837 matches
-
priveam zâmbind. De unde să fi știut atunci că acesta de fapt nu era jocul nostru, așa cum șahul nu e jocul pionilor și-al cailor și al reginelor? Nu, pe atunci nu puteam vedea Șahiștii aplecați cu gravitate peste lumea noastră. Carmina fugi să rupă o zorea din gardul viu al casei gemenelor, iar noi ne apucarăm s-o împodobim pe prima regină. Am îmbrăcat-o într-un capot violet al mătușii Aura, în care abia încăpea. I-am atârnat în păr
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cutremurăm: păianjenul ieșind fulgerător și sfîșiindu-ne pleoapa. Pe cer, deasupra, se rostogoleau norii alburii, ca desenați. Benefici. Mergeam acum umăr la umăr cu grăsana, care se uita cruciș spre vârful iadeșului. Făcuserăm vreo cincizeci de pași peste câmp, Ada și Carmina își și împletiseră cununițe din albăstrele și ochiul-boului, arătând prostesc de dulci în rochițele lor la fel, cu surâsurile lor la fel, când Balena se opri. Nimic n-o mai trăgea înainte. Iadeșul rămase un moment nemișcat, iar apoi, încet
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Pentru că ideea propriu-zisă a morții nu ne impresiona, priveam totul ca la cinematograf, luam totul drept o halucinație ciudată, în adevărul căreia nici nu ne trecea prin cap să credem. Când Ada s-a îndreptat spre prima linie de pe alee, Carmina a fugit după ea și-a luat-o de mână. Nu își puteau imagina să pornească la drum altfel decât împreună. Era împotriva regulii pe care o stabiliserăm, dar, fiindcă în primul rând era implicată regina, iar apoi pentru că nici
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Nasul i se ciobi, brațele, i se sparseră, trunchiul se frânse în mai multe bucăți, din statuie rămaseră numai așchii și cioburi, care se pulverizară până la praf de cretă, pe care vântul îl împinse spre fundul curții. Dar Ada și Carmina erau acum iar lângă noi, în obișnuitele lor rochițe. Ada își puse iar coroana aurie pe cap și ceasul la mână. Porni atunci Puia, rece ca o sticlă cu apă de la gheață, fascinantă ca ochiul transparent al viperei, dar mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
împărțeau, sub masă (căci am mâncat afară) Gigi și Chombe. Cânta la radio o melodie care îmi rămânea în cap zile întregi: "Ada-Kaleh, Ada-Kaleh..." M-am mai jucat în casă puțin cu văru-meu și pe la patru am ieșit în curte. Carmina se îmbrăcase în întregime în azuriu: purta o bluză cu mâneci scurte de "garofiță", o fustiță plisată pe care-o împrumutase de la Ester și de aceea îi era cam mare și un ciorap-pantalon, tot albastru, dar bătând în cenușiu. Pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
roșii, minuscule. Departe, unde se îngusta spre oraș, strada avea deasupra un soare deja veștejit. O umbră albastră curgea dintr-o mașină a depanării parcată la vreo sută de metri de noi. Acolo, în mijlocul străzii pustii, așteptam acum poruncile reginei. Carmina, cu coronița aurie pe cap, privea concentrată mărgeaua sidefie. Iadeșul și ceasul dovediseră a avea mari puteri. Ce putea face oare perla din mână Carminei? Părea că nimic, după vreun sfert de oră în care ne-am străduit să inventăm
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sfert de oră în care ne-am străduit să inventăm ceva. Până la urmă însă, Regina Albastră îi ghici secretul: trebuia să te uiți prin gaura perlei. Aveai să vezi în mica geană de lumină un oraș straniu. Pe măsură ce-l privea, Carmina ni-l descria și nouă, așa că în curând ne-am pomenit străbătând un oraș ciudat. Era o lume cenușie, ca într-o gravură, plină de construcții uimitoare. Nu era nimerii în tot orașul. Dispuse neregulat, formând străzi gâtuite și piețe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și întrețesute, prinse în tendoane solide, alburii, formîrid inele în jurul gurii și ochilor, fâșii triunghiulare între coaste, discuri puternice pe piept, cilindri viguroși la brațe și pulpe. Ni se ridica acum în față un om jupuit, mai trist decât moartea. Carmina ceru sângele, și pe trupul acela musculos se împletiră frânghiile și ațele roșii și vinete ale venelor, arterelor, capilarelor, iar sala începu să vibreze surd de zgomotul puternic al inimii. Puia ceru nervii și simțurile, și omul își deschise ochii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
viața fantastică, și-am ieșit din nou în orașul pustiu. Păsări colorate, mai mari decîtvnoi, ne spionau de după ferestre. Altfel, orașul era cenușiu, așa cum sânt toate orașele care locuiesc într-o perlă. Când obosiserăm de-atîta rătăcit printre construcțiile de piatră, Carmina privi prin gaura perlei și văzu strada noastră, începu să ne-o descrie cu atâta precizie, încît în curând ne-am trezit din nou pe pietrele caldarâmului, înconjurate de casele verzui și roze și turtite, de stâlpii de telegraf înnegriți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vis, de o singurătate fără ieșire, fără speranță. M-am trezit în plină noapte și mi-am dat seama că sânt îndrăgostită. De ce trebuia s-o iubesc pe Ester? Ani de zile fusese pentru mine la fel ca Puia sau Carmina sau Garoafa. Iar acum nu mai suportam trecerea timpului până să o revăd. Mă încurca, mă dezorienta însă faptul că lumea nu părea să creadă posibilă o dragoste de felul celei pe care-o simțeam eu. Oamenii vorbeau despre dragostea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a strigat la ea: "Ești mică, ești o aschimodie, nu meriți să mai trăiești!" Ada i-a vorbit alunecos, și perfid: Nu știi să scrii și să citești. Nu știi să socotești. Abia dacă știi cum te cheamă. La moarte!" Carmina i-a rînjit: "Ești plină de tărâțe și lână. Rușine să-ți fie! Să terminăm odată cu ea!" Puia, de pe locul ei, pierdută în acea visare rece din care nu se trezea niciodată, șopti: "Ești urâtă. Ești îmbrăcată șleampăt. Cine o să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un joc interesant. Toată răspunderea zilei acesteia îmi revenea mie. Îmi suceam și-mi răsuceam inelul pe deget. Ce-aș fi putut să fac cu el? Nu-mi venea în minte nimic. Am încercat să privesc prin el, cum făcuse Carmina cu perla, dar nu ieși nimic din asta. În slava cerului soarele ardea parcă duduind. Am privit cercul lui de metal topit până când, mutîndu-mi privirea, n-am mai văzut decât pete violete și vinete. M-am uitat apoi spre geamul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
roșcovană, buclată, cu un grațios și nobil nas acvilin. Ca buchet de nuntă, fetele i-au adunat un braț de flori de cîmp: păpădii, mușețel, albăstrele... Și celelalte fete își împărțiră rolurile. Ada și Balena aveau să fie părinții băiatului, Carmina și Puia cei ai fetei, iar Garoafa - preotul care trebuia să ne cunune. Pentru asta își făcuse dintr-o cârpă neagră o barbă până la pământ. Nu te puteai uita la ea fără să te-apuce o veselie nebună. Am hotărât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Aura și cu tata la Orășelul Copiilor, cum călătoream legănîndu-ne în tramvaie, cum m-a mușcat odată Chombe de obraz, cum îi făceam fustițe lui Zizi. Era apoi despre pietenele mele, despre Garoafa și Puia și Balena și Ada și Carmina și Ester, toate înfățișate chiar așa cum erau. Scria despre Egor și doamna Bach, despre strămoșii lor, despre scoica din care emanau vise. Scria despre jocul nostru de-a Reginele și despre tot ce ni s-a întîmplat în timpul lui, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a vacanța, Borivoje din De la noi la Cladova ș.a.) cu câteva (e drept, teribile) Nona, Daria, Ivanca, Rusoaica? Sigur, la soții, sau amante, impetuoase, pline de nuri și cornițe drăcești, nu stăm chiar rău - Vidra, Voica, Matilda Petrini, Ela Gheorghidiu, Carmina din Despot Vodă, Anca din Năpasta, Nadina din Răscoala, Alta din Act venețian, Lelia din Bunăvestire, Domnișoara Nastasia, Ioana Boiu din Suflete tari, Chira Chiralina, Madeleine-Mădălina lui Puiu Faranga din Ciuleandra, Laura din Balaurul. Apropo de Balaurul, e clar că
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fi plimbat pe faleză deghizate În muritoare de rând, poate am Șaman 53 fi stat la o terasă să bem un suc, ca să ne mai tragem sufletul după sesiunea de vară. la puțin timp după ce ne-am Întâlnit a apărut Carmina. o știam vag - fusese colegă de an cu noi, dar se lăsase de facultate. Era parcă și mai slăbuță, Îmbrăcată cu o fustă roșie plisată și cu un tricou verde, iar la gât purta un lănțișor de argint cu meda-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În copilăria sa se Întâmplase ceva, parcă legat de maică-sa, nu știam exact ce anume - și de aceea avea nervii cam zdruncinați. Din acest motiv, se spunea, renunțase la facultate cu câteva luni În urmă. Cum ne-a văzut, Carmina s-a aciuat imediat pe lângă noi, ca un câine de pripas, fărĂ un cuvânt. N-am reușit prin nici un tertip să scăpĂm de ea. Ceea ce te izbea la Carmina era privirea, despre care oricine ar fi spus fărĂ pic de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la facultate cu câteva luni În urmă. Cum ne-a văzut, Carmina s-a aciuat imediat pe lângă noi, ca un câine de pripas, fărĂ un cuvânt. N-am reușit prin nici un tertip să scăpĂm de ea. Ceea ce te izbea la Carmina era privirea, despre care oricine ar fi spus fărĂ pic de ezitare că e o privire de om nebun. Din când În când scotea niște icnete guturale, gesticulând necontrolat cu mâinile. PĂrea să vorbească cu cineva nevăzut și uneori Își
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
libertatea, am hotărât să ne Întoarcem, fărĂ suc, prin oraș de data asta, și să luăm autobuzul spre casă. Nebuna se ținea scai de noi. Diana a avut noroc : autobuzul ei a venit imediat. Soarele se apropia de apus și Carmina, care rămĂsese cu mine În stație, se pornise să turuie fărĂ șir. Probabil din cauza oboselii, a căl- durii și a surescitării acumulate peste zi, gesturile ei deveniseră din ce În ce mai necontrolate și strigătele din ce În ce mai groase. Adina Dabija 54 Cei câțiva indivizi care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
clipă. Cum fusese posibil să ajung să fiu perturbată În lumea mea invinci- bilă tocmai eu, care disprețuiam binele și răul ? Cât de ridicol și de Înjositor să pățesc tocmai eu așa ceva ! Cum de nu puteam să o „ventilez“ pe Carmina prin poezie ? Și, În caz că aș fi reușit, la ce i-ar fi folosit ei cu adevărat ? Între timp trecuseră două autobuze care duceau spre carti- erul Carminei, fărĂ ca ea să le vadă măcar. Când a venit auto- buzul meu, Carmina
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Carmina prin poezie ? Și, În caz că aș fi reușit, la ce i-ar fi folosit ei cu adevărat ? Între timp trecuseră două autobuze care duceau spre carti- erul Carminei, fărĂ ca ea să le vadă măcar. Când a venit auto- buzul meu, Carmina m-a luat de mână și mi-a spus, pe un ton care mi-a rupt inima și care nici nu mai era atât de gros : „nu pleca, te rog, mai stai puțin cu mine !“. m-am uitat În ochii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
era numai În imaginația mea, totul era o farsă uriașă, asemănĂtoare celei pe care i-o jucase viața fetei Ăsteia. Șaman 55 — Poezia e o minciună sfruntată, o gogoașă cât mine de mare, nu ? ! Spune-mi ! am strigat eu la Carmina, apucându-o de mână și zgâlțâind-o. Da, a clătinat ea din cap, Încleștându-și strâns gheara pe brațul meu, da, da, a continuat ea cu frenezie, luându-mă În posesie, Îmbrățișându-mă, acoperindu-mi fața cu mâinile ei fierbinți
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
realitatea era ceva la fel de artificial. Ca și cei slabi, eram și eu În permanentă căutare de soluții imaginare, care ordonau lumea prin Îmblânzire și seducție. Și lumea mă asculta. Janet, de pildă, mă ascultase și devenise Janet. Dar Ducu ? Dar Carmina ? Și aceasta era În definitiv lumea ? Acesta era Janet ? Împinsă Într-o formulă fixă, lumea devenea mecanică. Poezia - o regină-copil care nu are nici un dram de Înțelegere pentru supușii ei imaginari. Pe Ducu a trebuit până la urmă să-l las
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vreau să deschid. Cu inima grea, a trebuit să mă Înclin În fața evidenței : nu oricine putea fi o pungă albă, goală, Adina Dabija 58 de plastic, care dansează pe buza vântului, iar asta e suficient ca să-l facă fericit. După Carmina și Ducu, relația mea cu poezia n-a mai fost niciodată ca la Început, precum relația cu un bărbat care ți-a arătat ce e iubirea și apoi te-a Înșelat. Poezia a devenit deodată un Înger vagabond care cutreieră
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ne-am fi plimbat pe faleză deghizate în muritoare de rând, poate am fi stat la o terasă să bem un suc, ca să ne mai tragem sufletul după sesiunea de vară. La puțin timp după ce ne-am întâlnit a apărut Carmina. O știam vag - fusese colegă de an cu noi, dar se lăsase de facultate. Era parcă și mai slăbuță, îmbrăcată cu o fustă roșie plisată și cu un tricou verde, iar la gât purta un lănțișor de argint cu medalion
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]