2,455 matches
-
Parcul din centrul orașului, țigăncile căreia Ericăi îi inspirau o anume teamă, atmosfera orașului de provincie își pierduseră farmecul. Părea să fi plecat Erica cu el, să-l fi dus pe malurile Dunării, această senzație fiind accentuată de foșnetului frunzelor căzute, așternute ca un covor pe alei, printre copaci, pe băncile unde nu demult zăboviseră împreună timp îndelungat pentru a se înfrupta cu sărutări. Înainte de a părăsi orașul în care descoperise trăiri ce nu și le putuse imagina până atunci, Albert
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
Parcul din centrul orașului, țigăncile căreia Ericăi îi inspirau o anume teamă, atmosfera orașului de provincie își pierduseră farmecul. Părea să fi plecat Erica cu el, să-l fi dus pe malurile Dunării, această senzație fiind accentuată de foșnetului frunzelor căzute, așternute ca un covor pe alei, printre copaci, pe băncile unde nu demult zăboviseră împreună timp îndelungat pentru a se înfrupta cu sărutări. Înainte de a părăsi orașul în care descoperise trăiri ce nu și le putuse imagina până atunci, Albert
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > PASTEL DE TOAMNĂ Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 1393 din 24 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Când pe-nserat se-așterne o liniște de basm și aud discret suspinul frunzelor căzute, când încă greierii mai cântă la ferești, e semn că toamna aceasta va fi lungă și dulce ca mustul stors din chihlimbar. Când în aer simt miros de crizantemă arămie și aromă de gutuie învelită-n puf gălbui, lumea-mi
PASTEL DE TOAMNĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366134_a_367463]
-
invocată să-l înalțe pe om din păcat, așa cum Iisus prin propriul sacrificiu l-a înălțat pe Adam: „De voie pe lemnul Crucii suind Fiul tău, Fecioară, înălțatu-l-a pe Adam/ Iarăși la întâia vrednicie, ci și pe mine, căzutul, înalță-mă.” Cântarea a IV-a este un imn dedicat Preacinstitei Cruci, care i-a adus omului iluminare interioară, izbăvire de păcate și înălțare: „Întru tine ne lăudăm, Cruce Preacinstită, și cu puterea ta/ne păzim, cinstite lemnule, cu cântări
TÂRGUL ICONARILOR ŞI MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366167_a_367496]
-
de repede se-ncheie simfonia, Iar notele devin din ce în ce mai rare Și sunetul, încet, încet, dispare. Prin dulcea amăgire de iluzii deșarte Fredonăm simfonia ploii de frunze moarte, Și-n suflet ne rămân doar melodii tăcute Din trista poemă a frunzelor căzute. Imaginea:internet Referință Bibliografică: Partitura vieții / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2055, Anul VI, 16 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PARTITURA VIEȚII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366269_a_367598]
-
pas ca să impună o viziune, un crez. Această luptă este evidentă pe tot parcursul edificării operei sale, de la poezie, la eseu sau cronică, dar mai ales este pregnantă în impresionantele sale romane autobiografice. Uneori, așa cum reiese din scrieri, îl întâlnim căzut, trist, ori singur, dar niciodată învins. În romanul ,,Geamănul din oglindă” îl regăsim triumfător. Aici Al Florin Țene nu mai ezită, nu mai caută, nu mai întreabă, aici este întrebat, aici oferă răspunsuri, se relevă ca un înțelept care, prin
FILOSOFIA-PERSONAJ PRINCIPAL ÎN ROMANUL GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361709_a_363038]
-
culoare a...morții. Privesc copacii înfrigurați, goi și sleiți de puteri sub loviturile necruțătoare ale vântului și ploii... Brațele întinse spre cer de parcă ar cere îndurare... dezbrăcate de frunze îmi strecoară în suflet un fior rece... Pașii calcă pe frunzele căzute, cerându-și parcă iertare de la ele... Mulți spunem că toamna este frumoasă...; da, este frumoasă, însă frumusețea ei nu este decât faza prin care trece natura înainte de a...”deceda”. Poate de aceea acest anotimp atât de plin de poezie, ne
LACRIMI DE...TOAMNĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352317_a_353646]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SUNT... Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1013 din 09 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Sunt lacrimă pierdută din ochiul norilor târzii căzută brutal în ecoul timpului. Sunt rouă-așternută în sufletul munților, regi milenari purtați falnic pe catafalcul împietrit al nemuririi. Sunt întrebare și sunt mirare, sunt... vânt. Referință Bibliografică: SUNT... / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1013, Anul III, 09
SUNT... de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352394_a_353723]
-
în pocale de aur cu vin fiert în mirodenii exotice iar cărătorii au adus în fața vânătorilor prima recoltă. Zeci de ființe care până în acea dimineață se crezuseră libere, poate chiar fericite, înroșeau acum cu sângele lor covorul galben al frunzelor căzute. Întărâtați, câinii mârâiau și lătrau furioși către boturile, sau penele, pline de spume roșii și la ochii înghețați către un cer complet indiferent. Îmbărbătați de victoriile obținute, distinșii oaspeți ai regelui se reinstalară pe vechile amplasamente, pregătindu-și armele pentru
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
picau într-o plutire lină, legănate ca o barcă ușoară pe valul mării. Se așterneau ușor, nesigur, pe pământul rece, apoi altă frunză se desprindea, urmând același traseu ca surioarele ei de mai înainte. Mi-am zis privind la frunzele căzute, că încă nu mi-a venit rândul, eu sunt precum frunzele verzi rămase în cireș încăpățânate și hotărâte să nu cedeze morți. Sfârșitul este inevitabil, dar, fiecare vrem să fie cât mai târziu. Încăpățânată frunză, cât crede că va mai
IUBIREA PENTRU... de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350630_a_351959]
-
prezență activă în cadrul școlii rucărene cu articole, studii, comunicări și conferințe. A elaborat o interesantă "Monografie a satului Podul Dâmboviței", comuna Dâmbovicioara. Un exemplar din această lucrare se găsește la Arhivele Naționale din București. Unele evocări ale eroilor rucăreni - dascăli căzuți în al doilea război mondial, le-a publicat în presa județeană, musceleană și în revista "România Mare". Ion Urdea (n. 1924-2009) S-a născut în Rucăr la 2 august 1924. A urmat cursurile școlii normale din Câmpulung, pe care a
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXXIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351403_a_352732]
-
să ajungă asemenea Lui, să ajungă la desăvârșirea Lui. Omul este o creatură rațională care este înzestrată cu posibilitatea îndumnezeirii. Omul este liber, însă, să acționeze între chip și asemănare, între Adam cel Vechi și Adam cel Nou, între umanitatea căzută, și cea îndumnezeită. Pentru aceasta a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume, pentru a le redeschide oamenilor calea spre asemănarea cu El, adică spre îndumnezeire. caracterul spiritual al frumuseții umane. Deși frumusețea lui Dumnezeu reflectată de chipul Său din
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
crea și a domni. Rege, preot și profet sunt harurile omului care fac din om un demiurg în imitare a Creatorului Său, Care l-a așezat stăpân al pământului, cu puțin mai rejos de îngeri, dar cu mult superior duhurilor căzute. Sfântul Grigorie Palama afirma ferm că acesta a fost unul din scopurile Întrupării: “a cinsti carnea pentru ca duhurile trufașe să nu îndrăsnească a-și închipui că sunt mai presus decât omul” [95] . Acest text surprinzător este un imn adresat, fără
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
Creștinul este conștient că Judecata finală va fi deopotrivă o evaluare a tuturor cuvintelor rostite „în deșert” (cf. Matei 12, 36), a celor ce n-au avut nici un ecou la nivelul inimii și conștiinței, ci s-au pierdut asemenea semințelor căzute lângă drum, pe loc pietros ori între spini (cf. Matei 13, 19-22), precum și a celor folosite iresponsabil în imprecații, blesteme sau formule de jurământ (cf. Matei, 5, 33-37)”. (Pr. Ioan Bizău - „Cuvântul între gândire și făptuire” - în rev. Renașterea, nr.
DESPRE VALOAREA CUVÂNTULUI, A GÂNDIRII ŞI A FĂPTUIRII ÎN ICONOMIA MÂNTUIRII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350744_a_352073]
-
voastre curate și dragi, trimise mie din toate zările lumii! Fie că zilele pe care o aveți în Calendarul sufletului vostru, să vă aducă aceeași binecuvântata și spornica Lumină! „Limitat prin natura să, infinit în dorințe, omul este un zeu căzut care își amintește de ceruri”, spunea Lamartine , în Primele Meditații Poetice. Din acest punct de lumină divină, primiți, vă rog, toate mulțumirile mele, pentru darul făcut! Tot ce n-ai dăruit ai pierdut, spunea înțeleptul! Mereu recunoscător, Nicolae *************************************************************** Prietenii mei
LA MULTI ANI POETULUI NICOLAE NICOARA-HORIA ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350786_a_352115]
-
de piatră și apă/ o nouă viață” ca și în Pescarii „lumină-n apus/pescarii se-ntorc din larg/ pe țărm un copil”. Nu lipsește peștele , ca simbol al senzualității : „Pești și stele” Ape sticloase/ peștii privesc la stele/ sălcii căzute. Dar peștele este și simbolul apei în care viețuiește. Să nu uităm că Hristos e reprezentat de un pescar, creștinii fiind „ considerați pești și pentru că apa Botezului este elementul lor natural și instrumentul regenerării lor, peștele călăuzind Arca bisericească” (Jean
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
acatist, Iar Dumnezeu, citindu-l, mă pune la-ncercare, Să simt acum pământul că fuge sub picioare. Așa îmi fuge calul și îmi rămâne șaua, Nu mai ajung la doctor, nu îmi mai scot măseaua, Pedeapsa e a frunzei neâncetat căzută În jocul cu pădurea văzută nevăzută. Cu ultimatum, toamna, îndeamnă să mai sper, Atât cât mai e viață între Pământ și Cer, Că vine iar la anul, îmi dă îngăduința Să mai iubesc o dată, dar fie și ființa. Necazul, nenorocul
ULTIMA ZI DE TOAMNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351693_a_353022]
-
Cuvintele - scai după mine. Precum cățelușii. Amușina. Se mângâie de picioarele mele. Se cațără. Atârnă. Strălucesc. Se sting. Învie. Renasc din cenușă. Gândesc în versuri. Doar o scânteie le-aprinde. Amnarul - același. Tăcere. Forfota copiilor. Țipete. Mingi. Cărucioare, landouri. Frunze căzute. Apă țâșnind. Bănci goale. Eminescu - privind în aceeași direcție. Mai jos, muză lui, cu flacăra-n mâna. Drumul până la el îmi netezește cărarea. Mă azvârle pe culmi. Sfârleaza cu fofeaza. Piscuri de neatins. Plopi fără soț. Aripi de îngeri. Tei
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346538_a_347867]
-
auzeau în vecini, ca din treacăt le-a spus lumânărilor:,,Mulțumesc"!... Înfiorată de gândul ei se îmbujoră, dar știa că nimeni nu o poate auzi că vorbește, cu... două lumânări. Se duse spre portița casei târâind piciorele pe zăpada proaspăt căzută, verifica să fie deschisă, căci așa trebuie să primești colindătorii ... Nu se putea! Venise !... Era o iluzie?... Sau era chiar el, cel pe care de mult timp îl ascunsese undeva într-un loc secret al inimii ei? Nu spuse nimic
DOUĂ LUMÂNĂRI... de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351125_a_352454]
-
Elegii androide 1. Ultima iubire a lui Casanova Ce-i de făcut acum, iubito? Cuvintele s-au spus de mult, parcă trecute printr-o sită, iar noi vom exersa un cult.. Rărite-s pajiștile toate, din flori în fructe, fruct căzut, de mânecă mă trage moartea, iar tu ești mută, eu sunt surd. Boemia, cantonul ultim, lumina scade, trupul greu, ne înconjoară, negri, lupii și totuși te gândesc mereu. Ești, poate, ultima chemare ce nu mai vine, dar mai sper, iubirile
ELEGII ANDROIDE de BORIS MEHR în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345739_a_347068]
-
șansa să-și întâlnească sufletul pereche. Nu regreta nimic. Dacă viața i-ar fi oferit a doua șansa alegerile ei ar fi fost aceleași. Stiloul zăcea pe covor sclipind în sclipirea dimineții ... bătrâna doamnă cu fruntea pe manuscris si brațele căzute, trecuse hotarul amintirilor pășind într-o lume viitoare alături de iubire. Camelia Constantin 2012 1 Referință Bibliografică: Amintirile bătrânei doamne (II) / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 839, Anul III, 18 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Camelia
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
Acasa > Strofe > Timp > FRUNZĂ CĂZUTĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului FRUNZĂ CĂZUTĂ Ce te faci frunză căzută Rătăcită pe cărare? De acum vei fi strivită, Și călcată în picioare! Asta-i viața e normal, Am
FRUNZĂ CĂZUTĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352164_a_353493]
-
Acasa > Strofe > Timp > FRUNZĂ CĂZUTĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului FRUNZĂ CĂZUTĂ Ce te faci frunză căzută Rătăcită pe cărare? De acum vei fi strivită, Și călcată în picioare! Asta-i viața e normal, Am trăit o vară-n pom, În curând, peste un an, Am să mă trezesc din somn. CATRENE
FRUNZĂ CĂZUTĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352164_a_353493]
-
Acasa > Strofe > Timp > FRUNZĂ CĂZUTĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului FRUNZĂ CĂZUTĂ Ce te faci frunză căzută Rătăcită pe cărare? De acum vei fi strivită, Și călcată în picioare! Asta-i viața e normal, Am trăit o vară-n pom, În curând, peste un an, Am să mă trezesc din somn. CATRENE DESPRE IARNĂ... Gerul bijutier neîntrecut
FRUNZĂ CĂZUTĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352164_a_353493]
-
pictori fără treabă, Au pus albul în zăpadă, Aruncându-l pe câmpie, Pentru a iernii bucurie! Se așterne albul necuprins, Din ceruri curg alte zăpezi, Cu fulgi albi, ca părul nins, Vino la fereastră să îi vezi! Referință Bibliografică: Frunză căzută / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 255, Anul I, 12 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
FRUNZĂ CĂZUTĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352164_a_353493]