2,246 matches
-
întoarce, după ce-l gonește mama lui se duce la Vrâncioaia, adună cu buciumul, fiii Vrîncioaiei adună toată armata, intră peste Soliman, o poveste bazată și pe istorie, dar și pe legende în același timp", a menționat Mazăre. CARNAVAL MAMAIA. Ediția carnavalului în care primarul îl va interpreta pe Ștefan cel Mare va avea loc în 2 august la Mamaia.
CARNAVAL MAMAIA. Radu Mazăre va fi Ștefan cel Mare, Maia Morgenstern, mama lui by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/61931_a_63256]
-
reformelor. l Un militant aflat la volanul unei mașini-capcană a detonat încărcătura explozivă într-un post de poliție din orașul irakian Kirkuk, provocând moartea a 13 irakieni și rănirea altor câteva zeci. l În cadrul vârfului de manifestare a săptămânii de carnaval din Germania, participanții l-au ridiculizat pe cancelarul Gerhard Schroeder, pe care l-au taxat pentru insuccesele din ultima vreme. Marți, 24 februarie l Premierul Adrian Năstase a efectuat o deplasare în Irak, unde s-a întâlnit cu militarii români
Agenda2004-9-04-saptamana () [Corola-journal/Journalistic/282131_a_283460]
-
Pentru cei care n-au văzut încă The Imaginarium of Doctor Parnassus a nu se rata oriunde s-ar găsi, Terry Gilliam este un magician, iar efectele 3D sunt doar decor pentru că nimic nu este ce pare a fi în carnavalul kharmic al „doctorului" Gilliam. În ciuda distribuției, Sir Anthony Hopkins și Benicio del Toro, The Wolfman nu strălucește prin originalitate, dar oferă o rețetă cu cele mai bune ingrediente. În aceeași zonă se plasează, Edge of Darkness al lui Martin Campbell
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
de postmodernism. Pe de o parte, se manifestă ceea ce am putea numi recursul la subistorie. Refractară la gravitatea solemnă a pedagogiei istorice, la umanismul său înghețat, creația postmodernă cultivă o abundență de forme anxioase care disimulează nonsensul cu ajutorul ludicului, "un carnaval exuberant și neliniștitor în același timp", după cum spune Mircea Cărtărescu. Milenarismul nu mai este alienant, terifiant, ci relaxat prin joc și ironie, prin factorii parodici ai scriiturii. Totodată se conturează un "nou umanism", care pleacă din chiar convertirea imanenței în
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
nunți, foc și focuri de artificii precum și multă bună dispoziție. "Santo António" se sărbătorește în noaptea de 12 spre 13 iunie, în special în Lisabona (unde acest sfânt s-a născut și a trăit), unde are loc un gen de carnaval de stradă ("Marchas Populares"). În aceste zile au loc nunți, "Casamentos de Santo António". Cel mai popular sfânt este "Săo Joăo" (Sfântul Ioan), pentru care, de Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, se sărbătorește în special în Porto și Braga, unde există
Portugalia () [Corola-website/Science/296612_a_297941]
-
Caldo Verde" (o supă tradițională). În onoarea lui "Săo Pedro" (Sfântul Petru) se sărbătorește pe 28 și 29 iunie, în special în Póvoa de Varzim și Barcelos, unde aceste festivaluri sunt dedicate mării. Totodată au loc focuri ("fogeiras") și un carnaval pe străzi. Fotbalul este sportul cel mai practicat din Portugalia. Fotbalul portughez a dat jucători de clasă cu renume mondial precum Eusébio, Nené, Paulo Sousa, Rui Costa, Nani, Cristiano Ronaldo, Vítor Baía, Deco, Fernando Meira sau Luís Figo. În anul
Portugalia () [Corola-website/Science/296612_a_297941]
-
îndemnul prietenilor și al compozitorului francez Jacques Offenbach, care vine la Viena în anul 1864, să-l cunoască personal, acesta abordează genul operetei. În anul 1871 are loc premiera primei operete ""Indigo und die 40 Räuber"", urmată, în 1873, de ""Carnavalul de la Roma"". Perioada de aur a operetei vieneze este inaugurată de "Liliacul". Valsul este motivul de bază în țesătura muzicală a operetelor sale. Reprezentant de frunte al operetei clasice vieneze, el se află și astăzi în conștiința publicului iubitor al
Johann Strauss (fiul) () [Corola-website/Science/306264_a_307593]
-
Folosința scrisorii găsite în palton nu are, în schimb, nici un scrupul. Sigur că pălăria se înscrie într- o întreagă tradiție a accesoriului sugestiv, de la jobenul lui Rică Venturiano la legătura „de șic” a lui Chiriac, sau chiar la masca de carnaval. E primul lucru care se preia, în mișcarea de emancipare a unei lumi destul de nepregătite și de neștiutoare s-o poarte și, în consecință, primul care se pierde. În piesele care prelungesc lumea lui Caragiale, pălăria face carieră. Cine nu
Pălăriile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5467_a_6792]
-
și sugerez că postmodernismul promite abordări mai relevante." Docker interpretează cultură de masă ținând seama de memoria, de istoria acesteia în opoziție cu majoritatea abordărilor (care, încă de la Adorno, o văd ca pe un fenomen strict contemporan), aplicând teoriile despre carnaval ale lui Bahtin într-un mod care respinge opoziția binara dintre această și cultură înaltă, în momentul în care se confruntă cu hibriditatea și ambiguitatea istorică. Din perspectiva dialogicului bahtinian, cultura de masă dobândește o legitimitate similară cu aceea a
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
ale lui Bahtin într-un mod care respinge opoziția binara dintre această și cultură înaltă, în momentul în care se confruntă cu hibriditatea și ambiguitatea istorică. Din perspectiva dialogicului bahtinian, cultura de masă dobândește o legitimitate similară cu aceea a carnavalului analizat de Bahtin în opera lui Rabelais. Într-un mod similar, Matei Călinescu, în Cinci fete ale modernității (1987), chiar dacă adopta o atitudine critică față de Kitsch (fenomen care, prin sfidarea canoanelor gustului educat, se suprapune adesea cu fenomenele culturii de
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
doua de către cea dintâi. IMPORTANTĂ carnavalescului în cultura postmodernă este determinanta, dată fiind criza de identitate și dimensiunea ludica atât a personajului cât și a intrigii. Într-adevăr, într-o cultură care încearcă să se elibereze de tirania normelor absolute, carnavalul - adesea interpretabil că o construcție a ideii de cultura populară -, încă de pe vremea lui Rabelais, celebrează o pauză intervenita în ordinea normalității canonice, o inversare a valorilor menită să funcționeze ca o supapa, pentru că aceasta din urmă să fie apoi
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
Rabelais, celebrează o pauză intervenita în ordinea normalității canonice, o inversare a valorilor menită să funcționeze ca o supapa, pentru că aceasta din urmă să fie apoi reinstaurata într-un mod cu atat mai eficient. În acest sens, John Docker consideră carnavalul - o manifestare a schizofreniei culturale a Evului Mediu, inerentă în separarea culturii serioase, oficiale, de cultură din spațiul public al pieței - o cale către eterogenitatea culturală, catre amestecul, liber de genuri și moduri (existente atât în Renaștere, cât și în
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
public al pieței - o cale către eterogenitatea culturală, catre amestecul, liber de genuri și moduri (existente atât în Renaștere, cât și în postmodernism, exprimate ca atare sau aflate undeva în subtextul produsului estetic). Această cu atat mai mult cu cât carnavalul - mediul legitim al bufonului, care, în majoritatea pieselor din Renaștere, este înzestrat cu privilegiul de a rosti adevărul fără a fi pedepsit, protejat fiind de mască pe care o poartă (a se vedea funcția esențială a nebunilor lui Shakespeare) - oferă
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
care o poartă (a se vedea funcția esențială a nebunilor lui Shakespeare) - oferă modalități de a exprima simultan înțelesurile canonice și pe cele subversive, în texte care spun ceea ce, în același timp, nu spun, ca să-l citam pe Jacques Derrida. Carnavalul este legat în mod vital și de ideea de identitate temporară, asumată prin actul de a purta o mască, având, pe de o parte, rolul de a ascunde adevărată identitate, dar, pe de altă parte, de a o disimula, de
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
posibilitatea unei alte identități care, foarte adesea, este un clișeu. Există, într-adevăr, măști instituționalizate ca atare, măști ce pot fi recunoscute că, de exemplu, cele din spațiul commediei dell^arte. Într-adevăr, după cum se poate observa în formele de carnaval popular tradițional care au supraviețuit până în zilele noastre în Italia (Veneția, de exemplu), Portugalia, Brazilia, sau in celebrele fiestas spaniole care, petrecându-se în stradă, isi revendică direct calitatea de substitute temporare ale realului, măștile folosite cel mai adesea sunt
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
strategie împotriva crizei de identitate (viața contemporană văzută că joc teatral și continuu schimb de măști), care justifică o teorie a dimensiunii carnavalești în arta postmodernă. Dar, pe de altă parte, dacă încercăm, așa cum face Docker, să actualizam noțiunea de carnaval, ne vom găsi foarte curând față în față cu genuri populare cum ar fi melodrama, soap opera sau farsă. Acestea dezvăluie existența unui anume substrat teatral, cu tonuri evident melodramatice, aflat la baza culturii de masă, de orice tip ar
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
diferitele forme de teatru alternativ, arta performativă și mimă, pe care le putem vedea că provocări la adresa canonului, din perspectiva carnavalesca, aceasta din urmă justificând și amestecul de forme și genuri. Legitimarea diverselor forme de alteritate prin intermediul ordinii permisive a carnavalului este în strânsă legătură cu gestul postmodern al reinterpretării, care ne aduce înapoi la problema canonului și felul în care acesta este deconstruit de către cultură de masă. Într-adevăr, întâlnirile dintre formele culturale "înalte" de care am vorbit până acum
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
vădită eficiență, în cadrul Academiei baroce de la Ambronay, o comună istorică situată în partea de Est a hexagonului, între Lyon și Geneva. De această dată în marea sală a Operei bucureștene, în mijloc de octombrie, a fost prezentată comedia muzicală-balet "Le Carnaval et la Folie", creație amplă datorată compozitorului André Cardinal Destouches. Este prima lucrare de acest gen. Este o creație de mare succes în epocă. Lucrarea a fost prezentată în primii ani ai secolului al XVIII-lea la Curtea de la Fontainebleau
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
o odă de preamărire a unei noi și vibrante nopți de jazz, sex și vitalitate, care sfida America anilor ’50, o sărbătoare desfășurată deasupra unui munte tremurător de melancolie juvenilă și de teamă. Noaptea americană a lui Kerouac era un carnaval și America Însăși de abia se trezea. Fraternitatea născută la orele mici ale nopții nu cunoștea diferențe de vîrstă sau de situație economică; nimeni nu avea nici un ban și chiar vagabonzii erau prețuiți, pentru poveștile lor. Beau vin de surcele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să fiu luată în serios. Aproape am făcut atac de cord când am văzut-o pe Wendell, cea ultraelegantă de obicei. Purta un costum galben. Galben. Cu pene. Arăta ca un Păsăroi. Probabil că mergea pe o linie legată de carnaval. Repede i-am aruncat o privire lui Lois, care purta o vestă kaki cu o mulțime de buzunare, exact ca a profesorului Redfern. Se pare că ea mergea pe direcția exploratorului. La zece fără cinci, Franklin ne-a făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o imagine a hotelului Hilton din Rio. Al treilea card era o imagine a unei camere mari de hotel. Ca și al patrulea. Acesta e unul dintre hotelurile în care pot sta. Apoi o să le îmbrăcăm în costume splendide de carnaval. Au urmat noi cartonașe. Imagini ale unor femei suple, bronzate, purtând costume de baie galbene sumare și diademe masive cu pene și paiete. —Lasă-mă să ghicesc, a zis Ariella. Acestea sunt costumele pe care le pot purta. Zâmbetul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
asistente personale și costume negre. Nenegociabil. Ariella a înghițit în sec. —OK în ceea ce privește banii, OK cu asistentele, dar nu pot să-ți dau undă verde la costumele negre. Formula 12 este un produs brazilian, avem nevoie de culori vii, de carnaval. —Costume negre sau renunț. —Portocalii. —Negre. —Portocalii. —Negre. —OK, negre. A fost o lecție interesantă despre putere. O ai cu adevărat doar atunci când nu-ți pasă câtuși de puțin dacă o ai sau nu. —Bun, am zis. Îmi iau liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o sticlă mică și roșie. Jake l-a privit suspicios. — Este GM1? — Îmi pare rău, nu știu. Ește Schweppes. Jake s-a mulțumit cu lapte. Barmanul i l-a oferit într-un pahar înalt, elaborat, decorat ca un cocteil de carnaval, cu atât de multe umbreluțe de hârtie roz, cireșe și bețișoare de plastic de amestecat încât chipul lui Jake devenea invizibil în spatele lor. Hugo se îndoia că situația asta era doar un accident. — Deci. Felicitări. Jake și-a ridicat paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a Conservatorului cu instrumentele lor producătoare de sunete dulci, aliniindu-se În spatele dricului. De pe băncile verzi de lemn s-au mai ridicat vreo douăzeci de elevi purtând Îmbrăcăminte din pânză albă - sacouri largi, pantaloni și pălării, costume rămase de la ultimul carnaval de primăvară. S-au Încolonat În spatele orchestrei. Doi băieți mai solizi purtau o pancartă cu fotografia mea mărită, cea cu coafura din Himalaya. O coroană de flori Încadra fața mea umflată și zâmbetul prea larg. Vai mie, arăta de parcă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ca Pokemonii. Îmi venea să urlu, să rup scaunele și să dau cu ele de pământ, să se facă liniște. Jinduiam după vremurile de-altădată, când intrai cu roșii, ouă și fluiere; până și Caragiale o pățise, cu D-ale carnavalului (sau era O scrisoare pierdută?). Piesele mă călcau pe nervi, actorii erau triști și resemnați, pe mulți îi știam de pe vremea lui Ceaușescu, recitau poezii patriotice la televizor, cu mapa roșie în mâini. Stăteau smirnă, împachetați în costumele lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]