788 matches
-
de privitori care deja se aduna. - Chemați un doctor! - Ce s-a întâmplat? - O, Doamne! Scumpo, nu privi într-acolo! Trecătorii deja se adunaseră în partea de est a pieței, aproape de fast food. Toți priveau îngroziți la persoana întinsă pe caldarâm, chiar la picioarele lor. Sachs duse stația Motorola la ureche pentru a solicita ajutor medical, încercând totodată să-și croiască drum printre oameni. - Faceți loc! Poliția, faceți loc! Pătrunse într-un final în cercul de oameni și simți cum i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
gât cu un picior având greutatea tuturor păcatelor orașului. Fața îi fu turtită de asfalt și simți o durere ascuțită în încheieturi și umeri de la cătușele care se închiseră cu zgomot, în timp ce buzunarele îi erau întoarse pe dos. Strivit de caldarâm, pastorul Swensen putu vedea cum ușa mașinii lui Grady se deschide și ies trei polițiși cu căști și veste antiglonț. - Nu te mișca, capul jos, jos, jos! Lăudat fie numele Domnului Iisus Hristos... Văzu apoi o pereche de picioare apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
afară. - M-am prins unde este, spuse el în stație. Etajul trei, al cincilea birou de la stânga. Apoi examină geamul: - Au! - Nu s-a înțeles, se auzi o voce prin radio. - Am spus „Au!”. - Mda. Înțeles! Stop. Grady, întins pe caldarâm, spuse: - Ce se întâmplă? Începu să se ridice. - Rămâi unde ești, îi spuse detectivul, ridicându-se în picioare cu băgare de seamă. Își luă privirea dinspre fereastră și se uită în jur, pe stradă. Era posibil să mai fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mai rămîne decît să Începem. Iată primele fraze: „PIERDUT AUTOBIOGRAFIE. EI, ȘI ?... O DECLAR NULĂ. Și vîntul ridica ușor, peste asfalt, ziarul, ca o nălucă. CÎte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic din vreun plop, așezînduse moartă pe caldarîm. Tocmai Își cumpărase o lamă Gillette. Puse cu grijă lama Gillette În mașina de bărbierit În timp ce privea afară pe feresatră... Pe străzi oamenii erau fericiți că primăvara venise atât de repede...” Am parcurs un text infim ca intindere, dar: „eroii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
el se termină romanul: „Pierdut autobiografie, o declar nulă... Și vîntul ridică ușor peste asfalt ziarul ca pe o nălucă. Era la mijlocul lunii iulie 1992. CÎte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic, din vreun plop, așezîndu-se moartă pe caldarîm. Arsă de vară. Moartea unei frunze, o moarte anonimă. Într-un ultim grad de oinfidențialitate”. Filosofia vieții și viziunea asupra epocii istorice este cea firească, a Omului sau a „cetățeanului de rînd”, cum Îi place să spună naratorului plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să mai asculte. G. CĂLINESCU, Enigma Otiliei Partea Întâi Pierdut autobiografie... O declar nulă. Și vântul ridica ușor, peste asfalt, ziarul, ca o nălucă. Câte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic din vreun plop, așezându-se moartă pe caldarâm. Tocmai Își cumpărase o lamă Gillette. Puse cu grijă lama Gillette În mașina de bărbierit În timp ce privea afară pe fereastră... Pe străzi oamenii erau fericiți că primăvara venise atât de repede, era o primăvară neobișnuită, era soare, era lumină, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un punct Întunecat care devenea din ce În ce mai mare, căpătând formă și culoare. Era o imensă manta roșie. Era suspendată În aer, Încremenită ca o draperie. Deasupra acestei mulțimi erau doar cerul din care mantaua roșie se coborî În liniște și atinse caldarâmul, lin, ca o statuie de piatră incandescentă. Din mâneci Îi ieșiră doi clești uriași de rac, din guler, un imens cap cu ochi diabolici, cu două mustăți sinistre. Se așeză În spatele lor și Începu să le reteze capetele, unul câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ca În Războiul ăla. Pierdut autobiografie. O declar nulă... Și vântul ridica ușor, peste asfalt, ziarul, ca o nălucă. Era la Începutul lunii noiembrie. Câte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic din vreun plop, așezându-se moartă pe caldarâm... Tocmai Își cumpărase o lamă Gillette. O leadră de câini lipăia a pustiu peste maidane și prin curțile goale. Ca șobolanii din Kiev Înainte de revoluția din februarie. Mai erau acolo niște oameni. De la șantier. Mai degrabă organizare de șantier. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și cu numele suite În crucile cimitirelor. Un Ceaușescu cu pardesiu elegant bântuie prin orașele devastate. În vizită de lucru. Este Început de noiembrie. Câte o frunză se mai desprinde cu sunet metalic din vreun plop, așezându-se moartă pe caldarâm. Cum mort se așază și tatăl tău În brațele tale, cu ochii căscați pe peretele opus de unde Îl privește Îndurătoare Maica Domnului din icoană. În spatele icoanei, ascuns, carnetul de partid (Îl vei căuta luni de zile, când vin niște babalâci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
asta prezidențială... Povestea cu supraviețuitorul unei catastrofe rămas singur pe lume: O planetă moartă cu un singur cetățean. Hotărârea să se sinucidă. Se aruncă de la etaj. În timp ce cade, undeva Într-o cameră zbârnâie un telefon, apoi se zdrobește cumplit de caldarâm. Vară, anotimp, ce o fi fost. TU, În cimitirul Pantelimon II din București. Aduci apă de la fântână pentru mormântul tatălui tău. Te oprești printre cruci. Pe una din ele scrie: „A primit un telefon, a plecat și a murit.” Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mă naște. Pierdut autobiografie, o declar nulă... Și vântul ridica ușor, peste asfalt, ziarul, ca pe o nălucă. Era la mijlocul lunii iulie 1992. Câte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic, din câte un plop, așezând-se moartă pe caldarâm. Arsă de vară. Moartea unei frunze, o moarte anonimă. Într-un ultim grad de confidențialitate. București, Sibiu, Sighișoara 1976-1996 PAGE PAGE 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care Gloria doarme. Nu mai sunt dispus să număr bătăile inimii. Din pricina ei cobor din pat și umblu noaptea ca un strigoi alb, prin camerele întunecoase. Sau încremenesc la fereastra deschisă, privind în afară. În umbrele pliurilor din pietrele de pe caldarâm, văd cum se prelinge tristețea ce mă va ucide. Autocamioanele scrâșnesc din frâne și scârțâitul lor îmi intră în creier, ca un cuțit știrb și ruginit. O curvă chioară se plimbă pe stradă în rochie de bal, cu brațele goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
confirmat ulterior. Cu toate astea, pe când sărea de pe o mașină pe alta și, în săritură, mai făcea și figuri - se pricepea la asta -, capul lui ar fi fost lovit din spate de o cărămidă - sau a fost o piatră de caldarâm? Astfel, mânia concentrată și concertată a proprietarilor de mașini a pus capăt salturilor lui spre nicăieri. Mai târziu, când rana i s-a vindecat la suprafață, a fost adus la Grafenberg și internat cu forța, fiindcă avusese crize repetate. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Tot astfel, prudența magului a dat greș Într-un punct. Într-o noapte din iarna anului 1927, pe sub arcadele Oborului din mahalaua Unșpe, a zărit o ceată de vagabonzi și cerșetori care-și râdeau de-un nefericit ce zăcea pe caldarâm, mort de foame și de frig. Mila lui Tai An s-a umflat, făcându-se de două ori mai mare, când a aflat că nenorocitul era chinez. Un om bogat poate da cu Împrumut o frunză de ceai fără ca din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de fărîme care se iubesc și se contrazic una pe cealaltă. Cînd tînăr, cînd matur, gîndind la trupul meu sau explorînd abisurile vitraliului, mă transform continuu. Doar vocea asta rămîne stranie, impersonală ca mesagerul cuiva. V. mergi în întuneric. Pietrele caldarîmului strălucesc în jur un întuneric greu. Căldura străzii pe care colinzi se desprinde încet din beznă abia ghicind licărul șopotitor al fîntînilor. V. tînăr oscilează între Robinson și homo viator. Pelerinul prin existență în căutarea propriei datorii. Un Crusoe părăsit
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fapt. Căci duce fiecare generație la eșec și-i lasă astfel speranța că, prin propriile suferințe, se va mîntui. Și o va ignora abia atunci cu desăvîrșire. Privesc în jur: străzi, arbori, oameni. Agitație. Unii vad frunzele din copaci, alții, caldarîmul. E doar amestecul de rai și iad. Cobor din pat, mă îmbrac și trec strada să-mi iau o pîine. De fapt, înot în Styx.” Prietenul meu tace. Sînt nemulțumit. Nu i-am putut transmite echilibrul meu. Pentru că acum sînt
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tînăr cu barbă. Planuri detaliu: Lovituri În abdomen, degete rupte, frunți sparte. Sonor: „Vrem liniște”, strigă un miner În timp ce cară cu mare forță pumni În figura unui adolescent. Gros-planuri: O tibie fracturată ieșind prin țesătura unor pantaloni; doi dinți pe caldarîm; stropi de sînge ce sar În toate părțile. Sonor: „Două fire, două paie, / Ia Ciuleandra la bătaie, / Și-nc-o dată, măi flăcăi, / Hooop, și-așa, și-așa”. Cadru exterior: Plan general cu zeci de polițiști și jandarmi care stau pe margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-i fac o surpriză și m-am dus s-o văd fără s-o anunț, cu un buchet uriaș de garoafe-n mînă, Îmbrăcat așa cum plecasem cu trenul blindat din unitate, țintele bocancilor făceau un plăcut zgomot cazon pe caldarîmul ud, m-am ridicat puțin pe vîrfuri - locuia la parterul unui bloc din Cotroceni - ca să-mi surprind marea iubire Într-o poziție visătoare, citind sau ascultînd muzică clasică gîndindu-se la mine și tot ce-am reușit să văd a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ferestre; înfiorându-se și de glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se fărâmau de caldarâm, urmărind cu privirea și pâclele de fum, la început doar rotocoale și colaci negri deveniți acum o masă mai mult cenușie, ca o pânză, cu forme schimbătoare în fiecare clipă sub colții vântului care bătuse toată ziua, urmărind toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
rare și înfundate ale străzii. Până îngheța cu totul și se acoperea repede cu plapuma, străduindu-se cu toate puterile să adoarmă. Dar, până atunci, zgomotele înfundate ale orașului, mersul câte unui trecător întârziat cine știe unde, ai cărui pași izbeau nerăbdător caldarâmul, fâșâitul de săgeată al taxiurilor erau foarte vii, niște ființe. Casa până atunci pustie se umplea de ele, le primea pe toate, dar toate zburau neînduplecat de repede în alte părți și iar rămânea singură până veneau alte ființe lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ferestre; înfiorându-se și de glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se fărâmau de caldarâm, urmărind cu privirea și pâclele de fum, la început doar rotocoale și colaci negri deveniți acum o masă mai mult cenușie, ca o pânză, cu forme schimbătoare în fiecare clipă sub colții vântului care bătuse toată ziua, urmărind toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dat orice să pună capăt durerilor, deși știa însănătoșirea imposibilă. Trează în târziul nopții, lungită pe spate pe patul pliant incomod și urmărind cu ochii ușor bulbucați larg deschiși umbrele fugărindu-se pe tavan, ascultând pașii trecătorilor rari izbind în caldarâm sau fâșâitul de săgeată al mașinilor de noapte sau scrâșnete sau fluierături de păsări spre dimineață sau zgomote nedeslușite care năvăleau de-a valma pe ușa-fereastră deschisă din fierbințeala nopții albăstrui, întunecate, amestecându-se cu gemetele periodice ale mamei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și de puternic încât ușa se hâțâi și se deschise cu un bălăbănit scârțâitor. Se îm brăcă mohorât și ieși afară. Hălădui pe străzi cu o figură întunecată, lovind din când în când cu bombeul pantofului în pietri celele din caldarâm și uneori în roțile de mașini parcate ici și colo pe trotuare. în timp ce izbea cu furie roata unei Dacii 1100 grena, se împiedică, gata să cadă ca un handicapat caraghios ce era, și se sprijini de portiera mașinii, care se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
împleticeau ciubotele. Bucureștenii și mai ales pușlamalele, haimanalele și coconii făceau haz de soldații Victoriei, care lălăiau, hălăduind pe mijlocul străzii, ținându-se de după cap, cu rubașca desbumbată la piept, uitând să-și mai culeagă bonetele căzute în urma lor, pe caldarâm, pe trotuar ori pe aleea parcului. Nenorocirea s-a întâmplat într-o zi de sâmbătă: lacul din Cișmigiu forfotea de mulțimea bărcilor ticsite de soldați cu steaua roșie. Într-o barcă, erau trei Alioșa, atât de beți, încât nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în timpul sinistrelor nopți de nesomn, ale căror tenebre erau sonorizate de vaietele cucuvaielor din turnul conacului, nu vorbea decât despre revoluționari de profesie, care, șoptea ea, deja adunaseră mase de năimiți îndrăzneți, gata să ridice baricade, adunate din pietre de caldarâm, în municipiul Iași și în municipiul Craiova, dându-i astfel fiori și nădejdi care nu se mai împlineau. Svetlana era tot mai iritată prin însăși faptul că la televizor ea vedea alte imagini, cu un Parlament reînnoit de nenumărate cadre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]