2,578 matches
-
Mie una mi-e foarte greu să nu dau mereu peste nenorocitul ăla de obiect, deși eu sunt cea care l-a atârnat acolo. Am așteptat până l-am auzit Închizând cu hotărâre ușa În spatele lui, apoi m-am răsucit, căscând și simțindu-mă eliberată. M-am făcut ghem, bucuroasă că eram singură. Nu-mi trecuse prin cap că ar dori să rămână, dar nu reușesc niciodată să dau oamenii afară pe ușă după o partidă de sex - pare extrem de nepoliticos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Îmi patrulam teritoriul. Clădirile mărețe și frumoase de pe cheiul Tamisei Îmi păreau palate scăldate În lumina albă a reflectoarelor. Creierul funcționa În continuare, Într-o veselie. Doamne, ce poetică devin când sunt drogată. Când am ajuns În suburbiile Camden-ului, Rachel căscă și zise: — Mersi că m-ai târât afară, În seara asta. Chiar m-am simțit bine. A fost distractiv, nu-i așa? am Întrebat, Întorcându-mi capul o clipă, ca să-i zâmbesc cu gura până la urechi. Muzica a fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
siguranței urbane, apartamentele erau bine proiectate. Toate ușile principale dădeau În stradă. N-am demarat până ce n-am văzut-o pe cea a lui Rachel Închizându-se În urma ei și luminile aprinzându-se. O clipă mai târziu, se stinseră. Am căscat, m-am Întins, am băgat motorul În viteză și-am pornit spre casă. 14 Când m-am trezit, capul Încă-mi mai zumzăia, iar corpul Îmi fremăta de energie. Nimic nu se compară cu efectele prelungite ale drogurilor ca să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și-am așteptat la tejghea până a fost gata, ducându-mi singură cana grea de ceramică și farfuria Înapoi la masă. Așezându-mă În fața ei, am Început fără altă introducere: Cred că știu cine a omorât-o pe Linda. — Poftim? căscă ea ochii. Glumești! Am scuturat Încet din cap, În semn că nu. — Și știi ce m-a făcut să-mi dau seama? Gustul vestimentar oribil pe care-l are Lesley. Ce ironie, nu? Nu pricep, zise Rachel, aplecându-se Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Țărănoi puturoși! azvârle Bobocilă. Cică, vor să meargă telelei, să-l caute pe Horus! Și să-l mai și descopere! Auziți?! Când necioplitul ăsta molâu, de lângă noi, nu e-n stare să-și găsească nici gaura curului, dimineața, la umblătoare! cască Momocilă. Problema dacă gândirea omenească poate ajunge la adevărul obiectiv, a fost, este și va fi o problemă practică. Ca hârtia igienică. Teza a doua despre Feuerbach. Chiar eu i-am suflat-o Bărbosului! De altfel, noi știm, știm, știm
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
singur trunchi puhav și șfichiuiau necruțător și triplu, cu odgoanele unor cozi chelite și solzoase! Tropăiau ritmat, ca tobele, cele douăsprezece labe de zăvozi, ale Alcătuirii, aducând mai curând cu brâncile de urs! Trei căpățâni cu boturi ude, roșii, se căscau năpraznice, împodobite devălmaș cu trei perechi de ochișori lipiți, ca de căței abia fătați, căpățânile câinești arborând, în completare, trei rânduri de urechi imense, aspre, sure, blegoșate, membranoase, precum urechile de liliac! Din boturile întreite, se scurgea necontenit, odată cu saliva
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
răstește Poetul. Tata avea un dulău. Îl chema ca pe tine: Câine prost... Liniște! Nu mă mai conturba! Vreau să cuget. O bombă, măi! O bombiță cu gaz! îl înfruntă același Vierme, sfidător. Dănuț pare că-și pierde aerul, își cască fălcile, apropiindu-și-le scrâșnind, peste o clipă, străluminat, pentru a le deschide iarăși la maximum și, entuziasmat și el de ușurința și de frumusețea ideii, răbufnește: Bingo! Excepțional! Colosal! Fenomenal! Paradoxal! Pupa-te-aș! Bossule, să mor eu, dacă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tu la mine, măi, Dinulache, că mă deranjează, zău! îl roagă el pe Avocat, care părea să fie singura persoană în stare să-l vadă și să-l audă. Ce, te pomenești că n-ai mai umblat pe la parastase? Avocatul cască binișor din fălci și respiră anevoios, receptându-și îndărătnic propriul puls, în vena jugulară. Mesmerism... Mă, bărbate, mă! Îți imaginezi, tu, ce liber, ce lin și ce fericit sunt eu, în copârșeaua asta de scândură? Fără presiuni! Fără opreliști! Fără
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care fața lui umflată și-a pierdut umbrele tari care i se strângeau sub frunte și pomeți, felul în care mâna lui Seth se va furișa în sus și-și va răsuci sfârcul prin cămașă și gura i se va căsca și ochii i se vor da peste cap - hormonii sunt de vină pentru astea. Estrogenele conjugate, Premarinul, estradiolul, etil estradiolul, toate au reușit să se strecoare în Cola dietetică a lui Seth. Sigur că da, la nivelurile actuale ale supradozei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu-mi dispare nevoia asta, trebuie să mă mișc, că altfel sufăr de frustrații ridicole. Gosseyn mai așteptă, dar conversația părea încheiată. Femeia reintrase în casă. Bărbatul mai rămase pe trepte câteva minute bune, apoi se ridică și se întinse căscând. Părea decontractat și de loc tulburat de spusele soției sale. Avea circa un metru 82, și o constituție robustă; dar numai aparența de forță este insuficientă dacă nu este dublată de un antrenament fizic non-A. Nepracticanții înțeleg cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în mod vizibil, își micșorase dimensiunile, dar asta ca urmare a efectului torpilelor. Cabinele de examen din rândul exterior păreau niște păstăi plesnite, ca și cum o presiune internă fantastică le-ar fi făcut să explodeze. Peste tot în pereții metalizați se căscau găuri cu marginile zdrențuite, de zece, douăzeci sau treizeci de metri diametru. Caverne întunecate care lăsau să se întrevadă, în fasciculele de lumină palpitând, un amalgam confuz de cabluri și mașinării str ălucitoare, partea exterioară a sistemului nervos al Mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se mai aștepte Își luă pijamaua și se îndreptă spre dormitorul cufundat în întuneric. O mișcare într-unul din paturi îl făcu să se oprească. În ciuda semiîntunericului, Gosseyn recunoscu imediat cine era. Fata se ridică cu o grație indolentă și căscă. ― Nu s-ar putea spune că ne plimbăm, nu-i așa? ― zise Patricia Hardie. 31 Gosseyn se lăsă brusc să cadă pe celălalt pat. Ușurarea cc-o resimțea era imensă, dar, după ce emoția i se mai potoli, își aminti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Probabil că așa pusese problema Crang. "E un tip remarcabil acest Eldred Crang ― gândi Gosseyn. Singurul personaj din toată povestea asta care n-a făcut, până acum, decât o singură greșeală personală". O privi pe Patricia din colțul ochilor. Fata căsca și se întindea ca o pisicuță satisfăcută. Ea întoarse capul și-i întîlni privirea. ― N-ai nimic să mă întrebi? ― zise ea. Făcu un rapid calcul mintal. Era clar că nu putea s-o chestioneze în privința lui Crang. Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu dezinvoltură Gosseyn. Adaptare totală la necesitățile situației. Thorson zise: "Ahaaa!'" ― cu un ton plictisit și schimbă subiectul: Simți ceva? Gosseyn clătină din cap, negativ și zise sincer . ― Nimic. Ajunseră la apartamentul Patriciei. Zidul în care se aflase distorsorul se căsca în fața lor. Geamurile ferestrelor zăceau în cioburi pe podea. Gosseyn privi prin cercevelele goale spre locul unde până mai ieri, se înălța Mașina jocurilor, ca o bijuterie pe coroana verde a Terrei. Acolo nu se mai vedeau acum decât mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nu mor Impunându-i timpului Amintirea urmelor Lăsate ici, colo, pe cărare peste uitare. T II Bătrânul tuși cavernos, contractându-se de durere. Mișcarea făcu halatul zdrențuit să alunece și-i dezgoli pieptul carbonizat. În coasta dreaptă, destul de sus, se căsca o gaură mare cât pumnul. Cheaguri groase de sânge atârnau din rană. ― E-n regulă ― articulă el cu dificultate. Cu excepția cazurilor când tușesc, aproape că reușesc să nu simt durerea. Prin auto-hipnoză, mă-nțelegi. Își îndreptă puțin spatele. ― X ― zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
În pat femei vulgare - și asta chiar dacă n-ar fi trebuit, Maja o aflase. Probabil că o dusese În patul lui și pe nevasta agentului Buonocore. — Nu ai răspuns la invitație, nu Îl trimiți? o Întrebă Camilla pe blondă. Emma căscă ochii surprinsă. — Să-l trimit unde? — La Palazzo Lancillotti, În via dei Coronari. La petrecere. — Ce petrecere? Întrebă Emma. — Petrecerea mea, explică fetița cu un surâs senin de zână bună. — Am trimis invitațiile acum două săptămâni, am scris RSVP, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din mansardă, În timp ce Mabuse Îi lingea și-i sâcâia cu limba lui aspră, după un schimb serios de opinii asupra sistemelor majore (decadența concepției occidentale, tragismul globalizării), Maja găsise curajul de a-i mărturisi că uneori În viața ei se cască o prăpastie, un vârtej, și atunci avea impresia că era o creatură inconsistentă, gelatinoasă, fără formă - ca o meduză În voia curentului. Și Aris, În loc să fie dezamăgit descoperind astfel de nemulțumiri În femeia care pentru el reprezenta esența consistenței și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nou Sarah. Îmi placi Într-adevăr, Antonio. Nu mă duc după primul care apare, chiar dacă asta ai crezut. — Am Încercat să-i tai gâtul soției mele, spuse Antonio așezându-i valiza În portbagajul situat deasupra scaunelor. Fata Îl privi uimită - căscând ochii ei mari și albaștri. Trebuia s-o spun cuiva, se scuză Antonio, altfel Înnebunesc. — Nu cred, spuse Sarah. Tu ești atât de bun. — Ce te face să crezi asta? râse Antonio amar. — Te cunosc, spuse ea. Eu nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și, chiar când ea punea mâna pe clanță, el a ridicat capul: — Și, Caitlin, cum e? — O, bine. Un pic revărsată și șleampătă, a zis Sheba zâmbind, ca pentru a o scuza pe inocenta ei prietenă. — Ei, a spus Richard, căscând, asta face din om viața de provincie. — Da, probabil. A tăcut un moment și apoi, când Richard n-a mai răspuns, a deschis ușa: — Ok, urc. Sunt frântă. Când, după o jumătate de oră, Richard a venit în dormitor, Sheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
albumul din 1988 al trupei americane de postpunk Sonic Youth. Day Dream Nation se numește și găsesc că enunțul din titlul americanilor s-ar putea extinde simbolic asupra acestui cadru În care douăzeci și ceva de tineri stau cu ochii căscați spre obiectivul aparatului, dar cu mintea umblînd anapoda, Încercînd să anticipeze lucruri de neanticipat. VÎrsta națiunii de visători În lumina zilei, chiar și așa, prizonieră Într-o conservă comunistă. Speranța voastră atunci era hrănită și de momentele de magie ale
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mult frică. Un an și patru luni! Băga-mi-aș... Unii dintre băieți sînt OK, și chiar și unii dintre locotenenți - tineri, au absolvit școala militară de cîțiva ani. S-au adunat să ne primească, dar mai mult stau și cască gura, amuzîndu-se de aerul nostru speriat și stîngaci. Stăm În fața unui pavilion care funcționează ca magazie și ni se spune pe un ton prietenesc că e momentul să schimbăm ținuta civilă cu uniforma. Cam pe același ton prietenesc pe care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
undeva. Urmează un minut de tăcere care e spart de sunetul apei trase la baie, apoi se deschide ușa și vă treziți În camera mică, foarte mică, cu doamna Însoțită de nepoată. Incredibil! CÎnd le vezi, una mare, alta mică (căscînd ochii la voi, În timp ce voi căscați ochii la ele), Îți vine În minte bancul cu ursul și iepurașul și izbucnești Într-un rîs necontrolat, te străduiești să-l ții În frîu. N-ar fi mai bine să ieșim? Te scuză
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care e spart de sunetul apei trase la baie, apoi se deschide ușa și vă treziți În camera mică, foarte mică, cu doamna Însoțită de nepoată. Incredibil! CÎnd le vezi, una mare, alta mică (căscînd ochii la voi, În timp ce voi căscați ochii la ele), Îți vine În minte bancul cu ursul și iepurașul și izbucnești Într-un rîs necontrolat, te străduiești să-l ții În frîu. N-ar fi mai bine să ieșim? Te scuză față de doamna colegă de sejur: e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Înțeles ce se Întîmplă. Ați decolat din Otopeni și după o oră și jumătate aterizați la Praga, Într-o altă țară. Într-o altă țară comunistă, dar comunistă fără Ceaușescu, așa că lucrurile arată altfel. Cum arată lucrurile În Cehoslovacia? Fenomenal. Căscați ochii de parcă ați fi niște animale mici ieșite dintr-o scorbură, ușor stîngaci, trăgînd după voi valize spre stația de autobuz. Asta e... Asta, cum ar veni, e... Asta e o... e o țară comunistă? Întrebarea e retorică și nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
s. Probabil că cel mai mare șoc l- ați avut În fața unei vitrine pline de echipamente stereo și de ceea ce, În anul 1989, se cheamă viitorul-bate-la-ușă: CD-uri cu muzicile care vă animă sufletele strivite de privările comunismului ceaușist - Nico cască ciocul hipnotizată la unul cu Sam Brown, iar tu la unul cu Depeche Mode. Probabil că cel mai mare șoc l-ați avut În fața unei papetării de cartier ale cărui rafturi sînt pline de chestii mici și colorate, Încît amețiți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]