1,214 matches
-
pot, oricât aș vrea, să o iau la rând prin luxurianta revărsare de amintiri bucureștene. Aleg, deci, secvențe mici, plutind ca niște flori uscate peste un orizont de prezențe care copleșesc, încă, aerul Bucureștilor. Iată o bibliotecă: „legate în piele cafenie sau neagră, cu litere aurite, erau Larousse-uri imense, Enciclopedii și Atlase, Ierbare academice, albume de artă în limba franceză și în limba germană, cărți de drept și de pedagogie.” (p. 20). Dintr-o casă, casa Moscuna, prin care trece ecoul
Siluete la răscruci by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5040_a_6365]
-
participe la crearea unui film altminteri minimalist, în care să nu conteze decât ceea ce se aude, elementul vizual urmând să rămână pe cât de neimportant pe atât de monoton: lui Elster i se cerea să stea în picioare în fața unui perete cafeniu și să vorbească oricât va dori, de unul singur, neîntrerupt de întrebări și fără vreun alt element de natură să distragă atenția, despre colaborarea sa eșuată cu Pentagonul. Fusese, e drept, o experiență sui generis: recrutat pentru calitățile sale de
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
mare deschidere, nu mai susura și nu mai bolborosea, iar flota mea naviga în ape largi și liniștite. Aici bălțile erau de un verde-închis și numai uneori, când cerul se înnora mai puternic decât de obicei, acel verde căpăta nuanțe cafenii, și atunci trupurile luminoase ale Santei Maria și Nautiliusului ieșeau din fundal ca niște linii orizontale, vizibile de la mare distanță. Călcam prin bălți ca Dumnezeu aplecat deasupra lumii. Insule, golfuri, promontorii, ostroave și strâmtori secrete își modificau forma continuu. De
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
învechiți și/sau regionali. Unele nume de culori au fost formate pe teren românesc, cu ajutorul sufixului -iu < lat. -ivus, atât de la cuvinte de origine latină (arămiu, argintiu, auriu, brumăriu, cânepiu, cenușiu, fumuriu, ruginiu), cât și de la cuvinte de origine turcă (cafeniu, cârmâziu), greacă (stacojiu < stacoj „rac“ < ngr. stakós „rac“), slavă (coliliu, prăfuriu, vișiniu). alb Oricine știe puțină latină poate spune că rom. alb vine din lat. albus. Deși cuvântul latinesc a fost moștenit de toate limbile romanice, numai în română și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
ce e de făcut. Uite, vine Butoiescu! Într-adevăr, constructorul intra pe poartă. Când fu înăuntru, Ioanide recapitulă pe scurt programul șantierelor din timpul verii, apoi își puse în cap o șapcă de lucrător. Era îmbrăcat în haine de doc cafeniu, vestonul fiind prevăzut cu patru mari buzunare exterioare, prevăzute cu nasturi și clape, în loc de cămașă având un tricou de bumbac vărgat. Părea un mecanic. Arhitectul și constructorul aveau să meargă de dimineață la cimitirul Bellu, spre a pune la punct
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
iar Pichii i-am spus că iau lecții de călărie. Pentru marșuri ieșeam afară din oraș și mărșăluiam așa câte patru în rând, cu instructorul alături, spre mirarea rarilor drumeți, care nu pricepeau ce fel de armată eram, cu cămăși cafenii și cizme de călărie. Apoi am început să învățăm tragerea. Eu am luat câteva lecții de tir, dar trebuia să ne obișnuim a mânui revolvere. Exercițiile le făceam cu toții, tot prin pădure, țintind în pomi. Când instrucția fizică a fost
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Bailly. Aș putea, consultând și un astronom, să-ți spun precis. Fața lui Hagienuș râdea toată de voluptate și mâinile nu i se mai desprindeau de pe bucata de bazalt. Pomponescu scoase din alt sertar o coală mare de hârtie cafenie și se apucă să împacheteze zodiacul. . - Dacă îl găsești așa de important, dă-mi voie să ți-ldăruiesc. O mică amintire din partea mea. Hagienuș plecă aproape amețit de bucurie, dar în drum spre casă se opri. A fi văzut de copiii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ci din pricina luminii. Pe podea era un covor roșu-aprins, scaunele erau tapițate cu stofă stacojie, tavanul jos era ornamentat cu spirale din ipsos roz, dar lămpile din pereți, ce răspîndesc o lumină verde și obscură, transformau culorile în nuanțe de cafeniu și făceau ca pielea clienților să pară cenușie, moartă. Intrarea se afla într-un colț al încăperii, iar colțul opus era ocupat de o tejghea curbată din crom și plastic, unde stătea un bărbat chel, gras și zîmbitor în spatele mînerelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o cameră îngustă ca un coridor, cu tavan înalt, cu o ușă la un capăt și o fereastră fără perdea la celălalt. Lîngă un perete se aflau un scaun, un pat de campanie și un garderob; tapetul și linoleumul erau cafenii, pe jos nu era nici un fel de covor, și doar un rucsac pus pe garderob indica faptul că acolo locuia cineva. Lanark își scoase dintr-o mișcare haina și paltonul, le agăță în cuierul din spatele ușii, apoi se întinse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stadion de fotbal. Mulțimi se revărsau pe podeaua circulară venind din tunelele de pe circumferință și dispăreau prin ușile pătrate dintre intrările în tunel. Printre asistentele și doctorii în alb, Lanark văzu și oameni în haine verzi de îngrijitor, în salopete cafenii și în costume de afaceri cenușii. Se uită în sus și se clătină amețit. Privea un stîlp imens perpendicular cu lumini aurii și portocalii lunecau încontinuu în sus pe pereți în inele care se micșorau, asemenea acelora ale unei ținte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
celălalt, și aici tunelul se bifurca și se micșora. Se bifurcă și micșoră de trei ori pînă intrară într-un unic tunel jos, numit OZENFANT. Draperia roșie și lucioasă din capăt se trase dezvelind o suprafață de pînză groasă și cafenie. Munro o trase în lături și pășiră într-un apartament mare, cu pereți înalți. Tapiserii lucrate în fir roșu, verde și auriu atîrnau de cornișe bogat ornamentate pînă la o pardoseală în tablă de șah, cu dale din marmură albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lift în colțul îndepărtat. Lanark trecu printre scaune și găsi un lift deschis într-un perete, între două arcade. Intră și spuse: — Camera de ardere unu. — Ce departament? — Al profesorului Ozenfant. Ușa se deschise spre o suprafață familiară de stofă cafenie. O dădu la o parte și pătrunse în studioul cu tavan înalt și tapiserii, așteptîndu-se să fie cufundat în întuneric. Era luminat ca înainte, iar în mijloc Lanark văzu din spate o figură familiară în pantaloni negri și vestă, aplecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vîrsta de cinci, cincisprezece sau zece ani? Lanark se întinse comod pe pat, iar oracolul, cu o voce de copil precoce, spuse că Duncan Thaw a desenat o linie albastră în partea de sus a unei hîrtii și o linie cafenie jos. A desenat un uriaș alergînd pe linia cafenie ținînd o prințesă pe care o răpise, dar pentru că n-a putut-o desena frumos pe prințesă, l-a pus pe uriaș să care un sac. Prințesa era în sac. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întinse comod pe pat, iar oracolul, cu o voce de copil precoce, spuse că Duncan Thaw a desenat o linie albastră în partea de sus a unei hîrtii și o linie cafenie jos. A desenat un uriaș alergînd pe linia cafenie ținînd o prințesă pe care o răpise, dar pentru că n-a putut-o desena frumos pe prințesă, l-a pus pe uriaș să care un sac. Prințesa era în sac. Tatăl lui... — Scuzați-mă, spuse Lanark. E un început foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la Galeria Națională din Edinburgh și, în final, găsi figura într-un tablou al trinității de Hugo Van der Goes. Era din secolul al XV-lea, cînd maeștrii flamanzi descoperiseră pictura în ulei și creaseră cele mai subtile tonuri de cafeniu, menținînd totodată strălucirea limpede a temperei. Dumnezeu stătea pe un tron grosolan de cristal, care plutea printre nori vulgari și turbulenți. Era îmbrăcat într-un veșmînt roșu, simplu, cu o căptușală verde și îl împiedica, ținîndu-l cu ambele mîini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
simplu, cu o căptușală verde și îl împiedica, ținîndu-l cu ambele mîini de subsori, pe un Hristos suferind, slab, mort, aproape gol, să alunece de pe scaunul de lîngă el. Deasupra capetelor lor plutea un porumbel alb. Dumnezeu avea aceeași față cafenie, slabă și banală ca a fiului său și o privire profund îndurerată, dar fără o expresie de amărăciune sau învinovățire. în ciuda scaunului din aur, nici el și nici fiul lui nu păreau a fi oamenii care-o duc bine. Aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Blackhill, Riddrie, mlaștinile Campsie, povîrnișurile Cathkin și mulțimi venind din ambele părți, care se amestecau în jurul ecluzelor din mijloc. Pe o pînză de treizeci de metri pătrați a făcut și refăcut o rețea de linii de direcție albastre, cenușii și cafenii. într-o seară le contempla ursuz, cînd McAlpin intră și-i spuse: — Ce nu merge? Aș vrea ca formele astea să nu fie atît de agitate. Un peisaj văzut simultan de sus, jos, conținînd nordul, răsăritul și sudul nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încercă să-și vîre toate buricele degetelor în gură, apoi coborî și luă bucata cea mai mare de oglindă dintre rîndurile stranei și alergă în jur să surprindă un nou unghi al lucrării. încercase să realizeze o armonie de albastru, cafeniu și auriu, înviorate de scurte izbucniri de culori pure, dar acum nu vedea decît negru și cenușiu neîndemînatic întinse și roșu și verde țipător. încercase să pună corpurile în profunzimea unei lumini tandre, să-și împartă spațiul cu nori, dealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nan Lanark deschise ochii și se uită gînditor prin salon. Fereastra era din nou acoperită de jaluzelele venețiene, și unul dintre paturile din colț era ascuns după paravane. Rima stătea lîngă el și mînca smochine dintr-o pungă de hîrtie cafenie. — A fost extrem de nemulțumitor. Pot respecta un om care se sinucide după a ce a ucis pe cineva îevident, trebuia să facă asta), dar nu un bărbat care se îneacă de dragul unei fantezii. De ce nu ne-a spus clar oracolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
e foame. Poți să bei o cafea fierbinte? Ai un termos în rucsac. — O, asta aș bea. își desfăcu rucsacul, vîrî mîna înăuntru și scoase, cu o privire dezgustată, termosul roșu care zăngăni ușor și din care se prelinseră picături cafenii. îl aruncă și începu să-și scuture nisipul din păr. — Probabil că l-ai lovit cînd ai căzut. Ar fi bine să-ți scoți și hrana, o să se strice din cauza umezelii. Nimic nu o putu convinge să se atingă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zise: — Sînt oameni aici care vor să doarmă, Jimmy. Bărbatul era înalt, chel, cu obrajii nerași, cu un unic dinte negru în gingia de sus, și un trenci cenușiu slinos. Se uită o vreme la Lanark, apoi extrase o sticlă cafenie din buzunar și zise: — Laptele e inutil. Dă-i o gură din asta... liniștește formidabil. Nu. — Atunci ia tu o dușcă. — Nu. Bărbatul oftă, se ciuci pe un taburet și zise: — Spune-mi ce te supără. Nu mă supără nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am dat-o pe curvă afară... scuze pentru limbaj, dar vroiam să spun, nevastă-mea. Acum aș vrea să-mi fi tăiat eu beregata. Fă-mi o plăcere, prietene. Ia-ți o vacanță. Bea ceva. Lanark se uită la sticla cafenie care i se întindea, apoi o luă și sorbi cu poftă. Gustul era groaznic. I-o dădu înapoi, încercînd să spună mulțumesc, dar în ochi avea lacrimi și nu putu decît să înghită lacom și să se strîmbe. Simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stat într-un fotoliu, dar cînd își trase brațele înăuntru, acesta se întinse, iar partea din spate se cufundă pînă cînd picioarele așezate în gîtul păsării ajunseră mai sus decît fața. Aceasta era orientată spre despicătura dintre cele două aripi cafenii, care începură să se ridice tot mai sus pe ambele părți. Zgîindu-se în fața lui, văzu acoperișul unui bungalow, cu un pătrat de fereastră galbenă. Acolo se zăreau forma întunecată a capului și umerii unei persoane, iar dacă fereastra era a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în zece pași“. Dar îl lăsă jos la capătul plantației și se odihni pe iarbă, în timp ce Alexander o luă repede înainte. Pînă la urmă, Lanark se duse după el și-l depăși la o creastă pe care buruienile și iarba cafenie făceau loc unui covor de iarbă moale. Aici pămîntul se adîncea într-un gol, apoi se ridica spre conul povîrnit al vîrfului. Alexander spuse: — Vezi chestia aia albă de pe vîrf? — Da. — Este un punct de triunghi. — O triangulație. — Așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
omogenizarea amestecurilor; reținerea pe site a materiilor în suspensie mai mari; separarea prin filtre presă, ca și diverse prelucrări pentru formarea produselor; uneori, glazurarea sau șlefuirea acestora. Apele uzate industriale rezultate se prezintă sub forma unor tulbureli argiloase, având culoare cafenie deschisă sau alb lăptoasă, cu un conținut ridicat de materii în suspensie, alcătuite din particule fine minerale. Marea majoritate a particulelor în suspensie din aceste ape uzate au dimensiuni între 10 m și 1 m și uneori, mai puțin, conținutul
Reţele de canaliza re orăşeneşti şi industriale : exemple de calcul by Tobolcea Viorel, Tobolcea Cosmin, Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91652_a_92377]