11,186 matches
-
avea nici un act asupra lui. În schimb, i-au găsit treizeci de mii de euro în buzunarul interior al sacoului. — De unde știi? devine interesat Lionel. — Mi-a spus Clovis. A pus și-un diagnostic: imigranții între ei. I-au incinerat cadavrul. Oricum, era imposibil de identificat, avea capul făcut musaca. — A gustat Clovis? ironizează Lionel. Roman trage un pumn în masă de sar toate alunele din farfurioara de care nu se atinsese nimeni. — Deci Kiril, cu care am băut aseară la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
banii într-un plic la vedere, pe noptieră, să zicem, cu instrucțiuni să fie depuși în contul fundației. Dacă nu muriți, măcar rămâneți cu banii. Există riscul ca banii să fie furați de cel sau cei care o să vă descopere cadavrul, scuzați-mi exprimarea... — Și-atunci? Puteți lăsa plicul la mine, în cea mai mare siguranță. Lionel îl privește lung: figura lui Marcel Rioret exprimă orice, în afară de onestitate. Se decide: — Facem așa: dumneavoastră pregătiți actele. Până mă chemați să le semnez
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
smochinit. Părerea lui Gérard Nu știu de unde și până unde are autorul o părere atât de proastă despre oamenii de televiziune. Atât eu, cât și caraghiosul ăla de reporter român cu trei prenume am apărut ca niște corbi, avizi de cadavre. Nimic mai neadevărat. Publicul e avid de cadavre, noi doar i le servim pe tavă. El le consumă, noi doar adăugăm sosul, ca să le facem digerabile. Credeți că noi n-avem inimă? Avem, dar nu lăsăm să se vadă ca să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
până unde are autorul o părere atât de proastă despre oamenii de televiziune. Atât eu, cât și caraghiosul ăla de reporter român cu trei prenume am apărut ca niște corbi, avizi de cadavre. Nimic mai neadevărat. Publicul e avid de cadavre, noi doar i le servim pe tavă. El le consumă, noi doar adăugăm sosul, ca să le facem digerabile. Credeți că noi n-avem inimă? Avem, dar nu lăsăm să se vadă ca să nu ne scadă audiența. În privința poveștii cu Liliane
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
deșănțate, erau supuse la chinuri cumplite și mărturiseau orice, pentru a scăpa. În cadrul acestor petreceri existau, se pare, și manifestări de canibalism, unele documente credibile afirmă că se consuma carnea pruncilor morți sau nebotezați, a hoiturilor de animale și a cadavrelor celor spânzurați. Aceste ospețe Înfiorătoare erau urmate de dansuri sălbatice, cărora nu o dată le punea capăt călăul. Firește că la aceste petreceri infernale discipolii diavolului dansau goi, iar unii cronicari arată că, de obicei, multe dintre prostituate erau fie trecute
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
fiecare parte a corpului tău și eviți dezastrul, treci cu bine de oștirile dușmanilor tăi. șase în al treilea loc: învingi, însă căruțe cu trupuri de urși din clanul abenaki se îndreaptă către pădurile-mame, vagoane de fier ruginit pline de cadavre de albine superpolenizatoare aleargă către câmpuri cu flori, roabe pline cu aripi de vulturi harpagornis se ridică în aer, cu picături de sânge plouând. învingi, dar este un dezastru. șase în al patrulea loc: fukurokuju lucrează încontinuu, moralul trupelor tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
reciproc abdomenele, fețele urlă, se țin de umeri, se reped către ieșiri, ca în fața unui mare prăpăd pe care eu nu îl văd, nu îl înțeleg, nu îl cunosc rămân singură, sub cerul înstelat înconjurată de un zid înalt de cadavre. nouă în primul loc: tu ești neprihănită, nu ai furat nimic niciodată, nu ai uneltit împotriva vreunei oștiri dușmane, nu ai batjocorit pe nimeni, nu ai călcat nici gâze cu tălpile tale ușoare, numai cineva ca tine reușește să ridice
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
parcă își căutau sfârșitul cu disperare... Se lăsau să cadă pur și simplu în băltoace și smârcuri. Instinctul de conservare părea că nu mai funcționează. Un demon al autodistrugerii îi mâna de la spate implacabil. „Uite-te la ei. Sunt niște cadavre pe picioare. Nu știu dacă ajung cu toți în lagăr. Iar mâine... Mâine o luăm de la capăt. Și va fi și mai rău. Doamne! Dă-mi putere să pot trece și peste asta! Ajută-i și pe acești nenorociți de lângă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să intruneacă elementele vreunei infracțiuni. Asfel, se considera ca o tulburare sau Împiedicare, fără violență sau amenințare a folosinței proprietații proprii din cauza unor mirosuri fetide, insuportabile, ce exală de la gropile În care vecinul crescător de porci pe scară industrială, aruncă cadavrele și resturile eviscerate cu Încălcarea regulilor sanitare si zooveterinare. O altă situație când propietarul nu se poate bucura din plin de posesia și propietatea ce o are asupra bunului, este atunci când propietarul vecin dărâmă o construcție lipită de a sa
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
sistemul industrial sau tradițional, În imediata vecinătate a localnicilor, care fără o bază legală sunt obligați să suporte mirosuri specifice peste limitele suportabilității. Același lucru se Întâmplă și În apropierea abatoarelor, ecarisajelor și a altor locuri vecine unde se prelucrează cadavrele de animale. frecvente cazuri de conflicte au loc din cauza vubrațiilor, zgomotelor, prafului, fumului și a altor substanțe iritante provenite de la unitățile industriale sau atelierele particulare din vecinătatea caselor din localitățile populate. În ultimul timp se Înmulțesc conflictele În care sunt
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
pe arcuș, închide ochii, privește notele materiale plutind prin aer, printre ele plutesc corpuri descărnate, altele ard în ruguri înalte, lumea e contorsionată de suferință, va fugi de aici, creierul i-a luat foc, va scăpa din acest coșmar, printre cadavre o zărește pe Sandei cântând la pian, în creierul acesteia dansează Maria despletită prin pădure, în căutarea Dumnezeului ei, cu brațele deschise, planând ca o păsare, mănăstirea arde în flăcări, Maria cântă fericită la pian, în mijlocul focului soldații violează măicuțele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
chip nemaivăzut de galben. Atât de galben, Încât am crezut că e o păpușă de ceară modelată stângaci. Aproape că râdeam imaginându-l expus Într-o vitrină, cu surâsul său strâmb, Întipărit pe buze. Un damf de miros dulceag, de cadavru În descompunere, mi-a inundat nările până În sinuși, dezmeticindu-mă și obligându-mă să grăbesc pașii. M-am oprit să cumpăr pâine. Din același loc de unde cumpăr de obicei. Nu mai era brunețica știută, veșnica zâmbitoare, cu tenul de culoarea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
produse comercializa? Nu cunosc ce conținea geamantanul, dar acum îmi închipui că era mașina de scris. — Cât urma să stea? — Până astăzi dimineață, mi-a spus că trebuie să prindă neapărat un tren. Polițistul făcu semn medicului că poate ridica cadavrul, apoi își scoase mănușile chirurgicale, își strânse trusa, își puse haina și părăsi clădirea. În geanta sa se afla într-o pungă de plastic foaia din mașina de scris. Și rămăsese acolo după ce vorbise cu barmanul de la bufetul gării și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să recunosc silueta Laurei intrând în apartament cu părul fluturându-i pe umeri, purtând pantalonii albaștri. Însă, ca de obicei, singurele ființe din jur erau fluturii țintuiți în spate cu câte un ac de gămălie și mirosind a formol, iar cadavrul lui Emil devenise unica prezență nouă și atât de diferită printre ei. LECȚIA Ce-ar fi dacă în loc să citești acest text pe care ar trebui să ți-l propun în paginile care inevitabil vor urma, acum, că ai deschis cartea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
insensibil și imobil. Mușchii destinși, venele, nervii, oasele se pregăteau să putrezească și să ofere o hrană suculentă viermilor și șobolanilor din măruntaiele pământului. Iar eu, eu trebuia să petrec o noapte lungă, obscură, rece, fără sfârșit în compania unui cadavru, în această cameră asemenea unui mormânt, printre tenebrele eterne care mă înconjurau infiltrându-se până și în pereți. Atunci mi se păru că de când lumea și pământul, de când existam eu însumi, am avut drept însoțitor, în lumea tenebroasă, un cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cadavru, în această cameră asemenea unui mormânt, printre tenebrele eterne care mă înconjurau infiltrându-se până și în pereți. Atunci mi se păru că de când lumea și pământul, de când existam eu însumi, am avut drept însoțitor, în lumea tenebroasă, un cadavru - un cadavru inert și inteligent. În această clipă gândurile îmi înghețară. O viață singulară și stranie se năștea în mine; existența mea era legată de toate creaturile care mă înconjurau și de toate umbrele care tremurau în jurul meu. Eram profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
această cameră asemenea unui mormânt, printre tenebrele eterne care mă înconjurau infiltrându-se până și în pereți. Atunci mi se păru că de când lumea și pământul, de când existam eu însumi, am avut drept însoțitor, în lumea tenebroasă, un cadavru - un cadavru inert și inteligent. În această clipă gândurile îmi înghețară. O viață singulară și stranie se năștea în mine; existența mea era legată de toate creaturile care mă înconjurau și de toate umbrele care tremurau în jurul meu. Eram profund, indisolubil unit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
inspirație singulară... Voiam să fixez pe hârtie acești ochi care se închiseseră pentru totdeauna, pentru a le perpetua amintirea. M-am lăsat antrenat de acest impuls. De fapt, n-aveam nici un control asupra mea și, când ești închis cu un cadavru... Ideea asta mă umplu de o bizară bucurie. Ca să închei: am stins lampa care fumega. Am adus două sfeșnice și le-am aprins deasupra capului Ei. La lumina tremurândă a lumânărilor, trăsăturile feței deveneau mai calme, iar în umbra luminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe hârtie liniile pe care le reținusem. Poate descopeream astfel opiul capabil să liniștească un suflet chinuit? M-am refugiat în imobila viață a liniilor și formelor. Această temă îi convenea de minune caracterului meu de pictor macabru - desen după cadavru. Eram într-adevăr un portretist de cadavre. Dar ochii, ochii Săi închiși, aveam nevoie să-i văd acum din nou? Nu se întipărise oare, suficient de profund, imaginea lor în spiritul, în creierul meu? Nu știu. Până dimineață, am executat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Poate descopeream astfel opiul capabil să liniștească un suflet chinuit? M-am refugiat în imobila viață a liniilor și formelor. Această temă îi convenea de minune caracterului meu de pictor macabru - desen după cadavru. Eram într-adevăr un portretist de cadavre. Dar ochii, ochii Săi închiși, aveam nevoie să-i văd acum din nou? Nu se întipărise oare, suficient de profund, imaginea lor în spiritul, în creierul meu? Nu știu. Până dimineață, am executat mai multe crochiuri, dar nici unul nu răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vârful peniței și de astă dată n-am mai rupt desenul. M-am ridicat și m-am apropiat încet de Ea. O credeam vie, reînviată, dragostea mea insuflând viață în trupul Său. Dar, fiind lângă Ea, am simțit miros de cadavru, de cadavru în putrefacție. Viermi minusculi se încolăceau pe Ea și, în lumina lumânărilor, doi cărăbuși zburau în jurul corpului. Ea era moartă de-a binelea. Dar atunci cum I s-au deschis ochii? Nu știu. Visam sau totul era aievea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și de astă dată n-am mai rupt desenul. M-am ridicat și m-am apropiat încet de Ea. O credeam vie, reînviată, dragostea mea insuflând viață în trupul Său. Dar, fiind lângă Ea, am simțit miros de cadavru, de cadavru în putrefacție. Viermi minusculi se încolăceau pe Ea și, în lumina lumânărilor, doi cărăbuși zburau în jurul corpului. Ea era moartă de-a binelea. Dar atunci cum I s-au deschis ochii? Nu știu. Visam sau totul era aievea? Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sale. Se făceau auzite zgomote îndepărtate și ușoare. Poate visa vreo pasăre migratoare.Poate creșteau plantele. Stelele palide dispărură în spatele pachetelor de nori. Pe față simțeam respirația calmă a dimineții. Cântatul cocoșilor se înălța de departe. Ce să fac cu cadavrul? Cu un cadavru care începe să putrezească! Întâi mi-a venit în minte să-l îngrop chiar în cameră, apoi m-am gândit să-l scot afară și să-l arunc într-o fântână, într-o fântână înconjurată de nuferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
auzite zgomote îndepărtate și ușoare. Poate visa vreo pasăre migratoare.Poate creșteau plantele. Stelele palide dispărură în spatele pachetelor de nori. Pe față simțeam respirația calmă a dimineții. Cântatul cocoșilor se înălța de departe. Ce să fac cu cadavrul? Cu un cadavru care începe să putrezească! Întâi mi-a venit în minte să-l îngrop chiar în cameră, apoi m-am gândit să-l scot afară și să-l arunc într-o fântână, într-o fântână înconjurată de nuferi albaștri. Dar câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
voiam, nu voiam s-O atingă vreo privire străină. trebuia să execut totul singur, cu propriile mele mâini. La dracu! La ce-mi servea să-I supraviețuiesc? Dar Ea? Nici un om obișnuit, nimeni în afară de mine nu trebuia să-I vadă cadavrul. Niciodată! Ea venise la mine încredințându-Și trupul de gheață și umbra, ca să nu fie văzută de cineva, nici murdărită de o privire străină. Până la urmă mi-a venit o idee: să tai cadavrul în bucăți, să pun bucățile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]