentru o cămăruța) cei de acolo i-au refăcut sârmanului securist, foarte repede, contractul de închiriere - ce contează că au făcut obstrucție a justiției și acte false, nemaiavând drept de administrare al imobilului? Cine să-i tragă la răspundere? Primarul? Hai să râdem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]