1,031 matches
-
berberi unite și disciplinate de regina Cahina au împins arabii conduși de guvernatorul Hassan înapoi în Egipt. Cuceririle arabe au fost pierdute într-o singură zi în fața berberilor. Cinci ani au trecut până când Hassan, guvernatorul Egiptului, a primit întăriri de la calif. Între timp, stăpânirea berberă a adus numai distrugeri în orașele din Africa astfel încât arabii au fost întâmpinați cu bucurie. Regina Cahina a fost ucisă în prima luptă. În 698, arabii au cucerit cea mai mare parte a Africii de Nord
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
de forță de muncă și de cereale. A fost o lovitură enormă și pentru că în urma acestei campanii s-a încheiat pentru totdeauna prezența romană pe continentul african. O armată de 4000 arabi condusă de Amr Ibn Al-Aas este trimisă de califul Umar, sucesorul lui Mohamed, pentru a răspândi religia islamică în vest. Arabii sosesc din Palestina în Egipt în decembrie 639 și avansează rapid în Delta Nilului. Garnizoanele imperiale bizantine se retrag în fortificații unde se apară cu succes mai bine
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
a recapturat Egiptul după o serie de campanii strălucite împotriva perșilor sasanizi, doar pentru a pierde din nou, zece ani mai târziu, în fața armatei califatului Rashidun. Cucerirea arabă a Egiptului și Cirenaicăi a avut loc în perioada 639-646. În 674 Califul umayyazilor Muawiyah a asediat Constantinopolul aflat sub conducerea lui Constantin al IV-lea. În această bătălie, Umayyazii nu au reușit să străpungă zidurile Theodosiene și au ridicat o blocadă de-a lungul râului Bosfor. Amenințarea iernii a forțat asediatorii să
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
este considerat a fi unul dintre cele mai sfinte locații din Istanbul). Victoria bizantină a oprit expansiunea umayyazilor în Europa pentru aproape treizeci de ani. Conflictul inițial s-a stins în timpul domniilor împăratului bizantin Leon al III Isaurianul și a Califului umayyazilor Umar ibn Abd al-Aziz, după asediul arab al doilea din Constantinopol în 717-718, când forțele arabe terestre conduse de Maslamah au fost învinse de zidurile Constantinopolului și de sosirea la timp a forțelor aliate bulgare în timp ce flota umayyazilor a
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
-lea Copronimul a lansat o serie de campanii împotriva arabilor și bulgarilor într-o încercarea de a mai recupa din uriașele pierderi teritoriale. Un război civil izbucnește în Imperiul Bizantin, de multe ori cu sprijinul arab al Califatului Abbasid. Cu ajutorul califului Al-Mamun, arabii conduși de generalul bizantin Toma Slavul au invadat Imperiul Bizantin, astfel încât în câteva luni, doar două provincii bizantine din Asia Mică au rămas loiale împăratului Mihail al II-lea Amorianul (Bâlbâitul). Toma a capturat Salonicul, al doilea mare
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
armenesc și cel siriacă-ortodoxă . Etnicii armeni formau trei milieturi în funcție de credințele lor. Au mai existat și alte milieturi, precum cele ale catolicilor, samaritanilor sau a karaiților. Comunitățile otomane au prosperat în timpul Imperiului Otoman, în condițiile în care sultanul era și calif. Legea otomană nu recunoștea noțiuni precum etnia sau cetățenia. Aceasta făcea ca toți musulmanii, indiferent de etnie, să se bucure de aceleași drepturi și privilegii cu restul musulmanilor. S-a spus chiar că, în aceste condiții, arabii musulmani au considerat
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
Revoluționare Islamice. Mișcarea Națională Turcă nu a cedat tentației bolșevice, în schimb a făcut pace cu Aliații. Enver Pașa a fost ucis în luptele cu Armata Roșie. Reformele lui Atatürk au abolit Califatul. Mișcare Khilafat nu l-a salvat pe califul otoman, dar a devenit în schimb o mișcare naționalistă care a îmbunătățit relațiile hindo-musulmane. Aliații nu au așteptat semnarea unui tratat de pace pentru a ridica pretenții asupra teritoriului otoman. La doar 13 zile după semnarea Armistițiului de la Mudros, o
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
Sfântului Ștefan Mai târziu marea bazilică Sf. Sion a fost dărâmată de către persanii Sasanizi în anul 614 e.n., iar la scurt timp după aceea parțial restaurată de către patriarhul Modestus. Ea a fost iarăși distrusă până la temelie în anul 1009 de către califul musulman din Cairo, Al Hakim, și a fost reconstruită de către cruciați. Cruciații au reclădit prin 1130 bazilica cu trei nave și au închinat-o Sfintei Maria - numind-o Biserica și mănăstirea Sfânta Maria. Pentru întâia oară ea includea acum și
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
Musulmanii din China au o istorie lungă, care începe în secolul al VII-lea d.H, mai exact în 650 sau 651, când unchiul profetului Mohamed a fost trimis ca sol la Împăratul Gaozong în timpul domniei califului Osman. Împăratul Gaozong a dat atunci (în 650 sau 651 d.H.) ordin să fie construită o moschee la Guangzhou, prima moschee din China. În timpul dinastiei Tang, China a avut o perioadă cosmopolită, care a facilitat intrarea islamului în țară, primele
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
kharağa" care înseamnă „a ieși”) sau kharigiții (pl. الخوارج "khawăriğ", „cei care au ieșit”, „disidenții”) reprezintă prima sectă politico-religioasă a islamului care a apărut după bătălia de la Siffin și după acceptarea de către ‘Alī bin Abī Tălib, cel de-al patrulea calif bine-călăuzit, a arbitrajului propus de Muʿăwiyah ibn ʾAbī Sufyăn în anul 657. Acești „dușmani de moarte ai lui ‘Alī”, cândva susținătorii lui, s-au ridicat de nenumărate ori cu arma în mână împotriva favorizării qurayșiților prin impunerea califului dintre membrii
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
al patrulea calif bine-călăuzit, a arbitrajului propus de Muʿăwiyah ibn ʾAbī Sufyăn în anul 657. Acești „dușmani de moarte ai lui ‘Alī”, cândva susținătorii lui, s-au ridicat de nenumărate ori cu arma în mână împotriva favorizării qurayșiților prin impunerea califului dintre membrii acestui trib. În încercarea de a menține vechile principii democratice ale islamului, kharigiții puritani au însângerat primele trei secole ale islamului . Însuși ‘Alī a fost asasinat de un kharigit. Kharigiții sunt condamnați atât de istoricii sunniți, cât și
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
găsit, ci rânduiala urmată în timpul primelor secole de la Hegira, așa cum arată istoria dinastiilor omeyyadă și abbasidă. Împotriva acestei prerogative exclusive a qurayșiților s-a ridicat curând opoziția armată a kharigiților. După uciderea lui ʽUṯmăn, reprezentantul aristocrației omeyyade, ‘Alī este ales calif, practic, întreaga lume islamică recunoscându-l ca succesor. Muʽăwiya ibn-ani-Sufyăn, însă, guvernator al Siriei și rudă cu ʽUṯmăn, se arăta hotărât să răzbune uciderea califului-martir. Astfel, el prezentă în moscheea din Damasc cămașa pătată de sânge a califului ucis și
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
este ales calif, practic, întreaga lume islamică recunoscându-l ca succesor. Muʽăwiya ibn-ani-Sufyăn, însă, guvernator al Siriei și rudă cu ʽUṯmăn, se arăta hotărât să răzbune uciderea califului-martir. Astfel, el prezentă în moscheea din Damasc cămașa pătată de sânge a califului ucis și degetele soției sale retezate în timp ce încercase să-l apere. În loc să îl omagieze pe ‘Alī, Muʽăwiya l-a pus în fața următoarei dileme: să dezvăluie cine sunt asasinii succesorului de drept al profetului Muḥammad, sau să se complacă în situația
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
cheia problemei. Adepții celor înfrânți în primele două războaie civile (pioșii din lupta cu alianța formată din forțele ʽĂʹșei și din forțele lui Muʽăwiya și kharigiții) refuzau să accepte valabilitatea călăuzirii omeyyade, considerându-i pe aceștia doar simpli regi, nu califi. Refuzau să accepte noua ideologie a puterii omeyyade, noile mijloace de guvernare. Făceau apel la teocrația medineză, unde Muḥammad, deși fusese profet, nu se considerase deasupra legilor și comunității, așa cum era cazul omeyyazilor. Kharigiții se definesc în raport cu sunniții și șiiții
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
cine este cel care are dreptul să conducă comunitatea musulmană după moartea profetului. Acceptarea arbitrajului s-a dovedit a avea consecințe dezastruoase pentru ‘Alī, mulți dintre susținătorii săi îndepărtându-se de el. Aceștia, cei care reprezentau aripa dură a armatei califului și care se ridicau împotriva ideii de pace cu Muʽăwiya (era considerat „rebelul” despre care se vorbește în Coran și care trebuia combătut cu sabia) , formează gruparea kharigiților, prima sectă din islam, ale cărei acțiuni îi vor fi fatale. Uniți
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
în frunte de o sabie otrăvită, armă care îi aparținea unui kharigit care dorea astfel să răzbune uciderea la Nahrawăn a rudelor unei prietene. După ce s-au revoltat împotriva lui ‘Alī, ucigându-l, în final, au cerut ca demnitatea de calif să revină „celui mai bun și nu membrului cutărei familii sau cutărui clan. De aici, un califat exclusiv electiv și nicidecum ereditar, pentru care nici o considerație de naștere sau de neam nu trebuia să tragă cumpănă și nici să împiedice
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
bucurându-se, în același timp, și de tradiția orală a triburilor arabe nomade. Acești puritani, depozitarii tendințelor egaliste ale beduinilor (în cultura cărora decizia de a îndepărta sau a exclude grupările disidente este firească ), au recunoscut totuși legitimitatea primilor doi califi și cu unele rezerve, pe aceea a lui ʽUṯmăn și ‘Alī. La început, kharigiții nu s-au deosebit de sunniți decât prin detalii cu privire la reglementările legislației care impuneau o purtare mai sobră și la respectarea ritualului, rămas la ei mai rudimentar
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
Mu‘tazilismul (în - al-Mu‘tazilat) este prima școală de teologie islamică („știința cuvântului” sau ‘ilm al-kalăm) care s-a dezvoltat în timpul dinastiei omeyyade timp de aproximativ două secole (sec.VIII - IX), ajungând la apogeu sub domnia califului abbasid al-Ma′mūn. Acest curent a luat naștere în orașele Basra și Bagdad, din Irak, care reprezentau în acea perioadă leagănul culturii arabo-islamice. Cele două școli au proprii lor exponenți după cum urmează: școala de la Basra are ca reprezentanți pe
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
viață austeră, lipsită de orice plăcere, care, adesea, se consumă în meditație, rugăciune și o conduită morală ireproșabilă. Mu’tazilismul a apărut încă din timpul domniei omeyyade, dar apogeul l-a atins în timpul dinastiei abbaside, când a fost sprijinit de califul al-Ma′mūn. (813-833). Sub influența gânditorului mu’tazilit Ibn-Abi-Duwăd, califul abbasid al-Ma′mūn a oficializat, în anul 827, concepția privitoare la caracterul creat al Coranului ceea ce a făcut ca orice persoană care dorea să acceadă la funcția de
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
meditație, rugăciune și o conduită morală ireproșabilă. Mu’tazilismul a apărut încă din timpul domniei omeyyade, dar apogeul l-a atins în timpul dinastiei abbaside, când a fost sprijinit de califul al-Ma′mūn. (813-833). Sub influența gânditorului mu’tazilit Ibn-Abi-Duwăd, califul abbasid al-Ma′mūn a oficializat, în anul 827, concepția privitoare la caracterul creat al Coranului ceea ce a făcut ca orice persoană care dorea să acceadă la funcția de judecător (qăḍin) trebuia să depună jurământul de aderare la această idee
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
dogmă. Una dintre victimele acestui tribunal a fost teologul islamului ortodox și eponimul școlii sunnite Aḥmad ibn Ḥanbal. Această practică a fost continuată în timpul celor doi succesori ai lui al-Ma′mūn: al-Mu‘tașim și al-Wăṯiq, dar începând cu domnia califului al-Mutawakkil această dogmă islamică începe să intre în declin, odată cu apariția unui teolog musulman tradiționalist Abū-l-Ḥasan ‘Ali al-Aš‘ari din Bagdad (m.935 sau 936) care revine la principiile islamului ortodox sunnit. Principalele doctrine emise de gânditorii mu‘taziliți se
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
estul Iranului, Turkmenistanul și Afganistan. Acesta mai târziu capturează Balkhul (astăzi în Afganistan). În 1048, cucerește Kerman în sudul Iranul, ca în 1056 să ocupe regiunea Sistan. După ce selgiucizii au câștigat o influență impotantă, Chaghri s-a căsătorit cu fiica califului abbasid, Arslan Khatun Khadija, în 1056. Chaghri moare în Sarakhs, în nord-estul Iranului. Sursele istorice nu ne oferă data exactă a morții sale: anii 1059, 1060, 1061 și 1062 au fost propuși. Monezile bătute cu numele lui Chaghri până în 1059
Chagri Beg () [Corola-website/Science/328993_a_330322]
-
referință pentru cazurile astfel deja discutate și model pentru cazurile noi. La celălalt pol, șiiți au considerat că scânteia divină supraviețuiește în "bărbații familiei" adică în 'Ali, văr și mai ales ginere al profetului, și în descendenții săi. Pentru unii, califul ("ḫalīfa") nu trebuia să fie decât un "înlocuitor" al profetului, însărcinat cu perpetuarea și aplicarea gândirii sale. Pentru ceilalți, dimpotrivă, autoritatea, dreptul, justiția și toate semnele puterii nu puteau să fie despărțite de "izvorul lor viu", fără încetare reînnoit prin intermediul
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
islamului, în special datorită tensiunilor politice care într-un fel sau altul au avut un impact considerabil asupra evoluției religioase. Puterea mamelucă este instituită de , văduva ayyubidului (m.1247), o fostă sclavă turcoaică sau armeancă. La început sclavă în haremul califului , Šağar intră ulterior în serviciul lui al-Șăliḥ, care o eliberează după ce aceasta îi naște un fiu. Timp de 80 de zile, sultana, singura musulmană care a condus o țară din nordul Africii și din Asia de Vest, a fost suverana
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
1250-1257) a fost primul sultan mameluc. Dinastia este împărțită în două ramuri: (1250-1390) și (1382-1517). Mamelucii baḥrizi proveneau din rândul gărzilor cumpărate de ayyubidul al-Șăliḥ. În politica lor de a-și construi gărzi din sclavi străini, ayyubizii au urmat precedentul califilor de la Bagdad, cu aceleași rezultate nefaste. Burğizii au fost aduși ulterior, tot ca gărzi. Dinastia lor este întemeiată de mamelucul baḥrid (1279-1290). Au existat 24 de mameluci baḥrizi, în afară de Šağar-al-Durr și 23 de burğizi. Burğizii nu recunoșteau principiul succesiunii ereditare
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]