2,654 matches
-
dacă vin din Țara Pânii..., oftează Moș Iacob. Ce pâne se făcè la ei ș’-amu mor de foame... Harașo?, Îi Întreabă pe ruși. Harașo, cușania? Cum alt’, decât harașo...? Rușii nu răspund prin cuvinte, au gurile pline. Dau din căpățânile lor - și ele murdare (cine știe de când rătăcesc prin pădure) - că da, cușania-i harașo. Și horpăie. Mătușa Domnica le umple iar străchinile. Acum scurge oala, bate cu polonicul În doagă, ridică din umeri: - Puțân d’ la noi, mai mult d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-o șî cu doo oo?! Cușite, că-i spasiba! - Spasiba de cușite!, o corectează Moș Iacob. C-o fost strașnic de harașo! Spasiba-i când Îți mulțămește. - Atunci, spasiba de spasiba!, râde Mătușa Domnica, știrb. - Spasiba, spasiba! - Rușii râd, dau din căpățâni, au dinții foarte albi. Moș Iacob Îi spune nevesti-si ceva În șoaptă, apoi scoate tabacherea-cu-țigări, cea din argint - le-o Întinde, pe rând: - Tabaciok! Tabaciok! Curite, curite! Rușii râd și mai alb și mai larg. Își șterg bine mâinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu efort, îl mai ținea în viață? Nu vru să răspundă, pentru că știa răspunsul la întrebare, și preferă să se întrebe cine o fi fost stăpânul acelui mehari alb și pe unde se afla. Examină pielea și părțile dezgolite ale căpățânii. în orice parte a deșertului ar fi fost în stare să-și dea seama de cât timp murise animalul, dar aici, cu căldura și uscăciunea aceea, pe pământul unde nu căzuse niciodată nici o picătură de apă și nu supraviețuise nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai cu seamă la ora asta. — Culcă-te, Milică-tată. Ești tâmpit? Ce dracu’ ai? Aha, ai dormit toată ziua acasă ca porcu’ și-acuma mă asasinezi... N-am dormit nici acasă. Mi-a fost rău, mi-e rău, îmi zvâcnește căpățâna, nu mai pot... — Hai sictir! Ți-e rău! Ditamai omu’ de optzeci de kile, bun să spargă piatră, te vaiți mai rău ca o femeie. Și tot de focu’ femeilor, nu pot să cred, oh, ori ești prost, ori ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să știe toți proștii de afacerile lor, și uite-l și pe Rafael îndurându-se să-și întrerupă exercițiul de craul dezlănțuit, ca să ia aminte la cel care-l bălăcărește de mama focului aplecat peste un evantai de lansete. O căpățână fricoasă, căruntă și rumenă, de Moș Crăciun bărbierit, cu ochelari aburiți, crăpați, prinși cu o bucată de elastic peste ceafă și o gură mare, plină cu dinți îmbrăcați în tablă, care mai ales de bani pomenește, Rafaele, de la bani ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ori la spații verzi, nici nu tragem de fiare în fabrică și nici de roabă nu împingem pe mai știi ce șantier, la Canal ori la Casa Poporului. Păi, gardieni, deh, pușcăriași, nu-mi dau seama ce-o fi în căpățâna aia a ta, la care el, fă socoteala câți ani de aici încolo ne-ar mai trebui să ajungem ca orfanii ăștia retardați, fără familie, fără viitor, fără nici un Dumnezeu... Cum i s-a mai răsucit mintea sărmanului Milică, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și să fugă cât mai departe, ascunzându-se în blugii negri soioși și hărtăniți și-n cămașa cărămizie antijeg, care flutura pe el ca pe o sperietoare de ciori. Statura lui atletică, întrucâtva, emana o duhoare irespirabilă, de ocnă, și căpățâna rasă, colțuroasă, și obrazul supt, cenușiu, ciugulit de vărsat, îl fac pe celălalt să clipească des, frământându-și pumnii în buzunarele adânci. Ai zice că-i e frică, deh, lui Rafael parcă nu i-ar veni să creadă. De cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și l-ai fi văzut cum se apucă să-i scrie pe carnețel și să le taie chitanțe precum pescarilor. Oricum, îi face program, auzi, după zece-ncolo... Cât tupeu pe jivina asta scheletică. Rafael își trecu palmele peste luciul căpățânii rase, într-un gest de stupefacție, prea brusc pentru celălalt; tresări și scoase ceva din buzunar, și Rafael, râzând: — Ai făcut bordel din balta asta, prietene. Plătește cine vrea să dea la pește, și dacă nu prinde nimic, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe foi de ziar și pe folii de polietilenă așternute pe trotuare. N-ar fi mare lucru să te saturi și numai uitându-te, sorbind din lumina mare a amiezii și, oricum, în trecere îți umpli buzunarele și sânul - o căpățână de usturoi și o ceapă, două mere, două roșii și un ardei pentru o sălățică, trei cartofi și doi morcovi, deh, o ciorbiță pentru ăla mic. Furi ori cerșești, ori primești de pomană în timp ce te scurgi prin mulțime cu pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
iad, sărmanul Milică, vai de mintea lui... Cum îl vedea aplecat, asudând peste gărdulețul rigolei să descurce lanțul, abia își stăpânea pornirea să-i tragă un șut. Așa. ca de bine te-am găsit, Milică, fi-ți-ar mintea și căpățâna aia seacă, da, cu toată puterea, să-l proiecteze cu capul în vitrina băcăniei, în belșugul de mezeluri-brânzeturi-băuturi. Nu se putu abține și chiar o făcu. Reținut însă, cu grijă să nu-l dezechilibreze. Gestul și intenția contează totuși mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nas, ca să-l pună cu botul pe labe. E cel mai sensibil loc; efectu-i garantat, iar câinele parcă i-ar fi ghicit intenția și părea gata să răspundă provocării. Se oprise-n loc odată cu stăpânul și ridicase privirea rece, fioroasă, căpățâna fălcoasă, cu limba atârnând într-o parte. Gâfâia, îi curgeau balele, pândea... — Mai bine era cu copiii decât să te apuci să furi câini... — Rafael! izbucni Milică entuziast. Tocmai mă gândeam la tine. Mă crezi? — Cum să nu? Fii atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și uite că Mărgărit îi spune verde-n față c-a scos briceagul ăla fiindcă i s-a făcut frică văzându-l că se școală de pe iarbă și se răstește cu uitătura aia zbanghie și ca scăpat de la ocnă cu căpățâna aia rasă, dar mai apoi s-a căit, i-a părut rău și a venit să intre-n vorbă cu el. Păi, nu e vorbă, că și de curios a venit, să vadă ce fel de om e, și până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi stat pe picior de fugă. Nu e glumă, deh, să te lupți cu animalul ăsta... Ăsta da sport, și berea vărsându-se din pahare și o sticlă căzând de pe masă, prinsă din zbor de Milică, Ghiocel, fi-ți-ar căpățâna a dracului de javră băloasă... Culcat! Culcat! Culcat! Unde naiba să se mai culce? Poate doar în patul cu așternuturile răvășite. Ghiocel mârâia sub masă cu fălcile odihnindu-se pe pantofii lui Rafael. — Spune-i să se culce mai încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
întoarse tipul ăla la vreo treizeci de ani, și se vedea pe el abuzul de vitamine și de steroizi - un obsedat al trasului de fiare, desigur, cu ceafă de taur, umeri ca niște platoșe, brațe de sugrumător cu bicepși cât căpățâna de varză. Rafael îl știa din vedere, îl mai văzuse prin zonă în tricouri d-astea mulate pe tors și fără mâneci, legănându-și superbul hoit de poster publicitar pentru aparate de făcut mușchi și pentru suplimente nutritive, dar parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mea din realitate era un succes pe toate liniile. În seara precedentă, mă străduisem să evit orice gând, iar dimineață, nu am fost capabilă decât să-mi spăl gura suficient de bine cât să Înlătur impresia că, peste noapte, două căpățâni de usturoi se trăseseră acolo să-și dea obștescul sfârșit. Am Înghițit, firește, și niște solpadeină. Dacă ar fi să am vreo religie, iată cum aș descrie-o: mă Închin la altarul Sfintei Solpadeina, doamna Migrenei, sfânta protectoare a cumplitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
țipăt. Căci omul se târăște, pe pământ, decapitat. Mă Întorc, Îngrozit, spre reverend; mă liniștește cu un zâmbet rece, Îmi șoptește: — E un vechi vicleșug, este adus un copil sau un bărbat de talie mică, i se așază pe creștet căpățâna tăiată a unei oi, Întoarsă În așa fel Încât gâtlejul sângerând să fie Îndreptat În sus, și totul se acoperă cu o pânză albă, găurită În locul potrivit. După cum vedeți, efectul este impresionant. Trage din pipă. Decapitatul țopăie și se Învârte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
muncim.” Asta fusese bunica. „Cine muncește nu moare de foame, în nici un caz”, a stăruit mama. „Eventual duce viața unei legume”, a intervenit tata. „Uită-te la noi. Aici. Ce suntem altceva, dacă nu legume? Toți, niște lăptuci. Toți, niște căpățâni de varză. Ne temem să spunem ceva și vorbim în șoaptă. Dăm năvală și ne luptăm, ca să punem mâna pe câteva iaurturi expirate și zarzavaturi veștede, dimineața, când se deschid magazinele. Așteptăm zece ani până primim o locuință sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
recruți după un marș? Dar eu am povestit lucrurile astea numai ca să vă fac să Înțelegeți contradicția templierului. El trebuie să fie mistic, ascetic, să nu mănânce, să nu bea, să nu facă amor, În schimb străbate deșertul și taie căpățânile dușmanilor lui Hristos; cu cât taie mai multe, cu atât agonisește mai multe bonuri pentru paradis, pute, se face din ce În ce mai hirsut pe zi ce trece, iar Bernard pretindea ca, după ce cucerea și el o cetate, să nu se arunce asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
negri amestecați, dintre care răsăreau medium-ii cu asistenții lor, așa-zișii cambonos, Îmbrăcați În alb, unii cu picioarele goale, alții În teniși. Mă izbi imediat altarul: pretos velhos, caboclos cu pene multicolore, sfinți care ar fi putut semăna cu niște căpățâni de zahăr, dacă n-ar fi fost dimensiunile lor pantagruelice, Sfântul Gheorghe cu platoșa scânteind și cu mantia purpurie, sfinții Cosma și Damian, o Fecioară străpunsă de spade și un Crist de un hiperrealism nerușinat, cu brațele desfăcute ca Mântuitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
strecurăm printre gardurile moarte până la bolovanul de unde telefonam salvatorilor, așteptând cuminți mai apoi lângă ruinele vorbitorului verde-montan (care nu mai e cantină) unde savantul Gheorghe ne furișa fotografii de monede, arhiduci sau episcopi, portretele lui Mihai Viteazul la brâu cu căpățâna lui Osman-Pașa și Țepeș în valtrapuri orientale bătând nucile cu lancea-i înroșită și Doamne! cum le mai zicea Haralambie de rudele lui proto pentru care săpase curtea azilului până dăduse de clădirile astea cu tot cu doctori și asistente, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Gable. Nu scrie fraier și nici airbag, pe fruntea mea! Băiatu' cumpără marfa preferențial, numai și numai pe verificate, pe degustate și cu certificate de calitate impecabile, de la laborator. Fără trucuri. Pricepeți? Dacă ești bleg, stai acasă! Scoteți-vă prăpădeniile din căpățâni și lăsați prostelile. Hai, beți, băi...! Beți! Doar beți! Împreună, cu toții, acum! Un toast! Spor în viață, putirință și baftă! Să ne fie de bine și de mai bine! Noroace! Și... G-r-r-r-r...! gargarisește Contrabandă. Aferim, vouă, șulfelor! Brüderschaft! Ca să nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în trombă, împreunate lubric într-un singur trunchi puhav și șfichiuiau necruțător și triplu, cu odgoanele unor cozi chelite și solzoase! Tropăiau ritmat, ca tobele, cele douăsprezece labe de zăvozi, ale Alcătuirii, aducând mai curând cu brâncile de urs! Trei căpățâni cu boturi ude, roșii, se căscau năpraznice, împodobite devălmaș cu trei perechi de ochișori lipiți, ca de căței abia fătați, căpățânile câinești arborând, în completare, trei rânduri de urechi imense, aspre, sure, blegoșate, membranoase, precum urechile de liliac! Din boturile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Tropăiau ritmat, ca tobele, cele douăsprezece labe de zăvozi, ale Alcătuirii, aducând mai curând cu brâncile de urs! Trei căpățâni cu boturi ude, roșii, se căscau năpraznice, împodobite devălmaș cu trei perechi de ochișori lipiți, ca de căței abia fătați, căpățânile câinești arborând, în completare, trei rânduri de urechi imense, aspre, sure, blegoșate, membranoase, precum urechile de liliac! Din boturile întreite, se scurgea necontenit, odată cu saliva verde, leșioasă, și un fel de muget țiuitor monoton, egal, exasperant, care servea negreșit, nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe masă, alături de recipientele cu licori, extrase primele din geantă, și niște pachețele mărunte, în ambalaj din hârtie unsuroasă, de ziar. Desfăcând meticulos hârtia, Apostatul expune țanțoș, pe căprării, feliile pufoase de franzelă albă, cu coaja lor rumenă și crocantă, căpățânile lucioase de ceapă roșioară-trufanda și borcănelul de muștar iute cu hrean, pe lângă micii căldicei, fripți pe cărbuni, încolonați câte cinci pe un rând, treizeci și încă una de bucăți, pârpălite uniform, în total! Ceilalți convivi, lihniți, saliveză harnic, cu mintea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mare cucoană!... Nu-i așa, dom' primar? ― Măi Marine, cum îți vine ție, om în toată firea, să vorbești atâtea bazaconii? făcu Pravilă în batjocură. Da de cine să le fie frică boierilor, măi Marine? De tine, mă?... Vai de căpățâna ta, Marine! Unii râseră, dar alții strigau amenințător: ― Ba să le mai fie frică și de noi! ― Apoi de bine și de bucurie nu s-au strâns ei! zise Serafim Mogoș. ― Poruncile cu împărțirea pământurilor o fi umblând să le
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]