720 matches
-
sub nasul celui care îl caută. I se păruse amuzant că Valerius îl adusese acolo pe gladiator. Soldații lui Vitellius îl căutau departe de Colonia Agrippinensium; câțiva dintre ei fuseseră uciși, după cum se aflase între timp, de un grup de celți rebeli. Ca să nu-și atragă dușmănia triburilor din acel ținut, Vitellius evitase să trimită alți soldați, care să-i caute și să-i pună în lanțuri pe asasini. Am tremurat când i-am auzit glasul chiar aici, dedesubt, zise gladiatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Dacă plecăm, se vor lua după noi. — Ba ne vor vedea pe noi, caii... Ne vor vedea și ne vor prinde. Știu să-i recunosc pe quazi, dar vorbesc foarte prost limba lor. Nu va fi așa cum a fost cu celții... Nu voi reuși să mă fac înțeles. Hai să plecăm! Valerius nu se putu ridica din cauza strânsorii gladiatorului, care-l obligă să se ascundă în spatele bolovanului. — Aici suntem în siguranță. Nu vezi că barbarii supraveghează tabăra? Poate că pregătesc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ultimele cuvinte ale lui Salix atunci când fusese luat împreună cu alți băieți din sat, toți înalți și musculoși ca și el. De atunci nu se mai văzuseră. — O să pariezi pe Salix? Valerius tresări, uitându-se mirat la bărbatul de lângă el, un celt înalt, cu mustăți roșcate. — Și eu am să pariez pe el. E ultima lui luptă și are să facă tot posibilul să câștige. Veniră alți bărbați. — Și eu pariez pe Salix. — E cel mai bun. — Nu-i adevărat. Skorpius este invincibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
signum: — Acela nu e cumva însemnul Legiunii Galbiana? Nu știu... Știu doar că ieri, legatul unei legiuni din Pannonia a venit să discute cu Vitellius. Se eliberă din strânsoare. — Va învinge Skorpius! strigă, lovindu-l cu pumnul în spate pe celtul din fața sa. Tabăra se afla în apropierea zidurilor orașului, printre copaci. Erau puține corturi, dispuse perfect simetric. În aerul după-amiezii de primăvară se răspândeau fumul și mireasma cărnii fripte. Știam că ne vom întâlni aici. Sau, cel puțin, așa speram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dată, năvălitorii (slavii) se instalează efectiv în ținuturile ocupate și pretutindeni-asistăm la o colonizare slavă. Nu este vorba numai despre o dominație politică, ca până atunci, și de unele grupuri reduse de populație, stabilite în mijlocul autohtonilor, ca pe vremea sciților, celților și sarmaților din vechime. De fapt, este o luare în stăpânire reală, prin așezări numeroase, pe întreaga întindere a pământului românesc. O geografie armeană, din anii 670-680, spune că mai înainte (de 602) au locuit în Dacia (nordul Dunării) "douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
reconstruirea monumentului Tropaeum Traiani sau întemeierea cetății Constantiniana Daphne și stabilirea capetelor de pod pe malul stâng al Dunării. Aceleași fenomene se pot observa și pe Rin, ceea ce nu înseamnă că malul drept al lui nu a fost golit de celți și de romani"! Pe de altă parte, el preciza: Admit fără rezerve faptul că tăcerea textelor în legătură cu daco-romanii, timp de aproape zece secole, nu este un argument hotărâtor împotriva continuității unei populații romanizate la nordul Dunării. Este foarte adevărat că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înrudiți cu ei, s-au desprins și alcătuiau ramura nordică a tracilor, constituind populația autohtonă a spațiului carpato-dunăreano-pontic. În teritoriile întinse ocupate de geto-daci au pătruns, în decursul veacurilor, și alte etnii, cum au fost sciții iranieni (agatârșii), coloniștii greci, celții, bastarnii, sarmații (iazigi și roxolani), dar acestea n-au schimbat caracterul etnic al spațiului autohton. În secolele I î. H-I. d. H., s-a închegat aici un mare regat dacic ce a dăinuit de la Burebista (82-44 î. H) până la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o prăpastie între albaneză și română. El spune: "Cea mai mare deosebire între română și albaneză este din punct de vedere al accentului, acesta se pierde cel mai greu. Sunt înrudiți românii cu albanezii, mai mult decât cu italicii ori celții, dar înrudirea este foarte îndepărtată. Sunt asemănări morfologice și sintactice între cele două limbi, ce ne-ar îndreptăți să stabilim o apropiere, însă deosebiri mult mai mari ne obligă să despărțim aceste popoare, ce au și o "structură sufletească deosebită
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din familia limbilor romanice, alături de sardă, italiană, retoromană, franceză, occitană (provensală), catalană, spaniolă și portugheză. Limbile romanice provin din latină, etapă intermediară între indo-europeana comună și limbile neolatine. Înainte de cucerirea romană, au existat populații care vorbeau fie alte limbi indo-europene (celții), fie limbi neindo-europene (etruscii). Aceste populații și-au abandonat limba în favoarea latinei, dar au păstrat în latina populară cuvinte din limba părăsită. Pe teritoriile din nordul Dunării, situate între Nistru și Tisa, existau înainte de venirea romanilor, diverse populații: iraniene, sciți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dacilor, germanilor, sciților și în multe insule pe atunci necunoscute și care nu se puteau încă determina geografic. Afirmația sa este împărtășită și de Hipolit Romanul, entuziasmat că aproape toate popoarele primiseră cuvântul lui Dumnezeu: grecii, barbarii, caldeii, asirienii, egiptenii, celții și latinii, toată Europa, Asia și Africa. La jumătatea secolului II, religia creștină era deja cunoscută și de populațiile cele mai înapoiate, potrivit lui Iustin, care știau să se roage lui Isus Cristos, așa cum se rugau și cele mai civilizate popoare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mâncare și băutură ieșeau din clădiri, de la ospețe, de la care ar fi trebuit mai curând să fie opriți, și se propteau pe străzi de umerii trecătorilor ca să-i ducă la cazarmă. Între toți se distingeau prin asemenea excese petulanții și celții, care în acel timp credeau că-și pot permite orice. Metodele și mijloacele folosite de împărat nu erau tocmai potrivite pentru atragerea sufletelor soldaților creștini la păgânism. Cu toate acestea, în mania sa distrugătoare, suveranul nu-și dădea seama de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
apelor, ale pomilor, ale crîngurilor și munților. Este ca sigur că poetul le va fi cunoscut, din volumul său, Mythologie für Nichtsiudierende de G. Reinbeck, pe care el îl donase bibliotecii gimnaziștilor din Cernăuți în 1865. Barzii erau poeții vechilor celți. Acompaniați de liră, aceștia compuneau și recitau cîntece de lupta și de slăvire a eroilor și a zeilor. Ondinele sau Undinele, din mitologia germanică și scandinavică, erau duhuri ale apelor prezentate ca fete tinere și seducătoare, care își alegeau bărbații
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
faptul că limba decupează realitatea (fonică sau conceptuală) într-o manieră proprie, diferențiatoare (zeci de termeni pentru conceptul de zăpadă în limba eschimoșilor sau termeni diferiți pentru frați în limba maghiară și chiar o segmentare neomogenă a spectrului culorilor:vechii celți / vs/ de limbile actuale). Salutînd definirea semnului ca arbitrar, Émile Benveniste (1939, Nature du signe linguistique) îl contrazice însă pe Saussure în interpretarea noțiunii de arbitrar pe care o corelează relației semnificant/referent (cf. celebra frază saussuriană "Cuvîntul cîine nu
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Căci oricît de neasemănătoare n-ar fi limbile lumii, puterea tradiției este una și aceeași: și nici frățiile statornice în Germania nu au crezut altminteri și nu au transmis vreo altă în- vățătură; nici cele din Spania, nici cele ale celților, nici cel din Răsărit, nici cele din Egipt, nici cele din Libia, nici cele statornicite în mijlocul lumii...” Gogonată rău de tot, dar este una din primele forme de terorism intelectual, de aici înainte el va fi citat ca autoritate de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Anul Nou se mai numește "Crăciunul Mic".95 Anul Nou se sărbătorea și la alte popoare ale lumii la date diferite: de exemplu, armenii, etiopienii și egiptenii sărbătoreau Anul Nou vara, în august, grecii în iulie, evreii în septembrie, iar celții în noiembrie. Anul Nou roman începea la 1 martie, calendarul roman având inițial 10 luni așa se explică numele actual al lunilor, de exemplu septembrie este luna a șaptea. Astăzi, 1 martie reprezintă începutul Noului An agricol, Marte fiind la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
demonismul, dar și sfințenia, este o pasăre a tenebrelor, dar și a luminii, cu rol apotropaic, dar și funerar, este o pasăre a vieții, dar și a morții. La popoarele europene, corbul are un rol profetic, este erou civilizator la celți, acolit și tovarăș al lui Wotan la germani, mesager al lui Apollo la greci.235 În timp ce corbul simbolizează iarna, prin ouăle pe care le face în decembrie, când "crapă ouăle de frig", la pol opus este cucul, ca simbol al
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și a spațiului se desfășoară în cadrul ceremonialului pascal, prin jertfa divinității simbolizate de ou, oul fiind considerat arhetipul începutului tuturor lucrurilor, al originii, al regenerării și permanenței vieții. Nașterea lumii dintr-un ou este un mit prezent la majoritatea popoarelor celți, greci, egipteni, fenicieni, cananeeni, tibetani, hinduși, vietnamezi, chinezi, japonezi, la populațiile siberiene și indoneze. Potrivit acestui simbolism general, oul este o realitate primordială care conține în germen multiplicitatea ființelor.248 Potrivit mitologiei universale, universul se naște din oul de aur
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
peninsulei Scandinavia. Populațiile de est și de vest se deosebesc cu claritate 7: în timp ce germanicii de est (așezați la est de Oder) încep mișcări de amploare și pătrund adânc spre sud, cei de vest înaintează cu destulă dificultate în teritoriile celților și ilirilor, apoi în sud (de fapt este vorba de teritoriile devenite ulterior Germania de Sud, de Vest și Centrală). Denumirea Germania îi aparține lui Caesar, fiind atribuită teritoriilor locuite de aceste popoare pe linia Rinului și a Dunării 8
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
o primă formulare, intervenția dreptului roman. Conform acesteia, baza regimului comun al acestora se află în sistemul, propriu legilor barbare, creat de mundium marital și dotal feminin: principiul este expresia dreptului și elementului germanic pur în căsătorie. Ca și în dreptul celților, este vorba despre o putere asupra femeii și a bunurilor sale de o mare extindere și intensitate, limitată doar în confruntarea dotei feminine cu obligația conservării sale și, eventual, a restituirii ei10. Acesteia trebuie să i se adauge influența legii
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
față ținuturile de miazănoapte ale Asiei, credem că este un lucru nimerit să înfățișăm cititorilor legenda hiperboreenilor. Dintre cei care în scrierea lor au vorbit despre vechile legende, Hecateu și alți cîțiva istorisesc cum că în regiunea de dincolo de țara celților se află, în Ocean, o insulă care nu este mai mică decît Sicilia. Aceasta ar fi așezată spre miazănoapte, fiind locuită de hiperbo- reeni, oameni cărora li se spune astfel fiindcă, locuiesc dincolo de unde bate vîntul Boreas. Insula are un
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Don, iar poporul vecin acestor hiperboreeni erau sciții, ori istoria spune că la est de Don/Tanais erau stăpîni sciții iar la vest de acest fluviu stăpîneau geții sau hiperboreeni cum apar în alte izvoare. Folosirea cuvîntului ,,ocean” și a celților i-a făcut pe mulți istorici să pună ținutul undeva prin insulele britanice sau Irlanda. Mincinosul grec spune că sciții stăpîneau pînă la lacul Maiotis care știe orice om cu min-tea acasă că este Marea de Azov, acea parte din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
undeva prin insulele britanice sau Irlanda. Mincinosul grec spune că sciții stăpîneau pînă la lacul Maiotis care știe orice om cu min-tea acasă că este Marea de Azov, acea parte din Marea Neagră despărțită spre est de strîmtoarea Kerci. Iar neamul celților amintit de Diodor ce și-a ticluit plăsmuire prin anii 40 î.e.n. este confirmat de tăblița 46 care spune că mato Orilieo l-a penit rău pe galul Monsiro Dimpo după ce i-a cucerit cetatea făcută din trunchiuri de co-pac
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
un alt pasaj din Hecateu, că în timpul ritualurilor închinate lui Apolo, pe deasupra orașului zboară stoluri de lebede albe care vin din munții Ripae adică din Carpați. Tăblițele geților ne arătat că am locuit împreună pe aceste meleaguri cu galii sau celții, după zicerea magistrului mincinos care ne-a scos în afară istoriei, de la începutul secolului Vl î.e.n. iar Apollo al elenilor a fost dus din ținutul hiperboreenilor sau al geților, ca să știe și ei ce știu eu, unde se numea Zabelo
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
de superioritate a cutărei nații foarte de curând imigrate. Nici datele istoriei, nici examenul etnologic nu confirmă tinerețea noastră. Noi suntem în fond geți, și geții reprezintă unul din cele mai vechi popoare autohtone ale Europei, contemporane cu grecii, cu celții, cu grupurile italice anterioare imperiului roman. Acest imperiu roman găsea aici un stat vechi, se lupta cu el și-l răpunea cu greu. Ca întotdeauna îndelungul zbuciumatei noastre istorii, prin așezarea geografică, noi am suportat izbirile, absorbind elementul alogen. O
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gesticulanți, zgomotoși, carnivori, ofensivi, cu o mare aptitudine la o "civilizație" ce nu e decât o ignorare totală a geologicului. Tabăra de corturi se preface în oraș. Satele ungurilor sunt niște minuscule orașe, orașele românilor sunt niște mari sate. Alături de celții moderni, noi avem ca și chinezii o puternică expresie rituală și stereotipă. Observația milenară s-a fixat în proverbele obiective, și individul nu mai face inutile sforțări de cunoaștere. La lirismul dezordonat al mâhnirii se opune un adevăr etern: Din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]