1,635 matches
-
omului în viață. Adam: La șapte luni se pote naște om din pântecele mamei, nu e nevoie să aștepte până la ceasul al nouălea. Lioara: Pe catrințele ce cădeau pe sub brâul cu șapte drumuri erau cusute flori de castan, frunze de castan și castane, semn că toamna, bătrânețea, vestul a venit și fructele castanului devin hrană pentru iarnă. Adam: Toate vorbesc de iarnă. Lioara: Și stelele? Adam: Mai cu seamă stelele. Se așeză pe bancă. Adam se întinde pe spate și își
LIMBAJUL STELELOR de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375421_a_376750]
-
pântecele mamei, nu e nevoie să aștepte până la ceasul al nouălea. Lioara: Pe catrințele ce cădeau pe sub brâul cu șapte drumuri erau cusute flori de castan, frunze de castan și castane, semn că toamna, bătrânețea, vestul a venit și fructele castanului devin hrană pentru iarnă. Adam: Toate vorbesc de iarnă. Lioara: Și stelele? Adam: Mai cu seamă stelele. Se așeză pe bancă. Adam se întinde pe spate și își așează capul în poala Lioarei. Lioara îl mângîie pe cap.) Lioara: Acum
LIMBAJUL STELELOR de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375421_a_376750]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > MIRAJ PE TÂMPLA LUNII Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Se-apleacă-n rugăciune castani îmbrățișați, Doinesc pe bolta aștri cu ochii de mătase, Au coborât din rai luceferi împărați, Cercei de chihlimbar din frunze toamnă coase. Surâzi la mine-n suflet, mă năpădesc culori, Suav mă regasești în palmă unei stele, În fiecare noapte
MIRAJ PE TÂMPLA LUNII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371850_a_373179]
-
Cu telefonul prin eter... Eu boleam de mult la pat, N-aveam sprijin cui să-i cer. * Surorile veneau pe rând, Să-mi injecteze vitamine... De multe ori plecau râzând De boala ce rodea în mine. * Ieșeam pe bancă sub castani, Era o vreme-apăsătoare; Bolnavii suferinzi de ani Doreau un mâine c-un alt soare. * Te-ai așezat ca un balsam Pe rana sufletelor lor. Eu prea puțin te cunoșteam, Dar m-am îndrăgostit ușor. * Din prea marea ta credință Pentru
DE CE TE-ASCUNZI ? de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371889_a_373218]
-
mine nu vrea să spună de unde mă știe, dar cunoaște bine arta umbrelor și, seară de seară, dansează pe toți pereții la fel ca mâinile bunicului în copilăriei. Poate ne știm dintr-o altă viață când un deceniu fost-am castan; poate-am împărțit același colț de cer pe vremea când avut-am aripi de vultur, mai bine de-un an. Străina din mine nu vrea să spună de unde mă știe, dar, din când în când, se strecoară afară și plânge
DUALITATE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371925_a_373254]
-
ta este această bucată de pâine? ți-o iau! îmi spune: a ta este aceasta fereastră subțire înnourata? ți-o iau! îmi spune: a ta este cămașă, a ta este grădină, al tau este scaunul, somnul floarea, gândul bun și castanul viu și peștele care te visează și drumul din fața casei și câmpia de sub drum și broască țestoasă care le ține pe toate în spinare cu răbdare? ți le iau! ți le iau, mincinosule, pe toate! [traducere în rromani: Daniel-Samuel Petrila
LA MINE VINE UN SINGUR ÎNGER de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372902_a_374231]
-
din 02 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ciudate pasări mari, copacii, Cum tot visează a zbura, Dar aripi galbene, de toamnă, Porniră a se scutura... Covor jilav de frunze frânte Întinse toamna pe alei. Pășeam pe drum tot înainte, Printre castani, stejari și tei. În dreapta mea, pe o băncuță Roasă de timp, sub un stejar, Un bătrânel c-o bocceluță. Pe jos, un ceas de buzunar. Vrând să-l ajut, m-am aplecat De jos ca să îi ridic ceasul. De-abia
O DATĂ-N VIAȚĂ de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372940_a_374269]
-
Autorului Iubita mea, iubita mea o stea ne picură gândul ei de nea, liniștea se spulberă în zadar peste globul meu ocular. Ții minte tu iubita mea lumina imbricată, setea, dorul revărsat de amintire liniștea ce mă cheamă, iubire. Apoi castanul din grădină se leagănă de vânt și vină cu soarele ce nu dospește nici el astăzi nu ne mai iubește. Gândul, freamătul din mine ce se transformă-n aur și rubine, norul astăzi ne-a învins peste o lume din
AMINTIREA ESTE VIAȚA MEA de PETRU JIPA în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371062_a_372391]
-
doarmă pe sub fruntea-ți de frunze, mă ascunzi sub năframă să nu-ți pier de pe buze, șoapte-mi dori prin visări când te-mbrac în săruturi, muști din mine mirări pe sub trestii, te scuturi! Zbor de tine-nflorind pe obraji de castani, o durere-amuțind prinsă-n lacrimi de ani, umbra ta împletind lanț de doruri din oase, te mai simt tremurând în tăceri de mătase! Referință Bibliografică: Tăceri de mătase / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1846, Anul VI, 20
TĂCERI DE MĂTASE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371056_a_372385]
-
din 20 august 2011 Toate Articolele Autorului MISTER În bob de rouă soarele zâmbește Pe florile înmiresmate, Un fluture cu aripi colorate A lăsat zborul și se odihnește. Un curcubeu se leagănă în zare, Duios o râmdunică ciripește, Iar un castan se pregătește Pentru-a florilor ninsoare! Se scaldă într-un zâmbet efemer. Pădurile, livezile și lacul, A dat în floare liliacul, E-o primăvară plină de mister Rămâi, te rog de fiecare dată Cu noiamul tău de flori, Înmiresmată, plină
MISTER de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371178_a_372507]
-
fericirea în bucuria trăirii și împlinirii, într-o odă înălțătoare adresată pământului, cerului, lui Dumnezeu și oamenilor (nu neapărat în această ordine). În privința aceasta,am putea parafraza spunând: „Fericiți cei pururi fericiți din te-miri-ce lucru”: “În poiana înflorită și de castani străjuită, / Primăvara cântă-n strună, florilor de ,,ziua bună!,, / Și-n pădurea fermecată, roua clipei din petale, / Curcubeie mii arată și-n privirea dumitale. // Pretutindeni e-armonie. Verdele e-un împărat / Ce-a sosit cu veselie și cu floare-ncoronat. / Primăverii
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
Acasa > Strofe > Atasament > NUCI Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1762 din 28 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului NUCI Coboară ceața-n toamnă, vălătuci, Purtată-n vântul rece și sălbatic, Dar noi mergem pe-același drum apatic, Pe sub castanii mari și pe sub nuci. Pe drumul trist, un suflet singuratic, Ieșit parcă din neguri și năluci. De unde vii și încotro te duci, Străine ponosit, cu chip hieratic ?'' Știu că te duci din nou la întâlnirea Cu toamna, anotimpul nostru drag
NUCI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344799_a_346128]
-
cules după o ploaie caldă de primăvară, un instantaneu în care deși am făcut tot posibilul să avem o mină gravă, fotograful a surprins ceva ridicol în cadru, un coș cu cireșe coapte și pudice, o stradelă îngustă, străjuită de castani bătrâni cu umbră deasă, pahare de cristal sau pur si simplu..., AJUN. Ajunul Zilei Recunoștinței este asemenea acelui moment când de ziua de naștere, ne punem o dorință și apoi suflăm în lumânări. De aceea, ce-ar fi să Îi
CONFIDENTE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 25 din 25 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344970_a_346299]
-
iarbă. În dreptul Grădinii Expoziției, profită de desișul teilor boltiți peste strada lată, își scoase cizmele după ce se asigurase că nici un trecător nu-l vedea. Apropiindu-se de școală, străbătu aleea cunoscută deja, mărginită de-o parte și de cealaltă de castani. Cu o zi înainte fusese luat de valul celorlalți colegi spre clasa de examen, acum trebuia să se descurce singur. În cabina portarului îl luă în primire un băiat îmbrăcat în uniforma maro, cu petlițe aurii la guler, cu o
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
pe mână. O ridică, suflă ușor asupra ei apoi o lăsă să zboare, luată de o rafală de vânt. Era frumoasă viața, iubea copacii, plantele și toate gâzele primăverii! Pe-nserat, când revenea spre dormitor după plimbarea zilnică, pe aleea cu castani zări o fată.. Era frumoasă, într-adevăr frumoasă! Părul blond închis îi era strâns cu o panglică îngustă, avea ochi albaștri adânci, și vădea distincție în orice mișcare! Era, cu siguranță, cea mai frumoasă fată pe care-o văzuse vreodată
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
NOROCOS Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1192 din 06 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS Fosta Cale Regală care trecea prin centrul vechi al orașului era acum un splendid pasaj pietonal, mărginit de castani seculari, cafenele și cofetării noi, ghivece uriașe cu plante exotice, în general tot ce poate oferi conceptul de confort stradal, plus aerul unor timpuri atât de îndepărtate încât avem tendința de a le considera fericite. Pe aici se plimba, cam
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]
-
naștere. Probabil impresionată de dramatismul prozodic zeița a intervenit pentru a-i arăta că greșește... O mașină neagră de mărimea unui dric din perioada romantică a omenirii îl luă pe capotă și-l aruncă câțiva metri mai încolo printre falnicii castani. Faptul că nu a murit a fost considerat un rezultat al rezistenței sale la căzături încă de pe când, în facultate, jucase rugby în echipa campioană a județului. Desigur, se înșela! Asupra lui veghea norocul fără margini dăruit de zeiță. Pe când
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]
-
m-ar fi determinat să pornesc o cruciadă. Vera, cum îmi plăcea să-i zic, era o fată pe care am cunoscut-o cu mult timp în urmă. Eram doi adolescenți veniți de la țară, plimbându-ne pe bulevardul plin de castani, cu frunzele de aramă ce se desprindeau din copaci. Într-o zi, marea mea iubire de altădată, tăiase din părul ei de abanos o șuviță strânsă de o fontă roșie sub formă de papion pe care mi-a făcut-o
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
vreo rudă de-a lui de la Ieși, trimisă de familie, sau poate în trecere pe-aici, și avea ceva răvașe și pentru el sau ceva pițule? Privi pe fereastră, lumina primăverii inundase parcă orașul, pomii înmuguriseră, păsărelele vesele ciripeau în castanii cei bătrâni din fața casei, copiii se zbenguiau pe stradă; toate acestea erau semne că iarna, mizerabila iarnă, agoniza. Și-i veni o poftă nebună să iasă afară din casă să zburde și să se bucure și el de binefacerile primelor
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
capul în jos, că orașul s-a răsturnat; un fel de Veneție în opalul lagunelor, se leagăna sub ploile toamnei. Dinspre pădurile bătrâne ale Schönbrunului, ca și acum, vântul aducea miros de rășină și de castană coaptă; pomii, acei imenși castani, de o parte și de alta a străzii, căpătaseră culori ruginii și, în valurile vântului, sunau trist ca niște tânguiri de ocarină. Cerul, de o culoare vânăt-închisă, fierbea de nori, prevestind amarnice ploi. Numai undeva, în depărtare, se auzea un
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
caline, inspiratoare, revelatorie, dialogurile sunt, de fapt, subtile invitații la eliberarea - din întemnițarea sufletului - a stării de mult pierdută sau trimisă spre abisurile uitării: bucuria de a fi copil, amintirea sacră a părinților, nevoia de zbor, ecuația prieteniei, parcul eternilor castani „adolescentini”, tăcuta mângâiere prin rugăciune, speranța la o nouă tinerețe. Toate acestea au devenit, deja, cu certitudine, Amurgul șoaptelor târzii ale vieții. 2. MIHAELA GUDANĂ (Tecuci): LOCUIESC ÎN TINE (versuri, A5, 108 pagini) GHEORGHE A. STROIA: Ciclurile anotimpurilor, în poezia
GHEORGHE A. STROIA: NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE [Corola-blog/BlogPost/347929_a_349258]
-
În aceste condiții, un loc ideal de a scăpa de caniculă și de stresul orașului, este „Parcul mare”, „plămânul verde” al municipiului, întins pe o suprafață de circa 13 hectare. De altfel, o plimbare pe aleile sale răcoroase umbrite de castani bătrâni, e un bun prilej de evadare din cotidian, un scurt periplu prin istorie, prin vremuri de mult apuse. Așadar, pornesc de la Teatrul Maghear, spre vest, până la stația din cartierul „între ape”, unde un tramvai mă va duce și pe
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
sale, referitoare la națiunea română și soarta românilor din Transilvania. Anul 2010 îi aduce parcului statutul de monument și înscrierea sa în lista monumentelor istorice ale județului Cluj, listă elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România. „Tihna” bătrânilor castani, „locatari” ai vechiului parc, a fost conturbată în anul 2011, când, în mandatul primarului Sorin Apostu, s-au reamenajate aleele parcului, ocazie cu care mai multor copaci seculari au plătit „tributul” modernizării, ajungând lemne de foc. În anul 2015, cu
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
amintiri avea despre ei... Despre bunica, cea mai clară imagine era cea de la trei ani; ea și bunica într-o vale (mama i-a spus odată că era un parc) la Turnu-Severin. Este toamnă și din două frunze aurii de castan își face o brățară. Mulțumită își privește bunica și o roagă să-i mai arate o dată singurul ei dinte de aur, pe care aceasta îl plimbă peste buza de sus, dintr-o parte a gurii într-alta și dintele sclipește
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
Versuri > Ipostaze > MAI ȘTII? Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1222 din 06 mai 2014 Toate Articolele Autorului Mai știi când pasărea din vis Zbura spre luna cea de ceară, Mai știi când ți-arătam pe ceruri Pe sub castani, steaua polară? Mai știi când ți-adunam la maci Prin grâul proaspăt înverzit Și te-ntrebam tu ce mai faci, Iar tu-mi spuneai cât m-ai iubit? A fost miraj, festin și vis, Cum aș putea să uit vreodată
MAI ŞTII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346998_a_348327]