676 matches
-
IV î.H. au ajuns și pe teritoriul Transilvaniei. Nu există izvoare literare care să ateste prezența celților pe teritoriul Transilvaniei, însă datorită descoperirilor arheologice, experții pot reconstitui istoria celților de pe teritoriul României și cum au ajuns ei aici. Migrația celților pe acest teritoriu a avut loc undeva în ultima treime a secolului IV î.H.. Din această perioadă s-au descoperit multe artefacte celtice găsite la Turdaș, Hațeg și Mediaș. Cea mai importantă locație cercetată a fost necropola Pișcolt care
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]
-
a Câmpiei Tisei și Podișului Translivaniei s-a produs încă din secolul III î.H. odată cu invaziile celtice din Balcani. După moartea lui Lysimach din 281 î.H. trei armate celtice s-au pus în mișcare. După respingerea invaziei, unii celți s-au stabilit în Asia Mică, iar alții la confluența Savei cu Dunărea. Agitația provocată de aceste mișcări de populație au determinat răspândirea celților pe o zonă mai vastă. Descoperirile de la Pișcolt au scos la iveală faptul că în această
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]
-
din 281 î.H. trei armate celtice s-au pus în mișcare. După respingerea invaziei, unii celți s-au stabilit în Asia Mică, iar alții la confluența Savei cu Dunărea. Agitația provocată de aceste mișcări de populație au determinat răspândirea celților pe o zonă mai vastă. Descoperirile de la Pișcolt au scos la iveală faptul că în această perioadă au apărut așezări care practicau inhumația ca practică funerară. Totuși nu toate zonele intracarpatice au fost ocupate de celți. De exemplu în Maramureș
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]
-
populație au determinat răspândirea celților pe o zonă mai vastă. Descoperirile de la Pișcolt au scos la iveală faptul că în această perioadă au apărut așezări care practicau inhumația ca practică funerară. Totuși nu toate zonele intracarpatice au fost ocupate de celți. De exemplu în Maramureș, în secolele III și IV î.H., au fost descoperite așezări dacice, fapt ce demonstrează că celții nu au pătruns în această zonă. Așezările celților aveau un caracter rural. Astfel de situri au fost descoperite la
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]
-
perioadă au apărut așezări care practicau inhumația ca practică funerară. Totuși nu toate zonele intracarpatice au fost ocupate de celți. De exemplu în Maramureș, în secolele III și IV î.H., au fost descoperite așezări dacice, fapt ce demonstrează că celții nu au pătruns în această zonă. Așezările celților aveau un caracter rural. Astfel de situri au fost descoperite la Mediaș, Ciumești și Morești. Necropolele sunt bine studiate, în această zonă descoperindu-se practicarea incinerației și a inhumației. La sfârșitul perioadei
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]
-
practică funerară. Totuși nu toate zonele intracarpatice au fost ocupate de celți. De exemplu în Maramureș, în secolele III și IV î.H., au fost descoperite așezări dacice, fapt ce demonstrează că celții nu au pătruns în această zonă. Așezările celților aveau un caracter rural. Astfel de situri au fost descoperite la Mediaș, Ciumești și Morești. Necropolele sunt bine studiate, în această zonă descoperindu-se practicarea incinerației și a inhumației. La sfârșitul perioadei La Tène C1 ( care a avut loc în jurul
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]
-
La sfârșitul perioadei La Tène C1 ( care a avut loc în jurul anului 200 î.H.) s-a constatat dispariția necropolelor celtice din Transilvania. Acest lucru se datorează probabil faptului că dacii și geții au început să ocupe aceste teritorii. Migrația celților în Transilvania a dus la apariția unor importante necropole. Cele mai numeroase morminte au fost descoperite la Pișcolt și Fântânele (peste 150), spre deosebire de celelalte necropole unde numărul maxim de morminte ajungea la 50-70. Căpeteniile, războinicii și femeile erau înhumate în
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]
-
a dus la apariția unor importante necropole. Cele mai numeroase morminte au fost descoperite la Pișcolt și Fântânele (peste 150), spre deosebire de celelalte necropole unde numărul maxim de morminte ajungea la 50-70. Căpeteniile, războinicii și femeile erau înhumate în morminte plane. Celții, însă, nu au afectat politic și social doar zona Translivaniei, ci au fost întâlniți și în Italia, Grecia și Asia Mică. Prima invazie celtică s-a produs în Italia în jurul anului 400 î.H. Prima invazie din Italia a fost
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]
-
afectat politic și social doar zona Translivaniei, ci au fost întâlniți și în Italia, Grecia și Asia Mică. Prima invazie celtică s-a produs în Italia în jurul anului 400 î.H. Prima invazie din Italia a fost aceea a conducătorului celt Brennus în 387 î.H. Mai târziu un alt conducător, prin 280 î.H., care avea tot numele de Brennus, a invadat și el Italia.
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]
-
wer", „om” (cf. , „bărbat”) și "geld", „preț”, „ban”, „plată”. Cu alte cuvinte, "Wergeld" s-ar traduce prin „prețul omului”. Această tradiție a "Wergeld" exercita un rol important în vechile civilizații ale Europei de Nord, îndeosebi la germani și la vikingi. Celții cunoșteau și ei acest obicei, sub numele de "ericfine". Suma cerută de "Wergeld", în caz de ucidere, depindea destul de mult de rangul social căruia îi aparținea victima. Carol cel Mare a legiferat "Wergeld", pentru a înlocui răzbunarea privată ("faida"). Într-
Wergeld () [Corola-website/Science/321811_a_323140]
-
Un clopot este un obiect/instrument muzical idiofonic care este originar din Orientul Apropiat. În Europa clopotul a ajuns prin anul 600 d.H. adus din Cartagina în Italia de sud. Celții, deseori călugări, au fost cei care au perfecționat și răspândit tehnica turnării clopotelor în bronz în Europa, începând cu Italia. În lucrarea sa "Schedulae Diversarum Artium" (ca. 1000 d.H.), călugărul grec Theophilos Presbyter a descris tehnica turnării clopotelor în bronz
Clopot () [Corola-website/Science/321496_a_322825]
-
XV-XIV î.Hr. s-a răspândit spada de tip micenian, lungă și subțire (rapiera), dar și spada scurtă și lată. La începutul perioadei Hallstatt se foloseau o mare varietate de spade scurte. Spada lungă, ca un paloș, a fost răspândită de celți în secolele IV-III î.Hr. Trebuie remarcat că în literatura de specialitate se folosește foarte des termenul de sabie (armă cu un singur tăiș) și pentru a indica spada (dar și termenul de spadă pentru sabie). În armata romană, după războaiele
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
de umbri, veneți și cenomani să atace teritoriul boilor pentru a-i distrage de la războiul cu Roma. Gaius Atilius Regulus se găsea în fruntea unei forțe asemănătoare celei a consulului Papus. Regulus era staționat în Sardinia. Aproximativ 40.000 de celți au fost uciși și cel puțin 10.000 au fost luați prizonieri , inclusiv conducătorul lor Concolitanus. Aneroëstes a scăpat alături de câțiva dintre oamenii săi într-un loc unde s-au sinucis. Cu legiunile sale a intrat în Liguria, mai apoi
Bătălia de la Telamon () [Corola-website/Science/324982_a_326311]
-
un exemplu al gloriei Romei antice. Benito Mussolini a menționat de cel puțin două ori bătălia, în 1926, în timpul unei disertații la Universitatea din Perugia și în 1942, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial atunci când a asociat Franța cu celții ca o amenințare pentru Italia..
Bătălia de la Telamon () [Corola-website/Science/324982_a_326311]
-
umană a fost stabilită pe docuri de Porcillan și Cabanelas, la malul Riei de Ribadeo și ulterior a crescut spre sus. Orașul de azi se află pe un deal de aproximativ 30 m deasupra nivelului mării. Există vestigii importante ai celții autohtoni. printre ei se află cea mai importantă comoara: Diadema de Ribadeo, sculpata en aur și plină de basoreliefi. Înca se discută al cărui grup etnic celt aparțină, dacă au fost a Eosilor sau au fost a Cibarcilor. Oricum, desigur
Ribadeo () [Corola-website/Science/326537_a_327866]
-
un deal de aproximativ 30 m deasupra nivelului mării. Există vestigii importante ai celții autohtoni. printre ei se află cea mai importantă comoara: Diadema de Ribadeo, sculpata en aur și plină de basoreliefi. Înca se discută al cărui grup etnic celt aparțină, dacă au fost a Eosilor sau au fost a Cibarcilor. Oricum, desigur ca ei au avut contacte cu romanii, deși pe aici nu se au găsit urme de vestigii arheologice ale romanilor. Ribadeo a fost, împreună cu Viveiro și Mondoñedo
Ribadeo () [Corola-website/Science/326537_a_327866]
-
al secolului al V-lea Irlanda a fost creștinată, un important rol în această misiune sfântă l-a avut Sfântul Patrick. Acest proces a avut loc destul de pașnic, aparent din cauza faptului că casta sacerdotală a druizilor, după numeroasele înfrangeri a celților din partea romanilor, pierzîndu-și credibilitatea. Ca urmare a unui astfel de proces pașnic de adoptare a creștinismului, Irlanda a fost unul dintre puținele culturi în care patrimoniul păgân nu a fost respins, ci cu grijă păstrat în mănăstirile creștine. Epoca de
Irlandezi () [Corola-website/Science/325679_a_327008]
-
funcției de instrument de umilire a "jizyei". Regii creștini din Peninsula Iberică au tradus termenul "jizya" ca "tributo" și au aplicat taxa în toate teritoriile cucerite de către Imperiul Spaniol și cel Portughez în Lumea Nouă.. Triburile medievale precum vikingii sau celții, care obișnuiau să execute incursiuni de pradă, erau dispuse să cruțe teritoriile vizate dacă potențialele victime erau de acord să ofere bani și bunuri în schimbul securității. Nobilii feudali pretindeau plata unui tribut din partea vasalilor și țăranilor de pe moșiile lor în schimbul
Tribut () [Corola-website/Science/325693_a_327022]
-
de preoți vizigoți iar în 409 aveau să poarte aceeași învățătură semi-Ariană până în Spania, traversând Pirineii. Abia spre sfârșitul celui de-al șaptelea secol a reușit ortodoxia să absoarbă Arianismul în cele din urmă.” Astfel, nu este de mirare că celții, goții, valdenzii, bisericile armene și marea biserică din est, ca și alte adunări, au fost profund diferiți de papalitate în concepțiile sale metafizice ale Trinității. Ei nu au acceptat speculațiile extreme referitoare la Dumnezeire votate de primul Conciliu de la Niceea
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
grup de sciți se așază în regiune, dar au fost asimilați de către daci. Valea Mureșului a fost în această perioadă una dintre porțile de intrare ale invaziilor celtice în Transilvania. Iar între secolele al IV-lea și al III-lea, celții prind rădăcini pe amândouă maluri ale Mureșului, în vecinătatea așezările dacice existente. Coexistența lor, nelipsită de evenimente violente, a durat aproximativ două secole, sfârșind cu asimilarea celților de către dacii majoritari. Așezarea dacică aflată în sudul Micalăcii a fost cucerită de
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
celtice în Transilvania. Iar între secolele al IV-lea și al III-lea, celții prind rădăcini pe amândouă maluri ale Mureșului, în vecinătatea așezările dacice existente. Coexistența lor, nelipsită de evenimente violente, a durat aproximativ două secole, sfârșind cu asimilarea celților de către dacii majoritari. Așezarea dacică aflată în sudul Micalăcii a fost cucerită de trupele romane în anii 101 - 102. Pe durata celui de-al doilea război dacic (105 - 106), Traian a cucerit teritorii la nord de Mureș, făcându-le parte
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
epocii fierului s-au păstrat numeroase urme, atât pe teritoriul Turzii, cât și in împrejurimi. În această perioadă, daco-geții de individualizează din masa triburilor tracice, alcătuind majoritatea populației autohtone. Pe lângă sciți, în zona Turda au trăit în epoca fierului și celți. De la celții trăitori în regiunea Turda în a doua fază a epocii fierului (“cultura Latène”, 100 î.C.-100 d.C.) a rămas o statuetă de bronz, găsită la Luncani. Etapa finală a perioadei Latène constituie faza maximei înfloriri a civilizației
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
s-au păstrat numeroase urme, atât pe teritoriul Turzii, cât și in împrejurimi. În această perioadă, daco-geții de individualizează din masa triburilor tracice, alcătuind majoritatea populației autohtone. Pe lângă sciți, în zona Turda au trăit în epoca fierului și celți. De la celții trăitori în regiunea Turda în a doua fază a epocii fierului (“cultura Latène”, 100 î.C.-100 d.C.) a rămas o statuetă de bronz, găsită la Luncani. Etapa finală a perioadei Latène constituie faza maximei înfloriri a civilizației dacice. Zona
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
se întindea de la Adda la Tagliamento, dincolo de Carso, Istria. "Veneția" era partea locuită de poporul "veneților", de la cre a luat numele, un popor deja cunoscut de greci și de etrusci, cu care făceau comerț, în timp ce Friul era locuit îndeosebi de celți, între care se distingeau cârni. Colonizarea română a început în secolul al II-lea î.Hr., perioadă în care Aquileia a fost fondată (181 î.Hr.) colonie română de drept latin și că poziție defensivă. "Aquileia" era situată în Friul, fiind al
Regio X Venetia et Histria () [Corola-website/Science/322147_a_323476]
-
era numită în lucrările lui Tacitus. Numele ei e diferit în diferite surse. Astfel la Tacitus: Boadicea sau Boudicea; la Cassius — Βουδουικα, Βουνδουικα, sau Βοδουικα. Cel mai probabil, numele ei provine de la cuvântul celtic "bouda" — victorie. Cuvântul boudīko însemna la celți "purtător de victorie". Nume asemănătoare existau în Lusitania — care se scria Boudica, în Bordeaux — Boudiga. La moment, pronunția corectă a acestui nume se consideră Boudica (conform cu regulile din limba galeză și irlandeză, celor mai apropiate față de limba celților). În secolul
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]