532,837 matches
-
și carențelor se apropia într-un ritm rapid de nivelul european, a fost lichidată. Absența ei își face simțite efectele și în zilele noastre. În anii șaptezeci, anii în care a fost concepută și au debutat lucrările de construcție la Casa Poporului, n-au mai existat lagăre de exterminare; au mai fost deținuți politici, dar ei nu au mai constituit un fenomen de mare amploare. Cu toate acestea țara a fost în continuare văduvită de elite. De data asta cu metode
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
altădată în parlamentul României. Parcă este o diferență între discursurile unui Maiorescu, Carp, Take Ionescu, Ion și Ionel Brătianu, I. G. Duca, Iorga, P. P. Negulescu, Iuliu Maniu, Gafencu etc. și pălăvrăgeala, de multe ori agramată, care răsună azi în Casa Poporului. Casa Scânteii și Casa Poporului, două clădiri simbolizând cele două etape ale stăpânirii sovietice în România. Fizic nu pot fi distruse: ele vor rămâne lungă vreme un memento al unei perioade sinistre. Dar spiritul care le-a creat trebuie
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
parlamentul României. Parcă este o diferență între discursurile unui Maiorescu, Carp, Take Ionescu, Ion și Ionel Brătianu, I. G. Duca, Iorga, P. P. Negulescu, Iuliu Maniu, Gafencu etc. și pălăvrăgeala, de multe ori agramată, care răsună azi în Casa Poporului. Casa Scânteii și Casa Poporului, două clădiri simbolizând cele două etape ale stăpânirii sovietice în România. Fizic nu pot fi distruse: ele vor rămâne lungă vreme un memento al unei perioade sinistre. Dar spiritul care le-a creat trebuie eradicat definitiv
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
este o diferență între discursurile unui Maiorescu, Carp, Take Ionescu, Ion și Ionel Brătianu, I. G. Duca, Iorga, P. P. Negulescu, Iuliu Maniu, Gafencu etc. și pălăvrăgeala, de multe ori agramată, care răsună azi în Casa Poporului. Casa Scânteii și Casa Poporului, două clădiri simbolizând cele două etape ale stăpânirii sovietice în România. Fizic nu pot fi distruse: ele vor rămâne lungă vreme un memento al unei perioade sinistre. Dar spiritul care le-a creat trebuie eradicat definitiv.
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
George Arion - Domnule , sunt copleșit de o mare emoție: în această casă în care ne aflăm n-am mai călcat de aproximativ cincisprezece ani. Odinioară, mă întâlneam aproape săptămânal cu tatăl dumneavoastră, domnul Șerban Cioculescu - avea o rubrică la Flacăra. Mobilele, lucrurile sunt, într-o oarecare măsură, așezate la fel; tablourile de pe
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
10 august anul 1927.". - Ziua și anul dumneavoastră de naștere! - Exact! Și, în continuare scria: "Sera poete ou inventeur". Am avut impresia că este un fel de semnal al destinului. - Extraordinar!. - Nu am fost inventator pentru că nu am crescut în casa unui matematician, fizician, inginer. Fără îndoială, prezența tatei, a mamei a fost decisivă în formarea mea. Și poate într-un fel, unde firea mamei se deosebea net de firea tatei, nu am fost influențat în măsura în care devii o copie la scară
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
erau negre și foarte arcuite - iar el se retrăgea. În pauză îl întreba pe tata: "Barbu e legionar?" " De ce?" îl întreba la rândul lui tata. " Pentru că mă privește fioros!". De fapt, nu aveam chef să m-asculte. - Cine intra în casa dumneavoastră? - În primul rând, scriitori. E foarte greu să fac o enumerare pentru că, de fapt, întâlnirile se petreceau îndeosebi la cafenea. Dar dacă, de pildă, Lucian Blaga venea în București, îi făcea tatei o vizită. Tata avea o pisică neagră
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
foarte des Vladimir Streinu și aveau lungi discuții care deveneau la un moment dat foarte crâncene. Uneori, interveneam și eu, dorind să împac lucrurile. Țin minte că, prin 1946 a venit Camil Petrescu. Mai întâi s-a mirat:" O, ce casă aveți!" Era cu un aparat auditiv mare, cum erau pe atunci și, cum el trecuse deja "pe linie" ( cum se spunea) și trebuia să se justifice într-un fel, s-a lansat într-o diatribă împotriva burgheziei românești care, între
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
-l citească, temându-se de o cronică nimicitoare, pe care tata, bineînțeles, nu i-a făcut-o, mai cu seamă că a fost amuzat de carte. - Erați vecini cu Liviu Rebreanu. - Pe Rebreanu nu l-am văzut la noi în casă, dar ne duceam, o stradă mai încolo, la Fanny și la Puia când venea și el și dădea câte o masă. Și tot așa nu l-am văzut la noi pe Minulescu, pe care îl întâlneam zilnic venind dinspre bulevard
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
invita acasă și ne servea cu niște cocteiluri preparate de el. O lume întreagă s-a perindat pe aici. - S-a perindat o parte din istoria literaturii române! - Mai cu seamă după ce s-a instaurat comunismul. Noi rămăsesem, din toată casa, cu două camere. Într-o cameră la parter, două la etaj și una în pod erau alte familii. Toți cu o singură bucătărie și o singură baie. Toată lumea stătea, ca să zic așa, sub autoritatea mamei. Familiile respective nu erau formate
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
de fel de prieteni, mulți citeau "memorii". Se făcea un fum nemaipomenit de "Naționale", de "Plugar", de "Mărășești". Se retrăgeau pe la două noaptea, eu plecam pe la șase dimineața la slujba mea de normator la un atelier (eram singura cartelă în casă, numai eu aveam slujbă) și fumul tot nu ieșea! O adevărată întâmplare de roman a fost atunci când ne-am trezit la ușă cu Petre Ghiață care a spus doar atât: "Sunt urmărit de securitate." Într-adevăr, la scurt timp i-
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
de roman a fost atunci când ne-am trezit la ușă cu Petre Ghiață care a spus doar atât: "Sunt urmărit de securitate." Într-adevăr, la scurt timp i-am văzut mișunând în jur. Dar nu numai oameni au intrat în casa noastră, ci și multe cărți. Tata nu scotea niciodată cărți din casă, cu excepția celor pe care le-a vândut sau le-a schimbat în anii de restriște. - Cum v-ați descurcat în anii aceia? - Iată cum: în tata s-au
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
Ghiață care a spus doar atât: "Sunt urmărit de securitate." Într-adevăr, la scurt timp i-am văzut mișunând în jur. Dar nu numai oameni au intrat în casa noastră, ci și multe cărți. Tata nu scotea niciodată cărți din casă, cu excepția celor pe care le-a vândut sau le-a schimbat în anii de restriște. - Cum v-ați descurcat în anii aceia? - Iată cum: în tata s-au deșteptat virtuți clasice oltenești. El a făcut multă vreme anticariat " pe picior
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
un ghid - un om în vârstă, probabil pensionar - a sosit să ne arate frumusețile orașului. Vorbeam în limba franceză cu el, eu descurcându-mă bine, față de ceilalți membri ai grupului de turiști români. După ce ne-a arătat Hradul, podul Carol, casa lui Kafka, biblioteci, străzi, sinagogi, biserici, palate și berării, l-am întrebat, bineînțeles foarte discret, unde este Piața Venceslav. A tresărit, apoi probabil că mi-a citit intențiile oneste (și anti-comuniste) și pe furiș mi-a spus că nu trecuserăm
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
și pleacă în Europa, stabilindu-se la Paris în calitate de corespondent al ziarului El Espectador. Redăm în continuare fragmentul inițial din primul capitol al volumului în curs de apariție la Editura RAO. Mama m-a rugat s-o însoțesc să vîndă casa. Sosise la Barranquilla în dimineața aceea din satul de departe unde locuia familia și n-avea nici cea mai vagă idee cum să dea de mine. Întrebînd în dreapta și-n stînga printre cunoscuți, i-au spus să mă caute la
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
sale, dar mai păstra frumusețea romană din portretul ei de nuntă, înnobilată acum de o aură autumnală. Înainte de orice, chiar înainte de a mă îmbrățișa, îmi spuse cu felu-i ceremonios obișnuit: - Am venit să te rog să mă însoțești să vînd casa. N-a fost nevoie să-mi spună care, nici de unde, fiindcă pentru noi nu exista decît o casă pe lume: casa bătrînească a bunicilor din Aracataca, unde am avut norocul să mă nasc și unde n-am mai locuit de la
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
orice, chiar înainte de a mă îmbrățișa, îmi spuse cu felu-i ceremonios obișnuit: - Am venit să te rog să mă însoțești să vînd casa. N-a fost nevoie să-mi spună care, nici de unde, fiindcă pentru noi nu exista decît o casă pe lume: casa bătrînească a bunicilor din Aracataca, unde am avut norocul să mă nasc și unde n-am mai locuit de la opt ani. Tocmai renunțasem la facultatea de drept după șase semestre, pe care le-am destinat mai cu
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
a mă îmbrățișa, îmi spuse cu felu-i ceremonios obișnuit: - Am venit să te rog să mă însoțești să vînd casa. N-a fost nevoie să-mi spună care, nici de unde, fiindcă pentru noi nu exista decît o casă pe lume: casa bătrînească a bunicilor din Aracataca, unde am avut norocul să mă nasc și unde n-am mai locuit de la opt ani. Tocmai renunțasem la facultatea de drept după șase semestre, pe care le-am destinat mai cu seamă cititului a
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
pelerin. În întunericul unui cinematograf și neștiind că eu eram prin apropiere, o prietenă de pe atunci i-a spus cuiva: "Bietul Gabito, e un om pierdut". Așa încît, cînd mama m-a rugat să mă duc cu ea să vindem casa, nimic nu m-a oprit să accept. Ea mi-a mărturisit că n-avea destui bani și din orgoliu i-am spus că-mi suportam eu cheltuielile. La ziarul unde lucram nu puteam rezolva nimic. Mă plăteau trei pesos de
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
pe 18 februarie 1950, într-o sîmbătă - în ajun de carnaval -, pe un potop neobișnuit în anotimpul acela și cu treizeci și doi de pesos bani gheață ce ne-ar fi ajuns anevoie să ne putem întoarce dacă nu vindeam casa în condițiile stabilite. Alizeele erau atît de turbate în seara aceea, încît în portul fluvial mi-a fost greu s-o conving pe mama să se îmbarce. Avea și de ce. Șalupele erau imitații de dimensiuni reduse ale vaselor cu aburi
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
ploaia se domoli cînd am intrat pe canal, iar briza abia mai sufla, cît să gonească țînțarii. Atunci mama puse bine mătăniile și un lung răstimp cercetă în liniște iureșul vieții care se desfășura în preajma noastră. Se născuse într-o casă modestă, dar a crescut în splendoarea efemeră a companiei bananiere, din care i-a rămas măcar o educație îngrijită de fată bogată, făcută la colegiu Înfățișarea Maicii Domnului, în Santa Marta. În timpul vacanțelor de Crăciun broda la gherghef cu prietenele
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
n-a putut-o avea. Comunicarea s-a întrerupt. După aproape un an mă tot gîndeam să mă duc să-l văd pentru a-i explica motivele mele, cînd a apărut mama să mă roage s-o însoțesc să vîndă casa. Totuși, ea n-a pomenit deloc subiectul pînă după miezul nopții, pe șalupă, cînd simți ca un fel de revelație supranaturală că, în sfîrșit, găsise prilejul potrivit să-mi spună ceea ce era neîndoios motivul real al călătoriei sale, și începu
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
să umblăm prin felurite colțuri și colțișoare încărcate de atîtea aduceri aminte. Țin minte c-am întîrziat un pic mai ales pe la capătul străzii Lascăr Catargi, la numărul 51, unde locuia pe vremea șederii sale ieșene. Întîmplarea face ca astăzi casa mea să fie situată lîngă pereții odăilor ce-l adăpostiseră cîțiva ani buni. Îl priveam, mă uitam la Domnia sa, trăgînd cu coada ochiului. Era realmente fericit. Timpul și amintirile îl troieneau cu emoție curată și înaltă. Iașii, de care se
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
veac în urmă. Erau ei înșiși străluminați de această tîrzie și tonică regăsire. Cumințenia pămîntului Încăperea largă și înaltă din strada Pangratti, atelierul meșterului, are urieșenie de templu, de for, dar și de căldură și intimitate de odaie dintr-o casă modestă de țară, unde trăiesc de-a valma oameni și vietăți într-o înfățișare de început de lume. Domesticul și solemnul se împreună. Se oficiază parcă, dar firescul omenesc e și el în elementul lui. Meșterul împovărat de ani, iată
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
lumina, care l-a sorbit pînă la deplină cuprindere, a fost arta. Asumarea vocației Ca un ceasornic elvețian, la ceasurile opt dimineața, artistul e la ușa atelierului său din Pangratti. Străbate mai anevoie drumul de cîteva sute de metri de la casa sa din strada Zambaccian pînă aici, dar îl face numai și numai pe jos. E mai aplecat decît apare în desenul lui Corneliu Baba, prietenul său cel mai de aproape. Acolo, silueta lui e de cocostîrc albastru, ori de pasăre
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]