808 matches
-
și catalizează, așa cum credea Blaga, mai mult decât influențele culturale franceze?) Constat la eseurile lui I. Funeriu același gen de alchimie în primă instanță nespectaculoasă, servită prompt de bunăstarea evidentă a informației culturale. Poate că prevalează aici aspirația către rigoarea carteziană a limbii latine, despre care eseistul amintește nostalgic, în bună tradiție ardeleană. Refuzând în schimb, dintr-o justă orientare, cărările presărate cu floricele stilistice, din cauza cărora adeseori ideile sub-înțelese rămân, într-adevăr, pe palierele obscure ale înțelegerii. I. Funeriu, Eseuri
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
ale sale, inclusiv un concert conceput special pentru clarinet-bas și Orchestra de Cameră a Filarmonicii Transilvania). La Bran, Sclavis a cântat în tandem cu violoncelistul Vincent Courtois. Cei doi s-au implicat întrun dialog intensiv, o combinațiune galică de spirit cartezian și nesecată ingeniozitate muzicală - impregnate, pour la bonne bouche, de subtil humor. De-a lungul anilor, Louis Sclavis și-a perfecționat elocința pe clarinet-bas, ajungând la controlul deplin, de la microsonuri până la urletul disperării. Modulațiilor emise torențial de Sclavis le replicau
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
După ce a pus la punct finanțele mondiale, omul a trebuit să se îngrijească și de propriul șarpe monetar, pe care l-a hrănit cu 20 de milioane de cobai. Adică niște români cu care ar vrea să experimenteze teoriile economice carteziene (pe care i le-a inspirat Cartianu în fața unei arteziene): taxa unică egală cu zero, 1,4 milioane de bugetari concediați, reducerea TVA etc. Nici nu are rost să-l sun pe Adrian Vasilescu, pentru explicații, mai bine formez direct
Ziare la zi: Nu-i mătase ca ariciu, nici penelist ca Patriciu. PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25327_a_26652]
-
încrederii în forța nelimitată a rațiunii și a ideii de progres care, odată cu primele cuceriri ale științei moderne, a luat locul credinței în supranatural, creînd postulatul unității speciei umane în locul perierarhizării ei, cum se face că aceste teze de sorginte carteziană a secolului Luminilor au dat naștere regimurilor totalitare cele mai implacabile din istorie, care nu s-au sfiit să le batjocorească, să le pervertească și denatureze cu cinism, pentru a justifica în numele lor cele mai mari crime și fărădelegi, de la
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
fapt, ideea fundamentală a cărții: pluralitatea orizonturilor de referință care determină și structurează experiența umană. A interpreta este una dintre activitățile care stau cel mai firesc în natura omului. Interpretăm permanent, orice și oricît. A exista, spune Iser parafrazînd cogito-ul cartezian, înseamnă a interpreta. Ceea ce nu e totuna cu a susține că interpretarea e o activitate naturală, pe care o performăm cu toții fără să știm cu adevărat ce facem, dintr-un fel de instinct hermeneutic. Există reguli și principii, o istorie
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
congruent cu realizarea și rămâne citeț și frapant și în paginile finale. Simplitatea filigranată a ideii - radiografierea preocupărilor unor filosofi francezi (ori de limbă franceză) ai momentului - și cea a mijlocului de concretizare - interviul - susțin ca premise elementare și limpezi, carteziene, dificultățile și apriorismele discursive ale celor 18 filosofi abordați pe parcursul a cca. 200 de pagini. îi lipsesc din păcate cărții, iritant, minime explicații cu privire la contextul și la epoca realizării interviurilor, precum și asupra motivațiilor autorului (presupun că ele există într-un
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
probleme adînci, fără să gloseze grav pe marginea abisului ontic și să ofere soluții prin tot felul de axiome, Florin Ciubotaru are, în mod autentic, o largă rezonanță metafizică. El este un contemplativ plin de vitalitate, un epicureu cu nostalgii carteziene și un senzual, ca să-i zicem așa, cu simțul răspunderii. încercînd o localizare a acestor coordonate în cadrul unor limbaje diverse și al unor tehnici diferite, s-ar putea spune că Florin Ciubotaru este viril, solar, contemplativ și așezat ferm sub
O negație a cenușii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16933_a_18258]
-
ale filosofiei și logicii, acestea ar fi: poziția platonică, a chestionării existenței diferențelor subiectiv/obiectiv; poziția inexistenței dezbaterii subiectiv/obiectiv, prin echivalarea conștiinței și a liberei voințe cu iluzii ale limbajului, ,induse" de ambiguitățile acestuia; poziția pozitivismului logic (Wittgenstein); poziția carteziană (,Cogito, ergo sum"); poziția mistică (proclamînd conștiința ca motor universal molecular); poziția paradoxală (tip Hofstadter, care statutează imposibilitatea de a găsi răspunsuri logic satisfăcătoare la dezbaterea minte/corp și subiectiv/obiectiv); poziția intenționalității conștiente (tip Turing, afirmînd că ,gîndirea e
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
lui Seurat este o manifestare a unei discipline riguroase, indiferent dacă o privești ca un microcosm de puncte colorate sau ca o serie de personaje așezate într-o ordine prestabilită și imuabilă. În tabloul lui Ensor, un fragment de Arcadie carteziană este înlocuit cu o lume aglomerată, violentă, anarhică, născând anxietate. Cumințenia burgheză este sfidată de figuri mascate. O procesiune religioasă este invadată de reclame și sloganuri politice. În locul unui spațiu clar, jalonat de personaje bine definite, pictura lui Ensor propune
Colecția de curiozități a lui James Ensor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6673_a_7998]
-
altfel, toate "de ce"-urile în căutarea unei rațiuni de a fi a atrocității sunt parate de un spațiu reflectorizant, impermeabil la orice mesaj, fără rezonanță, filmul are o filiație sadică, stă în umbra operei divinului Marchiz. Prizonier al unui determinism cartezian care pune în relație logică efectul și cauza, George adresează întrebarea cheie a filmului: "De ce (faceți asta)?". Răspunsul pe care-l dă personajul/regizorul este pe măsură: "De ce nu?". Este lumea în care ne aflăm, astfel, un spectacol cu autiști
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
deschis și închis paranteza. Nu iau, acum, în discuție disocierile revendicate de dl M. M. față de A. Guglielmi. Mi-ar fi necesar mult mai mult spațiu. Din păcate, datorită celor semnalate mai sus, mi-au fost induse unele dubii, deloc carteziene. Premisele suspiciunii provin din șițlogica procedurală a dlui M. M. Deocamdată, restituindu-mi paragraful eliminat și semnalând și supunând judecății un fapt și un caz din practica cenzurii actuale, la noi - subiect pentru o altă anchetă literară? -, îmi suspend voluntar
Paranteza (ne)dreaptă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10440_a_11765]
-
Ť se simt ființînd ť în mod autentic și plenar, cum am mai putea spune, printr-o parafrază heideggeriană. George Banu are curajul, fără a abdica de la rigoarea și coerența analizelor sale, să afirme, într-o cultură tutelată de spiritul cartezian, necesitatea reconcilierii conceptului cu trăirea, a ideii cu biograficul, dreptul la existență, înlăuntrul actului critic, a unui anumit Ťsenzualism empiricť, cum se exprimă el, în care nu numai că ideea nu precedă trăirea, ci, adesea, nu sunt reținute decît ideile
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
și din cameră! Studiind și fișând, făcând calcule și scheme, urmărind izoterme și izobare, cunoscutul scriitor Corneliu Scarlatache uită cu desăvârșire de chemarea sa dintâi. Cine l-ar vedea acum n-ar putea nicicum să ghicească pe autorul romanelor Coordonatele carteziene, Cearcăn, În noi e nădejdea!, Polenta, Pe ici, pe colo..., A uita-uitare, Olimp, pe loc repaus!. Nici chiar soția! Dar se va îngriji să nu aibă acces în camera lui de lucru! Duce acum o viață frenetică, lucrând zilnic, urmărind
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mă priveau cu un surâs ascuns. Am avut chiar impresia, în acea vreme, că cineva îmi pune piedică. De câteva ori, într-adevăr, m-am poticnit, fără pricină, intrând în localuri publice. O dată am și căzut de-a binelea. Francezul cartezian din mine și-a venit repede în fire, punând asemenea incidente pe seama singurei divinități în care poate crede bunul-simț, adică pe seama întâmplării. Totuși, in mine se statornicia neîncrederea. Acum, fiindcă eram mereu cu atenția trează, nu mi-a fost greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și la ideea lui, -ecologistă! - să n-avem vorbe; și care, într-o zi, în viitor, va produce o Revoluție în lume, în natură, preschimbând-o într-o UNITATE A LUMII SAU A NATURII ÎNSĂȘI, și în care bunul simț cartezian va fi singurul lucru ce va fi cel mai bine distribuit, mai mult și decât...voia, a vrut, comunismul cel mai utopic, cu bunurile pământești, fără susținerea de bază a celor doi, - autorul DISCURSULUI ASUPRA METODEI și celălalt, AUTORUL CUVÂNTĂRII
Lecturi repetate și deviate... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9142_a_10467]
-
ambele numele unor scriitori. Paralelismul - discutabil sau nu - poate merge chiar mai departe: acei care le obiectivează în operele lor, Donatien Alphonse François de Sade și Leopold von Sacher-Masoch, aparțin unor lumi între care există o recunoscută complementaritate: Franța (solară, carteziană, cu o cultură - sau une architecture raisonnée, după sintagma consacrată a lui Viollet Le Duc) și Mitteleuropa (teritoriul afirmării simbolice a inconștientului, a nocturnului, a femininului). Parisul reprezintă de altfel principala atracție și modelul tradițional pentru liberalii și intelectualii vienezi
Între literatură și psihopatologie by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16644_a_17969]
-
manipulând demagogic prefabricatele utopiei „umanitare”, idealurile dintotdeauna ale omului de bună credință. * Dar suferința adevărată? Dar individul și problematica adevăratei personalități umane, dar creația ca negare a destinului ființei muritoare? Ce mai pot arta și artistul, credința și frumusețea, Îndoiala carteziană și etica iubirii, În fața răului brutal și puternic, spulberând, În ascensiunea sa, orice speranță? Mai nimic, s-ar zice. Cel mult, fidelitatea față de sine. Oșansă aparent fără șanse, dar unica șansă, și Încă una imensă. * În 1936, apare În literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Este o stare fizică normală în cazul unor grupuri de populație ce trăiesc în zonele deșertice din sudul Africii. . în original male chauvinist pig îMCP)- etichetă acuzatoare aplicată bărbaților de feministele radicale. . „Copulez, deci exist“ - parafrază parodică a faimoasei expresii carteziene Cogito ergo sum. . Coral Island, roman de R.M. Ballantyne, publicat în 1857, la care face referire de mai multe ori - direct sau indirect - textul lui Golding. Aluzie la faimosul vers shakespearian What’s in a name? That which we call
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
din cap cînd primește răspunsul afirmativ al lui Mihai, poate că am ajunge să ne vorbim... În fond, cred că Ana e o femeie sociabilă. Înainte de-a fi sociabilă, nevastă-mea e foarte inteligentă, ceva nativ aș zice; spirit cartezian din seminția prusacă, o ramură mai îndepărată, e drept, cea de Viena. Și-n plus, mai știe și ce fel de bărbat are ca soț... Și ce face ca să-l păstreze? întreabă Liliana calm, cu o tentă de glumă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mine sîmbătă. La Fana m-am dus cu gînduri de scandal, pe Andrei, care venise la mine, l-am repezit, iar cu tine am fost de-a dreptul odioasă. Zău, Mihai! Oare de ce? M-am dezvățat să mai dau răspunsuri carteziene. În receptor se aude un rîs fermecător, de femeie veselă, fericită. Apoi se instalează un moment de tăcere, după care Liliana șoptește domol, ca o rugăciune: Îmi pare rău, Mihai! Teribil de rău! Și mie! Cred că ieri în zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
trei și patru ale vieții mele s-a șters. Și nu e vorba de lecturi secundare, ci de cele care, întocmai ca în cazul povestit de Green, făceau parte din formația mea esențială: presocraticii, dialogurile lui Platon, cărți aristotelice, scrieri carteziene, Hegel, Schelling, Kierkegaard, romantici germani, literatura greacă și latină. Încetând să traduc, către 40 de ani, din comentatori aristotelici și din Platon, am pierdut greaca. Grav e, de asemenea, că revenirea la toți aceștia nu mă mai atrage. În afară de o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
minuni” ce ne distinge ca oameni de alte ființe planetare sau universale. Din perspectiva definiției raționalismului, principiile de construire a bugetului ne trimit spre ”credința în supremația rațiunii”, ”negarea a tot ceea ce este supraindividual”. Mai mult chiar, în spiritul raționalismului cartezian, conform căruia ”gândirea este bun simț” în sensul de ”lucrul cel mai bine împărțit din lume” (Descartes), bugetul țării devine ilustrarea strălucită a unor principii și concepte uitate sau necunoscute, dar folosite în virtutea tradiției culturale universale pe care o moștenim
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
mi-ar plăcea așa ceva. Trebuie să cari mereu vasul după tine și să găsești bălegar din ăla În toate locurile unde te duci. Vara ce faci? Îi lași la portar?” „Dar poate sunt doar niște figurine de porțelan, niște diavoli cartezieni”, conchise Agliè. „Sau niște automate”. „Drace, drace”, zicea Garamond. „Dumneavoastră, domnule Agliè, Îmi dezvăluiți un univers nou. Trebuie să devenim cu toții mai umili, dragi prieteni. Multe mai sunt În cer și pe pământ... Dar, În sfârșit, à la guerre comme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și floarea cea mai aleasă a vecinătății o cunoștea sub numele de Germaine Baculard. Broșura pe care ne bazăm pentru această operă de largă respirație intuiește că eleganța, marca operei lui Eisengardt, Își are originea În șuvoiul ei de sânge cartezian. Nu ne precupețim aplauzele În fața acestei amabile ipoteze, pe care o adoptă, de altfel, Jean-Christophe Baculard, continuatorul și promotorul maestrului. Eisengardt a murit Într-un accident de automobil marca Bugatti; nu i-a fost dat să vadă Inutilii care triumfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aerului și la imponderabilul unor nebuloase stări de conștiință. Proclamă transparențe, dar și viziuni de o densitate telurică, și adesea face aceasta în limbajul grației. De neuitat rămâne imaginea aceea a lui „Danilov“ impusă în volumele anilor ’80, de la Fântânile carteziene până la Deasupra lucrurilor, neantul, perambulând printr-un Copou metafizic, citindu-l pe Borges, sau așezat cu capul în mâini, schițând acțiunea poetului reflexiv peste marginile iertate, care nu rezistă impulsului de a-și deșuruba capul pentru a se uita mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]