767 matches
-
din enoria Vama cu patronul Inălțarea Domnului. După satisfacerea stagiului militar obligatoriu, între anii 1896 și 1899 în Cernăuți îeliberat cu titlul de sergent-major), este numit cantor la Biserica din comuna vecină Frumosu, iar din anul Răscoalei din 1907 este cantor titular în Vama, la Biserica Inălțarea Domnului. Ales primar în mai multe mandate după marea Unire din anul 1918, Constantin Cotlarciuc a fost un gospodar de frunte al satului, care s-a prăpădit înainte de vreme, din cauza unei boli grave de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
al satului, care s-a prăpădit înainte de vreme, din cauza unei boli grave de inimă. Iată cum îl prezenta un necrolog, extras dintr-un ziar din 11 martie 1930: „Duminică 9 martie a decedat în Vama, după suferinți lungi și dureroase, cantorul bisericesc Constantin Cotlarciuc. Născut în anul 1874 și fiind coborâtor dintr-o veche familie de gospodari fruntași, care a dat o serie de primari comunei târgului Vama, regretatul Constantin Cotlarciuc, văr drept cu I.P.SF nostru arhiepiscop și mitropolit Nectarie
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
îmbrăcat și cine m-a învățat de la nouă până la paisprezece ani, mai este de povestit. ALBUMUL DE FAMILIE Cu un an mai mic decât bunicul Costan era vărul său drept, Nicolae, născut în anul 1875 la Stulpicani, unde fusese repartizat cantor bisericesc tatăl său Toader Cotlarciuc frate cu Grigore Cotlarciuc, tatăl bunicului meu. Nicolae, născut din a doua căsătorie a lui Toader Cotlarciuc cu Ioana Cozan din Stulpicani, după absolvirea liceului Qbergimnasium din Suceava a urmat cursurile Universității din Cernăuți la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
scăldat. Cum „după război mulți viteji se arată”, am prins curaj, explicândui ce bun înotător și săritor de la înălțime sunt, căutând toate rosturile cuvintelor de-a o convinge să mă lase pe viitor la scăldat, însoțit de Ticuț Mândrilă, băiatul cantorului Mândrilă, mai mare cu trei ani ca mine. Cât a funcționat moara, până-n 1960, când a trebuit să fie „întovărășită”, ne-am scăldat în balta morii adâncă de vreo patru metri, în care săream în cap de pe acoperiș și tot
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ziar numit The Record, The Philadelphia Record. Lucram deja de doi ani cu Eddie când mi-au oferit o rubrică permanentă care ocupa jumătate din prima pagină. Știi, tatăl meu era un mare iubitor al muzicii liturgice, care o cântă cantorii și rabinii. Ori de câte ori avea ocazia, el mergea până la Academie când veneau cantori deosebit de talentați. În acea perioadă tot ce își putea permite el era un loc de 75 cenți sau de un dolar, la balcon. Îmi amintesc, cu o astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
cu Eddie când mi-au oferit o rubrică permanentă care ocupa jumătate din prima pagină. Știi, tatăl meu era un mare iubitor al muzicii liturgice, care o cântă cantorii și rabinii. Ori de câte ori avea ocazia, el mergea până la Academie când veneau cantori deosebit de talentați. În acea perioadă tot ce își putea permite el era un loc de 75 cenți sau de un dolar, la balcon. Îmi amintesc, cu o astfel de ocazie tata a venit acasă supărat. Îi spunea mamei: „Am așteptat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
astfel de ocazie tata a venit acasă supărat. Îi spunea mamei: „Am așteptat la rând timp de două ore și, când am ajuns la ghișeu, mi s-a spus, ca și altora, că s-au epuizate”. Chiar îmi amintesc numele cantorului, Rosenblatt; era foarte faimos în cercurile evreiești, pentru că vocea lui era ca o trâmbiță, lucru cel mai apropiat de Dumnezeu pe care-l puteau simți când acesta atingerea tonalități înalte. Iar tata voia foarte mult să-l audă, ca multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
aș putea face ceva?”. Și am mers până la Academie. La vremea aceea, eram destul de cunoscut. Am intrat, am mers la ghișeu și tipul din spatele gemulețului mă cunoștea. „Cu ce treburi pe-aici, Zink?” „Aș vrea pentru un bilet la spectacolul cantorului Rosenblatt.” „Tu?!” „Nu, tatăl meu.” Atunci el a spus: „Uite ce, toate biletele s-au vândut, dar avem și noi metodele noastre.” Și a luat o foiță de hârtie, și a scris câteva hieroglife pe ea. Spune: „Dă-i asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
pus-o în buzunar. În acea seară tata și cu mine stăteam unul în fața celuilalt la masă. În timp ce mâncam, ușa magazinului s-a deschis și tata s-a ridicat pentru a servi clientul. Îi spun: „Tată, o să îl auzi pe cantorul Rosenblatt”. El zice: „Ce ai spus, fiule?. Eu zic: „Îl vei auzi pe Rosenblatt”. „Ce vrei să spui?” „Că urmează să-l asculți.” „Ce vrei să spui? Am așteptat două ore la rând pentru un bilet. Vândute!” Am luat bucățica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
mama și i-am zis: „Uite, mamă, aceasta este o bucată de hârtie, nu este un bilet, dar îi va permite tatei să intre în clădirea Academiei. Mi s-a promis un scaun rabatabil pentru el, ca să-l vadă pe cantorul Rosenblatt”. „Ești sigur?” „Da, absolut sigur” Așa că, împreună, am mers din nou la tata. Nu a fost o sarcină ușoară să-l convingem să ia foiță de hârtie. A fost obișnuit cu bilete toată viața sa. În regulă, a plecat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
de suflat. Era un scaun rabatabil acolo și portarul mi-a spus « Acesta e locul dumneavoastră, domnule». Și continuă: „Eram atât de temător, atât de speriat. Nu mi-am scos nici haina și pălăria. Doar am stat acolo”. Zice: „Și cantorul Rosenblatt era la fel de aproape de mine cum sunt eu de voi. Era chiar aici. Crezi că el cânta pentru ei? Cânta pentru mine!”. Zice: „În timpul pauzei, mi-a fost frică să mă ridic. Credeam că cineva va lua scaunul. Așa că am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
acestui an, își propune să creeze o platformă pentru discuții și dezbateri care să exploreze relația dintre arta din spațiul public și contextul social și politic. Actuala etapă a proiectului cuprinde o lună de evenimente, la care participă artiștii Mircea Cantor, Nicoleta Esinencu, grupul H.arta, Daniel Knorr, Dan Perjovschi și Lia Perjovschi și care încep pe 15 septembrie. Dan Perjovschi va propune, între 15 și 22 septembrie, un ansamblu de statui vii intitulat Istorie/Isterie 2 în Piața Universității, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
piesă de teatru despre discriminare, pe traseele parcurse în fiecare dimineață de romi în căutare de fier vechi, care va fi reprezentată pe 16 septembrie, la punctul de colectare de fier vechi de pe strada Lizeanu. Un film realizat de Mircea Cantor în urma unei cercetări despre obiceiul tăierii mieilor în perioada sărbătorilor de Paște și schimbările prin care trece societatea românească post-comunistă supusă noilor reglementări ale Uniunii Europene, Tăcerea Mieilor, va fi prezentat în premieră la sediul Institutului Cultural Român, pe 16
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
a o valida. mulțumesc, GUȚĂ. Bravo, GUȚĂ. Vrei să facem o mică pauză, să asculți un cîntec sau să vizionezi un clip drept recompensă ? sau mergem mai departe ? 52. X a petrecut, pînă acum, momente de neuitat în familia domnului Cantor, inspector general la Comunicații și relații externe (anul trecut a ținut un discurs formidabil la inaugu rarea noii secții de pluridisciplinaritate). La fel și în familia domnul alvado, de la Biroul afacerilor generale, omul care l-a felicitat o dată, în scris
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
singure de la Dumnezeu toate apele lumii. Dacă spuneți domniile voastre... zâmbi bătrâna. —Spun, nană Floare, căci și eu sunt puțintel preot; și taică-meu, fie-iertat, tot preot a fost. —A, da, se grăbi să încuviințeze nana Floarea, așa spunea și răposatul cantor Negoiță, dar tot aș dori aiasmă de la Iordan, de la noi din sat. Îmi mai aduc aminte de lume și de petrecerile noastre de la sărbători. Tare m-am depărtat și m-am pustiit eu aici. Bătrâna a urmat a vorbi ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vânt ca acesta. Era într-o toamnă. Și de la viscolul de acum îmi mai aduc aminte de vântul de atunci și de întâmplare. S-a sculat Negoiță de la locul lui din pat și a căutat pe poliță ciaslovul. Era iscusit cantor și avea ciaslov frumos, cumpărat de la Buda, care se vede și acuma pe poliță, lângă cărțile tale. Dar acesta e un ciaslov mai cuminte decât toate celelalte cărți, căci în el se află rugăciuni pentru ceasurile omului. Așa - fie-iertatul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un picuș de ceară. Am sărutat atunci rugăciunea aceea și a rămas o urmă de sânge de pe buză, unde se cunoaște și acuma semn de lovitură. Nicula asculta uimit. El nu știa nimic din toate aceste vechi întâmplări. Tatăl sau cantorul rămăsese o umbră nedeslușită în trecut. Nana Floarea se ridică din locul ei, păși lângă icoane și trase de pe poliță ciaslovul. Era o carte tipărită cu chirilice, pe care paznicul încercase, cu ani în urmă, s-o descurce, și izbândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ridică din locul ei, păși lângă icoane și trase de pe poliță ciaslovul. Era o carte tipărită cu chirilice, pe care paznicul încercase, cu ani în urmă, s-o descurce, și izbândise în parte. O lăsase părăsită, căci el nu era cantor, ci vânător și paznic. Biserica lui era singurătatea. Luminile lui erau stelele și, câteodată, noaptea, ochii dihăniilor. Și cântările lui erau de la ape și de la cetini. Și-n tinereța aceasta a lui s-a bucurat de viață și de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-l deschise deodată la pata de sânge și la picurul de lacrimă al lumânării de ceară, înduioșându-se fără vreo altă pricină și așteptând glasul feciorului lui Negoiță, care fecior, vedea ea bine acum, avea același glas întocmai ca fie-iertatul cantor. —„Că tu ești ajutorul celor fără de ajutor“... silabisiCuli. că tu ești ajutorul celor fără de ajutor și nădejdea celor fără de nădejde. Iară mai mult decât toate, te rugăm pre tine, Dumnezeul milelor și a toată mângâierea, treci cu vederea și iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cad întru desnădăjduire și se fac mai răi decât cei necredincioși... Rugăciunea aceasta, nana Floarea o știa încă pe de rost și o murmura cu ochii închiși, ajutând cetania greoaie a fiului său. De la acea sară și de la acea furtună, cantorul o cetise în toate zilele vieții lui. Puține și scurte fuseseră zilele acestei vieții. Puține și scurte și totuși întunecate de destule mânii. Iar după fiecare mânie, rugăciunea și împăcarea păreau mai scumpe.Cu toată tulburarea pe care o deșteptaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
capela crematoriului, a impus și celor mai îndârjiți dușmani ai cremațiuni; predicile ce le ține veneratul nostru preot cu ocazia incinerărilor sunt o sublimă hrană sufletească"104. Alături de Șerboianu era menționat ca având un rol similar la Capela Crematoriului Cenușa cantorul Emil Borenski, ce îndeplinea serviciul religios pentru cei care optau pentru incinerare dar erau de rit mozaic 105. Și în raportul de activitate pentru anul 1936, arhimandritul era menționat, însă doar specificându-se că "venerabilul" oficia în Capela Crematoriului servicii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
stăpânirii habsburgice (1775-1918), accentul căzând pe situația ei în vremea mitropolitului Nectarie Cotlarciuc, din punct de vedere politic, socio-cultural și religios. Autorul abordează o multitudine de aspecte începând cu nașterea mitropolitului (19 februarie 1875), satul natal (Stulpicani) și părinții (Teodor, cantor bisericesc, și Ioana), studiile și școlile pe care le-a urmat (ciclul primar în satul natal, gimnaziul superior „greco-oriental cezaro crăiesc” din Suceava, facultățile de Teologie, Litere și Filosofie din cadrul Universității „Francesco-Iosephine” din Cernăuți, obținând titlurile științifice de licențiat
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de-al Doilea Război Mondial, după cum istorisesc bătrânii satului și părintele Silviu Horga, parohul sfântului locaș care astăzi este înălțat exact pe locul fostei biserici pe lângă care a crescut viitorul mitropolit Nectarie și unde tatăl său, Teodor Cotlarciuc, a fost „cantor bisericesc”, așa cum se poate vedea din inscripția de pe crucea ce străjuiește mormântul acestuia, aflat în incinta bisericii. Despre un mitropolit care a părăsit această lume cu mai puțin de opt decenii în urmă se pot spune multe lucruri. Urmele pe
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
pe acest teritoriu s-au repatriat, astfel încât Biserica Catolică din sat este pustie, sătenii mărturisind că acum câțiva ani, când încă se oficiau messe aici, erau aproximativ zece catolici care participau la serviciul divin. Nicolae a fost unicul copil al cantorului bisericesc Teodor Cotlarciuc și al soției acestuia Ioana, văduvă după Ioan Cozan. Botezat a doua zi după naștere, probabil din cauza unei sănătăți șubrede, de către preotul Ioan Țurcanu, a luat numele de Nicolae și a avut ca nași pe „antistele (adică
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
tătuțu-tu a ajuns dascăl tu să-l întreci, să ajungi preot!» și dacă auzea că nu învață sau este indisciplinat mergea la liceu cu vărguța și și-l croia cât era de mare”. Teodor Cotlarciuc, care toată viața a fost cantor la biserica din sat, fiind numit inițial în funcția de cântăreț provizoriu la 30 septembrie 1846, s- a născut la 7 februarie 1825 și a murit pe data de 6 iulie 1902, fiind înmormântat la cimitirul „Sfânta Maria” („Adormirea Maicii
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]