1,505 matches
-
ani. Sub amenințarea unei „scurgeri de informații” către presă, ierarhii n-au comentat minciuna politică și dezmățul hoției autohtone, acumulate în forme flagrante de injustiție socială și tiranie economică. Fenomenul de clericalizare excesivă a Bisericii - uimitoarea operă defensivă a noilor caste preoțești, în care fiii își absolvă tații, iar tații își îmbogățesc fiii - se explică prin același mecanism. Așa se face că astăzi nu avem nici măcar un exemplu de înalt ierarh care să fi asumat - după exemplul dat de Sorin Antohi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la care „hormonul bate neuronul”, cei mai fragezi și mai „dotați” adolescenți memorau zeci de pagini, cu viteza unei semicursiere. Premianții coborau în pantă, fără frână. Nimeni nu îndrăznea să angajeze un cartezian „discurs despre metodă”: sistemul era infailibil, iar casta preoțească a meditatorilor trebuia respectată din tată-n fiu. „Enumerația, personificarea, epitetul, metafora și hiperbola - această quintă royală a stilisticii de școală generală rezolva totul indiferent de împrejurare” (p. 192). În primele săptămâni ale verii, înaintea examenului de admitere, copiii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și creatură poate rectifica sensul degenerescent al vieții pe planetă 1. Primul capitol se încheie cu câteva glose despre „Mitologii”, respectiv câteva însemnări despre „Antropologi și religie”. Acest din urmă text vizualizează textura polemicii dintre teologul creștin, în genere, și casta „academicilor” abandonați cu pasiune sarcinii de a reconstitui memoria religioasă a umanității istorice. Dacă liniile de fond ale analizei sunt juste din perspectiva teologiei, rămân de clarificat câteva suprapuneri conceptuale (relativizarea distincției dintre antropologia culturii și istoria religiilor). Alte aprecieri
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
viziune ortodoxă despre logos, cunoaștere și istorie nu mizează pe falsul conflict dintre „marea cultură” și micile continuități de provincie, dintre parcursul taciturn al academicienilor și efortul unor inimoși vulgarizatori 1. Cel puțin în tradiția ortodoxă, sistemul de segregare prin caste n-a fost ratificat, iar lucrarea celui mai neînsemnat mădular are mereu o indispensabilă valoare pentru vedetele răsfățate ale momentului. Modelul normativ pentru teologia ortodoxă rămâne până astăzi cel oferit de Părinții Bisericii, care și-au adresat scrierile deopotrivă celor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
revină în America din Italia; Ripley, impostor genial, asumă identitatea victimei sale, iar toată oribila poveste e însoțită de muzică: muzica ușoară și jazz-ul sunt legate de victimă, opera e asociată cu asasinul, pervers și prin transgresarea barierelor de „castă”. La cel mai înalt nivel al criticii culturale, opera din secolul alXIX-lea a fost inclusă de Susan Sontag în stilul cultural camp, bazat pe o estetică a aparenței superficiale, a extravaganței și excesului, a disparității grotești între formă și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o datorie patriotică de a organiza o susținută campanie de popularizare a acestei cărți care conține În paginile ei un episod pentru lupta de colectivizare a țărănimii sovietice? Dar recenzenții noștri sunt atât de puternic dominați de spiritul Îngust de castă al criticii burgheze, Încât nu se gândesc să lege activitatea lor literară de marile probleme care frământă massele, să fie citiți de masse. (Ă). Mai persistă Însă vechea mentalitate de castă Închisă a criticilor burghezi, a așazișilor „specialiști”, a căror
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sunt atât de puternic dominați de spiritul Îngust de castă al criticii burgheze, Încât nu se gândesc să lege activitatea lor literară de marile probleme care frământă massele, să fie citiți de masse. (Ă). Mai persistă Însă vechea mentalitate de castă Închisă a criticilor burghezi, a așazișilor „specialiști”, a căror „erudiție” stă În câteva citate și nume proprii. Jalnică poziție mic burgheză de tipic semidoct, de critic de saloane! Dacă analizăm cauzele rămânerii În urmă a criticii literare, față de creșterea generală
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
familiei”, ceea ce implică asigurarea prosperității financiare a familiei, luarea de decizii și aplicațiile de ordin disciplinar. După Uma A. Segal (1999, p. 216) există trei modele ale femeii indiene: primul este „Sita, eroina Ramayanei - care furnizează profilul femeii ideale a castei, soția care se sacrifică pe sine - , iar al doilea este arhetipul puternic al Mamei - care poate fi gentilă sau agresivă, educatorul suprem” - și al treilea, femeia dependentă - aflată întotdeauna lângă soțul ei. Plecând de la aceste aspecte, putem vedea cum se
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
parte, romanul geloziei bine temperate și al suferinței nobile, pentru ca, de cealaltă parte, să exprime sentințele cvasiclișeizate ale specificului național. Situat, într-un fel, între opțiunea Marghiloman și opțiunea Ionel Brătianu, el ilustrează principialitatea sceptică a omului superior, demnitatea de castă, ironia comprehensivă și patriotismul cel mai onorabil, pe cât de discret, pe atât de ferm. Câte idei, atâtea verdicte la Ștefan Mironescu, cea mai atașantă figură a cărții: „mulțimea noastră a fost, într-o măsură de-a dreptul îngrijorătoare, lipsită de
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
en cultivant son petit jardin”, până la moarte? Fără doar și poate, vestea Învierii, răspândită de apostoli, i-ar fi ajuns la urechi oriunde s-ar fi retras. Ipoteza lui Klauck suferă de un antipsihologism idilic și aseptic, specific, aș spune, castei savanților istoricizanți. Personal cred (aici nu putem emite decât ipoteze, mai mult sau mai puțin plauzibile) că Iuda și-a pus capăt zilelor Îngrozit de condamnarea lui Isus și scârbit de faptul că fusese, la rându-i, trădat. Cât privește
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a Rinului, în componența căreia au intrat 16 stătulețe germane, al cărei protector a devenit însuși împăratul Franței, care se ocupa și cu aranjarea unor căsătorii menite să-i faciliteze unele alianțe cu șefi de stat puternici și intrarea propriei caste în lumea înaltă. Anii 1806-1814 au fost deosebit de bântuiți de tot felul de alianțe - pro și contra Napoleon - de tratate mai mult sau mai puțin durabile și de bătălii de mai mică însemnătate. Cea mai semnificativă a fost Blocada continentală
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
au avut copii, ea însă n-a vrut să rabde bărbat alături. I se pare că aude un „de ce?“ timid și se grăbește să încheie: — Nu e așadar de mirare că fecioarei zeițe îi plac numai preo tese fecioare și caste în slujba ei. — Vesta nici nu primește sămânța și nici nu o dă. Cine a vorbit? Ah! Claudia. Cine altcineva? Își înghite un suspin de exasperare și le întreabă pe celelalte: — Ați isprăvit? — Da... a..! răspund toate în cor. Sigur
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lung asupra ornamentelor de la spate: fulgerul lui Jupiter, păunul Iunonei și cucuveaua Athenei. Imediat ce lanțul de oameni se închide în urma vestalelor, Marcia trece din nou la atac: — Scrisul i-o fi fost scabros, cum pretinzi tu, dar viața îi era castă alături de femeia iubită. — Care dintre ele? face sarcastic Augustus. Ochii Medullinei aruncă sclipiri reci, de un luciu metalic. Până și Tiberius s-a întors, captivat, spre ea. Debordează de vitalitate. Aceasta observă și îi adresează un mic semn complice. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Homerică, ce-a de-a patra apariție fantastică din fragmentul întâlnirilor cu uriașii, Ochilă, este un personaj complex, episodic, cu particularități fizionomice marcante, care este descris de narator într-o manieră ce facilitează perceperea de către mentalul receptiv. Integrându-se în casta giganților, alături de tovarășii săi, portretul lui Ochilă dispune de o serie de caracteristici insolite, de origini mitologice, întâlnite și la personaje legendare din scrierile antice. Ochilă constituie, la nivel unitar, o epifanie, ce proliferează din haosul protagonistului, Harap Alb, sub
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
dispersată treptat, prin intermediul tehnicilor narative puse în practică de Creangă; acesta, sub masca protagonistului, Harap-Alb, realizează un joc de cuvinte unic, corelând stilul epic cu cel liric, în scopul creării unei pseudo-creații literare în versuri. Naratorul face trimitere la întreaga castă din aria vizionarismului, din care face parte și Ochilă, alternând numele lor cu rezonanță armonioasă pentru a reda textul într-o formă rimată și ritmată: „Poate că acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primar cu Chiorilă, nepot de
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
au grijă ca fiicele lor să primească mai mult decât niște mărgele de sticlă la nuntă, iar fiii cel puțin un Rolex, și nu celălalt ceas care se termină În x. Vor ca aceștia să se căsătorească, dacă nu În cadrul castei lor sau În una superioară, atunci cel puțin cu cineva a cărui familie are o casă Într-o zonă bună. Și nu este doar În capul meu, am văzut-o cu ochii mei. Ce vreau să spun e că, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Se presupune ca numele de “țigani” provine din grecescul “athinganoi” tradus “a nu se atinge”. În alte limbi se spune zingari, tsigans, zigeuners, cigani sau cikani. Țiganii sunt originari din nord- vestul Indiei și nord-estul Pakistanului. Ei făceau parte din casta Ksatriya a rajpuiților. Țiganii au migrat în Iran și în Asia mediteraneana, începând din secolul V, apoi în Imperiul Bizantin în secolul IX, de unde au pătruns în sud-estul și centrul Europei (secolele X - XIV), ca și în nordul Africii. În
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de toți și că-i păstram în sufletul meu. Pe drum m-am oprit la catedrală și m am rugat în legea mea. Ești catolic? m-a întrebat Marius. Mai de mult am fost învățat să nu fac diferență între caste. Dumnezeu e peste tot unde oamenii vin cu inima deschisă ca să se roage. E un loc sfânt și suntem și noi bine primiți dacă venim să ne închinăm. A tăcut, și-a făcut o cruce mare și am înțeles de pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
profesie, asta atunci, în 1945 - marcate, potrivit gândirii lui sau uzanțelor, nu de “înaltul Decret Regal” prin care fusesem numit, ci prin depunerea jurământului. La data aceea exista așa zisul „corp” al magistraților, pe care viitoarea Putere îl va denumi „castă”, crezând a-și legitima atacul împotriva acesteia, pentru disoluția substanței - adică a purității - pe care în bună parte aveau s-o reușească. Neprevăzând cele ce peste mulți ani aveau să urmeze, președintele își rostea sfaturile care ar fi speriat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să te întreb” „- Exact, vorbeați despre elite, dacă v-amintiți. Într-adevăr, orice societate are nevoie de elite, nu numai în magistratură, în orice profesie, mai cu seamă, aș spune, în viața politică. Despre noi, ei spun că suntem o castă.” „- Eu vorbeam despre elite, dragul meu, care sunt altceva decât castele care se pot constitui și fără ideea elitelor, uneori pentru că le disprețuiesc sau urăsc, ambele izvorâte din incapacitatea de a le înțelege, în timp ce elitele rămân elite, e o chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
adevăr, orice societate are nevoie de elite, nu numai în magistratură, în orice profesie, mai cu seamă, aș spune, în viața politică. Despre noi, ei spun că suntem o castă.” „- Eu vorbeam despre elite, dragul meu, care sunt altceva decât castele care se pot constitui și fără ideea elitelor, uneori pentru că le disprețuiesc sau urăsc, ambele izvorâte din incapacitatea de a le înțelege, în timp ce elitele rămân elite, e o chestiune organică, dobândită printr-o educație superioară, ce poate fi, cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pot constitui și fără ideea elitelor, uneori pentru că le disprețuiesc sau urăsc, ambele izvorâte din incapacitatea de a le înțelege, în timp ce elitele rămân elite, e o chestiune organică, dobândită printr-o educație superioară, ce poate fi, cum am spus, străină castelor, sunt noțiuni distincte... Importante sunt: educația, sinceritatea, buna credință, corectitudinea, restul vorbe.” Conversația de mai sus, din dimineața zilei de 29 decembrie 1946, n-a mai avut loc, dar ar fi putut să aibă dacă n-ar fi bătut crivățul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru care politica a devenit calea cea mai facilă către prosperitate și îmbogățire rapidă și pentru care accesul la distribuția resurselor financiare publice a devenit principalul obiectiv. Noua clasă politică, arăta Pier Paolo Giglioti, îmbrăcând tot mai mult haina unei caste arogante, disprețuitoare, ruptă de realitățile societății și incapabilă să le înțeleagă, își consolidează puterea prin ocuparea masivă a posturilor importante și bine remunerate din cadrul instituțiilor statului care le asigură relații, informații, accesul la resursele publice. Numiți în astfel de posturi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
degetul lui fusese uneori prins și pârlit. Știa că a doua zi avea să lase goluri în loc de răspunsuri la întrebările scrise cu cretă pe tablă - cele mai importante zece reforme politice introduse de Regele Asoka, avantajele și dezavantajele sistemului de caste. Se transformaseră toate într-un peisaj tremurător în fața ochilor lui, alături de reglementările privind solul și altitudinea necesare pentru o recoltă de grâu bună, etapele reproducerii la parameci și demonstrația de la geometrie conform căreia, la triunghiul isoscel, un unghi exterior este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe străzi, blocând traficul. Mulțimile o porecliseră pe eroină Coapse de Tunet și se duceau iar și iar să o vadă interpretând, lipsită de griji, faimoasa scenă a cascadei. Acolo, sfidând dorințele părinților și diferențele de venit, religie și regulile castelor, cânta sub jetul împreună cu iubitul ei, egalându-l doar prin atributele supreme ale iubirii adevărate și ale frumuseții. Nu era nimic mai bun decât să vezi o dramă mulțumitoare, una care-ți făcea sângele să curgă din nou cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]