1,259 matches
-
pot lăuda că-n vacanță "au făcut" Manhattan-ul, dar dacă le vorbești de Cimitirul Vesel sau de Peștera Urșilor te privesc de parcă le-ai vorbi de planeta Uranus. Cît despre izvoarele istorice sau spirituale ale bietei noastre nații lumea latină, celtică sau ortodoxă acestea nu prezintă alt interes pentru ei decît cel al centrelor comerciale din marile lor orașe. E cam trist, dar poate că sunt eu o babă demodată... În ce mă privește, ca să fiu pe deplin sinceră, îmi dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de limbi vorbite în Europa și în Asia, de unde au fost duse prin colonizări și pe alte continente, care cuprind, pe teritoriul european, un grup de limbi romanice (care au la bază latina), germanice (care au la bază germanica comună), celtice (unde se cuprind irlandeza, galeza, scoțiana și bretona), slave (de est: rusa, ucraineana și bielorusa; de vest: poloneza, ceha, slovaca; de sud: slovena, sîrbo-croata, bulgara, macedoneana), baltice (lituaniana și letona). La acesta se adaugă neogreaca, albaneza (care se pare a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la fragmentarea limbii-strat și la apariția unor limbi noi. Deseori, substratul poate fi foarte variat și în spațiul aceleiași limbi, și, de aceea, ea cunoaște dialecte cu deosebiri pronunțate. Pentru unele dintre limbile romanice, substratul este relativ unitar (pentru franceză celtic, pentru română traco-dacic), dar pentru altele este foarte variat (pentru italiană celtic, liguric, etrusc, paleovenet, umbric, osc, grecesc). În principiu, stratul (limba-bază) reprezintă elementul care favorizează și explică congruențele la nivel gramatical și lexical între limbile din cadrul aceleiași familii, în vreme ce
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fi foarte variat și în spațiul aceleiași limbi, și, de aceea, ea cunoaște dialecte cu deosebiri pronunțate. Pentru unele dintre limbile romanice, substratul este relativ unitar (pentru franceză celtic, pentru română traco-dacic), dar pentru altele este foarte variat (pentru italiană celtic, liguric, etrusc, paleovenet, umbric, osc, grecesc). În principiu, stratul (limba-bază) reprezintă elementul care favorizează și explică congruențele la nivel gramatical și lexical între limbile din cadrul aceleiași familii, în vreme ce substratul, fiind diferit de la o limbă la alta, favorizează diversificările. Uneori însă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
colonizarea germanică s-a produs mai tîrziu (după secolul al V-lea), au ajuns vorbitori ai unor dialecte germane cu trăsături specifice pronunțate. Pe de altă parte, substratul a putut fi uneori element unificator, inițiator de fenomene similare, căci substrat celtic, de exemplu, se întîlnește în cazul limbii franceze, al limbii provensale, al italienei de nord și, zonal, al portughezei și spaniolei. Tot substrat celtic se întîlnește apoi și în cazul unor limbi germanice, precum engleza (britonica, într-o zonă franceză
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de altă parte, substratul a putut fi uneori element unificator, inițiator de fenomene similare, căci substrat celtic, de exemplu, se întîlnește în cazul limbii franceze, al limbii provensale, al italienei de nord și, zonal, al portughezei și spaniolei. Tot substrat celtic se întîlnește apoi și în cazul unor limbi germanice, precum engleza (britonica, într-o zonă franceză bretona), neerlandeza (deopotrivă în zonele flamandă și olandeză). Acțiunea substratului în particularizarea zonală a limbii-bază este un fenomen foarte complex și în același timp
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Este limbă uzuală în Algeria, Kampuchia, Laos, Liban, Maroc, Tunisia și alte state (insulare) mici. Franceza are evoluția cea mai divergentă în raport cu situațiile din latină și multe caracteristici care nu merg în comun cu ale celorlalte limbi romanice. Substratul este celtic, reprezentat de limba triburilor galilor, iar, după romanizare, pe teritoriul actual al Franței s-au stabilit triburile germanice ale francilor, care au dat numele etniei care s-a născut în acel teritoriu. Datorită lipsei de unitate politică, în perioada de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
interzi-cîndu-se folosirea latinei sau a limbilor regionale în redactarea actelor oficiale și impunîndu-se franceza ca limbă oficială unică. Deși dialectele franceze se deosebesc foarte mult între ele, trăsăturile lor de bază le unesc, aceste trăsături fiind de obicei atribuite substratului celtic și adstratului germanic. Franceza are un sistem vocalic bogat cu patru grade de apertură, cu opoziții bazate pe cantitatea vocalică. O caracteristică a limbii franceze sînt vocalele nazale, care se regăsesc și în limba portugheză. Unul dintre fenomenele importante pe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Diu (India). Portugheza s-a format pe un spațiu relativ restrîns din nord-vestul Peninsulei iberice, de unde s-a extins spre sud. Înainte de cucerirea romană, teritoriul portughez a fost locuit de triburi iberice (neindoeuropene), între care și lusitanii, și de triburi celtice. În secolul al VI-lea, acest teritoriu a fost înglobat în regatul vizigoților, iar în secolul al VIII-lea a fost ocupat de arabi. Portugheza are cîteva dialecte peninsulare și insulare și un dialect iudeo-portughez, vorbit de unii dintre evreii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
furnizează celorlalte limbi de pe glob cuvinte (de specialitate) din diferite domenii, cuvinte care însă, de obicei au la bază elemente vechi grecești, latine sau romanice (îndeosebi franceze). Teritoriul pe care s-a format limba engleză a fost locuit de triburi celtice, pentru ca, din secolul I î.Hr., să devină aproape patru secole provincie romană (Britania) și, prin urmare, să fie introdusă limba latină. După retragerea romană, la începutul secolului al V-lea d.Hr. au venit aici, de pe continent, triburile germanice ale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Treptat însă, în nordul Franței și în sudul Belgiei, francii au fost asimilați de romanici, dar, în zona franceză de nord-est, în nordul Belgiei și în Olanda, zone care deși făcuseră parte din Imperiul Roman erau insuficient romanizate (cu insule celtice și cu germanici stabiliți de multă vreme), francii au dat naștere unor formațiuni statale în care elementul germanic a învins. Un alt trib germanic, burgunzii, s-a stabilit în sud-estul Franței, de unde și-a extins stăpînirea în regiunile învecinate și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vorbitorii din regiunile lumii în care se folosesc idiomurile romanice în comunicare 82. Fenomenul nu este caracteristic, desigur, numai limbilor romanice, căci se manifestă la oricare grup de limbi care își au originea în aceeași limbă-bază, precum limbile germanice, limbile celtice, limbile slave, limbile baltice etc. și care au o coeziune de grup prin elementele moștenite în comun. În cazul fiecărui grup însă există caracteristici speciale care determină relevanța fenomenului sub anumite aspecte, factorii care îl accentuează sau îl slăbesc ori
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pa] și, chiar în islandeză, kaupa. Limba engleză are pe baza aceluiași cuvînt latin caupo, adjectivul cheap [t(i:p] "ieftin". O situație specială o prezintă, din perspectiva contactului cu latina, limba engleză, fiindcă teritoriul britanic, pe care locuiau neamuri celtice, a fost între anii 47 și 410 pro-vincie romană și, prin urmare, a fost populat cu coloniști romani, așa cum s-a întîmplat în zonele în care s-au format limbile romanice. Limba latină a ajuns deci pe teritoriul britanic înainte de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
engleză, însă nu a reușit să înlăture în totalitate limba băștinașilor celți, încît, după venirea triburilor germanice ale anglilor, saxonilor și iuților (în jurul anului 450), substratul pe care se va forma viitoarea limbă germanică (engleza) era un amestec de insule celtice și latine. Ca atare, pentru engleză, latina este prezentă și la nivelul substratului 89. Germanii care au venit în Britania aduceau în limba lor și cuvinte latine pe care le primiseră în timpul șederii pe continent. De altfel, romanii înșiși i-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la nivelul substratului 89. Germanii care au venit în Britania aduceau în limba lor și cuvinte latine pe care le primiseră în timpul șederii pe continent. De altfel, romanii înșiși i-au chemat pentru a-i ajuta în luptele cu populațiile celtice din nord și din Scoția, dar acești germani s-au transformat în cuceritori, iar dialectele vorbite de ei au stat la baza limbii care s-a format treptat în insulele britanice, avînd ca substrat elementul celtic și cel latin. În raport cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în luptele cu populațiile celtice din nord și din Scoția, dar acești germani s-au transformat în cuceritori, iar dialectele vorbite de ei au stat la baza limbii care s-a format treptat în insulele britanice, avînd ca substrat elementul celtic și cel latin. În raport cu alte limbi germanice, limba engleză are și particularitatea că a suferit pe parcursul a două secole (după cucerirea normandă din 1066) influența intensă a dialectului normand al limbii franceze, devenit limbă de curte, în administrație, în justiție
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
apropie, din punct de vedere tipologic, această limbă de idiomuri din alte familii de limbi, îndeosebi din familia germanică, fapt explicabil prin prezența elementului germanic într-un cuantum foarte ridicat în adstratul limbii franceze 92. Pe de altă parte, substratul celtic (galic) ce caracterizează franceza are la rîndul lui un rol în acest sens. Evoluția fonetică a latinei din spațiul francez a fost marcată puternic de acest substrat celtic, existent și în cazul unor limbi germanice (precum engleza și neerlandeza), dar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
foarte ridicat în adstratul limbii franceze 92. Pe de altă parte, substratul celtic (galic) ce caracterizează franceza are la rîndul lui un rol în acest sens. Evoluția fonetică a latinei din spațiul francez a fost marcată puternic de acest substrat celtic, existent și în cazul unor limbi germanice (precum engleza și neerlandeza), dar și al altor limbi romanice (precum portugheza și spaniola), însă nu într-o manieră la fel de compactă. De aceea, vocalele anterioare palatale ä, ö, ü (seul, feu, pur) din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
are originea în același element englez. 76 Otto Jespersen ( op. cit., p. 209-227) prezintă pe larg trăsăturile acestui pidgin, care a avut în trecut o largă utilizare în zona Asiei de sud-est. 77 Acest germanism a pătruns și în unele limbi celtice, printre care și limba galică, încît unii cerceători consideră că latina l-a putut prelua (și) de aici. 78 Vezi P. Giovan Battista Mancarella, Linguistica romanza, Zanichelli, Bologna, 1978, p. 175. 79 De exemplu, în română, de la fr. signification, lat.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
apropiere de Freiburg, a fost multă vreme locuința ducilor Zähringer, Înainte de a se con strui palatul de pe muntele Schlossberg. Înainte ca ducii Zähringer să se stabilească În Breisgau, exista acolo o așezare a nobililor alemani [...]. S-au găsit și urme celtice chiar din epoca de piatră, cu ocazia cerce tărilor arheologice“ (Wildtal - Zähringer Burgă. După ce s-a clădit palatul de deasupra Freiburgului, Cetățuia Zähringer a devenit o În chisoare temută. 13. Palatul de pe Schlossberg a fost clădit de Bertold II În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai (sau la fel de) marginal: prezența misterelor mithraice pe teritoriul Daciei nu ar constitui nici primul, dar nici ultimul „contact al acestui popor cu spiritualitatea iraniană”3, sau „în formarea poporului și a civilizației geto-dace, elementele iraniene (scitice), dar mai ales celtice au jucat un rol important; în urma acestor influențe și simbioze substratul traco-cimerian a primit înfățișarea culturală specifică, care îl distinge de culturile tracilor balcanici”4. De fapt, acest operator istoric rămâne constant secundar, întrucât interesul principal pentru sursele iraniene, de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
d’Aulnoy, ȘHistoire d’Hyppolite comte de Douglasț, publicată pentru prima oară în 1690 și tradusă de timpuriu în suedeză, unde a devenit o veritabilă poveste populară, în ciuda originii sale recente. Se spune că textul contesei d’Aulnoy are origine celtică, în orice caz povestea se aseamănă cu alte descripții celtice ale lumii de dincolo. Există cel puțin o mare monografie Ș(în suedeză) Ț despre acest poem, dar presupun că dvs. cunoașteți tot ceea ce are legătură cu această poveste și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
prima oară în 1690 și tradusă de timpuriu în suedeză, unde a devenit o veritabilă poveste populară, în ciuda originii sale recente. Se spune că textul contesei d’Aulnoy are origine celtică, în orice caz povestea se aseamănă cu alte descripții celtice ale lumii de dincolo. Există cel puțin o mare monografie Ș(în suedeză) Ț despre acest poem, dar presupun că dvs. cunoașteți tot ceea ce are legătură cu această poveste și cu sursele sale. Știu că grație delicatei dvs. intervenții am
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
care a devenit o adevărată poveste populară în Suedia. Tema centrală este insula fericirii veșnice, unde nu există timp, fericirea și voluptatea necunoscând limite (Atterbom a vârât aici întreaga filosofie a epocii). Manualele spun că povestea este probabil de origine celtică, dar că există variante interesante în Europa slavă și în România. Știu că Eminescu se inspira mult din cunoașterea pe care o avea asupra literaturii populare: ar fi interesant șde știutț dacă acești doi poeți au folosit aceeași poveste a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
început să scriu un rezumat în germană pentru Kairos și am reușit să-l termin luni, 12 pagini, cu dezvoltări în privința eshatologiei. (De aceea vă scriu atât de târziu.) În curând, Kairos va publica un număr despre religiile germanice și celtice. Lucrând la rezumat, am simțit niște dureri ciudate la piciorul drept și, după ce am trimis scrisoarea, m-am dus la doctor, mergând cu greu. A constatat o tromboză (embolism) superficială, nimic periculos, dar o vreme trebuie să stau la pat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]