1,466 matches
-
plase minunat lucrate și unelte de pescuit"; "acești oameni sunt supuși și ti-mizi, umblă goi cum am spus și nu cunosc nici arme, nici legi, iar pământul e foarte roditor și produce "mames", un fel de morcovi cu gust de castane și fasole și bobi și mult bumbac, care nu e semănat și crește singur. Pământul mai produce, în afară de acestea, mii de soiuri de fructe pe care nu mi-e cu putință să le descriu și toate acestea trebuie să aducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
atins. * La timpul ei, și epoca primitivă a însemnat un pas înainte; unii îl fac și astăzi, dar înapoi. Pașii înapoi înseamnă regres, dar și elan pentru un nou salt înainte. * Cizmarul își bate singur cuie în talpă. * A scos castanele din foc cu mâna altuia, dar tot el s-a fript. * Trufașul nu e un cultivator de trufe, ci de trufie. * Fotbalul se joacă pe... bani. * Calul cu mânere nu mănâncă fân. * Calul Troian mănâncă soldați. * Istoria nu e o
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
socială îndeplinea el acolo. Câte palme n-a încasat și în locul meu! Era un fel de diviziune a muncii. Unii lucrează probleme la tablă, alții iau mardeală. Mardeală prin procură. Și poate asta i-a accentuat retardarea. Se izbea cu castana în capul cu gura deschisă. Avea și asemenea clipe de inspirație. Ciocănea, țuguia buzele, își transforma capul într-un fel de cutie de rezonanță și ne arăta că suna a gol. Avea succes trucul ăsta al lui. Ce v-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
decreței - sau cetățenii de la bloc. - Tot mai înveți și-acuma? Îmi pare rău despre tine, părea să zică. Tot mai înveți?, m-a întrebat iarăși, cu o compătimire tulburătoare și reală, ca venind din partea unuia pentru care școala înseamnă doar castane încasate în plină figură, cucuie, vânătăi și echimoze. La asta s-ar reduce. De fapt, și la mine o mare însemnătate o au coșmarurile despre ora de chimie. Amintiri fizice traumatizante. Mă îmbățoșez și îi spun că sunt la Jurnalism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un kilogram pe care scria GRIȘ. Am urmărit-o cu atenție. Pe degetele ambelor mâini doamna purta numeroase inele de mărimi și forme variate; unele bătute cu pietre prețioase de-ți luau ochii, precum și niște ghiuluri dolofane și borțoase cât castanele. Mă gândeam cum de-și mai putea mișca bietele degete încorsetate și strangulate de menghinele ucigătoare de formă circulară ale celui mai răspândit totem de pe fața pământului, simbolul puterii supreme: aurul. Unghiile sidefii și pielea albă și perfect întinsă de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zis. Aci doi oameni zdraveni operau asupra unor ciocane de lemn «berbeci», cu care băteau susținut în niște pene de lemn ce presau traista până ce storceau uleiul conținut în sămânța astfel pregătită. Uleiul de dovleac avea o culoare maro-roșcată, culoarea castanei coapte, era foarte gustos și constituia un delicios component în alimentația curentă, având pe lângă recunoscutele calități hrănitoare și gustative, și o serie de calități curative într-un număr destul de mare de maladii. Uleiul era folosit în alimentație de către oamenii satului
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
astfel de spectacole, Dumitru Dascălu privește înnegurat la ceea ce li se oferă privirilor sale obosite. Atenția îi este atrasă de un grup original, un adevărat alai. În fruntea grupului pășește țanțoș un cățel de talie mică, având blana de culoarea castanelor coapte, cu codița îmbârligată. În urma lui merge mândru și fericit un băiețel înăltuț și subțirel cu ghiozdanul în spate și cu un frumos buchet de crizanteme albe în brațe. Băiatul nu-l scapă din ochi pe prietenul său patruped, Rex
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
suflete și care a format atâtea caractere, a fost Iașul însuși, cu atmosfera și tradiția lui, cu sufletul lui, cu cerul lui, cu frumusețile lui. Pe diversele catedre ale școlilor de altădată, au predat pe rând Lambrior, Cobălcescu, Burlă, Filipide, Castano, Beldiceanu, Șuțu, frații Nădejde, Brandia, Poni, Meissner și atâția alții, din care am omis mai cu seamă pe cei mai noui. Ei bine, cu foarte rari excepții, cei mai mulți din toți aceștia n-au fost decât savanți prea puțin însă pedagogi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a fost vreodată un răsfățat al soartei și al oamenilor. Nu pot iarăși trece cu vederea pe gingașul Gheorghe din Moldova (Chernbach), pe spiritualul Giordano, pe sensibilul Botez-Gordon, pe glumețul Eustrat Calognomo. Nici pe foștii mei profesori, Burlă, Filipide, Brandia, Castano, Paul, Lucescu, Hogaș, părintele Stiubei. Pe marele Xenopol, pe H. Tiktin, pe Petre Negulescu, pe strălucitul său urmaș Ioan Petrovici, pe Const. Meissner, pe Tanoviceanu, pe Longinescu. Apoi pe acea curioasă, originală, unică figură, care a tentat pe atâția scriitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de lei, o săptămână întreagă. Face supe din zeama de conserve!! Mâine de dimineață se duce Dorina la el acasă, să aducă praf de lapte amer[ican] și cartofi noui să fac garnitură la friptură, și cu lapte cremă de castane. E însă amuzant și vrea să-mi îndepărteze starea sufletească ușor în depresiune. Poate îți scriu astea și ca să te pun în gardă de miraj la distanță. Moicuța, draga mea, mamy mic, îți scriu mereu vrute și nevrute. Mâine la 8 voi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
masă și am vorbit cu d-na Tudoran să-mi dea o maestră de bucătărie să gătească și o elevă să servească. Am și făcut menu-ul cu Dan: soufflé cu parmezan ras, friptura ce se va găsi, o cremă de castane cu frișcă, fructe, brânză, cafea neagră, și înainte apéro cu ghiudem, anchois, cașcaval etc. Voi merge să vorbesc cu Rainer care o va invita în numele meu. Vrea să vină și Mihai. Am alungat pe inoportunii de alături și acum casa
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
9 ca să pot vorbi cu tine. Scumpa mea iubită, astăzi am musafiri ca să te serbez, să ne serbez; de azi-dimineață de la opt mi am golit biata cămară: am pus să mi se facă pâine pentru sandviciuri, brioșe, o tartă cu castane, plăcinte cu brânză și cu mere, piept de curcan cu salată de conopidă, iar pentru sandviciuri icre negre de la expoziția URSS. Zece persoane, dintre care le cunoști doar pe cele două prietene ale tale și, din auzite, pe mama lui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Moldovă? O țărișoară și ea, acolo!... Ce le pasă lor că sângele moldovenesc cât a mai rămas nu-i izvor nesecat!? Ce vor de la o mână de oameni, câți am mai rămas -, și aiștea obosiți, grozav de obosiți?!... Să scoată castanele din foc cu mâna noastră, aiasta vor! spune Vlaicu. "Apărătură vor". Aiastă lipsă de unire care a dezbinat totdeauna Europa a făcut ca împărățiile prădalnice să fie tari, să aibă spor, adaugă Stanciu. Când se vor trezi, va fi prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru ca femeia să fie introdusă, cum spune autorul, în echipa pentru rai. O fetiță care are grijă de frățiorul ei este cooptată și ea. „Bagajele” sunt de tot felul, de la cele mai modeste la cele mai cuprinzătoare. „Un pumn de castane, scrie Valeriu Cristea, trebuie să ajungă, neapărat, cu mine în paradis” (15). Tot așa, o pată de lumină pe masă, înregistrarea unui cor de ruși albi, atmosfera unei zile, dar și, într-o stare privilegiată, o zi feerică de iarnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-o facă. Bănuiam că revelarea lui avusese deja loc, în nopțile cumplite, de ceartă, când asistam îngrozit, din patul meu, la escaladarea acuzațiilor, atât dintr-o parte, cât și din cealaltă. * Cum de am uitat să evoc castanii și castanele de care era plin Clujul copilăriei mele? Abundența lor explică, probabil, de ce tocmai atunci și acolo am auzit vorbindu-se pentru prima oară de pireul de castane. În ce privește castanele coapte, acestea se vindeau pe stradă, fierbinți, la concurență cu „floricelele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
parte, cât și din cealaltă. * Cum de am uitat să evoc castanii și castanele de care era plin Clujul copilăriei mele? Abundența lor explică, probabil, de ce tocmai atunci și acolo am auzit vorbindu-se pentru prima oară de pireul de castane. În ce privește castanele coapte, acestea se vindeau pe stradă, fierbinți, la concurență cu „floricelele”. (Mai simt și acum căldura prietenoasă din jurul grătarelor cu „sertar” - sobițe ale toamnelor târzii, umede și reci de altădată.) Deunăzi (septembrie 1990), pe Calea Victoriei, în drum spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și din cealaltă. * Cum de am uitat să evoc castanii și castanele de care era plin Clujul copilăriei mele? Abundența lor explică, probabil, de ce tocmai atunci și acolo am auzit vorbindu-se pentru prima oară de pireul de castane. În ce privește castanele coapte, acestea se vindeau pe stradă, fierbinți, la concurență cu „floricelele”. (Mai simt și acum căldura prietenoasă din jurul grătarelor cu „sertar” - sobițe ale toamnelor târzii, umede și reci de altădată.) Deunăzi (septembrie 1990), pe Calea Victoriei, în drum spre noua mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
simt și acum căldura prietenoasă din jurul grătarelor cu „sertar” - sobițe ale toamnelor târzii, umede și reci de altădată.) Deunăzi (septembrie 1990), pe Calea Victoriei, în drum spre noua mea redacție, a Caietelor Critice, zăresc dintr-o dată, pe asfalt, vechile mele cunoștințe, castanele; erau puzderie; se iscase un vânt puternic, prevestitor de ploaie (și totuși nu a plouat), care le-a scuturat din copacul pe care altfel nici nu l-aș fi observat poate. Revăzându-le, mi-am amintit „totul”. Profund tulburat, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
netedă ca o piatră vegetală, maroniu-roșcată, având „la bază” un cerculeț imperfect de culoare cafeniu-alburie. Ce mister ascunde acest fruct ciudat și simpatic în care s-a concentrat, s-a solidificat o parte din trecutul meu? Am s-o păstrez, castana aceasta, culeasă de pe asfaltul Căii Victoriei, care mă face să mă gândesc nu numai înapoi, ci și înainte: din bagajul pe care mi-l pregătesc, această „mostră” de copilărie clujeană nu poate să lipsească. Un pumn de castane trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o păstrez, castana aceasta, culeasă de pe asfaltul Căii Victoriei, care mă face să mă gândesc nu numai înapoi, ci și înainte: din bagajul pe care mi-l pregătesc, această „mostră” de copilărie clujeană nu poate să lipsească. Un pumn de castane trebuie să ajungă, neapărat, cu mine în paradis. Dacă voi fi acolo, veți fi și voi cu mine acolo. Vă promit! * Nu am vorbit până acum despre Cati, fetița cu doar câțiva ani mai mare decât Jeni, pe care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai pierdea, sau buretele, dar, cu aceste unelte primitive, au învățat arta scrisului și socotitului foarte multe generații. În fiecare zi aveam grijă de ele și nu îmi pot imagina copilăria mea fără tăbliță. Odată ajunși acasă, după ce hoinăream culegând castane frumoasele castane cafenii, catifelate, căzând cu o delicioasă pocnitură pe trotuar ne scriam primele lecții ale vieții pe tăbliță; eram învățați cu strășnicie că numai copiii leneși nu vin cu temele făcute. Acum ar trebui să spun ceea ce se obișnuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sau buretele, dar, cu aceste unelte primitive, au învățat arta scrisului și socotitului foarte multe generații. În fiecare zi aveam grijă de ele și nu îmi pot imagina copilăria mea fără tăbliță. Odată ajunși acasă, după ce hoinăream culegând castane frumoasele castane cafenii, catifelate, căzând cu o delicioasă pocnitură pe trotuar ne scriam primele lecții ale vieții pe tăbliță; eram învățați cu strășnicie că numai copiii leneși nu vin cu temele făcute. Acum ar trebui să spun ceea ce se obișnuiește: că eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
afară din slujbă din motive politice. Aici, la Casa babei, PICA PICA vine foarte des cu treburi la ei, cu planuri legate de ZODIA COȚOFENEI. * Am umblat mult, cu poftă de hoinăreală, cu mâinile în buzunar, mângâind, cu duioșie, o castană cafenie și catifelată. Am umblat pe multe străzi, prin gând, în vis, peste tot. Dar cred că o să mă opresc, fiindcă se simte frigul, se presimte că vin ploile și vremea neprietenoasă. Se face o vreme a despărțirilor și nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aduci "botișor de căprioară"; ea te așteaptă NUDĂ". Bineînțeles, nu ne aștepta nici o Mary îmbrăcată sau "nudă", Gina nu figura decât fictiv pe schema noastră, singurul adevăr era "botișorul de căprioară" care în jargonul special însemna pur și simplu o castană proaspăt căzută pe trotuar, dezghiocată și catifelată, purtată în buzunar pentru "orice ocazie". Avusesem succes enorm cu această găselniță sau metaforă, nu știu cum să-i spun, dar câte o fată se înduioșa de acest dar atât de special, foarte ieftin și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Biochimiștii scriau nume de substanțe pe butoaie, inginerii dădeau învoiri și o făceau pe magazionerii, medicii populau dispensarele sătești, departe de marile clinici și de specializare, profesorii deveneau vechili la munci agricole, strângători de maculatură, sticle, dopuri de plută și castane. Dacă destinul îți oferea șansa profesională a unui sătuc sau orășel muncitoresc, autoritățile aveau grijă să-ți facă imediat mutația pe buletin, adică să te lege practic de glie. „Pătură afiliată clasei conducătoare”, absolvenții cu studii superioare nu mai primeau
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]