1,177 matches
-
cinci centimetri. Se așteptase să-i fie greu, dar nici chiar așa. Se gândea că. dacă reușea să demareze, scăpa de ce era mai greu. Mai încercă o dată, fără să se mai oprească. Dar mușchii începură să-l doară după ce traversă cămăruța. Făcu un prim popas la ușă. Făcu un al doilea popas, mai lung, la capătul micului coridor. Atunci când ajunse în mijlocul sălii, după douăzeci de minute, era ostenit și amețit. Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
își aminti că sâmbăta doctorul Rosenberg nu venea la Casa de Sănătate, așa că se interesă unde era tânărul necunoscut adus ieri, de la Poliție, și fu condus de o soră cu șorț alb și basma albă legată la spate, într-o cămăruță cam îngustă, cu patru paturi de fier, dintre care numai două erau ocupate. Era aer închis și mirosea a sudoare și a dezinfectant. Într-unul din paturi îl recunoscu pe blond, cu ochii închiși, așa cum îl văzuse și-n ajun
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe mâini bune, spuse doctorul Rosenberg mângâindu-l cu vocea, și, amintindu-și de sfatul confratelui Margulis, ieși aproape în fugă să și aducă o seringă dintr-un vas cu apă care fierbea la foc mic, pe o sobă, în cămăruța de alături. Când se întoarse, blondul se ridicase în șezut și spunea ceva, articulând cu greu. Costache își scosese o carte de vizită și-un creion, încercând să scrie ce auzea: lumină, Popescu, lumină, cu stele, Maica Precistă. I se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fii plecată. E limpede? Obrajii ei supți, dar frumoși, se îmbujorară. - Nu te mai necăji că nu poți veni acasă, Fara. Fac eu tot ce trebuie. Am să strâng cele necesare în autoavion, inclusiv un pat pliant. O să dormim în cămăruța din spatele atelierului. Zorile se revărsară palide, dar se făcuse ora zece când se ivi o umbră în ușa deschisă; intră jandarmul .lor. Părea rușinat. - Am un mandat de arestare. - Spune-le celor care te-au trimis, îi spuse foarte hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
medic care să-l vadă, Ghazal îi numără coastele și se îngrozi de mulțimea de cicatrici pe care le avea peste tot. Șase zile se hrăni din pomenile împărțite în jurul moscheii Moteh’hari și dormi în Piața Baharestan, într-o cămăruță a Institutului Teologic, pe când avocata căuta un spital care să îl primească. În Teheran, nimeni nu-i întinse o mână de ajutor: băiatul afgan, seropozitiv, speria pe oricine. Îl aduse acasă și îl lăsă chiar în patul lui Armin Caryan
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
zis nimic. Mi-a aruncat o privire ucigașă, atât. Nu mult după asta am avut prilejul să mă răzbun. M-am furișat noaptea sub scara camerei de serviciu cu o pisică în brațe, iar când tata s-a strecurat în cămăruța unde dormea Luchi, am strâns pisica de coadă, silind-o să miaune. M-am apropiat, chinuind biata pisică și chiar am zgâriat cu labele ei ușa, până ce am auzit, înlăuntru, pași; atunci am fugit și m-am ascuns sub scară
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ambulanță și m-au dus acolo. Am încercat să le explic doctorilor ce se întîmplase, dar ei nici n-au vrut să mă asculte. Noi știm mai bine ca tine", mi-au zis iritați, închizîndu-mi gura și trimițîndu-mă într-o cămăruță cu pereții goi, cu fereastra zăbrelită și cu două paturi. În cel de lângă fereastră stătea lungit un bărbat în vârstă, care după ce mi-a aruncat o privire nu prea binevoitoare, fiindcă ar fi preferat să rămână singur, s-a întors
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât de aproape firele albe. Umbla totdeauna singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în care încăpea doar un pat. Ideea mi-a venit pe loc. "Domnule Vecu, i-am zis, n-ai vrea să scrii un epitaf pentru această piatră funerară?" Vecu m-a privit încurcat, mirat și speriat parcă de întrebare. "Bine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la o parte, mă împinse ea clocotind. Și să nu te mai ții după mine. Am rămas pironit în mijlocul coridorului și mă uitam încă după ea când a apărut Vecu. Părea nedormit și avea ochii injectați. Mă aflam chiar în dreptul cămăruței lui și auzise, probabil, cearta. ― Vă rog să mă credeți, începu el. Pot să vă arăt dacă veniți în camera mea. Nu înțelegeam nimic. L-am repezit. ― Ce dracu vrei? Abia pe urmă mi-am adus aminte de epitaf. ― Scuză
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vă arăt dacă veniți în camera mea. Nu înțelegeam nimic. L-am repezit. ― Ce dracu vrei? Abia pe urmă mi-am adus aminte de epitaf. ― Scuză-mă, domnule Vecu. M-ai prins într-un moment prost. Când a deschis ușa cămăruței, m-am lămurit. Pe jos. erau aruncate nenumărate hârtii, rupte și mototolite. ― Am avut toată bunăvoința, șopti el cu o voce de om sfârșit. Dar nu-mi reușește nimic. L-am lăsat singur, în ușă, în fața foilor mototolite, fără să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
1475, Ștefan cel Mare înfrângea oastea turcă de 3 ori mai numeroasă. Gândeam să-l trezim la realitate! Ajungem la casa lui părintească, o casă modestă în care stătea unul dintre frați și tatăl lui - căruia i se rezervase o cămăruță în care abia încăpea un pătuț de fier, cu o masă la căpătâi pe care stătea o lampă ce lumina la nevoie, în opoziție cu camera lui confortabilă... S-au adunat toți, l-au văzut îmbrăcat ca un prinț, că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să se gândească ce putea fi. O cheie se învârti în broască, în spatele lui. Se ridică. Ușa se deschise. — Gordon? Să mergem. — Ce este? Ți-a venit avocatul. Polițistul îl împinse pe Brad pe un hol și apoi într-o cămăruță. La masă stătea un bărbat în vârstă, într-un costum cu dungulițe, și un puști într-o giacă Dodgers, cu un laptop în fața lor. Puștiul avea ochelari cu rame groase, din baga, care îl făceau să semene cu o bufniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vânt ca niște haine abia spălate. Din spatele steagurilor se ivește chipul lui Riza Selim, barba lui deasă și ochii mari și triști. Apoi se vede ca tânără femeie stând la pianul ei Bentley, cântând melodii vesele pentru oaspeții dichisiți. În cămăruța de deasupra celei a lui Petite-Ma doarme mătușa Cevriye. Are un coșmar pe care l-a avut de nenumărate ori de-a lungul anilor. E din nou elevă și poartă o uniformă urâtă, cenușie. Directorul o cheamă În fața clasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe teme politice, poți să fii curatorul meu, zise Charlie. Desigur, fără plată. — Se potrivește cu politica mea, zâmbi Kitty. Tot ce ating e nonprofit. Entuziasmat ca un copil, Charlie le conduse pe fete și pe bătrânul chinez către o cămăruță ascunsă, din spate, unde se afla o instalație ciudată, construită de câștigătorul premiului MacArthur, Xu Bing, numită Lecția de caligrafie chineză. Înăuntru erau scaune chinezești, pupitre, cerneală pentru papirus și pene de scris lungi pe fiecare pupitru, pentru vizitatorii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zis nimic. Mi-a aruncat o privire ucigașă, atât. Nu mult după asta am avut prilejul să mă răzbun. M-am furișat noaptea sub scara camerei de serviciu cu o pisică în brațe, iar când tata s-a strecurat în cămăruța unde dormea Luchi, am strâns pisica de coadă, silind-o să miaune. M-am apropiat, chinuind biata pisică și chiar am zgâriat cu labele ei ușa, până ce am auzit, înlăuntru, pași; atunci am fugit și m-am ascuns sub scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-au dus acolo. Am încercat să le explic doctorilor ce se întâmplase, dar ei nici n-au vrut să mă asculte. „Noi știm mai bine ca tine”, mi-au zis iritați, închizându-mi gura și trimițându-mă într-o cămăruță cu pereții goi, cu fereastra zăbrelită și cu două paturi. În cel de lângă fereastră stătea lungit un bărbat în vârstă, care după ce mi-a aruncat o privire nu prea binevoitoare, fiindcă ar fi preferat să rămână singur, s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât de aproape firele albe. Umbla totdeauna singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în care încăpea doar un pat. Ideea mi-a venit pe loc. „Domnule Vecu, i-am zis, n-ai vrea să scrii un epitaf pentru această piatră funerară?” Vecu m-a privit încurcat, mirat și speriat parcă de întrebare. „Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la o parte, mă împinse ea clocotind. Și să nu te mai ții după mine. Am rămas pironit în mijlocul coridorului și mă uitam încă după ea când a apărut Vecu. Părea nedormit și avea ochii injectați. Mă aflam chiar în dreptul cămăruței lui și auzise, probabil, cearta. — Vă rog să mă credeți, începu el. Pot să vă arăt dacă veniți în camera mea. Nu înțelegeam nimic. L-am repezit. — Ce dracu vrei? Abia pe urmă mi-am adus aminte de epitaf. — Scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vă arăt dacă veniți în camera mea. Nu înțelegeam nimic. L-am repezit. — Ce dracu vrei? Abia pe urmă mi-am adus aminte de epitaf. — Scuză-mă, domnule Vecu. M-ai prins într-un moment prost. Când a deschis ușa cămăruței, m-am lămurit. Pe jos erau aruncate nenumărate hârtii, rupte și mototolite. Am avut toată bunăvoința, șopti el cu o voce de om sfârșit. Dar nu-mi reușește nimic. L-am lăsat singur, în ușă, în fața foilor mototolite, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aici motivul pentru un diagnostic mult mai obscur. Atât de prezentă, Lorenza Îi scăpa deoarece nu venea pentru el. Cu puțin Înainte de Crăciun surprinsesem un crâmpei de conversație. Lorenza Îi zicea: „Te asigur, e o zăpadă magnifică și au niște cămăruțe superbe. Tu poți face schi-fond. Bine?“ Trăsesem concluzia că aveau să petreacă Anul Nou Împreună. Dar după Bobotează, Într-o zi, Lorenza apăruse pe coridor, iar Belbo Îi spusese „La mulți ani“’, ferindu-se de Îmbrățișarea ei. 102 După ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un cuvânt din lăcașul ei, apare la suprafață o clipă și apoi se ascunde imediat. Și se arată pentru o clipă numai celui ce o iubește. E ca o femeie foarte frumoasă care se ascunde În palatul ei Într-o cămăruță mică, neștiută. Are un singur iubit, căruia nimeni nu-i cunoaște existența. Și dacă cineva, care nu este el, vrea s-o violeze și să-și pună mâinile lui murdare pe ea, se răzvrătește. Ea Își cunoaște iubitul, deschide o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-l conving pe judecător să-i acorde eliberarea pe cauțiune, obținem un ordin de restricție, ca să nu se ducă acasă să o omoare pe maică-ta, deși mă Îndoiesc că ar face-o, și apoi Îl bag eu Într-o cămăruță și Îl zdrobesc așa cum ar fi făcut-o un milițian comunist. — Faci tu asta pentru mine, Jackie? — O fac pentru toți, nu numai pentru tine. Această sminteală trebuie să Înceteze, ca să-mi citez sinele editorial. Și apoi, dacă reușim să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ce să aleagă dintr-o colecție de reviste deocheate. În cele din urmă dispăru în spatele ușii pe care scria „Eșantioane de spermă“, ținând în mână Football Weekly. — Exact ca soțul meu, îi făcu cu ochiul Moira, conducând-o într-o cămăruță laterală, nu se poate gândi decât la un singur lucru odată. Fran se trezi în fața unui pat cu suporturi de metal, înconjurat de o desfășurare impresionantă de monitoare. Moira luă un ac cu o înfățișare fioroasă și îl atașă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acest lucru. — Domnul și doamna Tyler? Un doctor neașteptat de tânăr ieși să-i cheme înăuntru. Poate că era medic stagiar sau poate că doctorii, ca și polițiștii, începeau să i se pară tineri lui Fran. Îi conduse într-o cămăruță, încărcată cu echipamente și panouri. Era oricum o zi caldă, dar atmosfera era înăbușitoare. — Acum, domnule Tyler, spuse medicul blând, aș vrea să-mi spuneți care credeți dumneavoastră că este problema. Problema, îl întrerupse Phyllis, e că în majoritatea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
avem acces la cambuză, un fel de depozit unde punem alimentele, castroanele, ce avem noi, un loc avem și punem lângă și hainele, să stea frumos așezate. Am făcut eu asta și fiindcă sunt ordonat, așa cum trebuie să fie o cămăruță curată, ca lucrurile să nu fie răvășite, că nu trebuie să ai la pedeapsă mare ce nu trebuie acolo să ai, dar se adună, un pic, un pic, și, dacă nu le aranjezi și le lași depășite, e păcat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]