713 matches
-
stoicism, deznodământul întâmplărilor prin care i-a fost dat să treacă familiei sale. Moș Butu era încă un om "verde". Avea umerii largi, pieptul puternic, de luptător antrenat, un cap frumos cu părul creț, pe jumătate încărunțit, avea niște ochi căprui calzi și o privire inteligentă și pătrunzătoare. Purta o mustăcioară tușinată, asortată perfect cu tenul măsliniu bătut de vântul și ploile nesfârșitelor sezoane de transhumantă. Căci se trăgea din neam de oieri, asemenea multor macedoneni, pentru care oieritul constituia activitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mic și ciufulit, sprijinit de pământul reavăn, acoperit de iarba prin care țâșnea seva de viață tânără, un firicel de sânge roșu îi colora obrazul palid, de la colțul gurii până la bărbie. A tăcut și a închis pentru veșnicie ochii ei căprui și calzi în care mai scânteia o fărâmă de viață." Episodul continuă la fel de zguduitor cu înmormântarea, în cadrul aceleiași ceremonii, a bunicii și a nepoatei. Reproduc parțial: "Slujba s-a terminat. Groparii au luat sicriele și le-au așezat pe cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vedem la terasă la Herăstrău și cu Luican ? El a zis că merge acolo, se întoarce grăbită. — În Herăstrău să fie atunci, zice Titi Botez. Iar o să bem până dimineața, râde el. — Vii și tu, Cristi ? iar ochii ei mari, căprui, tremură de emoție. — Vin, cum să nu... Ea sare și îl sărută din nou pe obraz, după care fuge în spate. — Uite-o, măi, și mai e și petrecăreață, știe să stea până dimineață și după, unde mai găsești o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Robby. Cum a fost? Nu știam ce să spun. Devenisem tatăl meu. Robby se afla în locul meu. Mi-am văzut propriile trăsături în el: părul blond-castaniu, fruntea lată, încruntată, buzele groase ușor țuguiate ca urmare a gândurilor și anticipării, ochii căprui rotindu-se cu o mirare nedisimulată. De ce nu-l remarcasem înainte de a-l pierde? Am lăsat capul jos. Îmi luă ceva timp să înțeleg ce mă întrebase. Am dat din umeri și am zis: - A fost...bine. Altă pauză, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
În bucătărie. Era un apartament din ăla și eram În bucătărie. După ce-a ieșit Joey, am remarcat Încă un tip, care stătea și se uita la mine. Unde de ostilitate și suspiciune se revărsau din ochii lui mari și căprui ca un fel de emisie TV. Efectul era aproape ca un șoc fizic. Tipul era scund și foarte slab, cu gîtul pierdut În gulerul cămășii. Culoarea tenului Îi dădea din brun Într-un galben pătat și omul Își aplicase din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ca și cum ar fi fost concentrate, comprimate, deformate de o presiune teribilă. „Produsul unei minți degenerate” s-a pronunțat solemn un agent de la Narcotice după ce a văzut unul dintre tablourile lui Nick. Nick era mereu pe jumătate bolnav: ochii lui mari, căprui și plîngăreți lăcrimau ușor și nasul lui subțire Îi tot curgea. Dormea pe canapele În apartamentele prietenilor, trăind din Îngăduința incertă a unor indivizi nevrotici, instabili, stupid de bănuitori, care Îl dădeau afară brusc, fără motiv sau preaviz. Totodată, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
se zice - pentru vagabondaj. Eram lefter, așa că n-am putut plăti amenda, și n-am reușit să intru să-l văd decît după trei zile. Corpul Îi era zbîrcit, Împuținat, toate oasele feței Îi ieșeau În relief, iar ochii lui căprui străluceau de durere. Aveam În gură o bucată de opiu Împachetată-n celofan. Am scuipat-o pe jumătate de portocală și i-am dat-o lui Ike. În douăzeci de minute era luat. M-am uitat Împrejur și am observat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și a scos un plic dreptunghiular de hîrtie Împachetat În stilul junky, cu un capăt băgat În celălalt. Înăuntrul plicului erau altele două, mai mici, fiecare Împăturit la fel. A pus plicurile pe masă. M-a privit cu ochii lui căprui și strălucitori. Gura lui, știrbă și cu buzele strînse, Îți dădea impresia că e cusută. M-am dus În baie să-mi iau ustensilele. Ac, pipetă și o bucată de vată. Am pescuit o linguriță din chiuveta de la bucătărie, dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
voi munci oriunde și voi încerca de câte ori va fi nevoie până voi reuși. Mi-aduc aminte că m-a ascultat cu atenție, niciodată nu-și întrerupea interlocutorul, s-a ridicat din jilț, m-a fixat cu ochii săi mari și căprui, după care mi-a spus: Marina tată, să înțeleg că modelul tău, în devenirea ta profesională este doamna Moise ? Exact tăticu, mi-e tare dragă doamna, dar mai ales modul în care m-a determinat să văd, să simt, să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
unei cafenele; masa e rotundă. Deasupra mea strălucește un soare rotund. Vine chelnerița cu o cârpă umedă și șterge masa. Tava chelneriței e rotundă, la fel și cataramele de la pantofii ei, brățara, ceasul de la mână. Nasturii de la bluză - rotunzi; pupilele căprui din albul ochilor ei - la fel. Pe jumătate amuzată de rotunjimile acestei zile, comand o înghețată, și-mi trece prin cap că forma ei sferică va fi, desigur, în ton cu ziua. Când chelnerița sosește cu înghețata, iată că și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
rînd!... Intru în farmacia de lîngă complexul alimentar, farmacie cu program permanent, cu gînd să-mi iau aspirine și carmol. De dincolo de panoul de sticlă îmi răspunde la salut o femeie cu fața albă, părul roșcat închis și ochi mari, căprui, care mă privesc fix, fără nici o expresie. Am mai fost de cîteva ori pe aici, tot pentru aspirine, și de fiecare dată ochii aceștia m-au privit la fel, de parcă ar fi vrut din clipă în clipă să mă întrebe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fără să-mi dea drumul la mâini. Îmi scrutează cu privirea de laser fiecare părticică a corpului, și eu mă trezesc făcând același lucru. Pare să aibă vreo patruzeci și ceva de ani, fardul impecabil îi pune în evidență ochii căprui strălucitori, are pomeții ascuțiți, iar zâmbetul larg îi expune cu generozitate un șirag de dinți perfecți. Aerul ei entuziast e contagios, însă ochii mă examinează necruțător. Face un pas înapoi, pentru a observa mai bine și celelalte detalii ale trupului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
doamna Flöhr - tânăra soră a unui bancher evreu din Bucureștiul anilor ’30 - pare să fi preluat unele elemente din portretul Elenei Wolf-Lupescu, amanta roșcată a regelui. Despre doamna Flöhr („frumoasa familiei”, cu părul roșu-arămiu „ca mătasea porumbului” și cu „ochii căprui cu o nuanță roșcată”) se spune că „e una dintre fostele amante ale regelui [Carol al II-lea]” (789, p. 117). 768. Dimitrie Gusti, Traian Herseni (coord.), Îndrumări pentru monografiile sociologice, ediție Îngrijită de Septimiu Chelcea și Iancu Filipescu, Editura
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
imn de slavă spre Dumnezeu pentru bunătățile ce le lăsase pe pământ. Asculta glasul cucului pe care îl plătise cu un bănuț de argint, după datina pământului. Costache Gheorghiu era un om înalt, uscățiv, destul de zvelt. Era șaten cu ochii căprui și un păr castaniu, cam răruț deasupra frunții. în dimineața aceea purta o cămașă țesută în stative, cu un fir de cânepă și altul de in, pe deasupra o vestă împletită din lână, de culoare neagră, avea pantaloni din postav negru
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Nicolae Ceaușescu. Însoțeam grupul de ziariști iranieni și, la încheierea discuțiilor, Hoveida și ai săi urmau să plece cu mașinile la aeroportul "Mihail Kogălniceanu" din Constanța pentru a se întoarce la Teheran. În jurul reședinței oaspetelui, lume de pe lume ochi albaștri, căprui, verzi, telefoane de campanie, oficiali români alergând de colo-colo. Ora din program fixată pentru plecarea coloanei către aeroport trecuse de mult, dar nimic nu se mișca. La întrebarea mea "nu plecăm" mi se răspundea stereotip: "Mai plimbați-i!". I-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pregătirii de la Direcția Personal mă interesasem de fiecare în parte ce știa, ce studii avea, ce calificative obținuse în anii anteriori. Fiind ostenit de pe drum, nu aveam acuitatea vizuală necesară pentru a le distinge culoarea reală sau ipotetică a ochilor, căprui, negri, verzi sau "albaștri", dar bănuiam, având în vedere o ambasadă socialistă dintr-o țară cu dictatură militară, că predominanți trebuie să fie cei "albaștri". Nici atunci și nici ulterior, până astăzi, nu m-a interesat acest lucru, m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de două sute de ori proverbul Qui aime bien, châtie bien, nu l-am regretat pe bravul om când a plecat după o furtunoasă ședere de o lună. Apoi a venit un polonez. Era un student la medicină chipeș, cu ochi căprui și păr lucios, care semăna puțin cu actorul francez Max Linder, un actor de cinema popular pe atunci. Max a rezistat din 1908 până În 1910 și mi-a câștigat admirația Într-o zi de iarnă la St. Petersburg, când obișnuita
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ei ceva mai puternice și o dată sau de două ori, am deslușit, exact Înainte de a o pierde din vedere (la șaisprezece ani s-a măritat cu un fierar dintr-un sat Îndepărtat) o licărire de blândă ironie În ochii ei căprui, distanțați unul de celălalt. Este ciudat, dar ea a fost prima care a avut o mare putere asupra mea, prin simplul gest de a nu Îngădui zâmbetului ei să dispară, de a-mi tulbura somnul ca o flacără ce mă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ambasadorul. Pentru că belgienii i-au declarat "persona non grata" pe toți. (NB: Dacă belgienii i-au trimis pe toți "acasă", înseamnă că toți erau "cooperatori", nu așa cum arată tov. Machiavelli mai sus, 5 cu ochi albaștri și 3 cu ochi căprui. Pe ambasador nu l-au expediat, deși și el era posesor de ochi "bleu", întrucât s-ar fi pus problema ruperii relațiilor diplomatice) ...M-am dus la Ceaușescu: "Ce se întâmplă cu securitatea, că nimeni nu se bagă, dv. o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Nicolae Ceaușescu. Însoțeam grupul de ziariști iranieni și, la încheierea discuțiilor, Hoveida și ai săi urmau să plece cu mașinile la aeroportul "Mihail Kogălniceanu" din Constanța, pentru a se întoarce la Teheran. În jurul reședinței oaspetelui, lume de pe lume ochi albaștri, căprui, verzi, telefoane de campanie, oficiali români alergând de colo-colo. Ora din program fixată pentru plecarea coloanei către aeroport trecuse de mult, dar nimic nu se mișca. La întrebarea mea "nu plecăm", mi se răspundea stereotip: "Mai plimbați-i!". I-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pregătirii de la Direcția Personal mă interesasem de fiecare în parte ce știa, ce studii avea, ce calificative obținuse în anii anteriori. Fiind ostenit de pe drum, nu aveam acuitatea vizuală necesară pentru a le distinge culoarea reală sau ipotetică a ochilor, căprui, negri, verzi sau "albaștri", dar bănuiam, având în vedere o ambasadă socialistă dintr-o țară cu dictatură militară, că predominanți trebuie să fie cei "albaștri". Nici atunci și nici ulterior, până astăzi, nu m-a interesat acest lucru, m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
acordă 10 puncte din oficiu. Timp de lucru: 1 oră Citește cu atenție textul următor și răspunde cerințelor mai jos formulate: „O văz, ca prin vis. O văz limpede, așa cum era. Naltă, uscățivă, cu părul alb și creț, cu ochii căprui, cu gura strânsă și cu buza de sus crestată în dinți de pieptene, de la nas în jos. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii. Ea își înfigea furca și caierul de in în brâu și începea să tragă și
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
măsură în toate, fără nici o tânguire, moștenite din asprimea vieții din vremuri imemoriale. Caracterizarea personajelor 1. Vitoria Lipan Caracterizarea făcută de autor: * “Nevasta înțelegea ceva, dar era bănuitoare ca orice femeie și despinsă să sară la orice înțepătură” * “Ochii ei căprui, în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului, erau duși departe... acei ochi aprigi și încă tineri căutau zări necunoscute” * “Vitoria se uita ascuțit și cu îndârjire căci era dragostea e de douăzeci și mai bine de ani. Așa
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mă simt obosit) proza cu „miză mare”, dar, stilistic, greu de descurcat, „inextricabilă”. *„Vorbește cu cucoana ceea să ne facă rost de margarină!” „Cucoana” e o muiere lată-n șale, cu mîini butucănoase, pline de inele. Are părul oxigenat, ochii căprui, inexpresivi, și o față plină de negi. Mi-a zîmbit galben (dantură aurită!), viclean: „Am auzit că vreți sămi spuneți ceva...” Cînd i-am văzut de-aproape halatul plin de pete, am renunțat, anihilînd în mine orice poftă. „N-are
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
plecat... VI. DOR DE DUCA, de Mia Popa, publicat în Ediția nr. 1394 din 25 octombrie 2014. DOR DE DUCĂ Am stat ieri,singură,pe stradă.într-un cotlon retras .Am privit,cât de atent puteam, ochii trecătorilor.Verzi,albaștri,căprui.Să fure oare inima oricui!? Iaca,nu știu.... Unde mă uitam,ei purtau măști. Iar Caruselul Veneției din noi,ne omoară! Fraților, încă nu suntem sub ape! Aiurea, ei vindeau grame,drame de aur. Urcam,spre burlanul sufletului,de unde plângea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349744_a_351073]