38,574 matches
-
ceea ce făceau proletcultiștii obsedantului deceniu al anilor 50. Dacă astfel de critici sunt minoritari și joacă după partituri sugerate din exterior, majoritatea istoricilor români, și nu numai, îi apreciază opera și mai ales dăruirea cu care și-a dedicat întreaga carieră în slujba apărării și promovării intereselor naționale prin scoaterea la lumină și valorificarea documentelor istorice autentice, ceea ce nu convine desigur, penibililor antinaționaliști. A-ți iubi țara, valorile și tradițiile naționale nu înseamnă altceva decât promovarea unui naționalism de bună calitate
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
de cortul militar în care îi plăcea să îi asculte pe mai tinerii confrați. Privirile sale erau ale unui om împăcat cu soarta lui. Răbdător cu cei din jur. Când a primit, în semn de supremă cinstire, a întregii sale cariere de istoric național, sabia înmânată celor distinși cu titlul simbolic de Cavaler de Clio, a scos-o printr-un singur gest, viguros, aidoma felului în care a mânuit condeiul cu care a descătușat lucrurile tăinuite despre idealurile și finalul vieții
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
pus piciorul într-o sinagogă.' În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost evacuat din Londra când avea nouă ani și s-a întors abia la doisprezece ani înapoi. După liceu nu a mers mai departe la universitate, alegând cariera de actor. A intrat în 1948 la Royal Academy of Dramatic Art - abandonată ca o experiență nefericită, iar în 1951 a fost acceptat la Central School of Speech and Drama. În 1949 a fost de două ori amendat, după ce a
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
pus piciorul într-o sinagogă.' În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost evacuat din Londra când avea nouă ani și s-a întors abia la doisprezece ani înapoi. După liceu nu a mers mai departe la universitate, alegând cariera de actor. A intrat în 1948 la Royal Academy of Dramatic Art - abandonată ca o experiență nefericită, iar în 1951 a fost acceptat la Central School of Speech and Drama. În 1949 a fost de două ori amendat, după ce a
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
al onoarei a cărui cheie de boltă, împărtășită cu insistență tinerilor ce pășeau pragul redacției, era "dialogul cu tine însuți". Se mândrea că fusese studentul lui Iorga și că-și luase doctoratul cu Magna cum laudae. Îl aștepta o promițătoare carieră diplomatică, retezată însă pentru totdeauna de regimul comunist, care-i furase ani buni din viață. Fusese zvârlit ca simplu corector de tipografie într-o lume aproape militarizată, feroce, unde, mărturisea mai târziu, ideea sinuciderii îl ispitise nu o dată. Din acel
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
începeau să se întîmple, atunci, în lume. Și continuă la fel: la 15 Iulie, descrie străzi, un circ, o cafenea, un luptător etc. La 16 Iulie: "corrigé mes épreuves" etc. Apoi, vorbeste despre păsărici. La 17 Iulie, - se ocupă de carieră lui K. sfătuindu-l să nu facă școală de comerț. La 18 Iulie , - se ocupă de ce scrie. La Cardonnel despre Leș caves du Vatican, - și despre o păsărica pe care pisicile vor s-o mănînce. La 19 Iulie, e nenorocit
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
anii treizeci - dar nu s-au lăcomit să-și ia tainul (au ratat trenul!) atunci când comunismul a pus mâna pe putere și când - cum spunea Ștefan Roll despre comuniștii din ilegalitate : "puțini am fost, mulți am rămas!" - se făceau marile cariere ale noului regim. În consistent Premiu de Stat îi este atribuit lui Miron Radu Paraschivescu în toamna lui 1954, care îl "ambarasează", însă nu excesiv: Dar jena se transformă în rutină pe măsură ce răspund la felicitările telefonice". Și tocmai una din
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
colan, - iar nu golan) al ordinului Steaua României" etc. Răsvan Popescu, Femeia visurilor, București, Ed. Du Style, 2004 (roman; prezentare pe ultima copertă de Dan Pița). 162 pag. Roman lapidar, plin de dramatism, despre un regizor, Thomas, aflat la apogeul carierei, care face un ultim film, pentru a-și reprezenta și ordona propria existență. Ființa care îl obsedează este Noa, amanta sa (care închide un patrulater conjugal - și ea, și Thomas fiind căsătoriți). Răsvan Popescu analizează în stilul său binecunoscut - sobru
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
lui reguli. I-am editat trei cărți, și m-a scos din minți de fiecare dată. Îi plăcea nespus să fie scriitor și considera că Dumnezeu, în marea lui bunătate, i-a făcut un mare dar cînd, încheindu-și el cariera de inginer constructor, i-a dăruit o a doua viață, viața de scriitor. Sînt cuvintele lui, care mi-au intrat bine în cap, cu amendamentul că darul, marele dar al renașterii lui ca scriitor, i-a venit prin Ileana Mălăncioiu
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
un tip la restaurant, i-am spus acum, în '97 sau '98, ca să-i comunici că nu-i publici cartea. Îi dai un telefon, și gata. Brice Parrain i-a pus o mulțime de întrebări despre el, despre scris, despre cariera lui de inginer, în staff-ul unei firme pariziene mari. Despre intențiile lui de viitor. Pe urmă i-a spus, bătând cu palma pe manuscrisul așezat între ei, pe masă: Aștept să mai scrieți una, și apoi v-o public
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
despre un străin. -Nu cred că moartea Mirei te-a împiedicat să-l scrii pe al doilea, i-am spus, atunci, în '97 sau '98. Și nici moartea lui Emil Ivănescu, prietenul genial din România, care s-a sinucis... Nici cariera... Nici mondenitățile... La nivel uman, a divulga acum, după dispariția lui, discuția de atunci, e poate o indiscreție. Dar scrisul, așa cum ni se dezvăluie el doar în cîteva sute de mari cărți, printre care Ferestre zidite sunt sigură că se
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
16 sau 17, și cât altcineva, necunoscut, dar temut, e în acel narator, evident, autist, clinic autist? l-am întrebat cu îndrăzneala dată de penumbră. - Cred că e mai mult fratele meu, muzician de geniu, care și-a întrerupt, inexplicabil, cariera, la un moment dat, foarte devreme...L-a măcinat o boală ciudată... Ulterior, am citit într-un interviu o frază decentă care rezuma discuția cu Brice Parrain și discuția noastră. Alexandru Vona întrebat de ce, începând așa de glorios, un volum
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
am avut revelația unei romanciere puternice, originale, cu miză, cea mai talentată, cred eu, dintre toți debutanții de după 1990. Sînt foarte curioasă cum va fi cea de a doua carte a ei, despre care se spune că e hotărîtoare în cariera unui scriitor.
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
țară și susține că ar fi sub demnitatea lui să candideze contra lui Ion Zamfirescu (vezi însemnarea din 25 noiembrie 1943). De parcă ar avea vreo importanță pe cine învingi într-un concurs! |n realitate, filozofului nu-i mai surădea o carieră românească, nu mai credea în "românism " și în celebritatea de tip provincial. La Lisabona, caută compania celor mai străluciți europeni pe care-i poate întălni: ăl cunoaște, prin António Ferro, ministrul portughez al propagandei, pe Ortega y Gasset (27 martie
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
Mihai Sorin Radulescu Revista “Manuscriptum” a dedicat numărul său 1-2/ 1998, scriitorilor diplomați, între care se numără și Lucian Blaga. Pentru a contura cariera sa de la Ministerul Afacerilor Străine, începută în 1926, documentele publicate aici se dovedesc foarte relevante. La acestea aș vrea să adaug, în cele ce urmează, o scrisoare aflată în colecția doamnei Ioana Racottă din București, strănepoata destinatarului ei, diplomatul Nicolae
O scrisoare de la diplomatul Lucian Blaga by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/13011_a_14336]
-
la Legația României din capitala Cehoslovaciei (“Manuscriptum”, nr. citat, p. 163). Nicolae Filodor îi era șef de misiune, după care chiar în luna februarie 1928 avea să fie numit în post la Belgrad. Înainte de Praga, acest diplomat cu o lungă carieră, îndeplinise funcția de ministru plenipotențiar la Atena, în anii primului război mondial. Preocuparea lui Blaga pentru sănătatea soției sale transpare atât din această scrisoare, cât și din altele publicate în revista “Manuscriptum”. Folosesc acest prilej pentru a face câteva considerații
O scrisoare de la diplomatul Lucian Blaga by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/13011_a_14336]
-
Accidentul mi se pare supraevaluat. Privirea lui a țintit și mai încoace, semnalând pe tinerii de atunci Sorana Gurian și mai ales pe Radu Tudoran despre care spunea: “Suntem în fața unui romancier deosebit de original și a unui glorios început de carieră”. Poate niciodată nu a scris Vladimir Streinu cu mai mare entuziasm ca despre Povestirile lui V. Voiculescu, în paginile cărora se bucură să remarce că “delirul cromatic se împerechează cu explozia de viață”. Superlativele se succed într-un fel de
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
și mai importanți pentru însăși cultura franceză. Într-un subsol notează și prezența lui Cantemir la Paris, numele fiindu-i înscris pe frontispiciul bisericii Saint-Geneviève, alături de Newton și Leibniz. Este mirată autoarea că francezii n-au răsplătit pe măsură imensa carieră a cărții franceze traduse în România. Cu o politețe folosită în câștig, dezavuează atitudinea franceză, neglijentă față de literaturile străine, “profesată cu orgoliul regalității sale literare europene”. După ce ridică probleme legate de dificultatea traducerilor, mărturisește convingerea că transpunerea versurilor în proză
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
încremeni în forma baladei epice a unui Deșliu, sau în simplismul unor contraste poetizate, afirmau steliștii la Congresul scriitorilor din 1956. Poziții de bun simț, de fapt, insurgente în contextul epocii, curajoase atunci, normale acum. Între ele destine de scriitori, cariere, exiluri, destrămări, refaceri cu tineri redactori, morți, o viață dedicată cărților, paginilor ude de cerneala tipografiei, apoi de cea a tonerului. Format mare, format carte, grafica lui Bour, rubrici tradiționale, rubrici noi, generații, schimbul lor, mesaje preluate, predate, traseul existenței
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
îngăduie azi să ne îndoim de valoarea morală ca și socială a femeii. De altfel, Românii au dovedit un simț de dreptate sănătos când, mai înainte chiar decât unele popoare de cultură veche, au deschis porțile școlilor și deci a carierelor la fel pentru fete ca și pentru băieți. S-a desființat astfel o nedreptate: inegalitatea în împărțirea bunurilor sufletești. Desigur că același simț de dreptate a mânat, pe legiuitori și pe părinți, spre educarea tot mai asemănătoare a celor două
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
ispitit de cumpărători, prea asiduu cercetat de amici, cunoscuți, curioși. Pompiliu Constantinescu se retrăsese, încă din 1946, în moarte. Comarnescu în greu incriminabila îndeletnicire de cronicar de artă plastică. Eu unul am început o destul de lungă, anostă și des întreruptă carieră de amploaiat în proaste relații cu serviciile de cadre ale perioadei” (op. cit., p. 297-298). A doua probă este o “Notiță autobiografică”, redactată pentru Dicționarul neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română de Al. Mirodan, din care, după știința mea, au
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
Grigore Cugler a fost compatriot cu Tristan Tzara, fondatorul mișcării Dada. Totodată, Cugler și-a scris opera în perioada în care Cioran și Eugen Ionesco ( al cărui precursor a fost) începeau să se afirme pe scena europeană. După o fructuoasă carieră de diplomat, desfășurată în principal în capitalele țărilor scandinave în deceniul al patrulea al secolului trecut, Grigore Cugler temîndu-se că mișcarea comunistă ar putea cuprinde întreaga Europă hotărăște să părăsească vechiul continent. Instinctul lui "apunakist" îl duce la Lima, în
Grigore Cugler omagiat în Peru by Dan Shafran () [Corola-journal/Imaginative/13928_a_15253]
-
Pe 16 februarie, în preziua aniversării a 60 de ani, pictorul Liviu Suhar a deschis, în sălile muzeului de artă contemporană de la Palatul Culturii, o amplă expoziție retrospectivă. Cele peste o sută de lucrări strânse laolaltă punctează traiectoria unei prodigioase cariere artistice, întărindu-ne convingerea că suntem în fața unei opere de o vigoare și o rotunjime puțin obișnuite. Liviu Suhar e personal nu doar prin unitatea stilistică a pânzelor, ci mai ales prin permanenta prezență a gândului îndărătul formelor și culorilor
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
că "avea o fire cu totul absorbantă și ghimpoasă". Între timp, Sadoveanu află că Titu Maiorescu se interesase de primele lui povestiri și le apreciase cu un calificativ excepțional. Era un semn bun, plin de urmări semnificative pentru viitoarea lui carieră. În confreria de la Sămănătorul îl cunoaște, alături de ceilalți, pe Dimitrie Anghel, care "avea ceva de sfinx", impunându-se prin distincție și rafinament. Portretul, unul dintre cele mai izbutite al poetului, amintindu-l pe acela făcut de Sextil Pușcariu, în cafeneaua
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
extinse și amănunțite, naratorul lui Alexandru George rămîne satisfăcut cu incertitudinea. Mutatis mutandis, atitudinea lui e asemănătoare cu aceea a povestitorului din Remember, care refuză să afle adevărul despre moartea lui Aubrey de Vere. Alexandru George a făcut o distinsă carieră literară de critic, de eseist, de editor (al lui Eugen Lovinescu, admirat precursor ideologic), de traducător, începînd din 1970, anul dublului său debut cu Marele Alpha, o exegeză a poeziei lui Arghezi și Simple întîmplări cu sensul la urmă, pe
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]