1,061 matches
-
piese de calibru mic. Văzând apropierea francezilor, acestea au deschis focul. După ce a explorat împrejurimile, generalul Tharreau a mutat în față obuzierele, ale căror proiectile, trase de la mică distanță, au anihilat dorința de a rezista a apărătorilor. Comandantul acestora a capitulat în jurul orei 8. La stânga, oamenii lui Masséna depășiseră deja Enzersdorf, dar satul continua să reziste. Totuși, apărătorii, cele două batalioane din regimentul "Bellegarde", se aflau într-o situație disperată, aflându-se sub focul bateriilor de pe insule. După ce a cercetat cu
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
din Brigada de Cavalerie „Białystok”, care a existat între februarie 1929 și 30 martie 1937. După invazia sovietică din 1939, care a declanșat al Doilea Război Mondial, resturi din Brigadă au luptat atât împotriva Wehrmachtului, cât și împotriva Armatei Roșii, capitulând la 6 octombrie 1939. Brigada de Cavalerie „Bialystok” (BK „Bialystok”) Armatei celei de a Doua Republici Poloneze s-a înființat în februarie 1929. La 1 aprilie 1937, BK „Bialystok” a primit numele de Brigada de Cavalerie Podlasia. În secolul al
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
sud, de-a lungul văii râului Vardar) să depășească defensiva și să cucerească orașul-port de importanță strategică Thessaloniki pe 9 aprilie. Ca urmare, forțele elene din Macedonia răsăriteană au fost izolate și au primit din partea Înaltului comandament grec permisiunea să capituleze. Capitularea acestor forțe s-a încheiat a doua zi, 10 aprilie, în aceeași zi în care forțele germane au traversat granița iugoslavo-elenă lângă Florina (Macedonia apuseană 0, după ce au învins rezistența iugoslavă din sudul țării. Germanii au străpuns liniile corpului
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
învățăminte importante în ceea ce privește operațiunile amfibii, lupta în comun a mai multor armate și de asemenea în ceea ce privește operațiunile aeropurtate. Forțele britanice din Armata a 8-a au debarcat în „călcâiul” Italiei pe 3 septembrie 1943 în cadrul Operațiunii Baytown. Guvernul italian a capitulat pe 8 septembrie, dar forțele germane se pregătiseră de defensivă neluând în calcul participarea italienilor. A doua zi, Armata a 5-a americană au debarcat la Salerno, unde au întâmpinat o rezistență puternică a germanilor, iar forțele britanice au debarcat
Campania din Italia (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/312011_a_313340]
-
a fost instrumentul legal prin care Înaltul Comandament al Wehrmachtului a capitulat simultan în fața Forțelor Expediționare Aliate și Uniunii Sovietice la luptele celui de-al doilea război mondial pe teatrul de luptă din Europa. Primul "act al capitulării" a fost semant la Reims, Franța, la ora 02:41 a zilei de 7
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
care se aflau în acel moment sub controlul OKW-ului. În ciuda faptului că marea majoritate a comandanților militari germani s-au supus ordinului de capitulare dat de OKW, au existat și excepții. Cea mai importantă forță care a refuzat să capituleze a fost Grupul de Armate Centru de sub comanda mareșalului Ferdinand Schörner, care fusese promovat Comandant Suprem al Forțelor Armate (OKH) pe 30 aprilie prin testamentul lui Adolf Hitler. La fel ca și în cazul altor instituții din Germania Nazistă, controlul
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
OKH-ului și prin acesta direct lui Hitler. Astfel, era neclar dacă Schörner se afla sau nu sub controlul OKW-ului pe 8 mai, sau dacă era nevoie ca Dönitz ori von Krosigk puteau/trebuiau să ordone lui Schörner să capituleze. Această dilemă a fost rezolvată pe calea armelor. Pe 8 mai, Schörner a părăsit postul său de comandă și a fugit în Austria. Uniunea Sovietică a organizat Ofensiva Praga, în timpul căreia o copleșitoare forță sovietică a fost aruncată în luptă
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
mai, Schörner a părăsit postul său de comandă și a fugit în Austria. Uniunea Sovietică a organizat Ofensiva Praga, în timpul căreia o copleșitoare forță sovietică a fost aruncată în luptă împotriva Grupului de Armate Centru, care a fost forțat să capituleze pe 11 mai. (Trupele sovietice au intrat în Praga pe 12 mai). După semnarea acestui "act al capitulării", Înaltul Comandament a emis ordine către toate forțele armate de sub comanda sa, cerându-le să înceteze toate operațiunile exact la ora 23
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
El a făcut o notă, conform căreia acest act al capitulării poate fi înlocuit cu unul nou în viitor. Iosif Vissarionovici Stalin a fost nemulțumit de condițiile în care a fost semnat actul capitulării. El considera că Germania trebuia să capituleze doar în fața împuternicitului comandantului suprem al Armatei Roșii și a insistat ca actul de la Rheims să fie considerat doar unul preliminar, ceremonia finală urmând să fie semnată la Berlin, unde se afla cartierul general al mareșalului Gheorghi Jukov. Al doilea
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
o mică zonă din jurul orașului) nu a fost recunoscut de puterile aliate și a fost dizolvat în momentul în care membrii lui au fost arestați de forțele britanice pe 23 mai 1945. Aliații au descoperit că au o problemă, deoarece capitulaseră necondiționat numai forțele armate germane, nu și guvernul civil german. Aceasta a fost considerată o problemă foarte importantă, deoarece în 1918 capitulase doar guvernul civil imperial german, nu și armata imperială. Acest fapt a permis lui Hitler să se folosească
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
au fost arestați de forțele britanice pe 23 mai 1945. Aliații au descoperit că au o problemă, deoarece capitulaseră necondiționat numai forțele armate germane, nu și guvernul civil german. Aceasta a fost considerată o problemă foarte importantă, deoarece în 1918 capitulase doar guvernul civil imperial german, nu și armata imperială. Acest fapt a permis lui Hitler să se folosească de mitul „înjunghierii pe la spate”. Aliații nu au dorit să riște ca un viitor regim german ostil să se folosească de faptul
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
începutul lunii aprilie, germanii au intervenit în favoarea aliaților lor. Începând cu 12 aprilie, armata elenă a început să se retragă din Albania pentru a nu fi încercuită de atacurile combinate italo-germane. Totuși, pe 20 aprilie, armata greacă din Epir a capitulat în fața germanilor, iar pe 23 aprilie 1941 a fost semnat un armistițiu care a pus capăt războiului. Victoria grecilor în faza inițială a războiului (octombrie 1940) a fost prima victorie terestră aliată din cel de-al Doilea Război Mondial și
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
populară a fost foarte redusă la schimbarea de politică externă de la Sofia. În ciuda apartenenței la Axă, guvernul bulgar a hotărât pe 6 aprilie 1941 să păstreze statutul de neutralitate în fazele de început ale invadării Iugoslaviei și Greciei. Iugoslavia a capitulat pe 17 aprilie fără ca bulgarii să intervină în lupte. În schimb, pe 20 aprilie, armata bulgară a intrat în Grecia de nord-est, ocupând o regiune de pe țărmul Mării Egee. Bulgaria dorea să anexeze un teritoriu din Tracia apuseană și Macedonia grecească
Istoria militară a Bulgariei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311607_a_312936]
-
de la Uman (3 - 8 august 1941), corpul mecanizat al Grupului Carpați a format una dintre aripile dublei încercuiri a Armatelor a 6-a și a 12-a sovietice. În timpul acestei lupte, 20 de divizii sovietice au fost distruse sau au capitulat. În iulie 1941, guvernul maghiar a hotărât transferul a 18.000 de evrei din Rutenia ocupată de Ungaria în Germania. Cei mai mulți dintre acești evrei au fost executați de Sicherheitspolizei la Kamianets-Podilskyi. Doar 2.000 de evrei au supraviețuit asasinatului în
Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311618_a_312947]
-
Arde Parisul?”, care este atât titlul unei cărți de memorii a lui Dietrich von Choltitz „... Brennt Paris?” și a unui film franco-american din 1966 „Paris brûle-t-il?/Is Paris Burning?”), guvernatorul militar și comandat al garnizoanei Parisului Dietrich von Choltitz a capitulat pe 25 august la cartierul general al generalului Leclerc de la Hotelul Meurice. Von Choltitz a fost ținut prizonier până în aprilie 1947. În cartea sa de memorii "... Brennt Paris?" („Arde Parisul?”), publicată pentru prima oară în 1950, von Choltitz se consideră
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
-o într-o stație însemnată pe traseul pelerinilor în Țară Sfântă. Iosephus Flavius care a fost comandantul Galileei în vremea Mării Revolte a Evreilor, a fortificat orașul , dar când Vespasian a ajuns în anul 67 la zidurile cetății, ea a capitulat fără lupta . După răscoală lui Bar Kohva , rabbi Shimon Bar Yohai a procedat la purificarea orașului de impuritatea morților, si a autorizat locuirea lui.. Ceremoniile de purificare au permis și așezarea în oraș a celor din familii de preoți - cohanim
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
cuvântul față de evreii din Tiberias , și i-a măcelărit. Se spune ca Binyamin a fost unicul supraviețuitor, convertindu-se la creștinism. În anul 634 Palestina, și odată cu ea și Tiberias, au fost cucerite de către arabi, sub steagul Islamului. Orașul a capitulat în fața unui comandant numit Shurahbil. Începând din anul 636 Tiberia, în arabă Tabariya a devenit capitala plasei Iordanului (Hedjaz al Urdun sau Jund al Urdun), pe o arie asemănătoare cu cea a Palaestinei Secundă din epoca română și bizantina, a
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
cultură aparte a acestora în Belgia. În 1940, Belgia este din nou ocupată, de această dată de către trupele Germaniei Naziste. După ce a desfășurat lupte de rezistență, uneori considerate ca disperate, după 18 zile, regele Leopold al III-lea decide să capituleze, în ciuda opoziției guvernului refugiat la Londra. Decizia regelui este considerată de o parte a opiniei publice drept o trădare, în timp ce alții au salutat voința regelui de a se solidariza cu trupele capturate de către ocupant. Regele rămâne în Belgia ca prizonier
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
Churchill a pierdut alegerile generale din 1945, el a demisionat, iar locul lui a fost luat de noul premier, Clement Attlee. În al doilea ducument adoptat în timpul conferinței, Declarația de la Potsdam, SUA, Regatul Unit și China au somat Japonia să capituleze, alternativa fiind completa distrugere. Înțelegerea cuprindea următoarele capitole, asupra cărora cele trei puteri căzuseră de acord:
Acordul de la Potsdam () [Corola-website/Science/311079_a_312408]
-
capitală au fost ridicate peste 1.600 de baricade, și peste 30.000 de femei și bărbați au luptat timp de trei zile împotriva 37.000 de soldați ai Wehrmachtului, infanteriști, artileriști și tanchiști. Pe 8 mai, trupele germane au capitulat,iar Armata Roșie a intrat ziua următoare în Praga. În timpul ultimilor ani de război, Beneš a fost preocupat de rezolvarea problemei minorității germane și a acceptat soluția prezentată de Aliați, și anume expulzarea germanilor din Sudeți. Pentru această acțiune a
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
a încetat definitiv să existe de facto pe 4 aprilie 1945, când Armata Roșie a eliberat Bratislava și ultima parte a Slovaciei. De jure, Republica Slovacă a încetat să existe pe 8 mai 1945, când guvernul slovac în exil a capitulat la Kremsmünster (Austria) în fața în fața generalului Walton Walker, comandantul Armatei a 3-a americane. După patru zile de la declanșarea invadării URSS de către Germania, Slovacia a trimis propriile sale unități împotriva sovieticilor - „Grupul expediționar slovac”. Acest grup de armată era comandat
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
aliatul s-a transformat în dușman, Austro-Ungaria declară război Șerbiei. După succesul inițial al armatelor sârbe, în iarna din 1915-1916, armatele sârbe depășite cu mult numeric nu au putut respinge atacurile armatelor combinate din Austro-Ungaria, Germania și Bulgaria. Dar, în loc să capituleze, guvernul sârb a ales să meargă în exil, împreună cu armata să. Negotin a fost ocupat în curând și a rămas așa până în toamna anului 1918, cănd armata sârbă a revenit victorios înapoi în țară. Negotin a devenit o parte a
Negotin () [Corola-website/Science/311251_a_312580]
-
de la Oceanul Atlantic și de la Canalul Mânecii. Toate persoanele care căpătaseră azil politic în Franța trebuiau predate autorităților germane. Era permisă existența unei mici armate franceze. Hitler a făcut o mică concesie, admițând ca marina franceză să fie dezarmată dar să nu capituleze. Dictatorul german s-a temut ca, dacă ar fi forțat lucrurile prea mult, ar fi putut determina guvernul Franței să continue războiul din bazele militare din Africa de nord. Restul teritoriului francez rămas neocupat a fost lăsat sub controlul regimului
Armistițiul de la Compiègne (1940) () [Corola-website/Science/311864_a_313193]
-
1 Decembrie 1918 de Marea Adunare Națională a României și să ocupe întreaga Transilvanie. La data de 2 august 1919, grupul de armate române a trecut la contraofensivă, iar până la jumătatea lunii august armata ungară a fost învinsă. Budapesta a capitulat pe 4 august 1919, iar guvernul (ungar n.n.) s-a refugiat la Moscova.
Alexandru Hanzu () [Corola-website/Science/311948_a_313277]
-
gospodării chiaburești", vehiculându-se ideea intensificării luptei de clasă. Astfel, în ședința activului de partid din septembrie 1940, primul secretar al CC al PC(b) al Moldovei, Piotr Borodin, afirma în discursul său următoarele: "„Dușmanul, tovarăși, este viclean, el nu capitulează, dar, camuflându-se, dibuiește punctele noastre vulnerabile și apoi începe să acționeze"" . În anul 1941, fuge în URSS după eliberarea Basarabiei de Armata Română, devenind membru în Comitetul Militar al Frontului de Sud (în iulie 1941). În perioada 20 februarie
Piotr Borodin () [Corola-website/Science/311994_a_313323]