839 matches
-
ca acesta să scrâșnească din dinți, să mediteze evaziuni senzaționale. Hangerliu, dimpotrivă, fluiera cu o mână în buzunar, în vreme ce cu altă mână, cu un cărbune pe care-l găsise pe jos, se distra scriind pe pereți faire dodo1 în felurite caligrafii. Asta era cea mai înaltă noțiune despre neant a prizonierului. Hangerliu, deși om fără penetrație psihologică excepțională, se orienta foarte bine în viață pe baza unei scheme de psihologie moștenite de la familie. Cum n-avea de a face cu genii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Național „Eudoxiu Hurmuzachi” se păstrează Registrul index alfabetic al cărților din bibliotecă, întocmit în 1899. Volumul are 137 de file completate cu cerneală neagră, este legat și se prezintă în condiții bune și astăzi. Întocmit cu acuratețe și cu o caligrafie admirabilă, acest prețios document sistematizează fondul de carte existent la acea dată (1 623 volume) pe 19 secțiuni tematice. La secțiunea Limba română sunt consemnate 72 unități de bibliotecă. Structura acestui document de evidență și cataloagele alfabetice publicate în anuarul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
care nutrea speranțele și viitorul lor și au părăsit școala. Cu toate peripețiile și descurajările de tot felul, școala 'și urmă cursul și putem lesne constata că rezultatele sale au fost mai presus de așteptare. Toate catedrele de desemn și caligrafie, ce erau ocupate în mare parte de străini fără cunoștință de ceea ce li se cerea a preda, sunt acum ocupate de tineri ieșiți din Școala dr Belle - arte; mai mulți au devenit artiștii cunoscuți publicului, trăind independinți în urma profesiunii lor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
volet practicat în cutia craniană, deasupra scheletului feței, i se vedea creierul. Niciodată un martir nu suferise atât, nu fusese atât de sălbatic și științific supus torturii. Pe fiecare organ detașabil, prins în cuișoare de celelalte, fuseseră scrise, cu o caligrafie învechită, mici cifre, înșirate și pe o tăbliță prinsă de postament și însoțite de explicații savante, care pentru mine nu erau decât niște ornamente ghimpoase. Am încremenit în fața tragicei sculpturi, cu privirea pierdută în ochiul ei sferic, susținut de mușchii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și cearceafuri colorate fluturând la sute și mii de balconașe de fier forjat, cu palmieri încadrînd mari biserici, totul sub conul verde al unui vulcan adormit. Peste apele transparente zăcea fumegoasă, ca un mănunchi de alge, o semnătură cu o caligrafie ciudată și schimbătoare: Desiderio Monsu. Dacă mai făceai câțiva pași înapoi, ieșind din cameră pe holișorul plin de pantofi care ducea la ușa de la intrare, vedeai o pată de cerneală perfect simetrică în formă de fluture strivit de-un copil
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pentru atâta vreme... Ce-aveau să facă băncile-astea timp de trei luni lungi de vară? Cum aveau să suporte atâta singurătate? Lumina soarelui se filtra prin castani și umbre neclare se agitau peste marea tablă neagră, încă acoperită de caligrafia nesigură a copiilor. Mircea își iubise colegii, pe toți, și pe cei buni, și pe cei răi. Gândul că o dată aveau să se despartă, că vor trăi mai departe, am întregi, fără să se mai vadă niciodată, i se părea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
plângea la fiecare pagină. Îi ieșeau strâmbe, uita să le facă vreo buclă, nu ținea seama de înclinarea liniilor din caiet. Îi fusese îngrozitor de greu să învețe să facă literele. Apăsa pe pagină cât putea, penița tocului se crăcăna și caligrafia ieșea aiurea. Îi plăcea însă mult mirosul și chiar gustul tocului, care avea capătul zbârcit de zeci de mușcături. Cerneala însă avea un miros oribil, dacă nu era "Pelican", cea mai bună, ce se vindea în cutii de carton în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
casa părintească din Pașcani. Ilie Pascal a încetat din viață la 05.07.1996 și este înmormântat, alături de mamă și de soție, în cimitirul din orașul Pașcani. E.S. NECULAI POPOVICI - LESPEZI - profesor și pictor. A fost profesor de desen și caligrafie în perioada interbelică la Iași, dar a simțit nevoia să facă și pictură. Nu a ajuns însă profesor la Academia de Arte Frumoase, din cauza unor rigori formale. Neculai Popovici, profesor la Liceul Național din Iași, a reușit totuși să-și
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
folosește engleza. Vreau să continui să schiez, să joc tenis și golf. Să învăț mai multe despre calculatoare. Mi-ar plăcea să am o slujbă în care să folosesc software pentru contabilitate și să învăț oamenii. Aș vrea să învăț caligrafie; să fac împreună cu soția mea excursii în diverse locuri. Sunt multe lucruri pe care îmi doresc să le fac. Sunt avid (râde). Trebuie să mă țin tare pe poziție. Am venit pe lume și mor. După ce mor, s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dezolat, vasul de Bacara. O lume a fragilității eterate și a grației atemporale și anacronice, căreia și Radu Îi aparținea. Împreună cu buchetul sosise și darul cărturăresc, ale cărui file trebuiau să „mântuie zgomotul cristalului spart”. Într-adevăr, finețea monastică a caligrafiei, grija și umorul cu care era editată broșura, pe hârtie groasă, de heliograf, utilizată la reproducerea planșelor de calc la institutele de proiectări, cu versoul de parodie, plin de tabele și scheme birocratice, sugera un produs artizanal neobișnuit. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Întâie variantă a primei Încercări epice”, cum menționa autorul, Permanența, Posteritatea! Nu aș fi putut și nu aș fi intenționat, probabil, să cer paharului de Bacara să mă Însoțească peste Stixul Atlantic, dar am reușit să aduc, iată, până la urmă, caligrafia și spiritul lui Radu Petrescu În Lumea de Dincolo, Lumea Nouă, ca pe un distinct și distins semn al lumii rămase În vechea biografie... „Radu Petrescu este chemat și ales de vizibil. De văzul metamorfozat În cuvânt. Fastul și sonoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și departe, nu doar În tragicomedia ionesciană, ci În comedia, deloc lipsită de tragic, a cotidianului din Rinoromânia socialistă. Ambiguitățile, vulnerabilitatea ne țin În loc și ruinează „progresul”? Nu, profesorul nu dăduse glas Îndoielilor. Continua să asculte frazele străine, preluate din caligrafia clară, În tuș negru, de pe foile dictando și sonorizate evaziv, În fonetica aventuroasă a noului său rol. „Bérenger striga vecinilor săi deveniți Rinoceri să respecte regulile conviețuirii: «Încetați!... Zgomotele sunt interzise! E interzis zgomotul!», deși el Însuși nu le respectase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dezbatere.” „Bine scris, dar pare opera unui Rinocer. Argumente convingătoare, deși ceva Îmi spune că a greșit ținta” - scria pe alt bilet, implicând că autoarea lucrării fusese identificată („she” - ea); se adăuga un ezitant B/-B. Un +B rămânea necomentat. Caligrafia atrăgătoare, fără notă, debuta cu o Întrebare: „Transgresie sau transcendență? Autorul lucrării poate fi stalinist sau fascist, dar nu Îl cred revoluționar. Da, există destule motive pentru a provoca gălăgie Într-o societate. Dar Rinos-Rinocerii (contravenienții) nu sunt nici progresiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
CLASS. Eticheta era, de fapt, o porțiune dintr-o bandă de lipit, comunicând cu cele două petice de același tip din josul și din dreapta pătratului, capetele fâșiei care sigilase versoul plicului. Jumătatea de jos a paginii era ocupată de frumoasa caligrafie, În tuș negru și litere de mână: șase rânduri indicând numele și adresa destinatarului. Harta de mari dimensiuni, pliată Înăuntrul plicului, era o copie xerox, alb-negru, pe care Saul indicase, pentru cel care i-o executase: „2 copies, same size
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
învață un câine cum să prindă șoareci. În fiecare seară, merge la el acasă să învețe engleza. Locuiește într-un apartament cu două camere dintr-un cartier frumos. E un tip ordonat și crește plante la ferestre. În cameră are caligrafii, toate daruri de la un maestru celebru. Ea se plictisește după câteva replici, iar el o sărută și se roagă de ea să mai suporte un pic. Se joacă cu el ca o fetiță obraznică. El își pierde concentrarea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în luptă. Muntele. Crestele înțeapă verdele cer, tăioase. Cerul se prăbușește Sub nori, oamenii mei au ajuns acasă. Ea citește poemul la nesfârșit. În următoarele cîteva zile, garda îi va aduce și altele. Mao copiază poeziile în cerneală, în eleganta caligrafie a ideogramelor chinezești, aranjate ca să fie ușor de înțeles. Însemnările lui devin delicatesa ei de fiecare seară, în care pasiunea vorbește printre rânduri. Încet-încet, un zeu coboară dintre nori și își împarte viața cu ea. El își exprimă sentimentele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de mâneci. Dar nu-i voi da drumul. Mă țin de titlul meu. Nu voi lăsa ca magia personajului meu să se estompeze. Speranța mă ghidează, iar răzbunarea mă motivează. Kang Sheng este un om al obsesiei. E cunoscut pentru caligrafia sa ambidextră. De asemenea, colecționează sculpturi din jad, bronz și piatră. Odată, a remarcat că tușele marelui poet și caligraf Guo Mou-rou sunt „mai proaste decât ceea ce pot să scriu eu cu piciorul”. Nu este o exagerare. Când Kang Sheng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
chiar mai tineri decât puștii tăi. De-abia așteaptă să facă ceea ce fac puștii tăi. Îmi place denumirea de Gărzi Roșii. Arată îndrăzneală. Roșu, culoarea revoluției, și Gărzile, apărătorii tăi. Le-ai oferit vreo inscripție? Da. O banderolă roșie cu caligrafia mea, Gărzile Roșii, pe ea. Ea îl întreabă dacă îl poate însoți să-i inspecteze pe reprezentanții Gărzilor Roșii. Aș vrea să-mi ofer sprijinul. Ea este bine primită. Am programat-o pe 18 august, îi zice el. Fă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
unei întâlniri cu Mao pe un ton de exaltare: Era în Yenan. Vizitam peștera lui Mao foarte des. Aproape de fiecare dată când mă duceam, îmi dăruia un poem de-al său sau scris de alții. Toate, așternute în minunata lui caligrafie, pe hârtie de orez. Odată, Mao m-a întrebat: Ești de acord că Yenanul seamănă cu o micuță curte imperială, Fairlynn? Eram sigură că glumește, așa că i-am răspuns: Nu, căci aici nu există un consiliu de o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
contrarevoluționarii și pe toți dușmanii. Până la urmă ți se face milă și nu-i mai tai. Nu-i mai tai pentru că ai dat de un lemn cu noduri. Va continua să taie lemnele tatăl tău. Tu Îți faci lecțiile la caligrafie și pe urmă la desen. Desenezi o batoză roșie, un țăran care ține de sfoară un bivol roșu și o pădure roșie. N-ai alte culori. Și doar n-o să sugi la creionul chimic ore În șir ca să-ți iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Dictează-i, sfinția ta, spuse Șerban, evident amuzat. Tânărul zâmbi cu un ochi și scoase dintr-un buzunar de la piept o pană, o călimară și un petec de hârtie și, în timp ce prelatul dicta dispozițiile pentru slujba de seară, cu o caligrafie impecabilă scribul așternea cuvintele pe hârtie. Când termină, vodă îl lămuri să ceară un cal și un dorobanț însoțitor. Mesajul trebuia înmânat ieromonahului Ștefan cât mai repede. Scribul dădu afirmativ din cap și reuși să schițeze un zâmbet cu amândoi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până nu-mi ies din minți! CEA MAI FRECVENTĂ FORMĂ DE DEGRADARE DIN VIAȚA EROTICĂ Cred că n-am apucat să-ți vorbesc despre efectul disproporționat pe care îl avea asupra echilibrului meu psihic scrisul de mână al Maimuței. Ce caligrafie neformată, ziceai că-i scrisul unui copil de opt ani - aproape că mă scotea din minți! Nu tu majuscule, nu tu punctuație - doar litere de-o șchioapă, neregulate, cu rândurile care o luau la vale pe pagină pâmă ajungeau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bună, și atunci a mai mai făcut una și i-a zis X. Asta e istoria noastră. E o istorie foarte scurtă. Am deschis primul album. Avea coperțile îmbrăcate în catifea roșie și o etichetă pe care scria, într-o caligrafie tremurată, AG. Am dat pagina semitransparentă. - Acum o să înțeleagă, spuse una din fete. Ce era de înțeles? Erau niște poze vechi în alb și negru, sau mai degrabă în maroniu și alb, înfățișând o fetiță de două-trei luni în pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nebăgare de seamă. Senzația căldurii ei fizice de la distanță. Nevoia inexorabilă, care îmi oprimă respirația, de pulsația vieții ei. Fetișizarea tuturor obiectelor ei și a tot ce ține de ea: mantila ei din cuier, când intru în antret, mă înfioară; caligrafia ei are o feminitate tulburătoare în fiecare literă, și mai ales în cele care se înalță ori se coboară din linie; numele moșiei unde locuiește are ceva adânc emoționant. Sentimentul că tot ce nu este ea, sau al ei, sau
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a zis că a observat ceva, că fiul librarului îi dă Olgăi prea multă atenție, eu n-am dat importanță acestui fapt, dar m-am hotărât să-l pândesc mai îndeaproape. Și într-o recreație, când scriam pentru ora de caligrafie, și fără să mă laud, scriam frumos pe atunci, și când Grigorescu a trecut și mi-a vărsat sticluța cu cerneală pe caiet, am sărit din bancă și l-am luat de gât. Din doi pumni l-am pus jos
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]