783 matches
-
ușor nazal, egal, monoton, rece, cu totul lipsit de pasiune, lucid, interiorizat poate, vedeam că așteptai ceva și nu înțelegeam ce anume, pe urmă te-ai uitat în jur, te-ai foit o vreme și ai notat ceva într-un carnețel. Rodica Dumitrescu scria, dar țin minte încă destule. Zicea că nu contestă importanța autocriticii, dar că vrea să facă precizări și clarificări în timp; biroul organizației de bază nu s-a preocupat de el în perioada anterioară primirii în partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi concediată și nu puteam face nimic. Presupusesem, ca o amatoare ce mă aflam, că planul meu va funcționa perfect și nici nu-mi dădusem seama că Uri nu mă sunase ca să confirme ridicarea și predarea coletului. Am căutat prin carnețelul de adrese și am sunat la celularul lui Uri, un alt obiect cumpărat de Miranda ca să-i fie și el la dispoziție douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, șapte zile pe săptămână. — Bună, Uri, sunt eu, Andrea. Iartă-mă că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fără să mi se fi adresat - a aprobat. Ca să scurtez povestea, Miranda a suspinat și m-a umilit și m-a insultat În toate felurile care Îi stăteau În minunatu-i caracter, dar și-a deschis În cele din urmă carnețelul ei Hermès cu coperți din piele neagră (care fusese legat cam incomod, dar foarte șic, cu o eșarfă albă Hermèsă și a scos de acolo... o carte de vizită luată din magazin. — Am lăsat informația asta pe robot, Ahn-dre-ah. Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
era o lună până atunci, dar, dat fiind că Miranda pleca În Europa curând și avea să lipsească două săptămâni, planificarea petrecerii ăsteia ne ocupase amândurora marea majoritate a timpului În ultimele zile. M‑am Întors În birou cu un carnețel și un pix În mână și m‑am pregătit să nu pricep o iotă din tot ce spune. M‑am gândit să mă așez o clipă, mi‑ar fi fost mult mai ușor să scriu așa, dar am fost deșteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
jumătate și am fost Încântată că am libertatea de a telefona când și cui voiam, că Ea nu avea să fie aici ca să‑mi dea planurile peste cap. Dar ca să fiu sigură, am rupt o filă cu antetul Runway din carnețelul meu pe care am scris SUNĂ‑L PE A. LA 3:30 ASTĂZI și am lipit‑o de marginea monitorului meu. Tocmai când mă pregăteam să telefonez unei foste colege de liceu care Îmi lăsase săptămâna trecută un mesaj pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că domnul Lagerfeld are un telefon mobil. Dar Emily vorbește chiar În clipa asta cu asistenta lui și sunt sigură că va obține În câteva clipe numărul respectiv. Emily mi‑a făcut semnul victoriei, după care a mâzgălit ceva pe carnețelul ei și a exclamat: — Merci, o, da, mulțumesc, adică merci. — Miranda, am numărul chiar aici. Să‑ți fac legătura acum? Simțeam cum mi se umflă pieptul de mândrie și Încredere În sine. O treabă bine făcută! O reușită de excepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
probabil ca să tragă cu ochiul la James, care se schimba. Trecusem deja printr‑o rundă de comandat haine pentru Miranda și nu fusese deloc plăcut. Când se ducea la vreo paradă, trecea de la un podium de prezentare la altul, cu carnețelul de notițe În mână, pregătindu‑se astfel să revină În Statele Unite spre a spune societății new‑yorkeze ce va dori ea să poarte - iar păturii de mijloc americane ce i‑ar plăcea să poarte - În singurul mod care conta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
perfect manichiurate și că pe chestia asta, cu aceeași ocazie, Îi va va ferfeniți de tot și unghiile acelea impecabile date cu lac roșu. Încă nu avusesem noroc. Mi‑am notat repede să caut restaurantul acela dis‑de‑dimineață - În carnețelul În care notam puhoiul de cereri În veșnică schimbare ale Mirandei - și m‑am năpustit la mașină. Am sunat‑o pe Lily de pe celular, iar ea a ridicat receptorul tocmai când eram pe punctul de a intra În apartament, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eu, dar vocea mea a fost un soi de șoaptă. Ușile s‑au Închis În urma noastră: aveam să fim singurele persoane din lift pe durata Întregii călătorii de șaptesprezece etaje. Nu mi‑a spus nimic, dar și‑a scos micul carnețel cu coperți de piele și a Început să‑i Întoarcă paginile. Am stat așa, una lângă alta, În tăcerea care părea să devină din ce În ce mai adâncă și totală cu fiecare secundă trecută de când nu‑mi răspunsese. Oare mă recunoaște? m‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru orice eveniment la care Miranda m‑ar obliga să particip. Când am plecat acasă În ziua aceea, Lucia, directoarea departamentului, mi‑a promis că voi avea nu numai un sortiment de haine adecvate pentru orice ocazie, ci și un carnețel cu schițe realizate profesionist despre toate felurile posibile de Împerechere a respectivelor haine, pentru a scoate cât mai mult În evidență stilul și a minimiza șansele de a face combinații penibile. Cu alte cuvinte: nu poate fi lăsat nimic la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fratelui lui B‑DAD. Am reușit să nu le bag În seamă până când Miranda m‑a strigat pe nume și mi‑a comandat de data asta să Îi chem pe cei de la accesorii pentru vizionare. M‑am uitat imediat pe carnețelul lui Emily, dar lucrurile stăteau exact așa cum mă așteptam: nu fusese programată nici o vizionare cu cei de la accesorii. M‑am rugat ca Emily să fi uitat doar să o Înscrie pe carnețel și l‑am sunat pe Stef ca să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
accesorii pentru vizionare. M‑am uitat imediat pe carnețelul lui Emily, dar lucrurile stăteau exact așa cum mă așteptam: nu fusese programată nici o vizionare cu cei de la accesorii. M‑am rugat ca Emily să fi uitat doar să o Înscrie pe carnețel și l‑am sunat pe Stef ca să Îi spun că Miranda era gata de vizionarea pentru Sedona. Nu aveam eu norocul ăsta. Nu fusese programată nici o vizionare cu cei de la accesorii decât a doua zi după amiaza târziu și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
entuziasm! Noi am făcut program cu nimic tot săptămânul În caz că Madame Priestly trebuie la noi oricând! Am sunat‑o din nou pe Briget și am rugat‑o să se ocupe ea de cei de la Ungaro. Era momentul să plonjez În garderobă. Carnețelul cu schițe ale diverselor mele „look‑uri“ era pus la vedere noptiera de la capul patului, În așteptarea unei biete victime a modei, cum eram eu, care să apeleze la el pentru a primi Îndrumarea spirituală necesară. Am trecut În revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un număr 3, În care caz trebuia să aleg ceva din variantele mai elegante oferite? Nu exista nici o trimitere la ce să fac În caz de „zonă cenușie“ sau „incertitudine“, dar cineva adăugase o notiță scrisă de mână, către sfârșitul carnețelului: Când nu ești sigură (și ar trebui să fii sigură Întotdeaunaă, e mai bine să fii Îmbrăcată În stil nu prea elegant În ceva splendid, decât Îmbrăcată prea elegant În ceva splendid. Ei bine, OK, se pare că acum situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o prind pe Lily Înainte de a pleca pe undeva. Deși ar fi trebuit să formez numărul fără să acord importanță beculețului care clipea cu insistență ca să mă anunțe - vai, ce surpriză - că aveam mesaje, am scos totuși cu veselie un carnețel cu antet de Ritz și m‑am pregătit să le transcriu. În mod sigur erau liste lungi de cereri iritante din partea unor oameni iritanți, dar nimeni nu‑mi putea lua bucuria acestei seri ca a Cenușăresei. Primele trei mesaje erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
petrecerea de mâine seară, ca să mă gândesc la schimbările pe care le‑am făcut. Ai grijă să nu fie sushi de nici un fel, mă auzi? — Da, Miranda, am zis eu și am scris totul cât am putut de repede În carnețelul Smythson pe care cei de la departamentul de accesorii Îl puseseră În valiza mea, laolată cu mormanul de poșete, pantofi, curele și bijuterii. Eram În mașină, În drum spre prezentarea de la Dior - prima prezentare pe care o vedeam - și Miranda mitralia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mult. Am reușit cumva să ajung pe bancheta din spate a limuzinei Înaintea Mirandei și, deși ochii ei se fixaseră pe fusta mea de șifon, nu făcuse Încă nici un comentariu cu privire la vreunul dintre articolele mele vestimentare. Tocmai pusesem la loc carnețelul Smythson În poșeta Bottega Venetta, când noul meu celular internațional a sunat. Mi‑am dat brusc seama că nu sunase niciodată În prezența Mirandei, așa că m‑am repezit să Închid sunetul imediat, dar ea mi‑a comandat să răspund. — Alo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
scrisă cu creion roșu, cu toate că iubitul mă părăsise, cu toate că nu mă alesesem cu nimic concret, În afară de o geantă (mă rog, patru valize Louis Vuittonă burdușite cu haine superbe la comandă - poate că meritase efortul? Am decuplat telefonul, am scos un carnețel vechi de prin sertarul de jos al biroului meu și am Început să scriu. ↔ Tata se refugiase deja În birou, iar mama era În drum spre garaj când am coborât la parter. — ’ Neața, scumpo. N‑am știut că te‑ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să mă urmați acum În sala de ambalaj, domnule Fraser? Fraser spuse că o va face Într-o clipă. — Aș vrea să-mi mai notez ceva de-aici, zise el. Așteptă să se depărteze, apoi Începu să mîzgălească ceva În carnețel. Se apropie de Duncan din nou, În timp ce o făcea, și-i spuse ca și cum s-ar fi scuzat: Trebuie să plec, Pearce, după cum vezi. Sfinte Dumnezeule! E ciudat, nu-i așa? Dar, uite. Iată adresa mea. Smulse pagina și i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spirituale, endecasilabice, al căror manuscris autograf se păstrează în casa natală a lui Rosmini, de la Rovereto, și Invocațiile, datate începînd din 1832 și pînă în 1853, pe care Rosmini le-a lăsat scrise cu tocul și în creion într-un carnețel cu însemnări. Afecte spirituale Ce dulce e ca să vorbești cu Domnul! Pe domnul să-L vestești și să faci ce vrea Domnul. Să-L Înțelegi, să-L chemi, să-L pomenești pe Domnul. Pe Domnul să-L cunoști și să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fără plăcerea de a scrie, chinuindu-se cît timp scria și simțindu-se ușurat de îndată ce termina de scris. Rămîne un mister cum de un om avînd o relație atît de proastă cu scrisul a putut să umple atîtea caiete și carnețele cu însemnări. Parcă o variabilă neașteptată a intervenit în ecuația gîndirii sale, silindu-l să acționeze împotriva propriei naturi. Căci acesta e cazul lui Dragomir: un om scriind împotriva predispozițiilor lăuntrice. Un gînditor oral constrîns să scrie. În această privință
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
Monopoly în ultima bancă. Doar eu știam de câte ori le confiscasem tabla; de pomană: păstrau zarurile și începeau un barbut pe manualul de Literatură. „Dorim.“, l-a anunțat Maria, potrivindu-și fusta înainte să se-așeze. Ospătarul învârtea deja creionul pe carnețel. „Un fresh de portocale cu grapefruit, la temperatura camerei, vă rog.“ „Eu iau o Stella fără alcool.“, am zis. „Și-un whisky mic pentru mine. Cu multă gheață.“ Suna scrobit, oficial, ca haina omului. Ne-am instalat mai bine și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cărora sclipeau patibularități metaforice sau rateuri epice de proporții, alcătuiau masa, grosul plutonului care năvălea la cenaclu, întâi pentru „audiție“, apoi pentru „lectură“. Citeai, erai făcut praf, după care plecai acasă. Unii își mai notau și ce vorbeai într-un carnețel. Cezar se bâlbâia de nervi, iar Mihnea turba, îmi făcea semne disperate să ieșim. Cât despre Gino, îl țineam cu greu, să nu cadă cu scaunul peste masă ori să se răstoarne pe spate în timpul comentariilor. Mai plecam și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
interesului general, altfel aș fi părut suspect. Drept urmare, mințeam și eu din greu. Improvizam adrese și numere de telefon, descriam corpuri inexistente, le atașam și-un nume, o fizionomie, câte ceva despre înzestrări (nu de învățătură, desigur). Așa apăreau inventare întregi, carnețele cu „bucăți“, tocmai bune de comparat, împreună cu índicii de performanță. Mica noastră economie erotică funcționa din plin. Împărțeam cuceririle pe categorii, cu expertiza dezinvoltă a lucrătorilor la bursă: „prospături“, „epave“, „adevărăciuni“, „potabile“, „de cursă lungă“, „piese“ (astea aveau valoare numismatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau cu generozitate. Afacerile mergeau înainte. Se tranzacționau femei întregi sau doar segmente din corpul lor: cutare era „prăpăd“ (calificativ maxim), cutare mergea „de-o tură“ sau „cu perna pe față“ (inutil să mai explic situația). Obțineam randament, eficiență, profit. Carnețelele se umpleau zi și noapte, ca băncile școlii în fiecare an, înainte să le frecăm cu șmirghel. Dacă ar fi fost să ne luăm după ele, fiecare dintre noi ar fi înregistrat deja vreo sută de „bucăți“ la activ în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]