732 matches
-
nu vrea să vorbească cu mine, de parcă n-aș fi în stare să înțeleg? Era adevărat: nici măcar în timpul conversațiilor, nici măcar când era emoționat nu făcea greșeli de sintaxă, nu greșea timpul sau modul vreunui verb. Își înălță capul cu păr castaniu ondulat elegant pe frunte, așa cum avea să-l poarte toată viața, și promise: Nimeni n-o să știe că am vorbit despre asta. Și așteptă. Tribunul răsuflă adânc, cum făcea întotdeauna înainte de a ordona un asalt, și zise: — Tu te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lent, plin de devoțiune, o sărută. Percepu, în adierea proaspătă a insulei, un iz stătut de lână păstrată de cine știe când, ca în casa Liviei. De sus, cu o ușoară tresărire de surpriză, împăratul privi, la fel de tăcut, frumosul păr castaniu, ondulat pe ceafă, al ultimului fiu al lui Germanicus. Gajus înălță capul; împăratul nu spuse nimic și îl expedie cu un gest. Era la fel cu gestul cu care îl alungase Maștera în prima zi. Tribunul îl însoți până la ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
hotărau, alegerile avea să le facă arma lui. Senatorii au votat îndată. — Nu știam aceste detalii, zise Gajus cu atenția unui cercetător. Sertorius Macro încerca să ghicească gândurile ascunse în spatele acelui chip tânăr, bine bărbierit, cu ochi limpezi și bucle castanii pe frunte, și o clipă fu cuprins de spaimă. Dar Gajus surâse. — Mă bucur că ești aici. Pleoapele se deschiseră larg, lăsând să se vadă intensitatea privirii. — Nu găsesc pe nimeni cu care să pot vorbi despre istorie... Macro renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ei, față de munca și curajul lor; ne vom strădui ca scrierile lor să fie recuperate și publicate. Nu prin ascunderea adevărului - rosti el o frază care avea să devină celebră - ajungi să fii în siguranță. Fascinanta putere a tinereții, părul castaniu ușor ondulat, ochii limpezi, corpul atletic și agil datorită anilor petrecuți în castrum dădeau cuvintelor sale o forță extraordinară, mai presus de orice logică. Emoționați, populares aplaudară; dezamăgiților optimates discursul li se păru însă utopic, rod al lipsei de experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
alb, în mijloc. Buchetul arăta diafan ca și Frusina care era îmbrăcată într-o rochie roz, din mătase naturală, strânsă în corset și apoi largă, care, la adierea vântului de vară, se unduia ca un val de mare. Cu părul castaniu, făcut bucle, puțin ridicat în părți, cu ochii ei albaștri, strălucitori, cu gura ca o mură, arăta ca o prințesă ruptă din poveste. Preotul îi binecuvântă. Le ținu slujba de logodnă și când îi întrebă de verighete, George se căută
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
însă se supuse îndemnului. Nu a mai întrebat-o grupa, renunțase la orice! Era dezamăgit, dezorientat, așa cum fusese toată viața în fața ei. A rămas pe loc urmărind-o până s-au pierdut în mulțimea de pe trotuar. Privea părul ei castaniu deschis cum se îndepărta, luminat de soarele amiezii. Numai părul ei îl zărea pregnant printre ceilalți trecători și îi venea greu să-și continue drumul. În orice caz, perechea nu-și mai balansa mâinile iar curând i-a pierdut în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de tine! Vreau să vă fac cunoștință. Este tare drăguță și stă pe lângă Stănică*, deci este din mahalaua noastră. O cheamă Ileana. A doua zi fetele au venit împreună. Într-adevăr, era înaltă, zveltă, bine făcută cu părul lung castaniu asortat cu ochi căprui, vaporoși și frumoși. Fața o avea prelungă, nasul drept și perfect iar gura îți venea să o săruți imediat, o frumusețe, exact tipul de fată care îi plăcea însă când zâmbea ieșeau la iveală vreo doi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
tot ce se poate cumpăra apare după eveniment. Deja prins. Mort. Gata preparat. În casetele-suvenir, Fecioara Zburătoare agită tubul de insecticid. Plutind deasupra străzii principale, face cu mâna către mulțime. Și la subsuoară i se zărește o tufă de păr castaniu. Chiar înainte să înceapă să scrie, o adiere îi ridică fusta, sub care Fecioara Zburătoare nu poartă nimic. Și se poate vedea că și-a ras părul dintre picioare. Din acest loc îmi scriu astăzi povestea. De aici, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o mie de sugari, doi se culcă, pur și simplu, și nu se mai trezesc. Editorul meu, Duncan, numește fenomenul ăsta „moartea în leagăn“. În legătură cu Duncan, faptele ar fi următoarele: este ciuruit de cicatrice acneice, iar linia scalpului îi e castanie o dată la două săptămâni, când își boiește rădăcinile albe. Parola de la calculatorul lui e „parola“. Tot ce știm despre moartea infantilă subită este că nu există nici un tipar. Majoritatea sugarilor mor singuri în cameră, în cursul nopții, dar e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
jos. Haină sport maro, zice, pantaloni maro, de stofă, cămașă albă... - se încruntă și face o grimasă - și cravată albastră. Femeia continuă să spună în telefon: — Între două vârste. Un metru nouăzeci, cam vreo optzeci și cinci de kilograme. Caucazian. Castaniu; verzi. Îmi face cu ochiul și zice: — Părul e cam neglijent și nu s-a bărbierit azi, dar pare destul de inofensiv. Se înclină un pic și rostește fără voce: „Secretara mea“. În telefon zice: „Ce?“. Se dă din ușă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-mi pun centura de siguranță, dar e reglată prea strâns. Mă taie, mi se ridică burta peste ea, și o aud pe Helen Hoover Boyle zicând: „Între două vârste. Un metru nouăzeci, cam vreo optzeci și cinci de kilograme. Caucazian. Castaniu; verzi“. O văd cum îmi face cu ochiul de sub balonul de păr roz. Îi dau șoferului adresa agenției și-i spun că poate să meargă cu ce viteză vrea, numai să nu mă calce pe nervi. În legătură cu taxiul, detaliile ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de descântecul blestemat. Campanulă îi zice lui Rodie: — Ai citit despre morțile misterioase? Ei zic că seamănă cu boala legionarului, dar după părerea mea arată mai degrabă a magie neagră. Și Mona, cu brațele întinse, lăsând să se vadă părul castaniu de la subsuori, începe să mâne lumea spre mijlocul camerei. Vrabie arată ceva în catalogul ei și zice: — Ăsta ar fi un minimum necesar pentru început. Stridie își scutură părul din ochi și-și împinge bărbia în față, spre mine. Vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Helen se smucește în față, peste ceaslov, zicând: — Mona! M-a durut! În familia mea, zic, cam orice ciondăneală puteam s-o rezolvăm, eu și părinții mei, cu un captivant joc de dame. Mona împăturește smocurile de păr roz și castaniu în pagina cu scrisul în spirală. Chiar nu vreau ca ea să facă aceleași greșeli pe care le-am făcut eu, îi zic Monei. De când eram de vârsta ei, îi zic, privind-o în oglindă, n-am mai vorbit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
iubire, angajamentul nostru. Legământul nostru. Jurămintele. Străvechea putere a cuvintelor. Până la moarte. Dedesubt, anunțul zice: „Acest bărbat este căutat de poliție pentru lămuriri în legătură cu mai multe decese recente. Are 40 de ani, 1,78 metri înălțime, 80 de kilograme, păr castaniu și ochii verzi. Nu este înarmat, dar ar putea fi foarte periculos“. Bărbatul din fotografie este tânăr și inocent. Nu sunt eu. Femeia a murit. Niște stafii, amândoi. Sub fotografie scrie: „În acest moment se folosește de numele «Carl Streator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Sara Am o surioară mică, Gingașă și frumușică Are ochișorii-albaștri Parcă e cerul cu aștrii Obrăjorii roșiori Îi sărut de mii de ori. Și năsucul mititel Parcă e un năsturel, Iar gurița ei micuță N-are dinți, numai limbuță. Perișoru-i castaniu E scurt și zgribulit. Cu mânuțele ei mici Prinde tot ca un arici. Și când plânge câteodată Mama o hrănește-ndată. Îi vorbim și ne ascultă Parc-ar vrea să ne răspundă. Doar un gângurit hazliu Scoate ea într-un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
teama ce pătrunsese înăuntrul meu. Eram chiar la marginea lacului. O liniște subtilă, melancolică și totuși plăcută curgea ca o cascadă răcoroasă în jurul meu. Razele soarelui mă mângâiau ușor și liniștitor pe pielea mea fină, jucându-se timid printre firele castanii ale părului meu, făcându-le parcă mai deschise decât le știam. Simțeam cum seara se aproprie. Simțeam cum noaptea, cu mâinile ei picurate cu steluțe mici și aurii mă învăluiau ușor, pregătindu-se parcă să-mi ofere o îmbrățișare de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și de toate Îndată ce și-a pus capul În poala femeii-din-cele-cinci hoteluri. Ea 1-a primit cu toată căldura de care mai dispunea după atâtea nopți nedormite și a Început să se joace cu claia lui de păr creț și castaniu până au adormit amândoi undeva pe scaunele din spate ale autocarului marca Mercedes. Totul a mers zeiss până În Austria, nu departe de Ungaria. Acolo, doi din cei trei șoferi au anunțat că rămân și ei pe loc. Sperau că domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lux. Ea Îi croise această minunată căciulă de inspirație polono-maghiară. Venise și ziua când șapca asta oribilă putea fi utilă și altora. O Îndesă pe capul acelui străin atât de drag, doar cât Îi permitea claia de păr cârlionțat și castaniu, dar cu destule fire albe pe care atunci le vedea prima oară. Ar fi trebuit să plângă, dar nu știa. Simțea Însă că era dator cu un gest salvator. Trebuia să facă ceva ce putea să pună moartea pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
va aduce în brațele ei. Dorința din spatele acestei înscenări m-a mișcat, deși minuțiozitatea șiretlicului îmi provoca silă. În acea primă zi Madeleine și-a schimbat înfățișarea de îndată ce a închis ușa. O clătire rapidă i-a readus culoarea părului la castaniul ei închis și la tunsoarea paj, iar rochia neagră, mulată, s-a făcut nevăzută. Am încercat aproape tot, în afară de amenințarea că o să plec și de implorări. Madeleine mă tot reducea la tăcere cu „Poate altă dată“. Compromisul nostru tacit erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
polițist - dar privirea aceea o făcea să semene și mai mult cu Betty, așa că nu i-am mai spus nimic. — N-o să mă lovești... a zis ea. Nu vorbi, am întrerupt-o eu. I-am îndreptat peruca, îndesându-i părul castaniu, lung și moale sub ea. Improvizația nu era deloc reușită: Lorraine arăta ca o prostituată ciufulită. Când i-am înfipt agrafa în coafură, ca să i-o mai aranjez puțin, fata începu să tremure din cap până-n picioare. N-am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că frumusețea Leei pălea în fața Rahelei. Mă simțeam ca o trădătoare de câte ori trebuia să recunosc asta, dar dacă n-aș fi făcut-o ar fi fost ca și cum aș fi negat căldura soarelui. Frumusețea Rahelei era unică și răvășitoare. Părul ei castaniu avea reflexe de bronz, iar pielea îi era aurie, perfectă, ca mierea. Pe acest fundal de ambră, ochii îi erau suprinzător de negri, nu căprui închis, ci negrii ca abanosul sau ca adâncurile fântânii. Deși avea oase delicate și, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se ascundea o inimă ale cărei bătăi se Întețeau când era el prin preajmă. Nu era frumoasă, ceea ce era bine, fiindcă nu Încuraja bârfa, dar nici ștearsă nu era. Avea trăsături plăcute, regulate, obraji rotunzi și netezi, și un păr castaniu și des, tras pe după urechi, către spate, și Împletit. Trupul de femeie Îi era Întotdeauna Îmbrăcat cu un bun gust lipsit de ostentație, manifestând energii neașteptate pentru plimbări și excursii. Surzenia era un ușor impediment În conversațiile obișnuite, dar tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Malines, unde locuia Du Maurier după ce suferise desprinderea de retină. Era fiica În vârstă de șaptesprezece ani a unui tutungiu care murise de curând și se ocupa de prăvălie Împreună cu mama ei. Era drăguță, cu ochi albaștri și păr des, castaniu și ondulat, și o siluetă „de o elasticitate neobișnuită“; iar „sufletul Îi era cufundat În Însăși esența trylbismului“, prin care Moscheles părea că vrea să definească libertatea În purtări, neconvențională, neintenționată, manifestată de tânăra eroină a lui Du Maurier. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
am vârât picioarele în instrucțiunile lor. Și de două zile, nu numai jumatea aia reglementată, pe care-o poruncesc ei. Furnizez la agent termic în prostie! glăsui îndrăgitul Varodin, instalator la punctul termic al cartierului, bărbat de nădejde, bine legat, castaniu, tăcut, cu trăsături armonioase. Niciodată nu mai rostise în public atâta amar de cuvinte. Acum se trezise, dîndu-și drumul la fălci, mai dihai pentru a risipi stinghereala sa și a gloatelor, nimeni nemaiîncumetîndu-se să mai tragă pe gură vreun fleac
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
celălalt cercetându-i fața care nu putea fi mereu destul de serioasă. Să-nțeleg că există și posibilitatea de-a nu-i spune, iar eu chiar te rog să nu-i spui! Mm-mm, zise fata, Înclinându și capul Împodobit cu păr castaniu, frumos aranjat, Închizând unul din frumoșii săi ochi căprui și adânci, privind spre bărbatul dur, Înalt și frumos, pentru care a fost geloasă pe buna ei soră ce se prăpdise cu un an În urmă. De multă vreme mă gândesc
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]