783 matches
-
de minute, deși stabilisem o întrerupere de doar cinci, iar Mandy și Lucille începuseră să ne dea târcoale, ca o haită de câini gata de atac. Mama se așezase într-un colț și făcea tot felul de schițe pe un carnețel. Era un gest care îi calma nervii. Bea, care își omorâse timpul dând peste cap pahar după pahar de Veuve Clicquot, era de-acum bine afumată. Iar eu eram geloasă pe ea. — Bine, s-a domolit Vivian, în mod total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în timpul transportului, să nu zornăie, să nu facă zgomot. Să renunțe la tot ce este fragil, sticlărie, veselă, bibelouri, să nu le pară rău după nimic, în timp își vor face rost de altele. Și încă ceva foarte important, foile, carnețelele în care aveau notate adresele și numerele de telefon ale cunoștințelor și prietenilor să le arunce la gunoi, pentru ca Părințelul și Milițică să nu le aibă la îndemînă dacă în disperare de cauză se vor gîndi să le ia urma
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
găsește În bucătărie, aplecat peste colecția lui de ziare. Pe sobă, câteva cratițe, la foc potrivit . Ceasul cu cuc anunță amiaza. Vii la țanc, domn' Gheretă, strigă Precup ridicând brațele! Vă aranjați colecția, observă cu Înțelegere poștașul. Nici pomeneală! Vezi carnețelul ăsta? Îl văd. E plin. Da? Cu ce? Cu știri! Câte nu găsește omul Într-un ziar... Dacă știe să citească. Să interpreteze, mai bine zis. Numai așa! Interpretarea e totul! Nu există nimic fără interpretare! Corect, foarte corect domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ziar... Dacă știe să citească. Să interpreteze, mai bine zis. Numai așa! Interpretarea e totul! Nu există nimic fără interpretare! Corect, foarte corect domnu' Gheretă. Să luăm un exemplu. Dionisie Precup Începu să caute cu febrilitate o pagină anume În carnețel. Gheretă Își descheie mantaua. Privea uimit teancurile de ziare. Abonații le folosesc la Împachetat. Precup e o excepție. El și-a Învelit pâinea și slănina ori salamul Într-un șervet de etamină brodat cu inițialele PD. Ziarul nu e nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acum și patriot peste măsură. Tribun, ce mai Încoace Încolo! E ceva important, domnu' Precup? Important? Precup Își privi mustrător musafirul peste ochelarii aburiți, căzuți pe vârful nasului. Vital, domnu' Gheretă! Vei vedea Îndată. Gheretă se aplecă cu sfioșenie asupra carnețelului cam slinos pe care Dionisie Precup Îl Împinse nu fără trufie spre capătul opus al mesei, dar nu zări altceva decât cifre pe două coloane Într-o aliniere severă, dincolo de care nu putea domni decât hazardul sau o logică obscură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
decât hazardul sau o logică obscură. Cifrele de la bază le Însumau pe cele de sus și erau scrise mai apăsat cu o cerneală roșie care le oferea un impunător aer concluziv. Ce de aritmetică, domnu' Precup! exclamă Gheretă În timp ce restituia carnețelul cu un nedisimulat respect. Dionisie Precup zâmbi Îngăduitor. Se aștepta la o asemenea confuzie. Aritmetică, Sebastiane? (Își permise să-l tutuiască acum când superioritatea sa nu mai era doar una a vârstei.) Viață, Sebastiane, viață! Viață, viață, Îngână nedumerit Gheretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ratase Între timp Încă o admitere la regie. Făcuse armata la Transmisiuni două luni și fuma pipă. Purta o barbă rară de seminarist și parcă se gârbovise. În buzunarul stâng al cămășii sale kaki cu inscripția „Air Force Small” ținea un carnețel Înnegrit de transpirație În care Își scria scenariile. După spusele sale avea cinci „mari” gata. O operă deja constituită la doar douăzeci și cinci de ani. Pe domnul Moduna Îl trata cu Îngăduință sau cu o blândă cruzime și pentru că lucra la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
opt ani. Poate-i vorba despre Maynard sau poate că nu, dar ori pentru ei, ori pentru spargeri, tot i-am putea aranja un sejur frumușel la Q. Fritzie, Bill, voi la ce mai lucrați? Bill Koenig se aplecă peste carnețelul de notițe. Fritz Vogel își drese glasul și răspunse: — Ne-am ocupat de hotelurile din centru. Am arestat câțiva hoți de chei și am dat iama în niște hoți de buzunare. Tierney trase un pumn în pupitru. — Fritzie, hoții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
întrebat: — Cine solicită informația? — Polițist Bleichert, legitimația LAPD 1611. Informații legate de cumpărarea unui autovehicul pe numele Maynard Coleman sau Coleman Maynard, cu domiciliul în Saint Andrews South, numărul 643. Probabil o tranzacție recentă. — ’Nțeles. Un minut. Am așteptat cu carnețelul și stiloul în mână, gândindu-mă la animalele de pluș. După mai bine de cinci minute vocea funcționarului mă făcu să tresar: — Domnule polițist, am obținut informația. — Vă ascult. — Sedan De Soto, 1938, verde închis, număr de înmatriculare B, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
stație cu secțiile Hollywood și Wilshire și le-am spus ce am aflat. Mașinile de patrulare or să treacă pe la școli și le vor transmite profesorilor pontul legat de Maynard. Ce-ai aflat de la Circulație? I-am făcut semn spre carnețel. Lee puse mâna pe microfonul de la aparatul de emisie-recepție și-l deschise. Se auziră paraziți, apoi aparatul se opri. — Băga-mi-aș! Hai să mergem, zise Lee. • • • Am dat o raită pe la școlile generale din zona Hollywood și Wilshire. Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe strada asta... Millard se opri când văzu niște mașini care virau pe Norton, îndreptându-se direct spre locul crimei. M-am uitat în jos, la cadavru. Fotografii continuau să facă poze din toate unghiurile. Lee continua să scrie în carnețel. Oamenii care se învârteau pe trotuar se uitau din când în când la leș, apoi își fereau privirea. Reporterii și fotografii începuseră să împânzească strada. Harry Sears și un cordon de polițiști erau gata să-i țină la distanță. Cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
titluri cu Foc și Gheață pe prima pagină a ziarelor. — O săptămână, Lee. Atât și nimic mai mult. Lee îmi făcu cu ochiul. — Arhisuficient! În interfon răsună vocea căpitanului Jack: — Domnilor, adunarea în sala de ședințe. Acum! Mi-am luat carnețelul și am traversat biroul detectivilor. Numărul persoanelor care mărturisiseră că au comis crima crescuse. Nou-veniții erau prinși cu cătușe de calorifere și de țevile de încălzire. Bill Koenig îl pocnea pe unul mai puriu, care cerea să stea de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
erau două obiecte acoperite cu cearșafuri. Am luat loc pe banchetă, cu fața spre masa de autopsie, tremurând la gândul că voi vedea din nou zâmbetul fetei moarte. Peste câteva secunde ușile duble se deschiseră. Alături de o călugăriță cu un carnețel de notițe, apăru un bărbat înalt și vârstnic, care fuma un trabuc. Russ Millard, Harry Sears și Lee îi urmară. Millard clătină din cap. — Tu și Blanchard vă băgați peste tot, ca musca-n curul calului. Doctore, putem fuma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pantalonului. — Sigur. N-o s-o deranjeze deloc pe fată. E-n împărăția viselor pentru totdeauna. Soră Margaret, ajută-mă, te rog, să îndepărtez cearșaful. Lee se așeză pe banchetă, alături de mine. Millard și Sears își aprinseră țigările, apoi își scoaseră carnețelele și stilourile. Lee căscă și mă întrebă: — Ai prins vreun fir în dimineața asta? Mi-am dat seama că era încă sub influența benzedrinei. — Mda. A ucis-o un omul lup criminal de pe planeta Marte. Buck Rogers îl urmărește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
afla la examenul preliminar post-mortem. Ceva mai târziu voi face niște analize toxicologice și voi avea mai multe date. Acoperi ambele jumătăți ale lui Elizabeth Ann Short și întrebă: — Aveți întrebări? Călugărița se îndreptă spre ușă, cu degetele încleștate pe carnețel. — Ne puteți oferi o reconstituire? ceru Millard. — În funcție de analize, da, bineînțeles. Iată ce știu sigur: nu era însărcinată, nu a fost violată, dar a avut contact sexual liber consimțit în ultima săptămână sau cam așa ceva. I s-a administrat ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
M-am așezat pe o canapea jerpelită și m-am uitat în jur. Pereții erau plini din podea până-n tavan cu rafturi ce gemeau de romane ieftine. Mai era canapeaua, un scaun de lemn și nimic altceva. Lee își scoase carnețelul. — De vreme ce sunteți atât de nerăbdător să ne spuneți, dați-i drumul. Short se trânti pe scaun și-și înfipse picioarele în podea, ca un animal care bătucește praful. — Am lucrat două ture încheiate, începând de marți, paisprezece, de la orele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de Cleo Short și spălau putina de urgență, cu Betty după ei. Mai mult de-atât nu știu. Căutați niște tipi care n-arată foarte rău în uniformă și sunteți pe calea cea bună. Am început o pagină nouă în carnețel. — Dar o slujbă avea? Cât a stat aici, Betty a avut vreo slujbă? Bătrânul țipă: — Betty ar fi trebuit să lucreze pentru mine! Zicea că-și caută o slujbă în industria filmului, dar era o minciună sfruntată! Nu voia nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care stătea pe gazon și se scobea pe furiș în nas. — Caută indicii, am lămurit-o eu. Femeia pufni: — N-o să le găsească în trompa aia a lui. Cine a omorât-o pe Beth Short, domnule polițist? Mi-am scos carnețelul și stiloul. — De aceea suntem aici, ca să aflăm. Cum vă numiți, vă rog? — Sunt domnișoara Loretta Janeway. Eu am sunat la poliție când am auzit la radio numele lui Beth. — Domnișoară Janeway, în ce perioadă a locuit Elizabeth Short la adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Betty a pomenit-o de câteva ori pe Linda Martin. Avea o cameră la fosta locuință a lui Betty, cea de pe De Longpre, colț cu Orange. Și aveți nevoie de dovezi ca să arestați pe cineva. Mi-am scos stiloul și carnețelul. — Ce-mi poți spune despre dușmanii lui Betty? Ai auzit pe cineva amenințând-o? — Problema lui Betty nu erau dușmanii, ci amicii prea numeroși, dacă mă-nțelegi. Vreau să zic nu amicii, ci amanții. — Fată isteață. A amenințat-o vreunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și Harold? Amândoi au fost prietenii lui Betty. Harold v-a sunat fiindcă știa că sunteți în căutare de indicii. Cine-i tipul care țipă la ei? Am ignorat întrebarea. M-am așezat lângă Marjorie Graham și mi-am scos carnețelul. — Îmi puteți spune ceva despre Betty ce nu știu deja? Îmi puteți oferi niște informații pertinente? Numele altor prieteni de-ai ei, descrierea lor, date concrete? Dușmani? Avea cineva vreun motiv s-o omoare? Femeia tresări. Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nouăsprezece ani, dar e deja un artist publicitar bine plătit. Maddy e frumușica mea, dar Martha e un geniu în toată regula. Martha se strâmbă. Își puse farfuria vizavi de mine, luă loc și își pregăti un creion și un carnețel de schițe lângă șervet. Ramona Sprague se așeză lângă ea și o bătu ușurel pe braț. Emmett, care stătea în picioare lângă scaunul din capul mesei, propuse un toast: — Pentru noii prieteni, pentru prosperitate și box, un sport măreț. — Amin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pas larg înaintea noastră. Asistentele sociale și polițiștii de la tribunal ne făcură loc să intrăm. Millard deschise o ușă pe care scria SALA DE INTEROGATORII. I-am scos cătușele Lornei. Sears intră în cameră, trase scaunele și aranjă scrumierele și carnețelele de notițe de pe masă. Millard ordonă: — Johnny, du-te înapoi la secția University și răspunde la telefoane. Grăsanu’ începu să protesteze, apoi se uită la taică-său. Fritzie îi făcu semn cu capul să execute ordinul și Johnny ieși, afișând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și cum întoarce situația pe toate fețele. Într-un târziu oftă: — Spuneți-mi Lorna. Dacă mă întorc în Iowa, va trebui să mă obișnuiesc cu numele ăsta. Millard zâmbi. Harry Sears își aprinse o țigară și își așeză stiloul peste carnețel. Pulsul îmi bătea în ritmul „Nu Madeleine, nu Madeleine, nu Madeleine“. — Lorna, ești gata să vorbești cu noi? întrebă Russ. Fosta Linda Martin îi replică: — Dați-i drumu’. Când și unde ai întâlnit-o pe Betty Short? întrebă Millard. Lorna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
suprafața sa complet albă. Iată ce scria acolo: CĂTRE HERALD ȘI ALTE COTIDIENE DIN L.A. IATĂ BUNURILE DALIEI URMEAZĂ O SCRISOARE Un băiat de la laborator își puse o pereche de mănuși de cauciuc, deschise plicul și scoase afară conținutul - un carnețel negru, un card de asigurări sociale plastifiat și un teanc subțire de fotografii. Mi-am mijit ochii, am citit numele de pe card - Elizabeth Ann Short - și mi-am dat seama că dosarul Dalia tocmai primise un nou impuls. Un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
auzi un fluierat strident, iar Russ Millard strigă: — La naiba, dați-vă la o parte și lăsați-i să-și facă treaba! Și păstrați liniștea. Ne-am executat. Tehnicienii se aplecară asupra plicului, îl presărară cu praf de amprente, răsfoiră carnețelul cu adrese, examinară fotografiile și anunțară cu voce tare fiecare nouă descoperire, ca niște chirurgi aplecați deasupra mesei de operație: — Două amprente parțiale, neclare pe interiorul clapetei, nu mai mult de unul sau două puncte de comparație, insuficiente pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]