664 matches
-
autorul ar fi Thomas a Kempis, călugăr german din "Mănăstirea augustină Sfânta Agnes", situată în Țările de Jos. Atribuirea "Imitațiunii lui Cristos" a rămas mult timp problematică. După ce i-a fost atribuită lui "Jean de Gerson", i-a fost atribuită canonicului Thomas a Kempis. Opera a fost, fără îndoială, terminată spre anul 1427. În fapt, doisprezece contemporani îi atribuie "Imitațiunea lui Cristos" lui Thomas a Kempis: Jean Busch (1400-1479); Hermann Ryd (1408-1483); Jean Monbrun (1460-1502); Adrien de But (1480); Wessel Gandsfrod
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
constitui într-o asociație corporatistă. Universitatea a fost recunoscută de papa Inocențiu al III-lea, care studiase acolo, prin bula din 1215, confirmată printr-o alta de către papa Grigore al IX-lea, în 1231. Organizarea învățământului în patru facultăți - drept canonic, medicină, teologie și „arte liberale” (gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, geometria, muzica, astronomia) - provine din arbitrajul papal din 1213. Cazarea studenților ("școlarilor") și organizarea corpurilor se face în sânul fundațiilor pioase numite «colegii». "Universitatea din Paris" este un "studium" general, adică
Universitatea din Paris () [Corola-website/Science/320280_a_321609]
-
prenume al lui Kirk nu a fost folosit niciodată în serial până la episodul din "" intitulat „”. Datorită unor neînțelegeri interne relativ la statutul "Seriei animate" ca făcând oficial parte din universul "Star Trek", prenumele mijlociu al lui Kirk (Tiberius) nu a devenit canonic până după evenimentele filmului "". Majel Barrett a mai fost și vocea computerului în "Seria originală" și în multe alte serii și filme "Star Trek". Ea a mai interpretat și rolul Primului Ofițer al Căpitanului Pike în episodul pilot . Barrett și
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
lemn în apropierea școlii de căpetenie (pe locul unde este astăzi casă parohiala romano-catolică), aici fiind celebrate slujbe religioase de către preotul militar Antonius Nagy. După retragerea armatei imperiale, în anul 1786, capelanatul militar a fost transformat în capelanat civil, subordonat canonic Episcopiei de Bacău. În anul 1796, Bucovina este desprinsa din Episcopia de Bacău și trecută în subordinea Arhiepiscopiei de Lemberg (Liov). La cererea credincioșilor din Bucovina, prin decretul imperial nr. 16866 din 11 noiembrie 1811, emis la Viena de împăratul
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
biserică. În plus, absența sgrafitelor - ultimul datează din anul 1642 - indică văruirea veșmântului pictural interior al bisericii, rămas acoperit până în 1869; acest tip de neoiconoclasm medieval este atestat și în cazul altor edificii ecleziastice hunedorene. Interesantă este informația transmisă de canonicul Iacob Radu, anume că, în cursul ultimei expediții turcești în Țara Hațegului (1788) ar fi fost distruse, prin incendiere, anexele unui așezământ monahal benedictin, aflat în imediata apropriere a bisericii; anterior, vicarul unit Ștefan Moldovan sugerase contemporaneitatea acestei mănăstiri cu
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
structuri de construit în orașe. În Heroes II, în afară de cele 6 rase/tipuri de orașe mai apar următoarele 9 creaturi neutre: Pungaș (), Nomad, Fantomă, Ginn (), Meduză, Element al pământului (), Element al aerului (), Element al focului (), Element al apei (). Finalul standard/canonic din Heroes I este victoria Lordului Morglin Ironfist. În anii care urmează, el reușește să unifice singurul continent de pe Enroth și își asigură domnia sa ca rege. După moartea regelui, cei doi fii ai săi, Archibald și Roland, se luptă pentru
Heroes of Might and Magic II () [Corola-website/Science/322499_a_323828]
-
de actualitate sau poezii improvizate. În 1888 a fost numit titular la Catedra de Istorie Ecleziastică a seminarului, apoi și-a luat diploma în teologie, iar în 1898 a fost numit vicar general; mai târziu, avea să primească titlul de canonic. A făcut cunoștință cu cei mai de seamă contemporani ai săi din lumea literelor și a erudiției, fapt care i-a dezvăluit posibilitățile literare ale limbii sale materne, catalana; puțin câte puțin, a descoperit comoara imensă a vocabularului și a
Antoni Maria Alcover i Sureda () [Corola-website/Science/325512_a_326841]
-
reprezentant de frunte al iluminismului evreiesc (haskalah, juedische Aufklaerung) în Europa de est. Ca și Aaron Halle-Wolfssohn sau Isaac Erter, și Iosif Perl a fost un fervent opozant al mișcării ultra-ortodoxe a hasidim; această mișcare mistică populară și pioasă, ostilă atât iudaismului canonic (rabinic) cât și modernizatorilor seculariști, s-a răspândit cu ușurință în masa de evrei est-europeni aflați în regiunile sărace și slab urbanizate ale Galiției austriece și Imperiului Țarist (în “regiunea permisă de așezare”, adică districtele în care evreii aveau dreptul
Joseph Perl () [Corola-website/Science/327417_a_328746]
-
nou lăcaș de rugăciune. Stilul bisericii este bizantin; se remarcă prin dimensiunile foarte mari pentru o biserică de lemn. Este tencuită atât în interior, cât și exterior. Noua biserică a fost binecuvântată la 21 noiembrie 1927 de dr. Iuliu Florian, Canonic Mitropolitan și a fost sfințită în ziua de 6 iunie 1936, sâmbăta, de către dr. Iuliu Hossu, episcopul greco-catolic al Clujului și Gherlei. La slujba sfințirii au luat parte 20 de preoți, printre care amintim pe preotul Aron Ignat din Ocnița
Biserica de lemn din Orosfaia () [Corola-website/Science/326952_a_328281]
-
formează adjective din verbe sau substantive (cucernic, sopornic, dornic) și provine tot din limbile slave unde formează substantive (ĭnŭ+iko) desemnând persoane cu o anumită calitate (ca și močenikŭ, učenikŭ, kanonikŭ) de unde, în concluzie finală, „lai” + „nic” dă lainic = un canonic, om recunoscut de biserică, propovăduitor, predicator, propagator al creștinismului printre lai, adică printre crescătorii de oi. Amănunte în plus: Deci „Locurele” nu înseamnă că ar fi acolo niște „locuri rele” ci este un diminutiv al unor locuri mai aparte, așa cum
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]
-
Ierusalimului în anul 1100 (ca urmare a morții fratelui său, Godefroy de Bouillon), Foucher l-a însoțit și de această dată și este probabil că și-ar fi îndeplinit funcția de capelan până la 1115. După acel an, Foucher a fost canonic la Biserica Sfântului Mormânt, fiind probabil responsabil al moaștelor și al trezoreriei bisericii. El a continuat să stea la Ierusalim până la 1127, după care dată nu mai există nicio evidență asupra sa. De asemenea, nu se cunoaște niciun detaliu asupra
Foucher de Chartres () [Corola-website/Science/324386_a_325715]
-
de fonduri. Încercările ulterioare de a termina catedrala au adus doar unele elemente renascentiste și baroce în clădirea gotică, mai ales spira barocă a turnului sudic și orga mare din aripa de nord a transeptului. În 1844 Vácslav Pešina, un canonic energic al Catedralei Sf. Vitus, împreună cu arhitectul neogotic Josef Kranner a prezentat un program pentru renovarea și completarea catedralei unui colectiv de arhitecți germani din Praga. În același an s-a înființat o societate cu numele de „Uniunea pentru finalizarea
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
anul 1957, în contextul vacantării Episcopiei Clujului, Biserica Ortodoxă Română a dorit să demonstreze desființarea Bisericii Române Unite cu Roma prin numirea unui fost preot greco-catolic în scaunul de la Cluj. Patriarhul Justinian l-a avut în vedere mai întâi pe canonicul Emil Iuga, care a condiționat trecerea la ortodoxie și acceptarea numirii de ridicarea scaunului episcopal vizat la rangul de mitropolie. Ca urmare a refuzului propunerii de înființare a Mitropoliei Clujului, în scaunul episcopal respectiv a fost instalat Teofil Herineanu, care
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
a impus aprobarea unui edict care bloca accesul oamenilor simpli la înaltele funcții eccleziasztice. Noul rege Sigismund I Augustus l-a apreciat la fel de mult și l-a numit consilier. În 1511 cancelarul, care ocupa încă doar o funcție eccleziasică minoră (canonic de Cracovia) a obținut demnitatea de arhiepiscop de Gniezno, de care era legată și funcția de primat al Bisericii din Polonia. În timpul negocierilor cu Ordinul Teutonic a fost dispus să renunțe la această funcție în favoarea lui Albert Frederic de Brandenburg
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
o cerere specială a Sfântului Scaun. Acesta este cel mai mare dintre titlurile onorifice acordate preoților. El este atribuit, de obicei, la cererea episcopului diecezei pentru preoți considerați merituoși, deși foarte rar în comparație cu celelalte titluri onorifice. Sunt pronotari apostolici și canonicii catedralelor din Milano, Bergamo, Genova, Veneția, Napoli și Palermo. Lor li se adresează cu formula de Monsenior și au anumite privilegii, precum și niște veșminte ecleziastice distincte de ale celorlalți preoți. Pronotarii apostolici sunt membri ai administrației pontificale. Veșmintele folosite de
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
mai 1812), în urma căreia partea dintre Prut și Nistru a Moldovei (numită de acum Basarabia) a fost inclusă în componența Imperiului Rus. În urma hotărârii Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, la 21 august 1813, a fost creată Arhiepiscopia Chișinăului și Hotinului, subordonată canonic Bisericii Ortodoxe Ruse, cuprinzând teritoriile dintre Prut și Nistru, precum și, dincolo de Nistru, zona orașelor Tiraspol, Dubăsari, Ovidiopol și Odessa. În acest fel Mitropolia Proilaviei pierdea Bugeacul și Tighina, rămânând fără teritorii sub ascultare la Nord de Dunăre. După război, Patriarhia
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
putând începe pregătirile pentru constituirea asociație. Asociația a fost înființată la 30 aprilie/ 12 mai 1863 cu ocazia primei adunări generale care a avut loc la Hotelul Crucea Albă din Arad. Președinte a fost ales episcopul ortodox Procopie Ivașcovici, vicepreședinți, canonicul greco-catolic Mihail Naghi din Lugoj și Gheorghe Popa de Teiuș, ca director prim a fost ales Anton Mocioni, iar ca director secund Sigismund Popovici. Revoluția de la 1848 a dus la desființarea relațiilor feudale, generând un relativ progres economic al românilor
Asociația națională arădană pentru cultura poporului român () [Corola-website/Science/327602_a_328931]
-
auxiliar (1783-1797) și apoi pe cea de arhiepiscop de Lemberg (1797-1812). De asemenea, a fost rector al Universității din Lemberg în anii 1800-1801. A fost fiul lui Antoni Kicki de Kitek și al Mariannei de Przymanowskich. În 1778 a devenit canonic de Chełm. A fost numit la 18 iulie 1783 ca episcop auxiliar al Arhidiecezei de Lemberg și episcop titular de Soli. El a fost hirotonit ca episcop la 30 ianuarie 1785 de către arhiepiscopul Ferdynand Onufry Kicki de Lemberg. În 1789
Kajetan Ignacy Kicki () [Corola-website/Science/327672_a_329001]
-
din Nowy Korczyn, unde tatăl său a fost staroste din 1421. Apoi, timp de trei ani a studiat la Universitatea din Cracovia. În 1434, unchiul lui Dlugosz, primul pastor la Klobuck, l-a numit pe el să preia funcția de canonic al bisericii Sf. Martin din Klobuck. Orașul făcuse parte din teritoriul Opole din Silezia, dar fusese recent cucerit de Władysław al II-lea Jagiello. Dlugosz a plecat de la universitate fără dobândirea vreunei diplome și că notar public a mers la
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
II-lea Jagiello. Dlugosz a plecat de la universitate fără dobândirea vreunei diplome și că notar public a mers la episcopul de Cracovia, Zbigniew Oleśnicki, devenind asociat al său de încredere, secretar și cancelar între 1433 - 1455. În 1436 a fost canonic în Cracovia. Fiind un bun negociator și diplomat respectat, el a fost trimis de către regele Cazimir IV-Jagiellon în misiuni diplomatice la curtea papala și Imperiala, si a fost implicat în negocierile regelui cu Cavalerii Teutoni în timpul Războiului de treisprezece ani
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
comanda prietenului sau cardinalul Olesnicki. Lucrările lui Dlugosz au fost publicate pentru prima oara în anul 1614, incomplet, și în ediție completă în 1711. Cea mai bună ediție este considerată cea în paisprezece volume de Carl Mecherzynski: "Joannis Dlugosz Senioris Canonici Cracoviensis Opera Omnia" (Cracovia, 1863-1887). Alți cronicari polonezi
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
momentul înființării sale, seminarul a fost încredințat Ordinului Iezuit. În 1904, seminarul a fost ridicat la statutul de Universitate Pontificală când Papa Pius al X-lea a acordat școlii puterea de a conferi grade academice în teologie, filosofie și drept canonic. În 1969 universitatea a fost mutată în Madrid, astfel ușile acesteia s-au deschis unei game mai largi de studenți. În 1978 iezuiții au încorporat în universitatea lor din Madrid instituția de învățământ superior ICAI-ICADE, entitatea rezultată din fuziunea în
Universitatea Pontificală Comillas () [Corola-website/Science/330816_a_332145]
-
Cambridge. La Cambridge a câștigat medalia de aur a cancelarului, pentru poezie în 1852. Timp de câțiva ani a fost profesor la Harrow School, și între anii 1871 - 1876, a fost director la Marlborough College. Farrar a devenit succesiv un canonic al Westminster și rector al Sf. Margaret, arhidiacon de Westminster Abbey și decan de Canterbury. El a fost un predicator elocvent și un autor voluminos, scrierile sale, inclusiv povești ale vieții școlare, cum ar fi "Eric, or, Little by Little
Frederic William Farrar () [Corola-website/Science/330298_a_331627]
-
al VI-lea. În timpul conclavului din 1342, el a fost șeful cardinalilor italieni care au dorit întoarcerea sediul papalității la Romă. În același an, 1342 a fost numit protopop al Bazilicii Sf. Ioan din Lateran. El a fost, de asemenea, canonic al Catedralei Bayeux în Franța și prevost al Catedralei Mainz din Germania. A avut o educatie bună, care a inclus, probabil, studii juridice. El l-a convins pe Papă Clement al VI-lea să trimită mai mulți călugări franciscani să
Giovanni Colonna () [Corola-website/Science/330354_a_331683]
-
a fi adevărații păstrători ai credinței în concordanță cu "sunna". Încă de la începutul secolului al II-lea al islamului, societatea musulmană (ummah) a simțit nevoia de a avea reprezentanți în fața puterii politice. Astfel a apărut o clasă de specialiști în dreptul canonic (acești ‘ulama), care au câștigat încrederea comunității și au devenit astfel sfătuitori ai puterii politice. Datorită încrederii de care beneficiau din partea poporului, teologii din această clasă au dobândit și o legitimitate divină, mulțumită faptului că au dobândit legitimitatea populară. Încă
‘Ulama () [Corola-website/Science/329067_a_330396]