1,815 matches
-
evident, mult mai profesionist să dețineți un pat terapeutic adecvat, care poate costa Între 100£ și 500£ (În SUA, de la 250 USD la 750 USD), În funcție de tipul și de complexitatea acestuia. Vă mai sînt necesare cîteva perne, fețe de pernă, cearșafuri elastice din bumbac și una sau două pături moi, ceea ce este posibil să aveți deja la dispoziție. Va fi nevoie să fiți asigurat În mod adecvat pentru a practica, deci trebuie să aveți o asigurare de răspundere civilă, una de
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
bazin. Solariile parțial acoperite sunt mult superioare celor protejate prin șoproane, căci evită supraîncălzirea, dispersează radiația solară după necesitate și oferă avantajul aeroterapiei concomitente. Pentru băile parțiale de soare practicate în astfel de boschete nu va fi deci nevoie de cearșafuri, paturi sau umbrele. Cum ședințele de helioterapie trebuie precedate și succedate de odihnă la umbră, aceasta se va realiza comod, prin trecerea dintr-un boschet complet acoperit în altul, parțial umbrit. Acțiunea helioterapiei asupra diferitelor organe și sisteme, precum și asupra
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
La jumătatea lunii martie 1950, Bordeianu a fost mutat la camera 2-parter2, împreună cu Oprișan și Iosub, dar și Ieronim Comșa ori Ion Munteanu, veniți din alte camere. L-au găsit aici pe „Gioga” Parizianul, care era tot vânăt, învelit în cearșafuri ude, și care l-a îndepărtat ferm pe Mihai Iosub, venit să îl întrebe ce se întâmplase cu el. Singurii care au vorbit cu nou-sosiții au fost liderii camerei, îndeosebi Virgil Bordeianu, care a încercat să îl tragă de limbă
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de hrană, fusese obligat să-nghită medicamente (le mai voma uneori dar stratagema nu avea succes) și mai ales lucru insuportabil pentru el i se luaseră veșmintele și trebuia să stea în pat simțind pe piele fiecare fibră din țesătura cearșafurilor, din moliciunea păturilor. Iar pe măsură ce nervii feminini creșteau în el, simțea ca o voluptate greutatea pledului în timpul verii și aștepta venirea timpului rece când plapuma-l strivea iar fibra de in a lenjeriei de pat îi pătrundea prin fiecare por
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
o vestire, a unei "veniri" în sens mistic) se manifestă în amploarea lentă a mișcărilor bolnavilor, a infirmierelor, în viziunea subtextuală a unui mare organism prăbușit, așteptînd cataclismul: "Spitalul se trezea... zguduit (...) Infirmiere ciufulite părăseau mai devreme cabinele clădite din cearșafuri la capetele saloanelor și purtau zvonuri tîrșindu-și tîrlicii somnoroși pe mozaicul obosit dintre paturi. Bolnavii înfofoliți în pături se întorceau pe o rînă unul spre altul: dacă e așa la ce să mai trăiești? Cîrciumarii te otrăvesc pe banii tăi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
la retragerea armatei germane a fost devastat și lăsat într’un hal de neînchipuit”. Evocând momentele grele de după ocuparea orașului de către ruși, medicul mai nota: „S’a muncit peste măsură ca să se poată înjgheba spitalul, cu saltele de pae, fără cearșafuri sau perne care au fost toate furate (subl.ns.)”. Potrivit unui document de mare importanță descoperit de noi în arhiva Spitalului „Elena Beldiman” din Bârlad, toate aceste bunuri strict spitalicești au fost ridicate de soldații ruși din dispoziția personală a
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Aglaia Carp, soția concentratului Ioan Carp, ce fusese în vremuri de pace servitor al acestei instituții. Printre altele, femeia se plângea de „...pierderea a 3 rochițe de fete în valoare de 800 de lei; 9 cămăși a copilelor - 1000; 4 cearșafuri de plapomă de americă - 2400; un dulap cu vase - 2000”, și altele. Pe 28 iunie, 1941, cetățeanul Vasile S. Negoiță, domiciliat pe str. Melchisedec, nr.10 își prețăluia la suma de 120.000 de lei următoarele bunuri pierdute în bombardamentul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
vine să scriu și eu pe o bucată de carton murdar, cu scrisul chinuit al celor de pe bordură : „Sunt pelerin”. Fata a plecat. În zare lucesc în mii de ape reclamele luminoase de pe magazinul Unirea, devenit el însuși un imens cearșaf publicitar. Se mai văd ici și colo becurile economice ale tarabelor care vând suveniruri religioase, masate lângă fântânile arteziene. Marele oraș începe să se liniștească, văzduhul răsună de muzică religioasă ieșită din boxele atârnate pe stâlpi, aerul miroase a benzină
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
înapoi, este ceva? Nu, primesc răspunsul soției. Între timp sosește un Renault 4 și-l gongănesc puțin. Scandal în două limbi, română și arabă. Așteptăm poliția, spun eu calm. Cunoșteam psihologia băștinașilor, veșnic grăbiți, și scot un ziar cît un cearșaf, adus din Algeria. Încep să citesc, aparent calm, dar fierbeam și eu și fratele meu Victor de nerăbdare. Citești? mă întreabă arabul. Da, n-am reușit să-l citesc ieri. Profit de ocazie. Arabul clocotește. N-avea nici o stricăciune, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
scula din mâna lui sau să mă uit la microscop. La ce conțin io. Încercam să nu simt durerea. Există un anumit prag al durerii, dincolo de asta nu mai simți nimic. Parcă nici nu eram eu acolo, pe masă. Strângeam cearșaful, muchea mesei, scrâșneam. Îmi curgeau lacrimi fără să vreau, fără să le permit. Plâns involuntar. Ca și cum durerea aia a mea ar fi fost ceva firesc. Să te gândești la cu totul altceva. Așa îmi spuseseră și la anestezie, înainte de operație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
francezi conduși de Gilberto Giron, la o fermă din apropiere de așezarea Manzanillo, a fost capturat, printre alții, episcopul Juan de las Cabezas. Atacul s-a petrecut noaptea și episcopul a fost scos din casă în cămașă și cu un cearșaf în cap, lovit și legat. Prizonierii au fost duși pe nava pirat, unde au rămas 8 zile, pe drum un alt prizonier "cedându-i Sfinției Sale" pantalonii! Întâmplarea a stat la baza primului poem scris în Cuba, "Espejo de Paciencia", al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
tânăr, înalt, brunet și curățel care ne privea lung. Observase bicicletele, și aflând de unde veneam s-a oferit să ne conducă la blocurile- dormitoare. La etaj, într-un dormitor cu multe paturi, ca la armată, ne-am ales două fără cearșafuri, dotate cu pături - câte voiai. Vorbeam în șoaptă fiindcă se odihneau (chiar dacă nu se înserase încă), oameni veniți din toată țara, pentru o slujbă care avea să fie la orele 23.00. Nu terminasem ziua, era încă devreme, ș-am
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de trăit; ori de pe patul de suferință plecase direct "pe drumul fără întoarcere", la capătul căruia odată ajuns, trebuia să dea socoteală pentru faptele săvârșite aici, pe pământ. În ambele situații se proceda la schimbarea integrală a așternutului: perna, păturile, cearșafurile. Perna era bătută și aerisită, iar pătura întinsă pe sârmă, era supusă unui tratament similar. Salteaua care era destul de grea și voluminoasă era târâtă afară, urcată, cu un efort deosebit, sus, pe bara de metal și suporta rigorile acelorași operațiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Leu ne depășise din nou și de undeva, de foarte aproape, de la o distanță de 9-10 m, se auzeau lătrăturile puternice și insistente ale câinelui nostru salvator. Dar de văzut nu vedeam nimic. De la trei metri vederea era blocată de cearșafuri albe și mari de ninsoare, asemenea unor ecrane de film uriașe, spânzurate în fața noastră. Am ajuns. Iat-o pe mama! În sfârșit! O făptură umană abătută, încovrigată, ghemuită, sprijinită cu fruntea în zăpadă, stătea nemișcată, aparent moartă. La unison și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
posibil, urmele unui duș surpriză. Părinții noștri au ajuns repede și unanim la aceeași concluzie. Trebuia să ne mutăm din grajd. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. În ce condiții trăiam? Cum dormeam? N-aveam nici perne, nici cearșaf, nici pături. Nimic. Culcați unul lângă altul pe iarba adusă de tata puseserăm în loc de căpătâi o grămăjoară mai mare de buruieni. Cu capetele așezate la nivelul solului, inspiram din plin mirosul de urină fermentată și de bălegar putrezit, ceea ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Trecând alene pe lângă cantonul părăsit, am observat că, în încăperile goale, unde locuia familia ceferistă, s-a organizat ceva: o instituție oarecare; un S.R.L., am bănuit. Nu am greșit. Câțiva școlari au ocupat spațiul și pe o firmă dintr-un cearșaf au scris, cu litere mari: "De vânzare ouă de crocodil". Firma întreprinderii este atât de solidă, încât nici vântul câmpului nu o doboară. Am intrat, curios, în fosta haltă. Au acolo un "birou de comenzi" cu resturile unei carcase de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
instrucțiuni. Operația urma să aibă loc la orele opt dimineața, Ticki însă mă anunță confidențial că le spusese alor săi că era vorba de ora nouă, pentru ca, atunci când vor sosi cu mașina, totul să fie terminat... Alice îmi dădu un cearșaf nou, dintr-o garnitură pe care și-o comandase Mihai în timpul din urmă și pe care o cususe Nicu E., fostul meu tovarăș de detenție, croitor de meserie și, de fapt, ultimul prieten al lui Mihai. Mă rugă ca înainte de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
comandase Mihai în timpul din urmă și pe care o cususe Nicu E., fostul meu tovarăș de detenție, croitor de meserie și, de fapt, ultimul prieten al lui Mihai. Mă rugă ca înainte de punerea în sicriu trupul să fie învelit în cearșaful acesta, căci tare mult se bucurase Buțu de noua lui achiziție, dar nu avusese parte de dânsa... Eu trebuia să mă prezint a doua zi la șapte dimineața pentru a lua contact cu specialistul și urma să plecăm împreună cu cele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că, depășind un anumit grad de intensitate, chiar împotriva voinței mele, nu voi rezista pur și simplu din punct de vedere fizic, biologic. Noaptea am avut coșmaruri. Se făcea că pe aleile cimitirului Bellu manipulam corpul acela lung, împachetat în cearșaful albas tru și, conform datoriei pe care mi-o asumasem, îl tăiam felii felii cu un cuțit imens, ca pe un salam... A doua zi, bineînțeles, m-am trezit cu mult mai devreme și tot mai devreme am ajuns la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
rusul a asigurat-o că mă va trimite el la Moscova, la universitate. În aceeași zi, părinții m-au expediat de-acasă la niște rude. Când a plecat din casa noastră, ofițerul rus a luat cu el - ca suvenir, probabil - cearșafurile de pat pe care dormise. R.P. Și uite cum ați ratat o studenție la Moscova, unde, cu un mic efort de sincronizare temporală, l-ați fi putut cunoaște pe Ion Iliescu. Mă rog, nu știu dacă v-ar fi făcut
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
antipodul moral al soldatului brancardier Turcu Ion: simplu și curat la suflet ca Îngerii cei neștiutori de carte; credincios și Închi nat trebilor sale mărunte, dar cu ecouri și semnificații Îndepărtate; culegând răniții sau ținând țucalul bolnavilor și schimbându-le cearșafurile ude de sudorile fierbinți ale febrei recurente și ale tifosului exantematic; fără a crâcni și fără a se feri de gloanțe rătăcite, de care nu se temea, fiindcă nu-și buzu nărea răniții; și fără a se dosi de Moartea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pomeni c-o fi mâncat și tava cu jăratic, ca iapa lui Făt-Frumos! Pe obrajii lui Alexandru se scurge o lacrimă. Ștefan scoate batista: Ooo!... Chiar așa? Suflă!... Suflă!!... Așa! De-ar fi să suflu eu, mi-ar trebui un cearșaf, surâde el dureros. Fiecare are a se teme pentru sine; eu mă tem pentru o țară. Îți dai seama cât de mare trebuie să fie teama din mine? Un domn însă trebuie să fie "teribil și neînfricat", adaugă ironic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de animale. Dacă la unele case, fetele lăsau melițele afară, strigoi când veneau se băteau cu ele, lăsând urme. Pentru s-și cunoaște ursitul, fetele ieșeau în miez de noapte la fântână, cu o lumânare aprinsă. Acoperind-o cu un cearșaf și privind înăuntru, vedeau în apa limpedea fântânii pe alesul inimii lor. Dragobetele (24 februarie) este sărbătoarea îndrăgostiților și a iubirii. Spun bătrânii că pe meleagurile noastre bucovinene existau simboluri ce marcau ieșirea din iarnă și bucuria iubirii, a revenirii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cursurile. Mama a vorbit cu Silvestru Clemenciuc de la Țahanău, să-și pregătească caii și sania, pentru a mă duce cu bagajele la școală. (Atunci fiecare elevă trebuia să avem de acasă tot ce ne trebuia, în dormitor: saltea, plapumă, pernă, cearșaf, cuvertură prostire albă, prosoape, haine, schimburi un cufăr mare de lemn cu cărți, mâncare etc.). Așa cum s-au înțeles, gospodarul a venit la noi, pregătit, cu noaptea în cap. Am încărcat tot ce am pus în tindă de cu seară
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din căruță și să-l îngrijească. − Vai de mine, Costache, da ce-ai pățit omule? Unde te-ai lovit, cum ai căzut, ce ai pățit la cap? întreabă speriată Maria. Fără să aștepte răspunsul, dă fuga în casă, caută un cearșaf mai vechi, dar spălat de curând și-l rupe în fâșii, apoi aleargă spre grădină, rupe câteva frunze de ciumăfaie și se întoarce la Costache care, ajutat de Emilia și Gheorghiță, coborâse din căruță și s-a întins, pe partea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]