15,443 matches
-
Păi nu stabilirăm acum o oră, Înțelepciunea Voastră, că nu există păcate? a Întrebat Padre C. O luăm de la capăt? Prins În miezul divinelor discuții, când mi-am ridicat privirea, am văzut că Anna dispăruse. Transsubstanțializat Într-un miros de cartofi prăjiți, am trecut pe sub sfintele nasuri, părăsind sala. După o lungă căutare, am descoperit-o Într-o cămăruță aflată În partea din spate a clădirii, În ultimul loc În care ar fi căutat cineva. Stătea singură, În fața ferestrei și, pentru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
câțiva metri de salon. Aroma unui gulaș mă trimitea, odată cu adormirea, În plină pustă, galopând pe un armăsar Înspumat spre curtea lui Árpád, Împins de aburul leneș prin tubul unei macaroane nimeream În plin carnaval venețian, de unde izul unsuros al cartofilor prăjiți mă propulsa, evident, Într-un restaurant McDonald’s, transpirând deasupra băii sfârâitoare de ulei. Redus la fluxul și la refluxul lichidelor vitale, am deprins bucuria până atunci neglijată a navigației. Urmăream cum picătura părăsea rezervorul perfuziei, pornind de-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dinspre bucătărie venea un miros de găinaț ars. Nu-i plăcea deloc să intre În bucătărie, unde Întîlnea mereu aceleași farfurii nespălate de mai multe zile, aceleași furculițe aruncate la Întîmplare, printre șervețele folosite și coji de portocale sau de cartofi, aceleași pahare și cești pe fundul cărora fostele băuturi lăsaseră un fel de crustă lucioasă - pe scurt, aceeași dezordine tristă. Dar n-avea Încotro. Luă de pe arzător ceainicul, așteptă să se răcească un pic, după care puse din nou apă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cîteva formule de efect, exersate cu alte prilejuri.) Din respect pentru literatură, scriu numai atunci cînd nu pot să nu scriu, adăugai. Tratez literatura ca pe o amantă, nu ca pe o soție. Nu vreau s-o pun la curățat cartofi. Adică vrei numai să o regulezi? Nu asta am vrut să spun. E vorba de cu totul altceva, nu știu dacă poți Înțelege... Literatura e singura amantă căreia i-am rămas fidel, căci În rest am ratat cam tot ce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
țîșnind în direcția bucătăriei, dîndu-i un brînci între coaste, ridicînd capacul unei cratițe aflate pe aragaz gata să dea în foc, punînd mîna pe o lingură lată de lemn, începînd să amestece. Bucăți de morcov, pătrunjel, gulii, ceapă, cubulețe de cartofi, bobițe de mazăre ies pe rînd la suprafață, apoi se dau la fund printre clocotele apei în fierbere și aburi. Pune și tu mîna pe ceva, o aude țipînd din toate puterile de parcă ar fi fost la un kilometru depărtare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care era de drept a noastră, dar sentimentul că am suferit o pierdere e, Într-un mod ciudat, insignifiant. Toal se uită-n jurul lui prin casă cu dezgust. E mizerie: cutii de aluminiu cu mîncare la pachet, pungi de cartofii prăjiți, cutii de bere (mov? da, pînă la urmă au ajuns și la noi!), farfurii cu resturi putrezite de mîncare, chiar și o grămadă de vomă uscată Într-un colț. — Ascultă Bruce, chipul lui Toal se lungește În timp ce nările-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
există pentru omdezrădăcinarea egoismului,,. Pe scaunul bizantin, cu șezutul Îmbrăcat În catifea verde, se află un dicționar al paranormalului, cea mai recentă și mai complexă lucrare de acest gen. Te așezi În fiecare după-amiază turcește direct pe parchet când aburii cartofilor fierți În coajă urcă de la parter direct În nările tale. Colonelul În rezervă a murit. Îmi este milă de biata lui nevastă care este de ani buni În cărucior cu rotile. Cine o să-i mai dea de mâncare? Cine o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
câțiva ani, În casa retrocedată urmașilor proprietarilor, a luat ființă din inițiativa lor creștinească, această cantină care are ca patroni spirituali Sfinții Petru și Pavel. Antoniu a ajuns În fața clădirii scorojite și prost Întreținute, la ora când aburii mâncării de cartofi, și ai ciorbei de varză, s-au Întins cu repeziciune, nelimitat, aidoma unei trufașe armate de ocupație, excitând sucurile gastrice ale flămânzilor. O coadă uriașă face Înconjurul clădirii, iar dacă o studiezi cu atenție, sufletul tău Încercat și deprins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
golești buzunarele de mărunțișul pătat cu stropi de sudoare, să Înduri teama că imensul cazan cu fiertură se va termina, taman când ai Întins gamela din aluminiu, să-ți umpli Înainte de-a ajunge la finiș plămânii cu mirosul de cartofi și de varză fiartă, pentru că nu se știe niciodată ce-ți rezervă viitorul, când Îți este foame. Lui Antoniu, șirul nesfârșit de abonați la cazanul public, Îi aduce aminte de scenele cu prizonieri de război sau de cele din lagăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la el, cred că și creierul, chiar și cu-vin-tele-s noi, nu mai dă nici bună-ziua, pentru că n-a găsit pentru asta, un cuvânt nou, În schimb femeia lui e tare de treabă, și-mi mai aduce pe furiș câte-un cartof fiert și câte-un boț de mămăliguță fierbinte, când el doarme.... Câinele lui Ben a murit, de Încurcătură de mațe, crede femeia lui Ben: a mâncat cu lăcomie un castron cu tocană de purcel și burta i s-a umflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
continui. La Început am probat doar rochii de seară, fiindcă Îmi plăcea felul confident În care foșneau. Dar hainele acestea erau de obicei prea mari și nu arătau niciodată ca hainele normale, ci mai degrabă ca niște saci Înflorați de cartofi sau corturi indiene din dantelă. După un timp m-am Îndreptat spre bluze; aici aveam mai mult noroc. Deși erau greu de legat și Încheiat la nasturi, dacă Închideam ochii pe jumătate, măcar păreau croite pentru mine - până când stăteam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-se. Cadavrul avea să fie Îngropat În Kolberg, În ciuda celor Întâmplate aici? Lângă mine stătea un bărbat transpirat, Îmbrăcat cu o cămașă fără guler, atât de lucioasă de jeg, Încât părea din mătase. Între picioare Îi tremura un sac de cartofi. Dacă se grăbea spre piață, Întârziase un pic, Îmi spuneam, În timp ce cartofii Își continuau micile tunete. Omul Își vârî o mână În buzunar; cu cealaltă, Încerca să-și curețe dinții cu o scobitoare care părea ridicol de minusculă În pumnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Lângă mine stătea un bărbat transpirat, Îmbrăcat cu o cămașă fără guler, atât de lucioasă de jeg, Încât părea din mătase. Între picioare Îi tremura un sac de cartofi. Dacă se grăbea spre piață, Întârziase un pic, Îmi spuneam, În timp ce cartofii Își continuau micile tunete. Omul Își vârî o mână În buzunar; cu cealaltă, Încerca să-și curețe dinții cu o scobitoare care părea ridicol de minusculă În pumnul său vânjos. Patru stații mai Încolo, tramvaiul coti spre piața mare unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
curețe dinții cu o scobitoare care părea ridicol de minusculă În pumnul său vânjos. Patru stații mai Încolo, tramvaiul coti spre piața mare unde secția de poliție se Învecinează cu hălile pieței și cu stația Stadtbahn-ului. Omul Înhăță sacul de cartofi. Dar am coborât doar eu. De când au Început lucrările la noua stație de metrou cu câțiva ani În urmă, haosul se instalase În acestă parte a orașului. Totuși, oamenii reușeau cumva să evite gropile din stradă, munții de moloz, mormanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
când era copil și stătea lângă un han sătesc. Obișnuia să se joace Împreună cu ceilalți copii În curte. Într-o zi i-au spionat pe angajații de acolo; ziua următoare s-au costumat și și-au deschis propriul local, făcând cartofi din pietre și prăjituri din noroi. Aproape de fiecare dată Dora era cea care Își asuma rolul de maître d’, pentru că Îi plăcea să conducă clienții la masă, să poarte conversații și să se afișeze În fața lor. — Și chiar asta vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Louis - cum poate ea să se înalțe împreună cu mine pe culmile genialității în acele superbe ore de amurg, după școală, iar apoi, seara, să-ndrepte cuțitul de pâine spre inima mea, fiindcă nu vreau să mănânc fasole verde și-un cartof copt? Și oare de ce n-o oprește tata? Laba A urmat apoi adolescența - cu jumătate din ceasurile în care nu dormeam, încuiat în baie, unde-mi împroșcam sămânța în closet sau în coșul de rufe murdare, ori mi-o luam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o înghit: lauda e laudă, și o accept sub orice formă - „Alex“, îmi zici tu mie, care-s îmbrăcat cu sacoul meu „șmecher“, în două tonuri, cu ac la cravată, „ce frumos ți-ai tăiat friptura! ce frumos ai mâncat cartofii, fără să-i scoți din farfurie! îmi venea să te sărut, niciodată n-am mai văzut așa un gentleman mititel, cu șervețelul ținut așa de frumos în poală!“ Un zevzec, mamă! Un zevzec mititel, asta ai văzut - și exact asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am cum - dacă aș vrea! Dar ai zis că nu vrei. Dar dacă aș vrea! De îndată ce intru în casă mă apuc (pe furiș și, oarecum,spre surprinderea mea) să adulmec aerul: oare ce miros o să mă-ntâmpine? De piure de cartofi? De rochie de femeie bătrână? De ciment proaspăt? Adulmec și adulmec, încercând să surprind parfumul. Aha! asta să fie, să fie mirosul de creștin, sau numai câinele? Cum văd, gust sau ating ceva, îmi zic „Goiș!“ În prima dimineață, prefer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
faci la discreție și să nu accepți, din greșeală, vreun compliment. Când am scăpat de acest protocol, am oftat amândouă În același timp și ne-am așezat. Un chelner veni să ne ia comanda - două Coca-Cola, friptură la grătar cu cartofi prăjiți, fără salată. — Mor de foame, spuse Lauren. Hai să trecem direct la ce ne interesează. Cu ce te pot ajuta? Păi... are legătură cu prietena ta, Alixe, cea la a cărei petrecere de divorț m-ai invitat... —Ce chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
plină de tristețe, păru să intre În pământ de rușine. — Doamne, scuze. Suntem groaznice, spuse ea, rușinată. Chiar atunci veni chelnerița, aducând trei pahare cu șampanie, salata și hamburgerii În miniatură. Lauren și Tinsley au Îndepărtat cu grijă chiflele și cartofii prăjiți de pe farfuriile lor, până când au rămas fiecare cu câte doi hamburgeri de patru ori mai mici decât unul obișnuit. Era mai puțină mâncare decât i-ai da unui ștrumf. Este singura mâncare de tip junk food din oraș care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a fost atât de stânjenitoare... doar Își mișca limba orizontal, de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. Era un sărut ciudat, mecanic, și singurul lucru la care m-am putut gândi a fost dacă mâncase, oare, În seara aia cartofi piure cu usturoi. Cred că orice fată ar trebui să aibă o dată În viață o Cuplare cu un Mogul, doar ca să știe ce nu pierde. Când ajunse aici cu povestirea, toată lumea din atelier deja râdea În hohote. Numai că, brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
într-un palmier negru, în creștet. Și atunci? zic. Apartamentul a fost jefuit? întreb. Nash continuă să mestece, rumegând cu falca masivă. Ține sendvișul cu amândouă mâinile, dar privește peste el, în farfuria plină de resturi, de murături și de cartofi prăjiți. Se simțea vreun miros în cameră? întreb. — Tineri însurăței fiind, zice, bănuiesc că a futut-o până a terminat-o și după aia a făcut atac de cord. Pun pariu pe cinci dolari, zice, că o s-o taie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în timp ce se zgâiește în gol. Dacă ai putea să ai orice femeie ți-ai dori, zice, dacă ai putea s-o iei cum vrei tu, nu ai face-o? Asta înseamnă viol, zic. Dacă e moartă, nu. - Și ronțăie un cartof. - Dacă aș fi fost singur, dac-aș fi fost singur și aș fi avut un prezervativ... zice cu gura plină. Că doar nu se pune problema să-mi găsească legistul ADN-ul la fața locului. Apoi vorbește despre crimă. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din nou. Nu contează câți oameni mor, căci nimic nu se schimbă. Nash are în față o farfurie de carton goală, în care nu au mai rămas decât niște ghemotoace de hârtie cerată și niște dâre galbene de salată de cartofi; răsucește în palme un șervețel, din care face o funie lungă și groasă și, privindu-mă peste lumânare, zice: — În după-amiaza asta l-am cules pe tipul de la tine din bloc. Ne-au luat-o înainte gândacii de bucătărie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
invita întotdeauna pe el și pe prietenul său, Cătălin Andrei Păduraru, să vină la ea, să se joace cu cei doi băieți ai ei, să-i ducă la săniuș pe străzile din Țicău, iar seara îi aștepta cu tocăniță de cartofi fierbinte și cu mămăliga mare, aburind pe masă... Apoi... Nu! Sub nici un chip nu vrea să-și mai amintească ceea ce a urmat... O lasă pe Margartea să stea acolo, în colțul rezervat icoanelor; preferă să-și continue amintirile cu doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]