824 matches
-
cauzele de atunci. De data aceasta, chiar dacă este vorba tot de o cădere, pacientul nu a fost victima accidentului rutier, acesta fiind doar o tentativă de accident, dacă vreți, care nu s-a produs efectiv. A căzut din picioare pe caldarâm, speriat, dar nu lovit, agățat ori împins, după cum afirmă martorii oculari... Știți foarte bine că o simplă cădere putea să survină și într-un joc ori din cauza unui mers neatent, al împiedicării piciorului de o piatră sau bordură etc. Ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
biografiei: „Pierdut biografie, o declar nulă ă...ț. Și vântul ridică ușor peste asfalt ziarul ca pe o nălucă. Era la mijlocul lunii iulie 1992. Câte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic, din vreun plop, așezându-se moartă pe caldarâm. Arsă de vară. Moartea unei frunze, o moarte anonimă. Într-un ultim grad de confidențialitate“. Atât lumea lui „El“, cât și lumea lui „Tu“ stau sub semnul ninsorii, al nămeților cât casa, al pădurilor înghețate, al iernii „cu viscole de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
redacției și până în momentul unic în care te poți așeza pe un scaun să vezi la televizor cum ți-a ieșit materialul. Sau, în cazul nostru, până în momentul fericit în care îți scoți casca din ureche și te așezi pe caldarâm pentru un minut ca să îți tragi sufletul înainte de a porni mai departe. Iar dacă ajungi să te așezi pe bordură pentru un minut.... fii fericit! De nenumărate ori vei descoperi că nu ai acel minut, pentru că îți scoți casca din
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
pe care realizatorii n-au vrut să-l recreeze în culori tari, ci în tonuri de culoare (și Parisul e, într-adevăr, Parisul pe care îl avem în cap, construit din raze de lumină care cad exact în locul potrivit de pe caldarâm și case); cel mai reușit personaj - criticul Anton Ego, care dărâmă orice construcție culinară, oricât de migăloasă, cu o ridicare de sprânceană. Și ar mai fi. Important este că morala e strecurată în al doilea strat de cremă, nu e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
data asta, alături de umbrela diformă culcată pe trotuar se odihnea un rucsac uzat de culoare ce fusese cândva neagră și pe care se putea citi, imprimat cu un cenușiu murdar : "Dumnezeu nu există". Justin nu și-a ridicat privirea de pe caldarâmul pe care îl fixa ca și cum ar fi fost într-o transă perpetuă. Dora a simțit că el îi percepe prezența și totuși nici vechea adiere de zâmbet nu i-a fluturat pe chip, nici privirile nu li s-au întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
urgență. Individul nu era capabil, de obicei, de inițiative, dar acum s-a mișcat foarte repede. Din fericire, spitalul era aproape, dar până am ajuns acolo, prosoapele erau deja îmbibate și nu mai făceau față. Văzând picături de sânge pe caldarâm, lumea se dădea la o parte din calea mea, crezând, probabil, că mă bătusem. Nu pot să spun că mă durea, dar sângele nu se mai oprea. Doctorul a îndepărtat, câtuși de puțin impresionat, prosoapele, mi-a legat încheietura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
toți copiii iau premiul întâi în clasele mici...trăitor într-o provincie cu oameni cumsecade, o periferie a Bacăului care fusese și a lui Bacovia cu o jumătate de veac înainte. Cu târguri de joi, cu coceni și balegă pe caldarâm, cu iarmaroc de Sfântul Petru, cârciumi și covrigi, cafele pe cerdac, cu abator și pipi pe pereții străzilor mărginașe ale centrului, pi șentru, cu sărbători luminate de Paște și cu denii, și cu atâtea altele care mă făceau fericit. Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
vînzător de clătite zace o foaie de clătită calcinată, de undeva, de la etajul cinci al unui imobil se scurge un firicel de apă. o furgonetă și două automobile au încremenit după o ciocnire la o intersecție, motorul furgonetei fumegă, pe caldarîm se văd pete de sînge, dar nici urmă de morți sau de răniți... Cînd traversează parcul municipal, X se simte dintr-o dată ușurat, chiar la adăpost. respiră puternic de cîteva ori. se apropie de un copac și îl palpează cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
iar fosta mea iubită din tinerețe s-a ridicat și ea spunîndu-mi că se duce la toaletă. am rămas singur la acea masă care era acum pur și simplu un fel de relicvă în mijlocul unei piețe, pavată cu pietre de caldarîm. înserarea se produsese brusc. nu știu cum s-a făcut că în timp ce îi telefonasem soției farfuria cu pulpe de rață îmi fusese luată, ceea ce îmi amplifica și mai mult sentimentul de frustrare... mai multe concluzii se busculară în mintea mea : rămăsesem flămînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Tot astfel, prudența magului a dat greș Într-un punct. Într-o noapte din iarna anului 1927, pe sub arcadele Oborului din mahalaua Unșpe, a zărit o ceată de vagabonzi și cerșetori care-și râdeau de-un nefericit ce zăcea pe caldarâm, mort de foame și de frig. Mila lui Tai An s-a umflat, făcându-se de două ori mai mare, când a aflat că nenorocitul era chinez. Un om bogat poate da cu Împrumut o frunză de ceai fără ca din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plăcerii, întârzie să moară: o maiko, una dintre ultimele rămase, vine încet spre capătul podului străjuit involuntar de mine. Yukata îi unduiește albastru în briza văratică, evantaiul îi sigilează perfect carnea buzelor, privirea îi este zăvorâtă în pietrele calde din caldarâm. Am o viziune demnă de poeții din Heian, inspirați de versul unui zâmbet migdalat... Dar totul se preface în țăndări: umbră terestră a neînduplecatelor vase americane de acum o sută cincizeci de ani, un Chevrolet negru-metalizat frânează brusc și apăsat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ferestre; înfiorându-se și de glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se fărâmau de caldarâm, urmărind cu privirea și pâclele de fum, la început doar rotocoale și colaci negri deveniți acum o masă mai mult cenușie, ca o pânză, cu forme schimbătoare în fiecare clipă sub colții vântului care bătuse toată ziua, urmărind toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
rare și înfundate ale străzii. Până îngheța cu totul și se acoperea repede cu plapuma, străduindu-se cu toate puterile să adoarmă. Dar, până atunci, zgomotele înfundate ale orașului, mersul câte unui trecător întârziat cine știe unde, ai cărui pași izbeau nerăbdător caldarâmul, fâșâitul de săgeată al taxiurilor erau foarte vii, niște ființe. Casa până atunci pustie se umplea de ele, le primea pe toate, dar toate zburau neînduplecat de repede în alte părți și iar rămânea singură până veneau alte ființe lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ferestre; înfiorându-se și de glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se fărâmau de caldarâm, urmărind cu privirea și pâclele de fum, la început doar rotocoale și colaci negri deveniți acum o masă mai mult cenușie, ca o pânză, cu forme schimbătoare în fiecare clipă sub colții vântului care bătuse toată ziua, urmărind toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dat orice să pună capăt durerilor, deși știa însănătoșirea imposibilă. Trează în târziul nopții, lungită pe spate pe patul pliant incomod și urmărind cu ochii ușor bulbucați larg deschiși umbrele fugărindu-se pe tavan, ascultând pașii trecătorilor rari izbind în caldarâm sau fâșâitul de săgeată al mașinilor de noapte sau scrâșnete sau fluierături de păsări spre dimineață sau zgomote nedeslușite care năvăleau de-a valma pe ușa-fereastră deschisă din fierbințeala nopții albăstrui, întunecate, amestecându-se cu gemetele periodice ale mamei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Să-l dăm jos pe slugoi! Însoțit de câțiva soldați, Malet dispăru pe ușa unui imobil. În piață presiunea devenea tot mai mare. Trăsura prințului se clătina, scârțâia din toate încheieturile. Speriați, caii se zbăteau săltând pe loc, izbind tare caldarâmul cu copitele și mușcând zăbalele. Vizitiul și valetul trăgeau în zadar de hățuri. Caii se ridicau în două picioare, băteau aerul cu copitele, nechezau ascuțit. Fâșii din spuma de la boturile lor zburau peste mulțimea din jur. Din fericire interveni zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și valetul trăgeau în zadar de hățuri. Caii se ridicau în două picioare, băteau aerul cu copitele, nechezau ascuțit. Fâșii din spuma de la boturile lor zburau peste mulțimea din jur. Din fericire interveni zgomotul puternic al copitelor de cai pe caldarâmul străzilor învecinate și răsună o comandă fermă. Undeva, la o răspântie, apăru un călăreț. ― Predați-vă! Sunteți înconjurați. În numele împăratului, eu, ministrul de război, vă ordon să vă predați! Un vuiet, o mișcare purtă mulțimea în mai multe direcții. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care Gloria doarme. Nu mai sunt dispus să număr bătăile inimii. Din pricina ei cobor din pat și umblu noaptea ca un strigoi alb, prin camerele întunecoase. Sau încremenesc la fereastra deschisă, privind în afară. În umbrele pliurilor din pietrele de pe caldarâm, văd cum se prelinge tristețea ce mă va ucide. Autocamioanele scrâșnesc din frâne și scârțâitul lor îmi intră în creier, ca un cuțit știrb și ruginit. O curvă chioară se plimbă pe stradă în rochie de bal, cu brațele goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din nou îndărăt. — Cum îți închipui că aș putea dormi? Mă tem că viața mi-e în pericol. Ești sigură că întorci volanul în direcția bună? Cu un salt brusc, mașina ieși din locul unde fusese parcată și, derapând pe caldarâmul umed, intră într-un stâlp care susținea un balcon din fier forjat. Stâlpul căzu într-o parte și Plymouth-ul se izbi de clădire. — O, Doamne! țipă Ignatius de la spate. Acum ce-ai mai făcut? — Cheamă un preot. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sus a radiatorului. Mișcă din nou radiografia fetei, plecându-i puternic capul spre dreapta. Partea stângă a craniului se izbește de capotă. Mașina frânează. Trase de radiografie drept În sus și o roti Înapoi către podeaua morgii. Se lovește de caldarâm, piciorul drept se rupe. Partea din spate a capului se afundă când se izbește jos. Întinse radiografiile la picioarele sale, pe podea. Martorii continuară să privească În tăcere timp de un minut Întreg, Înainte ca Insch să spună: — Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
friguri cumplite, dar se însănătoșise grație îngrijirilor atente și rugăciunilor locuitorilor de aici, astfel că în cele din urmă reușise să plece împreună cu ceilalți către Madrid de unde veniseră pentru ei patru trăsuri. Japonezii dădură roată cu privirea peste casele și caldarâmurile de piatră luminate de soarele ce sta să apună. Aveau un sentiment nespus de ciudat la gândul că înaintea lor niște compatrioți de-ai lor merseseră pe acest povârniș și priviseră și ei aceste case străine colorate în trandafiriu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zâmbet dureros. Ploua în ziua când în sfârșit au ajuns la Madrid. Ploaia spăla piața Castilla și se prelingea ușor pe strada Alcalá. Pe fundalul fumuriu al cerului parcă încețoșat se înălța ca o nălucă palatul Escorial. Căruțele treceau pe caldarâm împroșcând apă și noroi de jur împrejur. La mănăstirea franciscană unde primiseră găzduire, japonezii au dormit buștean o zi întreagă. Acum că sosiseră în Madrid, la capătul călătoriei lor, oboseala trupească și sufletească adunată de la venirea în Spania ieșise, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unde locuiește Sfinția Sa, Papa. O cupolă albă și rotundă se ițea dintre casele castanii, iar în piața rotundă oamenii mișunau încoace și încolo ca niște furnici. Japonezii tăceau posomorâți de parcă erau la priveghi. Curând intrară în Roma. Cum înaintau pe caldarâmul ud de ploaie, mai întâi se luară după ei niște copii. În urma lor se adunară apoi și niște oameni curioși. Japonezii urcară nenumăratele trepte ale Capitoliului și dispărură înăuntrul mănăstirii Ara Coeli. Nu se mai arătară din spatele porților închise. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și trădat de toți, samuraiul avea sentimentul că acest supus care îi fusese credincios încă din copilărie era singurul om în care se putea încrede. Clipind din ochi, își plecă adânc capul către Yozō. Trăsura se puse în mișcare. Pe caldarâm, copitele cailor răsunau ascuțit și ritmic. Și Tanaka, și samuraiul, și Nishi stăteau tăcuți. Cu două luni înainte, o întâlnire cu regele sau o întrevedere cu Papa ar fi însemnat pentru ei o onoare la care nici nu visau. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu știm toți decât să murim./ infinitul n-a intrat în viețile noastre/ precum vântul într-o casă cu geamuri deschise./ nimeni n-a fost în stare să îmbrace/ ca pe o cămașă/ cerul cu stele. (...) munți tociți, la nivelul caldarâmului./ inimi cu pânze de păianjen, inimi-șlepuri/ încremenite pe dune de nisip./ biserici plecate din propriile lor ziduri./ aici nimeni n-a înviat niciodată./ nimeni nu s-a lăsat răstignit pe cruce" (Oraș sigilat în moarte). Cât de mult îl cauți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]