8,551 matches
-
adevărat om liber. „O tempora!” Am amintit de moara bunicii, care a fost nevoită, în anul 1961, s-o închidă, autoritățile interzicând orice activitate de morărit, rămânând părăsită de mușteriii ce stăteau la rând cu căruțele cu cai sau cu carele cu boi, pline cu saci îndesați de boabe de porumb. Totuși, copiii n-au întrerupt parteneriatul cu moara pustie, cu toate că gârla morii a fost deviată și scăldătoarea s-a transformat într-o groapă adâncă în care se lăfăiau mormane urât
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
încărcați de dinamită, amânând, nu fără oarecare dificultate, o întâlnire cu Tony. Acesta se lăsase greu convins, mai ales că-i stricase și lui toate planurile din seara aceea. Dar se putea aștepta oricând de la Olga să întoarcă în mijlocul drumului carul, la o sută optzeci de grade. Că unele din acțiunile ei erau puse sub semnul surprizelor știa, dar i le ierta fiindcă o iubea cu adevărat. Tony constituia pentru Olga un fel de rezervă, în cazul în care i-ar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cu o cuvertură verde ai cărei ciucuri plini de praf stau răsfirați pe jos. Ultimul lucru care îți atrage atenția este biroul încărcat de hârtii, iar în mijlocul lui, mașina de scris. O mașină de scris mecanică, cu tastele rotunde și carul mic, probabil din perioada războiului. Acum personajul tău X își privește interlocutorul. Va trebui să mergi cu imaginația mai departe și să creezi un al doilea personaj, astfel încât povestea să aibă un contur cât mai plauzibil. De data aceasta va
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Ești chior? Nu vezi? Au vrut să ne fure banii nunții. Cine? De unde vrei să știu, mintosule?! Urcă în mașina care o aștepta, cu portiera deschisă, și plecă acasă. Polițaii urcă în mașina lor, și dispar, în căutarea acului din carul cu fân, al hoților, cărora, banii acelei nunți, le-au scăpat printre degete, ca o mână de cenușă, spulberată de un viscol. Săriți, mă omoară! Se revărsau zorile. Dimineața se vestea a fi reconfortantă. Potrivit de răcăroasă, revigorantă, pentru pâlcurile
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Costache Enescu, moșier, tată al vestitului muzicolog de mai târziu, George Enescu, ci, tuturor locuitorilor Păpăuților, acei locuitori, care, de câte ori auzeau de el, săreau ca arși, de pe unde se aflau, și-i căutau prezența, glasul, inima, sufletul. Acum, cocoțat pe carul de dinainte, tras de doi boi floreni, voinici, împărțea, celor care-i răspundeau chemării, urșii, cu care-i obișnuise, de mai mulți ani. Un urs de al lui moș Costache Enescu era alcătuit dintr-un bulgăre de brânză de oi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
brânză de oi, preparată la putină, de mărimea unui ou, învelit cu un mic strat de mămăliguță caldă, rotunjit bine între palme, dezmierdat, apoi, de aceleași palme, ale alcătuitorului, și așezat, apoi, unul lângă, ori unul peste altul, în coșul carului, căptușit cu fân fin, din otavă de la a doua coasă. După ce coșul carului era plin, vârf, acesta era gata de drum. Unul, două, cinci, depindea către ce direcție, moș Costache, urma să pornească, pentru a-și duce pomana, și a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mic strat de mămăliguță caldă, rotunjit bine între palme, dezmierdat, apoi, de aceleași palme, ale alcătuitorului, și așezat, apoi, unul lângă, ori unul peste altul, în coșul carului, căptușit cu fân fin, din otavă de la a doua coasă. După ce coșul carului era plin, vârf, acesta era gata de drum. Unul, două, cinci, depindea către ce direcție, moș Costache, urma să pornească, pentru a-și duce pomana, și a o distribui, sătenilor respectivi. Acum, el, mândru, împărțea urșii, celor care-i întindeau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
era gata de drum. Unul, două, cinci, depindea către ce direcție, moș Costache, urma să pornească, pentru a-și duce pomana, și a o distribui, sătenilor respectivi. Acum, el, mândru, împărțea urșii, celor care-i întindeau mâinile, de jos, de lângă car. Câte unul zicea bogdaproste; cei mai mulți, uitau să zică, fiecare, grăbindu-se să mestece cât mai repede, ursul, și să-l înghită, cu sete și cu evlavioasă mulțumire. După ce se terminară urșii din primul car, veni la rând cel de al
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-i întindeau mâinile, de jos, de lângă car. Câte unul zicea bogdaproste; cei mai mulți, uitau să zică, fiecare, grăbindu-se să mestece cât mai repede, ursul, și să-l înghită, cu sete și cu evlavioasă mulțumire. După ce se terminară urșii din primul car, veni la rând cel de al doilea. În scurtă vreme se goli și acesta. Mulțumiți, păpăuțenii plecau, apoi, spre casele lor, mai privind, din când în când, în urmă, așteptând, de la moș Costache, o precizare. Anume, cam pe când va mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care, fiecare: își căuta liniștit, mulțumit și bucuros de drum. și fapta și-o muta, cu repetabilitate matematică, în fiecare din satele acelei porținuni de țară. Uneori, la mijlocul localității, unde se afla, de regulă, și cârciuma satului, oprea. Cobora, din car, în mână cu o traistă, iar din ea, scoteau capul, pe rând, butelci umplute cu rachiu făcut din cazanele de la casa boierească, de la Cracalia-Liveni, și, pe toți cei care-i întâlnea acolo, îi împărtășea, cu câte o ceșcuță din lemn
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Dar fără să-mi dea răgazul să vorbesc, reluă: -Nu-i nevoie, îți cunosc casa. Fii gata, ha! Se ridică. Eu m-am întors, am intrat în cameră și cu mare greutate am târât cufărul macabru până la prag. Mă aștepta un car mortuar vechi și rablagit, cu două mârțoage negre și slăbănoage. Bătrânul era cocoțat pe capră, cu un bici lung în mână. Nici nu se uită la mine. Penibil de greu, am urcat cufărul în drișcă. Era acolo un amplasament special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Hai să te duc, ha! E foarte aproape. Puse vasul pe pulpana hainei mele și se ridică. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii. Am luat obiectul și am urmat silueta aplecată a bătrânului. La cotul drumului staționa un car funebru rablagit, cu doi cai negri costelivi. Cu o agilitate deosebită, bătrânul se cățără pe capră. Am urcat și eu în drișcă și m-am întins pe locul în care se amplasează sicriul, cu capul sprijinit pe pervaz, în așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
bostan cu brumă ca zăpada pe el, ce să vezi? Bostanu’ găurit, iar din el cine iesă? Ei bine, iesă domnul... purceeel. Șoldănel nu purcel. Ce mai! Porc ca lumea. Și ce credeți? Din opt bostani mari cât roțile de la car, ies opt porci grași cu slănina pe ei de-o șchioapă. Cum se poate? - se miră artificial, un ascultător. Cum cum? - se hoalbă Americanu’-Așa bine. Erau purceii din vară. Ce-au făcut? Au tot cotat scroafa, au tot cotat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
inimii... Trăiește! Trăiește! Hai să vedem cât de tare a fost lovit! Ce spuneai, Pâcule? Ei. Vorbeam și eu ca să nu tac, pentru că oi avea vreme destulă pentru asta... Te ascunzi după deget, mehenghi bătrân. Ia fă binișor și răstoarnă carul cu gânduri. Doar te știu de-o viață...Sunt sigur că în scăfârlia ta cea afumată se învârt destule gânduri. Sloboade le și n-o mai fă pe niznaiul. Pâcu și-a pipăit punga cu tutun, în timp ce în cealaltă mână
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dacă nu te aveam pe tine alături, nu știu cum o scoteam la capăt. Cărăușia nu-i o joacă. Îi treabă cu dichis. Trebuie să ai grijă de oameni și de animale. Pe lângă asta, și de marfa pe care o ai în car. Că altfel ai feștelit-o. Da, da, are Chira socoteală... Are, sigur că are, dar tare aș pofti eu să aflu dacă tu știi cum se cheamă socoteala Chirei, Pâcule? Apoi de, știu eu cum s-o fi chemând?!... Ehe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cam trebui s-o facă... nașul... ha, ha, ha! Adică eu? Piei drace! Plata are s-o facă finul. La asta mă gândeam și eu, dar am vrut să te necăjesc doar. Dinspre partea asta nu-i bai, Pâcule... În zori, carele erau deja încărcate. Ca de fiecare dată, în fața cărăușilor ședea Vasile Hliboceanu, ca un haiduc în fruntea cetei sale... La drum, băieți! - a strigat, pocnind din bici... Când soarele s-a oprit în vârful bolții, șirul de care a ajuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cum spui tu, Mitruță. Adevărul este că suntem tare așteptați. Hliboceanu a ridicat mâna și a strigat: La drum, flăcăilor! Și să călcăm mai cu spor. Nu mai avem nici deal nici vale care să ne împiedice mersul întins. Șirul carelor, scârțâind din încheieturi sub povară, se târa ca o gânganie cu nenumărate picioare. Din când în când, se auzea câte un îndemn calm adresat boilor. În rest, doar răsuflarea lor adâncă. În depărtare, se arătau hornurile Crâșmei din drum. Un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dovedeau ei iscusința și conducătorii lor vrednicia... Toate mergeau bine până ce se nimerea să tragă o ploaie răzbită sau o ninsoare din cele uitate de Dumnezeu. Atunci trebuia să se lupte cu fiecare povârniș pentru a putea trece mai departe carul sau sania. Și câte râpi nu le ședeau în cale! Acum însă firea era de partea lor și cărăușii mergeau fără griji pe lângă boi, vorbindule părintește... Din când în când, se întrolocau câte doi-trei ca să mai schimbe o vorbă acolo
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
le ședeau în cale! Acum însă firea era de partea lor și cărăușii mergeau fără griji pe lângă boi, vorbindule părintește... Din când în când, se întrolocau câte doi-trei ca să mai schimbe o vorbă acolo... după care fiecare se ducea la carul lui. Când soarele părea că s-a oprit să se hodinească oleacă înaintea coborâșului, convoiul tocmai intra pe pietrele târgului. Dumitre, ia o piatră în gură, că de mâine o înțărcat bălaia. Adio cărăușie! La târg ai să mai vii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
n-a băgat de seamă gestul lui Pâcu și i-a strâns mâna la fel ca lui moș Dumitru. Se vedea bine pe chipul angrosistului tristețea despărțirii. Asta se putea deduce și din faptul că i-a condus până la poartă... Carele erau deja în uliță și cărăușii sporovăiau în așteptarea celor doi bătrâni. La vederea lor, Hliboceanu, care în armată fusese gradat, a ieșit din grup și, cu o mutră ghidușă, a luat poziția de drepți și a comandat scurt: Atenție
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
gata, a întrebat: Are careva vreo nemulțumire? Nuuu! - a venit răspunsul, în cor. Dacă-i așa, atunci la drum, oameni buni! Hlibocene, ai grijă, că acușica se înnoptează. Fii fără grijă, moș Dumitre, totul va merge ca pe roate... Convoiul carelor șerpuia pe drumul de întoarcere, cu felinarele aprinse clipind în noapte ca licuricii. Fiecare cărăuș își vedea de carul lui, purtându-și singur povara gândurilor. Moș Dumitru și Pâcu mergeau alături, vorbind molcom: Măi Dumitre, îți poți închipui tu că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
oameni buni! Hlibocene, ai grijă, că acușica se înnoptează. Fii fără grijă, moș Dumitre, totul va merge ca pe roate... Convoiul carelor șerpuia pe drumul de întoarcere, cu felinarele aprinse clipind în noapte ca licuricii. Fiecare cărăuș își vedea de carul lui, purtându-și singur povara gândurilor. Moș Dumitru și Pâcu mergeau alături, vorbind molcom: Măi Dumitre, îți poți închipui tu că din astă seară nu vom mai bate drumul ista zi de zi? Păi asta mă roade și pe mine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ziceam, în astă seară am să vă spun o poveste de o să vă treacă căldurile... Adică noi suntem niște babe și când om auzi povestea ta ne-a trece udul, cum s-ar spune. Ai? Ia fă bine și răstoarnă carul cu minciuni și noi om alege! De-a fi ceva de soi, ne om bucura. De nu, vai de capul tău a fi. Știi ce te așteaptă - l-a luat din scurt moș Dumitru. Știu. Știu prea bine, dar baierele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
De cele ce știe Dumitru sunt lămurit” - mi-am zis eu, pipăindu-mi falca. „Dar ce știe Costache și ce știu ceilalți cărăuși?” - m-am întrebat eu...În noaptea aceea n-am pus geană pe geană... A doua zi, după ce carele au pornit la drum, Dumitru s-o apropiat de mine... Mă fura cu coada ochiului, dar fără dușmănie. Ba mi s-o părut că zâmbește pe sub mustață. După câțiva pași făcuți împreună, m-o întrebat aproape râzând: „Ei! Ți-ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe acolo mai rar. Doar în zilele de iarmaroc... Odată cu ultimele cuvinte ale lui moș Dumitru, liniștea a căzut ca un polog între ei. Din când în când, se auzea doar glasul vreunui cărăuș îndemnându-și plăvanii. Târziu, când șirul carelor a ajuns la Fântâna cu răchiți, moș Dumitru a strigat: Hlibocene! Vino până la mine! Hliboceanu s-a întors repede și a venit fuguța la cei doi bătrâni. Poruncă, moș Dumitre! Nu-i o poruncă, băiete. Îi o rugăminte. O ascult
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]