650 matches
-
pînă la venirea Bourbonilor în Spania, în 1712, la fel cum și provincia își păstrase scutirile fiscale și instituțiile administrative sau judiciare separate (les fueros). Sentimentul de privare de drepturile ancestrale va fi însă temperat după 1750, o dată cu avîntul economiei catalane, în special de către dezvoltarea industriei bumbacului care se afla pe locul doi în lume, după cea a Lancashire-ului, în preajma revoluției de la 1789.271 Situația se va schimba cu toate acestea, după 1810, o dată cu pierderea piețelor coloniale, cu scăderea competitivității industriale
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
lume, după cea a Lancashire-ului, în preajma revoluției de la 1789.271 Situația se va schimba cu toate acestea, după 1810, o dată cu pierderea piețelor coloniale, cu scăderea competitivității industriale, apoi, după 1880 cu afluxul spre orașe al viticultorilor ruinați de filoxera. Burghezia catalană se va ralia atunci protecționismului vamal, opus liberschimbismu-lui guvernului de la Madrid. Încetînd să-i mai considere niște visători pe folcloriștii care reînnodaseră în 1859 tradiția Jocurilor florale, ea va întemeia în 1879 Diari Català, va adera la doctrinele federaliste ale
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în cea mai mare parte hispanofone.384 În schimb, în măsura în care ambiția națională provenea dintr-un particularism cultural ce ignora exaltarea religioasă și prejudecata rasistă, în Catalania, nu s-au manifestat astfel de excese. Dimpotrivă, s-ar putea spune că mișcarea catalană s-a orientat chiar de la început spre o perspectivă democratică, îndeplinind astfel un rol de precursor la scara întregii Spanii. Cu reprezentanți ca Valenti Almiral și Francesc Pi i Margall, catalanii s-au situat, între 1870 și 1880, pe poziția
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
decît prin cele două dictaturi ale generalilor Primo de Rivera și Franco. Regimul franchist, în special, va pune capăt primei Generalități a Catalaniei instaurate între 1931-1939 și restaurate de către monarhia democratică în 1977. Cum se explică acest contrast dintre moderația catalană și exacerbarea particularismului basc? Fără îndoială, observînd că interpretările obișnuite ale politicienilor asupra emergenței tardive a identităților culturale, sînt diferite, în cazul Peninsulei Iberice, de cele aplicate Europei Centrale și în special țărilor fostului imperiu al Habsburgilor. Expresia identităților bască
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
exacerbarea particularismului basc? Fără îndoială, observînd că interpretările obișnuite ale politicienilor asupra emergenței tardive a identităților culturale, sînt diferite, în cazul Peninsulei Iberice, de cele aplicate Europei Centrale și în special țărilor fostului imperiu al Habsburgilor. Expresia identităților bască și catalană provine în ambele cazuri, deși se manifestă diferit, din eșecul încercării de a forma un stat spaniol unitar, în decursul secolului al XIX-lea. Între centrul castilian al Spaniei și periferiile maritime, relația a fost totdeauna încordată. O schimbare s-
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
chinurilor suferite timp de patru decenii de către minoritățile bască și ca-talană. Pentru ele, era franchistă însemnase pierderea statutului de autonomie obținut în epoca republicană. Practic, această pe-rioadă reprezentase o politică de revanșă a naționalismului castilian asupra naționalismelor periferice, basc și catalan, prin impunerea spaniolei limba "imperială" asupra graiurilor regionale. O reparație n-ar fi putut lua o altă formă decît aceea de restabilire a generalității catalane și a guvernării Euskadi. Pe de altă parte însă, restaurația ar fi însemnat o insultă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
această pe-rioadă reprezentase o politică de revanșă a naționalismului castilian asupra naționalismelor periferice, basc și catalan, prin impunerea spaniolei limba "imperială" asupra graiurilor regionale. O reparație n-ar fi putut lua o altă formă decît aceea de restabilire a generalității catalane și a guvernării Euskadi. Pe de altă parte însă, restaurația ar fi însemnat o insultă majoră, în ochii celor ce doreau unitatea Spaniei, în mod special pentru armată, care, amenința pur și simplu cu un puci. În consecință, guvernanții trebuiau
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
așteptărilor autonomiste, demonstrînd astfel autenticitatea democratică a monarhiei, fără ca acest răspuns să se transforme în casus belli în ochii sectoarelor conservatoare și ai militarilor. Ca să rezolve acestă dilemă, regele și Adolfo Suarez se vor strădui să dedramatizeze revendicările basce și catalane, bana-lizîndu-le în cadrul unei regionalizări extinse la nivelul a cinci-zeci de provincii spaniole. Astfel, ceea ce ar fi putut trece drept o recunoaștere a vocației separatiste cu totul particulară a Catalaniei și a Țărilor basce tindea să se transforme într-o descentralizare
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
transforme într-o descentralizare la îndemîna tuturor. O Spanie a autonomiilor s-a născut în urma acestei menevre tactice, parcă din greșeală. Pro-iectul nu se va realiza însă fără complicații. Pentru a îndepărta riscul unei restabiliri unilaterale și ilegale a generalității catalane, guvernul va trebui să anticipeze, nu fără pericol, dispozitivul constituțional în formare și să-l instaureze cu titlu provizoriu în septembrie 1977. Apoi, în iunie 1978, a trebuit să acționeze în același fel în favoarea Țărilor basce. Cum nu s-a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Țărilor basce. Cum nu s-a produs nici o lovitură de stat militară, munca de elaborare a Constituției s-a accelerat. Ea va culmina în 1978 cu adoptarea unui text, pe bază de referendum, care oferă garanții regimurilor preautonome basc și catalan, camuflîndu-le în spatele unor regionalizări inspirate de modelul italian, în sensul că evită să pună în discuție natura unitară a statului. Însă acest exercițiu semanănă cu o scamatorie, în măsura în care permite multiple interpretări. În sfîrșit, dispozitivul "unităților autonome" prevăzut prin Constituție acoperă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
legată de particularismul lor lingvistic. Astfel, între 1977 și 1985 s-au creat nouăsprezece comunități autonome care cuprind întreg teritoriul spaniol. Această generalizare răspunde promisiunii de liniștire a situației, întru-cît permite plasarea, în mod formal, pe același plan, a generalității catalane, cu "comunitatea autonomă a Madridului", de exemplu, formată în 1983 printr-un soi de mimetism devenit obligatoriu. Pe deasupra, aproape toate aceste comunități arborează denumiri a căror estetică maiestoasă și perimată mate-rilealizează susceptibilitatea patrioților spanioli.405 În fapt însă, această estetică
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
șaisprezece la număr, dimpotrivă, par să nu manifeste nici cea mai mică dorință de autonomie. S-a vorbit, în ceea ce le privește, de un așa-numit "regionalism suscitat" destinat să "camufleze într-o oarecare mă-sură marile regionalisme basc și catalan care produceau teamă noii Spanii."406 Însă, acest antrenament artificial s-a produs în contexte lingvistice sau istorice mai mult sau mai puțin propice. Ținutul Valenciei s-a putut folosi de persistența relativă a limbii, de altfel derivată din catalană
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
reale? Principiile Constituției ca și tratatele de autonomie nu pomenesc decît de naționalitățile particulare ale regiunilor, ca și cum națioalitatea spaniolă ca atare funcționază doar din punctul de vedere al comodității administrative! În consecință, constituanții au convenit ca alături de naționalitățile bască și catalană să figureze și altele, andaluză, aragoneză, murciană și, de ce nu, madrilenă. Cît despre noțiunea de stat, constituția catalană o desemnează cu titulatura de "stat spaniol" redus la rangul de armătură parlamentară și birocratică, ai cărui funcționari sau deputați aparțin popoarelor
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
spaniolă ca atare funcționază doar din punctul de vedere al comodității administrative! În consecință, constituanții au convenit ca alături de naționalitățile bască și catalană să figureze și altele, andaluză, aragoneză, murciană și, de ce nu, madrilenă. Cît despre noțiunea de stat, constituția catalană o desemnează cu titulatura de "stat spaniol" redus la rangul de armătură parlamentară și birocratică, ai cărui funcționari sau deputați aparțin popoarelor ce nu poartă acest nume, al căror singur locuitor ar fi, la nevoie, regele și al cărui teritoriu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
la nevoie, regele și al cărui teritoriu este împărțit între nouăsprezece comunități autonome. S-ar spune că este vorba aici de o analiză răutăcioasă. Dar, la nivelul oricăror declarații oficiale, statutul de autonomie al Andaluziei, de exemplu, adoptă o frazeologie catalană sau bască atunci cînd își reclamă dreptul la autoguvernare pe care "Constituția îl recunoaște tuturor naționalităților". Nu lipsește nici referința la un "popor andaluz", dotat cu teritoriul său inalienabil alcătuit din opt vechi provincii ale Spaniei.411 În plus, în ceea ce privește
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
1 % abțineri și 9,5 % voturi negative în Catalania. 385 Din 2 200 de persoane interogate, 321 se simțeau numai spanioli, 117 mai mult spanioli decît catalani, 988 împărtășeau ambele identități, 425 se considerau înainte de toate catalani și 325 numai catalani. Eșantionul număra astfel 1 214 catalofoni, 871 hispanofoni, 107 bilingvi complet și 8 persoane care practicau în mod uzual alte limbi (1989, Sondatge d'opinió Catalunya, Barcelona, ICPS, 1993, p.11). 386 1992, Sondeig d'opinio Catalunya, Barcelona, ICPS, 1994
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
catalofoni, 871 hispanofoni, 107 bilingvi complet și 8 persoane care practicau în mod uzual alte limbi (1989, Sondatge d'opinió Catalunya, Barcelona, ICPS, 1993, p.11). 386 1992, Sondeig d'opinio Catalunya, Barcelona, ICPS, 1994, p.13. 387 Nici clerul catalan nu s-a comportat diferit, dar a rămas mai marginal. Ca urmare, în 1991, stimulați de exemplul Iugoslaviei, episcopii de Catalania au cerut separarea de Conferința episcopală spaniolă. Această revendicare a avut un slab ecou în rîndurile populației. 388 L
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
serie de situri start heterogene în jurul nucleotidelor 742 (p742) în HPV31. PREVALENȚA GENOTIPURILOR HPV LA PACIENTE FĂRĂ LEZIUNI CITOLOGICE Studiul cel mai consistent asupra prevalenței infecției HPV la femei cu citologie normală a fost compilat de OMS și Institutul Oncologic Catalan (www.who.int/hpvcentre) și include evaluarea a 157 897 femei din toate continentele între 1999-2005. În mod expres, studiul se referă la femei fără leziuni citologice pentru că includerea pacientelor cu leziuni ale colului modifică semnificativ datele de prevalență în funcție de
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
serie de situri start heterogene în jurul nucleotidelor 742 (p742) în HPV31. PREVALENȚA GENOTIPURILOR HPV LA PACIENTE FĂRĂ LEZIUNI CITOLOGICE Studiul cel mai consistent asupra prevalenței infecției HPV la femei cu citologie normală a fost compilat de OMS și Institutul Oncologic Catalan (www.who.int/hpvcentre) și include evaluarea a 157 897 femei din toate continentele între 1999-2005. În mod expres, studiul se referă la femei fără leziuni citologice pentru că includerea pacientelor cu leziuni ale colului modifică semnificativ datele de prevalență în funcție de
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
sânul conducerii editurii au coexistat două tendințe care s-au ciocnit frecvent: una propunea colaborarea cu regimul, cealaltă era reticentă față de acesta. Alte ziare importante au fost monarhistul liberal ABC și La Vanguardia, care-și arăta în doze echilibrate partizanatul catalan și spiritul liberal moderat. (Jose Maria La Porte Fernandez-Alfaro, op. cit., p. 87.) 215 Propagandă, în sensul de apărare a poziției Biserici Catolice în societate și de expunere a viziunii sale în toate problemele trecute și actuale și nu în ultimul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
creație: poetele și scriitoarele finlandeze Eira Stenberg, Kirsti Simonsuuri (extrem de diferite una de alta), Lena și Vaino Kirstina; estonianul Jaan Kaplinski, cu care am tradus în colaborare ultimul lui manuscris; în Norvegia tânăra și foarte lirica romancieră Ingeborg Arvola; poetele catalane Susana Rafart și Marguerita Ballester (o tradiție superbă de suprarealism și simplitate); Anatoly Rotterdam; Denisa Comănescu, Diana Manole, Ioana Ieronim, Magda Cârneci (inutil să-ți mai spun din ce țară sunt!); maghiarul Istvan Csuhai, fost redactor la Jelenkor, și soția
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe alocuri renăscuse) de la sfârșitul anilor ’60. Înlocuind dogma politică cu afinitatea regională, „șaișoptiștii” de altădată Încercau acum să reînvie și să folosească vechea limbă occitană În sud-vestul Franței. Ca și activiștii din Bretania, ei aveau puncte comune cu separatiștii catalani și basci, naționaliștii scoțieni și flamanzi, separatiștii din nordul Italiei și mulți alții: toți aveau resentimente față de „proasta guvernare” de la Madrid, Paris, Londra sau Roma. Noua politică regionalistă avea mai multe variante parțial suprapuse: după criterii istorice, lingvistice ori religioase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
decursul unei singure generații un adevărat stat În stat, cu limbă, instituții și autorități guvernamentale proprii. Grație unei Legi a normalizării lingvistice (sic) din 1983, catalana a devenit „principala limbă de predare În școli”; zece ani mai târziu, Generalitat (parlamentul catalan) a decretat folosirea ei exclusivă În creșe și grădinițe. Deloc surprinzător, deși spaniola castiliană a rămas În uz pretutindeni, tinerii preferau să comunice În catalană. Nici o altă regiune spaniolă nu a atins un asemenea grad de individualizare; e drept că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
majoritatea ajungând În Înfloritoarea capitală Barcelona; venitul pe cap de locuitor În această provincie era de 20 de ori mai mare decât media națională. Independentă, Catalonia ar fi fost una dintre cele mai prospere țări de pe continentul european. Identitatea specific catalană s-a conturat În parte și dintr-o nemulțumire (ușor de exploatat) cu privire la sumele masive pe care provincia trebuia să le verse la vistieria țării, conform Fondului de Compensare Interteritorială Înființat În 1985 pentru ajutorarea regiunilor sărace din Spania. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împreună defineau Europa și istoria ei se suprapuneau parțial și comunicau Între ele mai mult decât oricând. Inedită și, prin urmare, mai greu de sesizat pentru observatorii din exterior era posibilitatea de a fi În același timp francez și european, catalan și european - sau arab și european. Statele și națiunile distincte nu dispăruseră. Lumea nu se Îndrepta spre o normă unică „americană” (societățile capitaliste dezvoltate prezentau structuri sociale diverse și atitudini foarte variate față de stat și piață), iar Europa cuprindea un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]