1,078 matches
-
iulie 1569. În Dacia romană, pe locul Islazului de azi exista o așezare rurală și un tezaur de denari republicani romani. Așezarea era punctul cel mai sudic al liniei de apărare de pe malul Oltului -- "limes Alutanus" -- pe care erau amplasate castre si alte elemente defensive. La Islaz s-a descoperit un castru de piatră și unul de pământ, amplasate în punctul "Racovița" și pe Insula Verdea, un ostrov al Dunării, acum distrus de fluviu. Acest castru roman este cunoscut și sub
Comuna Islaz, Teleorman () [Corola-website/Science/301805_a_303134]
-
o așezare rurală și un tezaur de denari republicani romani. Așezarea era punctul cel mai sudic al liniei de apărare de pe malul Oltului -- "limes Alutanus" -- pe care erau amplasate castre si alte elemente defensive. La Islaz s-a descoperit un castru de piatră și unul de pământ, amplasate în punctul "Racovița" și pe Insula Verdea, un ostrov al Dunării, acum distrus de fluviu. Acest castru roman este cunoscut și sub numele de "Cetatea Verdea" și avea dimensiunile de 340 x 120
Comuna Islaz, Teleorman () [Corola-website/Science/301805_a_303134]
-
Alutanus" -- pe care erau amplasate castre si alte elemente defensive. La Islaz s-a descoperit un castru de piatră și unul de pământ, amplasate în punctul "Racovița" și pe Insula Verdea, un ostrov al Dunării, acum distrus de fluviu. Acest castru roman este cunoscut și sub numele de "Cetatea Verdea" și avea dimensiunile de 340 x 120 m. Islazul era amplasat pe drumul strategic Islaz - Romula (probabil Reșca de azi, Județul Olt). La 9/21 iunie 1848, la Islaz a avut
Comuna Islaz, Teleorman () [Corola-website/Science/301805_a_303134]
-
1450), "Mojgradu" (1894). La Moigrad a fost descoperit cel mai vechi tezaur de aur masiv din România. Cântărește 780 grame, datează din perioada neoliticului și întruchipează idoli antropomorfi, simboluri ale fertilității. Pe teritoriul extravilan al acestui sat se găsește marele castru roman Porolissum. În trecut, vatra satului a fost mult mai aproape de Brebi. Actuala vatră datează de acum aproximativ 200 de ani. În 1928 satul avea 237 case și 708 locuitori (majoritatea români). Sub aspectul limbii, moigrădenii se încadrează în subdialectul
Moigrad-Porolissum, Sălaj () [Corola-website/Science/301812_a_303141]
-
atins un maxim în anul 1956(6527 locuitori),iar a comunei Pietroșani (împreună cu satul Pietrișu) a atins un maxim în anul1959(8195 locuitori). Există câteva monumente de interes local și anume: situl arheologic Locul Popilor din sud-vestul comunei conținând ruinele castrului roman de la Reca; ruinele bisericii "Sfânta Treime"(1812); ruinele morii Lapati-Știrbey (prima parte a secolului al XIX-lea); conacul Știrbey (a doua jumătate a secolului al XIX-lea); casa Petre Rădulescu (1891),casa Tache Nuțu - actuala primărie (1900), vechea primărie
Comuna Pietroșani, Teleorman () [Corola-website/Science/301821_a_303150]
-
sexe și grupe de vârstă, structura profesională, structura pe medii socio-economice și geografice, densitatea populației, nivelul de trai, structura națională etc. Izvoarele istorice susțin că teritoriul comunei este populat din timpuri străvechi. Din timpul perioadei romane se poate aminti existența castrului roman de la Tihău, precum și a altor fortificații ridicate pe înălțimile din jur (Dealul Hrăii etc.). Cercetările vechi au arătat, iar cele mai noi au confirmat, ridicarea acestora de către unități auxiliare, precum Cohors I Cannanefatium. Retragerea aureliană nu a însemnat nici
Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/301836_a_303165]
-
Dealul Hrăii etc.). Cercetările vechi au arătat, iar cele mai noi au confirmat, ridicarea acestora de către unități auxiliare, precum Cohors I Cannanefatium. Retragerea aureliană nu a însemnat nici părăsirea acestor locuri decât de administrație, armată, pe când civilii care trăiau pe lângă castru au rămas, iar peste Someș erau dacii liberi. Atestarea documentară a satelor comunei în secolele XIV - XVI nu poate conduce la concluzia că neapărat atunci s-au înființat satele, ci mult mai devreme. La recensământul populației din 18 martie 2002
Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/301836_a_303165]
-
comunei Surduc se cifra la 4.096 locuitori, situându-se pe locul 6 între comunele județului Sălaj. Grupând populația pe localitățile componente ale comunei situația se prezintă astfel: Alimentar Alte domenii Turismul Fondul turistic de natură antropică, reprezentat de ruinele castrului roman de la Tihău, biserica de lemn "Sfinții Arhangheli" din Turbuța (sec. XVII), castelul Jozsika din Surduc (sec. XVII-XIX) completează zestrea turistică a comunei. Industria Există ramuri ale industriei reprezentate de intreprinderi mici-mijlocii care au un nivel de productivitate care poate
Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/301836_a_303165]
-
ortodocși (90,12%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (2,89%). Pentru 6,1% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Turism Situl arheologic de la Traian, punct <nowiki>"La Cula"</nowiki> (sec. XIV așezare epoca medievală și castru Epoca română,sec.II - III p. Chr.). La Sud de sat și la Est de satul Poiana, pe malul Dunării. Așezare Aceasta comună este așezată în partea sudică a județului. Se află la 35 Km față de capitală județului, pe direcția
Comuna Traian, Teleorman () [Corola-website/Science/301845_a_303174]
-
la marginea fostului cimitir al așezării (secolele I-XII). În secolul al XIII-lea, localitatea Ostrov purta denumirea Beroe moștenită de la romani, din epoca postaureliană. În secolele I și al II-lea în partea vestică, pe malul Dunării a existat Castrul Roman Beroe, unde își avea sediul Legiunea a V-a. Dovada existenței lor sunt săpăturile efectuate pe locul numit Lagări, care avea în acea perioadă înțelesul de cetate și care includea populația militară și civilă, biserici, teren arabil, locuri de
Comuna Ostrov, Tulcea () [Corola-website/Science/301855_a_303184]
-
Vâlcea și Argeș. Se presupune că ar fi existat o așezare din epoca bronzului (anii 2000-1200 î.e.n) în satul Râul Vadului unde au fost descoperite 5 ciocane de piatră șlefuită de tip neolotic. Cercetătorii au situat aici fostul castru roman Pons Vetus, datând din secolul al II-lea, era noastră. Acesta se află pe malul stâng al Oltului, în satul Câinenii Mici (La Turnulețe). Străvechea vatră a Câinenilor este atestată documentar pentru prima dată de hrisovul domnesc din 25
Comuna Câineni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301996_a_303325]
-
în timpul primului război daco-roman, în 102 p. Chr., cetatea a fost grabnic refăcută și apoi definitiv distrusă și apoi abandonată în anul 106 p. Chr., odată cu cucerirea Daciei de către romani. Ruinele ei au servit drept carieră de piatră pentru construirea castrului de la Bucium [C.P.] Blidaru, este un platou situat la SV de com. Orăștioara. de Sus (jud. Hunedoara), la alt. de 705 m, unde se află ruinele cetății dacice cu același nume, integrată în principalul nucleu al sistemului defensiv antiroman din
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei () [Corola-website/Science/296766_a_298095]
-
Din perioada celtică provin datele despre Oppidum-ul aflat pe Leopoldsberg și o cetate celtică denumită "Vedunia" („râuleț de pădure”). În secolul I d.Chr., romanii au ridicat pe locul unde astăzi se află centrul istoric al Vienei, în apropierea Dunării, un castru și un oraș civil cu numele Vindobona (localizat în sectorul/cartierul 3 al orașului de astăzi). Inițiativa romană a avut drept scop asigurarea graniței provinciei romane Pannonia. Se pot încă vedea pe străzilele sectorului 1 (în centru) zidul și străzile
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
și un oraș civil cu numele Vindobona (localizat în sectorul/cartierul 3 al orașului de astăzi). Inițiativa romană a avut drept scop asigurarea graniței provinciei romane Pannonia. Se pot încă vedea pe străzilele sectorului 1 (în centru) zidul și străzile castrului roman. Prezența romană a durat până în secolul al V-lea. Poziționarea castrului în partea de est a imperiului l-a transformat într-o pradă ușoară pentru popoarele migratoare germanice, cărora le-a căzut curând victimă. Drept centru al evului mediu
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
al orașului de astăzi). Inițiativa romană a avut drept scop asigurarea graniței provinciei romane Pannonia. Se pot încă vedea pe străzilele sectorului 1 (în centru) zidul și străzile castrului roman. Prezența romană a durat până în secolul al V-lea. Poziționarea castrului în partea de est a imperiului l-a transformat într-o pradă ușoară pentru popoarele migratoare germanice, cărora le-a căzut curând victimă. Drept centru al evului mediu timpuriu în Viena a fost considerat Berghof, care s-a transformat într-
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
Bologa este un sat în comuna Poieni din județul Cluj, Transilvania, România. Aici se află ruinele unui castru român și a unei cetăți medievale. Localitatea este aflată la confluenta râului Crișul Repede cu râul Săcuieu (Hențu) (confluenta mai este numită local și "gură apelor"), totodată la poalele Muntelui Vlădeasa, cel mai apropiat oraș fiind Huedin. Legături cu exteriorul
Bologa, Cluj () [Corola-website/Science/300321_a_301650]
-
106, drept garnizoana a Cohortei ÎI “Hispanorum”, a cărei misiune era, probabil, apărarea graniței Imperiului Român. Pe masura ce românii au încercat să consolideze granițele, în secolul al II-lea au fost aduși coloniști din Grecia, se crede din zona Patras. Ruinele castrului sunt vizibile și astăzi în locul numit "Grădiște", deși majoritatea zonei a fost folosită că suprafață agricolă. În apropierea castrului există și ruinele unei băi române. Pe langă castru, pe malul opus al râului Săcuieu se află o fortăreața, menționată pentru
Bologa, Cluj () [Corola-website/Science/300321_a_301650]
-
încercat să consolideze granițele, în secolul al II-lea au fost aduși coloniști din Grecia, se crede din zona Patras. Ruinele castrului sunt vizibile și astăzi în locul numit "Grădiște", deși majoritatea zonei a fost folosită că suprafață agricolă. În apropierea castrului există și ruinele unei băi române. Pe langă castru, pe malul opus al râului Săcuieu se află o fortăreața, menționată pentru timp de mai multe secole că Sebesvár și apărând pe majoritatea harților Evului Mediu ale zonei. Bologa a fost
Bologa, Cluj () [Corola-website/Science/300321_a_301650]
-
au fost aduși coloniști din Grecia, se crede din zona Patras. Ruinele castrului sunt vizibile și astăzi în locul numit "Grădiște", deși majoritatea zonei a fost folosită că suprafață agricolă. În apropierea castrului există și ruinele unei băi române. Pe langă castru, pe malul opus al râului Săcuieu se află o fortăreața, menționată pentru timp de mai multe secole că Sebesvár și apărând pe majoritatea harților Evului Mediu ale zonei. Bologa a fost atestata pentru prima oara documentar în 1304 că "Sebuswar
Bologa, Cluj () [Corola-website/Science/300321_a_301650]
-
Viteazu din județul Cluj, Transilvania, România. În punctul „Piatra Tăiată“ (în ) (monument istoric situat în apropiere de "Izvorul Romanilor"; coordonatele izvorului: 46°35'28"N 23°42'41"E) se afla în perioada romană principala carieră a orașului și a castrului roman Potaissa. În secolul al XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au făcut observații detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar și de avansare în masiv. Din carieră a fost transportată la biserica din
Cheia, Cluj () [Corola-website/Science/300322_a_301651]
-
formată din satele Gilău (reședința), Someșu Cald și Someșu Rece. În perioada interbelică a fost reședința plasei Gilău din județul Cluj (interbelic). În prezent este reședința comunei Gilău care cuprinde și localitățile învecinate. În sudul comunei se găsesc vestigiile unui castru militar roman și a unei așezări civile romane. A fost primul castru din Transilvania unde arheologii au identificat clar succesiunea între castrul din pământ și lemn și castrul de piatră care i-a urmat (dimensiuni: 138 x 221 m). Etimologic
Comuna Gilău, Cluj () [Corola-website/Science/300331_a_301660]
-
interbelică a fost reședința plasei Gilău din județul Cluj (interbelic). În prezent este reședința comunei Gilău care cuprinde și localitățile învecinate. În sudul comunei se găsesc vestigiile unui castru militar roman și a unei așezări civile romane. A fost primul castru din Transilvania unde arheologii au identificat clar succesiunea între castrul din pământ și lemn și castrul de piatră care i-a urmat (dimensiuni: 138 x 221 m). Etimologic, s-a emis ipoteza că numele "Gilău" ar fi un derivat de la
Comuna Gilău, Cluj () [Corola-website/Science/300331_a_301660]
-
În prezent este reședința comunei Gilău care cuprinde și localitățile învecinate. În sudul comunei se găsesc vestigiile unui castru militar roman și a unei așezări civile romane. A fost primul castru din Transilvania unde arheologii au identificat clar succesiunea între castrul din pământ și lemn și castrul de piatră care i-a urmat (dimensiuni: 138 x 221 m). Etimologic, s-a emis ipoteza că numele "Gilău" ar fi un derivat de la "Gelu". Conform cronicarului anonim al regelui Bela al IV-lea
Comuna Gilău, Cluj () [Corola-website/Science/300331_a_301660]
-
care cuprinde și localitățile învecinate. În sudul comunei se găsesc vestigiile unui castru militar roman și a unei așezări civile romane. A fost primul castru din Transilvania unde arheologii au identificat clar succesiunea între castrul din pământ și lemn și castrul de piatră care i-a urmat (dimensiuni: 138 x 221 m). Etimologic, s-a emis ipoteza că numele "Gilău" ar fi un derivat de la "Gelu". Conform cronicarului anonim al regelui Bela al IV-lea voievodul Gelu a murit la confluența
Comuna Gilău, Cluj () [Corola-website/Science/300331_a_301660]
-
1294), "Peterdy" (1310), "Sacerdos de Peturd" (1332), "Pethard" (1366), "Poss. Peterd hungaricalis" (1407), "Magyar Petherd" (1480). Localitate depopulată în jurul anului 1600 (în urma unei invazii militare străine). Repopulată cu locuitori de etnie românească. O însemnată colecție de obiecte romane aduse din castrul Potaissa (Turda) s-a aflat în fostul conac al familiei Ferenc și Anna Lugossy (sec. XVIII) din Petreștii de Jos. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 109) satul Petreștii de Jos apare sub numele de "M.Peterd" (""Magyar
Comuna Petreștii de Jos, Cluj () [Corola-website/Science/300346_a_301675]