1,171 matches
-
de resortul romanelor senzaționale celor mai detestabile. Arhitectul avea o concepție sublimată despre viață și refuza din câmpul realului tenebrosul și absurdul. Nu era "serios", după el, ca cineva să se ascundă în cimitir, iar agenții să deschidă focuri împotriva cavourilor pentru a prinde un șnapan căruia îi intrase în cap să dea o lovitură politică. Moartea Pichii în această împrejurare îi părea ca un final ratat. Alimentat subconștient de alt soi de romantism, perimat în generația lui Tudorel, ar fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Tudorel. Acesta, palid, se retrase înapoi fără nici un cuvânt și dispăru umil pe ușa sufrageriei, iar Ioanide zvârli caietul în soba plină de jăratic. Pentru cele trei zile dramatice în care Pica fugise cu Gavrilcea și fusese împușcată în ușa cavoului, jurnalul lui Hergot avea numai această notație: "Plesnit toate coardele de la violoncel". XXI La începutul lunii aprilie, nu mult după ocuparea Cehoslovaciei și a Memelului, Pomponescu fu cooptat în guvern, cu portofoliul Lucrărilor Publice. Cu tot secretul în care decurse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lua un pled pe umeri, înfășurîndu-se în el. Prin urmare, comentă Hergot, Pica trebuie să fi fost pradă unei concentrații morale intense ca să voiască să iasă cu Gavrilcea seara pe frig și să consimtă a intra cu el într-un cavou, unde avea de întîmpinat inamicii ei fizici, frigul și întunericul. În materie de muzică îl rugase pe Hergot să-i cânte solo, fără acompaniament de piano. Îi plăcea vibrația bărbătească a instrumentului. Pianul, susținea, produce nervi, îi aducea aminte că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
facă parastasele la soroc, temîndu-se că, fără aceste formalități, ar întîmpina mari mizerii pe lumea cealaltă. Avea nevoie de documente de călătorie în cer. Hagienuș, își închipuia Ioanide, trebuie să vadă moartea în acest chip concret, și dacă își vindea cavoul, asta venea din sentimentul că putea păcăli pe cineva și pe lumea cealaltă, obținând o găzduire în cavouri străine. Mama lui Ioanide, care nu ignora, firește, procesul de dizolvare a trupului înmormîntat, nutrea o spaimă mare de a nu fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de documente de călătorie în cer. Hagienuș, își închipuia Ioanide, trebuie să vadă moartea în acest chip concret, și dacă își vindea cavoul, asta venea din sentimentul că putea păcăli pe cineva și pe lumea cealaltă, obținând o găzduire în cavouri străine. Mama lui Ioanide, care nu ignora, firește, procesul de dizolvare a trupului înmormîntat, nutrea o spaimă mare de a nu fi cumva abandonată după un timp dat. Dăduse instrucții precise să se revadă inscripția și împrejmuirea, conjurând ca la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Suflețelfață de Hangerliu. . - Cum n-ai? Aveți revista Monumentele române la minister. Hagienuș intră în panică. Capabil de multe farse, mai ales în materie pecuniară, simțea toată indelicatețea morală de a ataca pe Ioanide, tocmai el, care îi comandase un cavou fără a i-l plăti. Pe urmă, lui Hagienuș, foarte versat în istoria artelor, îi plăcea biserica lui Ioanide, știa cât de liberă fusese inițiativa arhitecților de-a lungul istoriei. Întâi începu să pipăie terenul, spre a vedea ce impresie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trezit vii discuții." - Crezi, observă Ioanide, că acesta e un debut care poatesă calmeze furiile din sufletul lui Pomponescu? "Discuții"! Orice operă stârnește discuții. Asta sună ca o laudă la adresa mea. Ești prea amabil, domnule Hagienuș, ți-ai plătit planul cavoului. Ioanide luă tocul și șterse cuvântul "discuții", înlocuindu-l cu altele. . - Ascultă aici: "a trezit vii și legitime proteste". Așamai merge. . - Îți mulțumesc din inimă, domnule Ioanide! se prosternăHagienuș. Mă salvezi de la înec. Am să-ți fiu recunoscător toată viața
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ciocolată veritabilă și alte rarități de acestea. Petrică al lui Hagienuș fusese făcut maior, trecând ca un element care simpatizase clandestin cu Mișcarea. Se dădea drept sigură trimiterea lui într-o misiune în Germania. Prin el, Hagienuș căpătase înapoi gratis cavoul, deoarece Gavrilcea, care era de fapt posesorul în numele Mișcării, nu mai avea ce face cu mormântul. Cu concursul lui Saferian, restituția fu aranjată și formal. Acum se iscase din nou cearta dintre Hagienuș și copii. Cel dintâi susținea că trebuie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prevăzut cu câteva flori, merse fără a spune nimănui la cimitir, și acolo privi câtva timp mormântul tatălui său, bine îngrijit, deși învechit ca stil, și aruncă peste el florile. La întoarcere descoperi după simpla descripție, aproape fără să vrea, cavoul lui Hagienuș construit de Ioanide și se învîrti puțin în jurul lui, ca un simplu specialist. Într-o dimineață, la cafeaua cu lapte, cu Universul în mână, madam Pomponescu-mamă scoase o exclamație de oroare. . - Iată o lipsă de gust, a te
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de la distanță, prin puterea bietelor mele pagini care încearcă s-o povestească. Această lentă migrație către altceva începe din clipa în care trec prin dreptul cimitirului din Rășinari și apuc să zăresc, din goana mașinii, leii de piatră care străjuiesc cavoul mitropolitului Șaguna și, cu litere mari, încrustat pe frontonul cavoului, numele Preasfinției Sale. Mi-am dat seama într-un târziu, poate la al treilea drum făcut spre Păltiniș, ce arc ciudat de timp deschidea în mintea mea imaginea aceasta. Când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o povestească. Această lentă migrație către altceva începe din clipa în care trec prin dreptul cimitirului din Rășinari și apuc să zăresc, din goana mașinii, leii de piatră care străjuiesc cavoul mitropolitului Șaguna și, cu litere mari, încrustat pe frontonul cavoului, numele Preasfinției Sale. Mi-am dat seama într-un târziu, poate la al treilea drum făcut spre Păltiniș, ce arc ciudat de timp deschidea în mintea mea imaginea aceasta. Când eram mic și răsfoiam în neștire cărțile mai arătoase aflate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
undeva într-o fundătură a memoriei mele. Nu mi-am mai adus aminte de ea niciodată, poate nici numele Mitropolitului nu l-am mai auzit pomenit de atunci. Mi-a răsărit în minte pe neașteptate, când literele încrustate în frontonul cavoului au făcut să se trezească literele celelalte, de pe copertă, adormite în mine vreme de treizeci de ani. Aceste imagini suprapuse mi-au creat senzația că de fapt locul acela, pe care îl văzusem abia în urmă cu cinci ani pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înseamnă că suferă și suportă pentru toți ceilalți sau care îi ajută pe toți ceilalți să înțeleagă ceea ce ei suferă și suportă ― trec prin lume în chip esențial ignorați, adică necitiți, și mor îmbălsămați între coperțile propriilor cărți, în splendoarea cavourilor care sânt bibliotecile. Cu cât un lucru este spus mai bine, mai apăsat, mai convingător, cu cât atinge mai mult fondul lucrurilor, cu atât ― odată recunoscut ca atare și clasat ― lipsa lui de audiență este mai mare. Dacă nu aș
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fiartă. Asta după ce, la primul atac al decedatului, rudele băuseră cu nesimțire vin roșu, Bordeaux veritabil, ceea ce medicinistului Felix îi dă sugestii hematologice - apoplecticului trebuie să i se ia sânge. Tot vin roșu bea Ioanide cu latinistul Hagienuș într-un cavou de la Bellu. În Moromeții și povestirile conexe, la câmpie, țuica e proastă, vinul și mai prost. Se bucură de preț doar țuica „de la munte”, luată în schimbul grâului, cu care Ilie și Bălosu parafează vânzarea salcâmului. Totuși personajele sunt consumatori serioși
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
practic și teoretic este un anume Pomponescu, personaj oficial, ministru, profesor de beton armat. Pomponescu e tradiționalist și naționalist în materie de construcții. Simpatia autorului merge decis spre Ioanide. Creațiile lui Pomponescu sunt calificate drept „drăcii”, stil de cimitir și cavou. Clădirile care nu se acordă cu vederile lui Ioanide au un „mizerabil stil de provincie franceză”, iar stilul lui Ion Mincu este „oribil”. Apare și o „oribilă imitație de stil Mincu”. Ioanide se ocupă constant de renovări. El rade pitorescul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
în sa t. Predicile de la sfârșitul slujbei erau profund ancorate în învă țătura creștină dar făcute pe înțelesul tuturor. Logica coerentă, intonația, totul era perfect. S‐ a stins din viață la 8 mai 1988 și a fost înmor mântat în cavoul familiei din cimitirul „Eternitatea” Bâr lad.” Căminul cultural „N. Iorga”, înființat și afiliat F.R. din 1931, la care preotul este președinte. Este sub centru premilitar.” Datele de mai sus au destule erori. În Priponeș ti de Jos nu 452 există
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
sicriu ascuns "sub stăvilarele râului Vienne" și va fi tălmăcită de el, dar nu oricum, ci "pantagruelizând, adică citind cu paharul în mână minunatele fapte ale lui Pantagruel"253. Descoperirea arborelui genealogic al lui Gargantua alături de simbolurile beției, într-un cavou cu inscripția hic bibitur, trădează înclinația spre causerie pe care naratorul istoriei o manifestă ori de câte ori resimte nevoia unui pahar de vin, dar și legătura dintre cele două verbe (a bea și a povesti). Rabelais s-a jucat cu normele și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai 1933 se aproba cererea doamnei Paulina Hamangiu ca jumătate din suma de 180. 000 lei, rămasă în discuție între dânsa și Academie ca legatar universal a lui Constantin Hamangiu, să fie lăsată dnai Hamangiu cu scopul de a amenaja cavoul defunctului său soț, iar ceal altă jumătate să servească succesiunii Hamangiu. La 24 mai 1933, în ședința generală a Academiei se aproba cu majoritate de voturi următorul proiect de regulament, întocmit din însărcinarea secției literare pentru premiile Constantin Hamangiu, întocmit
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Repedea". Prozatorul scoate astfel în evidență, din nou, importanța determinărilor "rasiale" în configurarea personalității psihice, sensibile mai ales la "natură" și la sentimentele legate de ea: "trecutul muntean nu trezea într-însul nici un răsunet" "sufletul îi bătea la Iași, în cavoul trecutului moldovenesc; prăpastiile Râpei Galbene, lângă care se afla, și decadența târgului părăginit nu le vedea; peste dânsele aruncase podul selenar al imaginației lui aprinse". Memoria afectivă impune mai apoi "tranziția" firească de la istoria neamului la biografia personală (de la "rasă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
intrase în incinta Cimitirului Central chiar pe sub nasul lui. Fenomenul i se păru curios. Într-un cimitir înghețat, la o oră matinală, când și preoții încă dorm liniștiți lângă coanele lor preotese, acolo nu au ce căuta decât morții în cavourile de piatră și, probabil, strigoii, dacă or fi existând. O fi înviat vreun mort, glumi în sinea sa Bidaru grăbind pasul pentru a ajunge la timp la datorie. O tradiție ce se încetățenise în ultimul timp în organizarea eficientă a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
salvarea, dar nu știai despre cine era vorba, ai uitat? Am rămas crucit, nu altceva. Știi ce i-a trecut nebunului prin cap? Ce? Ca să înțelegi, trebuie să știi că Mișu, moștenise de la răposatul său tată, pe lângă casă, și un cavou cu patru cripte, din care numai una era ocupată. Ce crezi că a făcut? Noaptea de vineri spre sâmbătă, beat criță, după ce dăduse pe gât o cantitate apreciabilă de țuică de prună și fumase și câteva țigări Mărășești, a dat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în fosta lui bucătărie de vară, apoi alungat, deoarece își pierduse și serviciul. De câte ori pleca spre școală nu mai ajungea, se oprea la prima cârciumă ieșită în drum. Nu s-a lăsat până nu a vândut tot pe băutură, în afară de cavoul în fața căruia a murit... Da!... Așa a sfârșit bunul meu prieten din copilărie Mișu Borza!..., vorbind de unul singur, se pomeni exclamând în momentul în care auzi aceiași chemare arhicunoscută, care-l trezi la realitate: Ți-am pregătit micul dejun
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
două linii tematice: Logos și Thanatos, respectiv Eros și Thanatos. Acestea se dezvoltă prin analogie între universul obiectual și cel lăuntric, prin recurența cuvântuluicheie, plumb. Cenușiul sumbru al plumbului se revarsă în lume, devenind dominanta cromatică a „decorului“ bacovian. Imaginea cavou lui în care Dormeau adânc sicriele de plumb // Dormea întors amorul meu de plumb figurează un spațiu poetic ce pune în evidență absurdul lumii în care eul liric trăiește acut sen timentul singurătății și al spaimei de moarte. Motivul somnului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
două catrene - perfect simetrice la nivelul sintaxei poetice și al tiparului de versificație - dezvoltă, prin analogie, unul dintre planuri. Prima strofă schițează reperele realității exterioare. Întro imagine stilizată, de tablou impresionist, este figurat spațiul simbolic al vidului existențial, al morții. Cavoul, sicriul numesc direct spațiul thanatic ori simbolizează (prin sensuri conotative) spațiul închis al odăiicavou, al târgului de provincie sau al universului - vast cavou - ori, poate, propria făptură în care spiritul este captiv. Toate cuvintele versuluiincipit (cu un tipar sintactic clasic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
realității exterioare. Întro imagine stilizată, de tablou impresionist, este figurat spațiul simbolic al vidului existențial, al morții. Cavoul, sicriul numesc direct spațiul thanatic ori simbolizează (prin sensuri conotative) spațiul închis al odăiicavou, al târgului de provincie sau al universului - vast cavou - ori, poate, propria făptură în care spiritul este captiv. Toate cuvintele versuluiincipit (cu un tipar sintactic clasic: predicat, complement, subiect, atribut) sunt metaforesimbol ale morții, ale căderii în inerția plumbului: Dormeau adânc sicriele de plumb. Determinanții sintactici (complemen tul adânc
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]