1,669 matches
-
e meseria cea mai grea din lume. Numai la noi se improvizează toți scriitori și miniștri. În orice frază trebuie să găsești numai cuvântul care trebuie. Și cuvântul acela e numai unul singur. Dacă nu l-ai găsit, ești un caraghios”. Iată deci conștiința de scriitor a lui Caragiale, câtă încărcătură de demnitate profesională, câtă înțelegere a menirii artistice a unui artist! Vorbind despre conciziunea stilului, despre cantitatea uriașă de maculatură apărută într-o vreme, Caragiale considera că „[...]vorba nu e
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
de păr, ridică ochii și, parcă amintindu-și dintr-o dată că nu e singură, zâmbi larg: - Te rog, nu mă lua în seamă... Întinse mâna hotărâtă și spuse: - Mie îmi spune Ginka. Ție? - Lolek. Râse iar cu poftă. - Ce nume caraghios! Își aminti că atunci se întristase pentru o secundă, dar văzând-o pe ea atât de expansivă, aproape că uită de ceea ce îi spusese. Se însenină și își bombă pieptul: - O fi nume caraghios, dar să știi că m-am
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
Râse iar cu poftă. - Ce nume caraghios! Își aminti că atunci se întristase pentru o secundă, dar văzând-o pe ea atât de expansivă, aproape că uită de ceea ce îi spusese. Se însenină și își bombă pieptul: - O fi nume caraghios, dar să știi că m-am născut într-o zi cu eclipsă totală de soare... Ginka se opri și-l privi atent, iar el continuă: - Ăsta e un semn divin... - Crezi?, pufni ea zgomotos. - Sigur... - Dar poate că e taman
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
și arunc spre tine câte un boboc tu din greșeală a doua zi vei atârna în același copac eșarfa pe care ai purtat-o înainte cu o zi ne aruncăm câte o pereche de ciorapi si câte o mănușă ce caraghioși suntem să purtam mânuși cu câte una de la celălalt uită-te la mine cum mi-am legat de gât sub sacou ciorapii tăi dar nu ca un vânător de leopard ci mai degrabă ca un rocker ce aprinde stelele pe
SUNT UNELE CLIPE DIN ZILELE NOASTRE de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353322_a_354651]
-
omului și însemnul acela insolit, reprezentând un rechin, încadrat într-un romb de dimensiune unei monede din Evul Mediu, de un galben strălucitor ( probabil, din aur! La zece fix am surpriza să depistez trei bărbați musulmani, îmbrăcați în robele lor caraghioase și purtând nelipsitele turbane, cu insignele lui Kamoho în piept. Stau unul lângă altul, în cabinele 15,16 și 17. Îl sun pe Thomson și-i spun. - Și de la mine au ieșie doi! Nu-i a bună! - De ce? - Îmi miroase
DRUMUL APELOR, 59 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352754_a_354083]
-
să-i legăm maxilarul de jos cu un pansament subțire înnodat deasupra creștetelui, însă îl schimonosea și-l caricaturiza într-un asemenea hal încât nevastă-sa n-a vrut cu nici un chip să-l ducă în pământ în acest fel caraghios, socotit de ea nedemn, prea ofensator, necreștinesc. Știi cum am procedat? Am cusut cu ață și sârme gingiile și dinții în niște “puncte de contact” în interiorul cavității bucale, ca și cum ar fi fost“sudați”! ... O să zici că este o ofensă, un
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
ochelarii de soare. Știam cu toții că era un campion al supraviețuirii, având în bagaj doar o pungă cu nuci, un borcan cu miere și un pulover roșu de lână. Apa din surse glaciare se găsea oricum peste tot. Un tip caraghios, fără doar și poate. Sau bucureșteanul acela ciudat, pe care l-am întâlnit undeva pe malul lacului Podragu, înainte de ascensiunea pe Înălțimea Sa Moldoveanu. Înserasem la cabana ocupată până la ultimul loc. Se alipise de noi; era asistent universitar la o
MUNŢII FĂGĂRAŞ, PENTRU CĂ EXISTĂ !* de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354439_a_355768]
-
zile de cînd nu mai era o femeie singură. Dar toate aceste povești nici nu mai trebuia să i le povestească și lui Mancuse, pentru că erau și poveștile lor și, mai ales acuma, cînd el era absorbit de ideile lui caraghioase, se gîndea ea, nu era cazul să-l tulbure, mai ales că el, în timp ce turuia aprins ca un cocoș bătăios, nu înceta s-o mîngîie și s-o strîngă la pieptul lui și, cînd a luat-o în brațe, ea
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
scrie acolo? De ce să riște? Dacă a fost refuzat? Așa, mai are o speranță. Speranță la plic, ha! Se privește atent în oglinda de pe perete. Estera zîmbește. Ce ai?! se miră el; am început să fac burtă? Nu, da' ești caraghios ... nu ți-ai scos haina, nici cravata ... Se oprise din dezbrăcat după ce își scosese pantalonii. N-avea de gînd să plece nicăieri, dar se gîndise că, în clipa în care va desface plicul cu confirmarea lui ca savant de cele
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
piei, hârcă, piei, viața mea este ca un cristal de nesdruncinat din strânsoarea fericirii.Copiii au desenat în lagărul de la Terezin, au putut desena, un fel de a glumi cu moartea, cum numai copiii pot glumi, desenele lor au rămas caraghioase, strâmbe, glume triste, iar micii lor autori plutesc pe cer, nori albi, zâmbesc ștrengărește, dar pe pământ nu vor mai reveni, probabil, niciodată.... Ca nunțile ăn vreme de război, cuvintele, frumoase adăposturi, îmi amintesc de cavalerul scoțian Rob Roy, o
AFARĂ DIN VIS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353558_a_354887]
-
Carlos García Gual nota cum acești zdrențuiți „sub emblema câinelui, duceau o viață canină, lenevind la soare în agora din Atena sau piața din Corint” [1]. Pe deasupra, contrar „prestigioaselor școli antice de filosofie, cinismul nu a însemnat decât o pantomimă caraghioasă față de o tragedia minunată”[2]. Acei cinici erau, la urma urmelor, veritabili maeștri în a provoca, purtători ai unei „anumite gândiri care se exprima mai ales prin anecdote, gesturi și glume care caută să provoace prin râs și sarcasm”[3
DOREL SCHOR SAU ITINERARIILE ABSURDULUI de DIEGO VADILLO LÓPEZ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354526_a_355855]
-
o să reușesc. S-o fac să nu mai miște-n front, pentru ca, nu? ea nu-mi aduce nimic. Nici măcar o lacrima. Așa că ziua morții tatei coincide cu nașterea celei mai frumoase cărți scrise de mine vreodată. Nu e, cel putin caraghios? 19 martie 2012 De Sărbătoarea Sfanțului Iosif CEZARINĂ ADAMESCU Referință Bibliografica: MÂINE - ZIUA CÂND A MURIT TATA - tabletă placebo - CEZARINĂ ADAMESCU / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 444, Anul ÎI, 19 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354658_a_355987]
-
an în Deltă și ne simțim foarte bine. Răspunsul meu era bâjbâit, nu căpăta nicicum o formă clară. De fapt, ce să fi zis, am mai văzut la mare nudiști, dar îi ocoleam, mi s-a părut de-a dreptul caraghios cum mânca o familie nudă pe o pătură, organele sexuale fiind la câțiva centimetri de cârnați, pește, dulceață. Nu zic, că nu se poate obișnui cu un asemenea peisaj, ca și observator sau actor- jucător, dar totul devine banal la
DIVORŢUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357198_a_358527]
-
alunecoase ca un gușter rece care îți intră în sân. Fiecare vrem să-l convingem pe celălalt de adevărul nostru, personal. Nu ne prea pasă de părerea interlocutorului și ne suprapunem în remarci dintre cele mai nepotrivite, ba, chiar și caraghioase, uneori. Mă simt ca un obiect, atunci când stau la o cafea cu cineva, și acel cineva e cu gândul la ale lui, în timp ce mi-a pus o întrebare și la care eu mă străduiesc să îi dau un răspuns. Realizez
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
îmi spulberă temerile în dans de culori. verde crud îmbrățișând frenetic dorul de rugina clipelor fade, de promisiunile călcate atent - minuțiozitate adusă la perfecțiune, de bocancii steiurilor întâmplător aduse sau nu, așternute pe drumul spre poartă. poet... Doamne, ce ființă caraghioasă ai aruncat din sacul de oase eterne! râde și plânge pe buza stâncilor, pe pumnii de fier ai gardurilor împărățiilor căutând însetat frumusețea... mereu frumusețea glasurilor sufletelor... lovit de patimi profunde, își așterne culcuș în brațele nebuniei cuvintelor, a sensurilor
FUG ÎN ADÂNCUL POVEŞTILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357606_a_358935]
-
Mușchii vegetali și-arată, Se topesc deja pe geamuri Florile de gheață mată; Gâzele încă plăpânde Dau timid din aripioare, Guralive și flămânde Vrăbiile stau la soare; Pe-un pietroi se-ntinde, cască Și se-ntoarce ca o turtă O caraghioasă broască, Ba pe spate, ba pe burtă; Ici și colo în grădină Flori firave-abia deschise... Dă târcoale o albină Unei tufe de narcise; Viorele și zambile În culori de acuarele Se dezvăluie fragile Printre ghiocei, lalele... Mii de aripi taie
GRUPAJ LIRIC VERNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357717_a_359046]
-
și astăzi că este actorul mediocru care urmărește succese ușoare prin mijloace facile; persoană care încearcă să se remarce printr-o comportare teatrală; în trecut, în Franța actorul ambulant se numea cabotin. De fapt ce este un cabotin? Un om caraghios dar de care nu se poate râde. El nu este un tip amuzant, el este stupid, ignorant, nu departe de unul cretin, și care pozează într-o persoană „specială”. Când vorbește, „spurcă” locul, cum spune românul, prin falsitate, minciună. Când
CABOTINUL ŞI MÂRLANUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358579_a_359908]
-
mea!” ...și - uite-așa - l-am lăsat cu gura căscată-a uimire nemiruită - pe Nebulosul Asasin de Stele - pornit pe rele - chiar dintre coastele mele... - ...și i-a căzut și Centura - de i se vedeau toate cele Trei Rușini - rădăcinoase caraghioase și grele... i-am vârât - adânc - mâna în Oală - i-am furat Grebla și alte cele - și astfel - Regalitatea Crimei Celeste-a amorțit - s-a lăsat despletită și re-mpletită țesută inestetic - ba chiar pocit - din paiete și nuiele - între-ale Parcelor
ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358999_a_360328]
-
accent moldovenesc. Le plăcea la nebunie să folosească expresii moldovenești, oltenești. Ascultăm fascinat poveștile lor de la Tecuci, Costești, Niculitel sau din Oltenia, povești despre boieri, despre pământ, despre moșii și alte asemenea”. Băiatului venit din București i se păreau chiar caraghioase regionalismele. Odată, Mircea și Christinel Eliade vorbeau despre o fotografie a Maestrului, în care apărea și Adriana Berger. “Nu vreau să păstrăm fotografia asta - pe care a și rupt-o imediat - deoarece față stă cam «răscrăcărata»” - ar fi zis Eliade
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
om, ce stătea cocoțat pe marginea patului, ca și bătrâna, de altfel. - Nu sunt pitic ... uite ce mare m-am făcut! strigă Costel vesel, sărind de pe marginea patului, direct în picioare și arborând cu mândrie, o poziție de drepți destul de caraghioasă. - Ce spui când te-ntâlnești cu-n om mare, mă zănaticule?... Cum te-am învățat io? se burzului, fără răutate, femeia. - Sărut mâna! rosti imediat micuțul, cu un zâmbet larg, de-ai fi zis că-i gata să se muște
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
nu părea cu mult mai mare decât mine. -Stai liniștit,am glumit.Ia un loc aici,îmi spuse băiatul fixandu-si privirea pe mine. -Câți ani ai,pustiule?mă întreabă el. -Zece, domnule”îi răspund eu cu reținere. -Domnule?Ce caraghios!Să nu îmi mai spui așa,bine?Eu sunt Pablo.Dar pe tine cum te cheamă?”mă întreba,fixandu-ma în conținu că pe un șoricel ce urmează a fi mâncat de o pisică. -Nicholas Hoffman”îi răspund,dandu-ma
KARON ,CAP 13 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360153_a_361482]
-
o zdreanță pe tine și nu mai sta în p...a goală, că nu te filmează nimeni, râsu’ pământului! Nu mai am chef de prostii la ora asta. Jana a izbucnit în râs când l-a privit. Părea așa de caraghios, încât nu s-a abținut. Ele erau aproape goale, dar cu bikini arătau cu mult mai bine și nu erau dizgrațioase ca el. A râs și cealaltă, dar Mișu a rămas impasibil, privindu-le încruntat până au încetat să râdă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
care le privea de la distanță dar cu o curiozitate intensă, căreia însă niciodată nu-i dădea de capăt, dar cu care nici nu ajungea vreodată la vreun liman. Plutea... ca și această muscă, undeva pe deasupra lucrurilor, vremurilor, evenimentelor, zbătându-se caraghios și zumzăind fără odihnă, dar fără a reuși să ajungă în miezul lor, la esența lor. Ele erau prezente acolo, încremenite în conturul lor atât de clar, doar că între ele și ea, se interpunea ceva, un fel de zid
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
cu urși după el, iar în birou, la picioare, îi stă un Barzoi uriaș. Eee! Altă imagine! - Bă și de unde dracu’ să iau eu acum un urs!? - Nici nu se pune problema! Analiza departamentului special a arătat că ați fi caraghios dacă l-ați imita pe dictatorul rus. Așadar micul Maxi a fost revopsit și trimis la un centru special ca să nu fie recunoscut ca fiind al dumneavoastră, iar departamentul v-a pregătit un alt câine, unul reprezentativ, un Labrador pe
CEL MAI PUTERNIC OM AL PLANETEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340447_a_341776]
-
Foto: Guliver Getty Images Prima dată când am auzit-o eram încă la grădiniță și mi s-a părut foarte caraghioasă, cu atât mai mult cu cât persoana care mi-o adresase era serioasă și părea că aștepta un răspuns detaliat și bine pus la punct. Îmi amintesc cum am încercat cu mintea mea de atunci să mă imaginez la vârsta
Cum am învățat că cea mai proastă întrebare pe care adulții o pun unui copil este „Ce vrei să te faci când vei fi mare?” () [Corola-blog/BlogPost/338248_a_339577]