3,275 matches
-
Carol cel Mare au trădat pactul prin care le-a fost Încredințată coroana imperială. Și a avut totdeauna dreptate. După cum va avea dreptate și În privința afacerilor mărunte ale unor oameni mărunți ca voi. Zadarnic ați convocat la Florența cavalerii Apocalipsului! Cardinalul ridicase un deget, cu un aer amenințător. Gâfâia de surescitare, iar bărbia cea dublă Îi tremura. După ce trase de mai multe ori aer pe gura deschisă, reveni: - Veți pieri, e lucru sigur! Și vă veți prăbuși după neamul afurisit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Paris ți-ai adăpat știința din niște izvoare tare ciudate. Inclusiv la ale mahomedanilor, precum Siger. - Siger de Brabant nu era mahomedan. - Dar Îl prețuia pe Averroes, și asta e de ajuns. Dante se trase mai aproape, Întinzându-se către cardinal ca și când ar fi vrut să Îl sărute pe obraz. Buzele lui aproape că Îi atinseră urechea. - Mai bine lumina păgânilor decât umbrele prostiei voastre, șopti el. Acquasparta, vânăt la față, se smuci Îndărăt. - O să te căiești pentru Îngâmfarea dumitale. Știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
repeziciune. Cei trei se Întâlniră la jumătatea podului fără vreun gest de surpriză, ca și când și-ar fi dat acolo o Întâlnire secretă. După o clipă, Dante se alătură și el grupului. Îi reveniră În minte cuvintele pline de mânie ale cardinalului: poate că, Într-adevăr, cei patru Cavaleri ai Apocalipsului ajunseseră la Florența. Bărbații schimbară Între ei o privire În tăcere, iar apoi Monerre fu cel care vorbi cel dintâi. - E ciudat să ne Întâlnim În mijlocul unui pod, locul unde cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu totul. Îți voi comunica eu dacă și când să acționezi. Acestea fiind zise, Dante Îi Întoarse spatele și se Îndreptă spre ieșire, urmărit de privirea tăioasă a căpeteniei. Ceva mai târziu, la Palatul Nunțiaturii Șeful gărzilor intrase În camera cardinalului aproape târându-se pe genunchi. Ajuns lângă masivul Acquasparta, se aplecă să Îi sărute cu zel inelul, ca și când ar fi vrut să-l mănânce. Cardinalul Își Îndepărtă mâna cu suficiență, apoi Îi făcu un scurt semn de binecuvântare pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
privirea tăioasă a căpeteniei. Ceva mai târziu, la Palatul Nunțiaturii Șeful gărzilor intrase În camera cardinalului aproape târându-se pe genunchi. Ajuns lângă masivul Acquasparta, se aplecă să Îi sărute cu zel inelul, ca și când ar fi vrut să-l mănânce. Cardinalul Își Îndepărtă mâna cu suficiență, apoi Îi făcu un scurt semn de binecuvântare pe frunte. - Ai insistat să Îmi vorbești. Ei bine, ce pot face pentru dumneata? Omul se Închină din nou, după care Își drese glasul. - Am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
autoritatea Comunei nu se grăbește atât de tare să Îi reteze posibilitățile de a face rău. Mi se poruncește să aștept, când cu o scurtă cercetare aș putea să Îi descopăr ascunzătoarea. Sfătuiți-mă cum să fac. - Dante Alighieri, șuieră cardinalul, mijindu-și ochii până când și-i transformă În două fante. Iarăși el. Căpetenia Încuviință. - Iubirea pe care papa Bonifaciu o nutrește pentru orașele care Îi sunt credincioase mă Împiedică să intervin În treburile cetății voastre, explică Acquasparta, și ca atare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îl vei avea. Și vei putea invoca, oricum, starea de necesitate. Este imposibil să Îi ceri unui om aflat În primejdie să nu se apere: nemo ad impossibilia tenetur. Și te vei bucura de sprijinul nostru puternic În acțiunea dumitale. Cardinalul bătu puternic din palme. Într-o clipă, dindărătul cortinei ieși silueta posomorâtă a șefului inchizitorilor. Noffo Dei, În loc să vină direct spre el, făcu o bucată de drum pe lângă perete, ca și când ar fi vrut să evite lumina soarelui care pătrundea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dumneata, oferindu-i informații despre ceilalți capi ai acestei Încâlceli. Cine știe dacă nu cumva va izbuti să o descâlcească. Noffo se Înclină și Îi făcu semn lui bargello să Îl urmeze. - Ascultă bine ceea ce are să-ți spună, mai porunci cardinalul, În timp ce șeful gărzilor se Îndepărta retrăgându-se cu spatele. După ora stingerii „De ce atâta interes pentru statuia lui Ianus?” La hanul Îngerului, camerele păreau pustii. Dante Îi ceru lui Manetto știri despre francez. De-a lungul Întregii după-amiezi se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fiul pe care l-a avut cu Bianca Lagia? Dar, dacă acesta murise, atunci ghibelinii În cine Își puneau speranțele? Toată povestea Romei se Întemeia pe carisma sângelui imperial. Oare nu de o posibilă Întoarcere la stirpea Anticristului se temea cardinalul de Acquasparta? Fascinat, Își reluă lectura. Pagini despre fapte de arme, despre durere, despre glorie, pe care mintea sa le sorbea așa cum un om Însetat soarbe apa. În sfârșit, spre finalul manuscrisului, Mainardino descria otrăvirea Împăratului: „ucis de mâna omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vis de pace și de măreție? N-ar fi fost el, oricum, un mare Împărat, ogarul atât de așteptat, care cobora să Îi judece pe lupi? Mâna Îi căzu pe lângă trup, lipsită de vlagă. Fețele vulgare din Colegiul priorilor, trufia cardinalului de Acquasparta, ferocitatea Inchiziției, obișnuințele putrede ale concetățenilor săi, toate acestea ar fi putut fi Îndreptate de omul acela, a cărui lucrare se pregătea el acum să o curme. Poate că tentativa eșuase. Manfred și Corradino pierduseră și ei partida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
oaspeți. Le întorsese spatele tuturor. În fiecare duminică, mergea la slujbă. Avea banca lui, marcată cu inițialele familiei, care erau cioplite în lemnul de stejar. Nu lipsea niciodată. Preotul îl dezmierda din priviri în timpul predicilor de parcă ar fi fost un cardinal sau un complice. Apoi la sfârșit, după ce mulțimea de șepci și de batice brodate ieșise din bârlog, îl conducea până în piață. Sub salvele clopotelor, în timp ce Destinat își punea mănușile din piele de ied - avea mâini delicate ca ale unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și care s-a oprit ca de obicei în fața magazinului lui Quentin-Thierry, în vitrina căruia erau aliniate ca întotdeauna cutii cu nituri de toate mărimile lângă capcane pentru cârtițe. Am văzut coborând patru negustori de vite, roșii ca mitrele de cardinal, care își dădeau coate râzând zgomotos după ce udaseră cam mult afacerile pe care le-ncheiaseră; apoi, două văduve care făcuseră drumul până în oraș pentru a vinde câteva lucruri cusute de mână; moș Berthiet, un notar retras din afaceri care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
arta desăvârșită și simplitatea veșmintelor ei. Se bucurase de o educație strălucită - tinerețea i se consumase În atmosfera Renașterii, era versată În ultimele bârfe ale vechilor familii romane, era cunoscută după nume, ca o tânără americancă fabulos de bogată, de cardinalul Vitori și de regina Margherita, precum și de celebrități mai subtile, de a căror existență nu puteai fi conștient dacă nu aveai o anumită cultură. În Anglia Învățase să prefere whiskey and soda vinului, iar conversația măruntă i se Îmbogățise - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se hotărâse să se mărite de conveniență, iar tânărul păgân din Asheville trecuse printr-o criză spirituală, se convertise la catolicism și era acum... Monsignor Darcy. — Într-adevăr, doamnă Blaine, el e și acum un interlocutor Încântător - mâna dreaptă a cardinalului. — Amory Îl va căuta Într-o bună zi, sunt sigură de asta, a răsuflat preafrumoasa doamnă, iar Monsignor Darcy Îl va Înțelege, așa cum m-a Înțeles și pe mine. Amory a Împlinit treisprezece ani, fiind destul de Înalt și șvelt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tăcut-dramatică, după o săptămână. Și-a vândut tot avutul și a venit să-și ia rămas-bun pe o bicicletă veche, rablagită, cu care intenționa să parcurgă tot drumul până acasă, În Pennsylvania. — Pierre Călugărul venind să-și ia adio de la cardinalul Richelieu, a propus Alec, tolănit În fotoliul de la fereastră, când Burne și Amory și-au strâns mâinile. Dar Amory n-avea chef de glume și, urmărind cum pedalau picioarele lungi ale lui Burne, făcând să dispară ridicola lui bicicletă dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se scurge din noi, personalitățile noastre se chircesc. Trebuie să remarc că ultimele două scrisori de la tine au fost cam veștejite. Nu te pierde În personalitatea altuia, fie că e vorba de o femeie sau de un bărbat! Eminența sa cardinalul O’Neill și episcopul de Boston sunt oaspeții mei zilele astea, așa că mi-e greu să găsesc un moment ca să-ți scriu, dar aș dori să-mi faci o vizită ceva mai târziu, fie și numai În weekend. Săptămâna asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o vizită ceva mai târziu, fie și numai În weekend. Săptămâna asta plec la Washington. Viitoarele mele acțiuni sunt Încă incerte. Să rămână strict Între noi, dar nu m-ar surprinde să văd În următoarele opt luni tichia roșie de cardinal coborând pe capul meu nevrednic. În orice caz, aș vrea să am o locuință la New York sau la Washington, unde să vii să-ți petreci weekendul. Amory, mă bucur mult că suntem amândoi În viață. Războiul care a trecut ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
verificase codul după care trăise și crezuse În el, un educator al educatorilor, un consilier prezidențial: Amory știa că, În inima sa, omul acesta Își căutase reazem, la un preot al unei alte religii. Chiar Monsignor, care avea să devină cardinal, trecuse prin momente de stranie și oribilă nesiguranță, inexplicabile la o religie care explica până și necredința În termenii credinței proprii: dacă te Îndoiai de Satanei, o făceai fiindcă existența Satana voia să te Îndoiești de ea. Amory Îl văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sau frică. Era bunul și vechiul prieten al lui Amory - al lui și al altora, căci biserica era Înțesată de oameni cu chipuri răvășite și cu privirile fixe, cei mai exaltați dintre ei părând a fi și cei mai afectați. Cardinalul, asemenea unui arhanghel În hainele sale preoțești și cu mitră, i-a stropit cu apă sfințită; orga a răsunat; corul a intonat Requiem eternam. Toți cei prezenți erau Îndurerați, pentru că depinseseră Într-o oarecare măsură de Monsignor. Durerea lor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
1851-1940), fizician și scriitor englez, autor al unor lucrări ca Life and Matter, Atoms and Rays, Ether and Reality. Poet englez mort În floarea tinereții În primul război mondial, autor al celebrului poem patriotic Soldatul. John Henry Newman (19801 - 1890), cardinal și scriitor religios englez, apologet al catolicismului. Aluzie la poemul optimist al lui Robert Browning Pippa Passes. Aaron Burr (1756-1836), vicepreședinte al S. U. A. Între 1801 și 1805. Henry Lee (1756-1818), poreclit „Light Horse Harry“, general din timpul Războiului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din „planetarul dadaism“: Pierre Taminiaux, Giovanni Lista, Charles Stuckei, Vasile Robciuc - «Pic Adrian et son „réalisme total“» / «Marcel Duchamp...», André Gervais, Livia Cotorcea - «Arhitectură și avangardă rusă», Franck Dalmas, Mary Ann Caws, Axinia Krasovski - «Marină Țvetaeva și avangardă rusă», Roger Cardinal, Eva Galambos, Vlad Solomon, Mihaela Moraru, Crina-Laura Luca - «Un repère germanique de Dada», Guy Marc Hinant - «Flou», Ana-Maria Tipei, Krisztina Passuth - «Lajos Tihanyi: portrait de Tristan Tzara, 1926»); X) Avangardă și universul sonor / L'avant-garde et son univers sonore / The
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
umanitate. Cosmosul, legea și ordinea ... aș avea destulă energie la îndemînă ... dar, ar trebui să vă schimb istoria, legendele, cultura și religiile ... Voi nu vedeți cîte religii aveți?! Păi, este normal? Nu vă pune pe gînduri abundența asta de papi, cardinali, patriarhi, epitropi, stravosfori, egumeni, stareți, preoți precupeți și călugări cerșetori? Ăștia sînt căpușile voastre, care nu numai că vă seacă de bani, dar vă și smintesc cu amenințările lor cu iadul și tămîia ... Undeva s-a grești în istoria umanității
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
Vaticanului în termeni foarte duri acuzându-l că este agentură a imperialismului anglo-american care dorește să provoace statul și poporul român (Ibidem); aceeași acuzație este surprinsă și în corespondența dintre diplomatul francez Wladimir d`Ormesson, fost ambasador la Vatican și cardinalul Eugene Tisserant, secretar al Congregației Bisericii Orientale, întreținută între 1946-1956 (S. Guinle-Lorinet, Bisericile din România în anii cincizeci, văzute de Vatican, în Memoria, revista gândirii arestate, nr. 34 (1/2001), p. 62-69); relevant este cazul lui Ioan Scheffler, episcop romano-catolic
PARTEA A II A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360839_a_362168]
-
al Inspectoratului Regional de Siguranță Cluj, datând din 12 noiembrie 1947 în care se citează revista italiană Unita, în care se spunea că Visarion Puiu „care după ce s-a catolicizat în cursul lunei decembrie 1947, urmează a fi sfințit drept cardinal al Vaticanului. Este primul cardinal de origine română pe care catolicismul îl va utiliza în proiectele de catolicizare a întregii Românii. Această temă s-a discutat în fond de către fostul vicepreședinte al guvernului antonescian Mihail Antonescu și papa Pius, cu
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]
-
Cluj, datând din 12 noiembrie 1947 în care se citează revista italiană Unita, în care se spunea că Visarion Puiu „care după ce s-a catolicizat în cursul lunei decembrie 1947, urmează a fi sfințit drept cardinal al Vaticanului. Este primul cardinal de origine română pe care catolicismul îl va utiliza în proiectele de catolicizare a întregii Românii. Această temă s-a discutat în fond de către fostul vicepreședinte al guvernului antonescian Mihail Antonescu și papa Pius, cu prilejul vizitei făcute de Antonești
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]