9,103 matches
-
întrebare care-i lasă pe toți cu gura căscată: — Ce s-a întâmplat cu cenușa lui Kiril? — Care Kiril? întreabă în cor Clovis și Claude. — Imigrantul căruia i-a căzut ieri pe cap un chinez, explică Lionel. — De ce te interesează cenușa lui? devine suspicios Clovis. Am întrebat și eu, așa, se lasă păgubaș Lionel. Plec acasă. Nu intri să bei ceva? îl întreabă Claude, în timp ce Clovis se uită cam câș după român. Lionel nu răspunde și se îndepărtează. E ora 21
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ușor arse. De asemenea, hainele de pe el sunt înnegrite. Ține în mână o pungă de hârtie. — Bună ziua, madame Agnès, o salută el din inerție. — Bună ziua, domnule Lionel. Ce mai e nou? — Sunt nemuritor. — Nu e grav. Ce-aveți în pungă? — Cenușă. Parțial umană, adaugă el, pipăindu-și sprâncenele. Pentru lămâi. — Domnule Lionel, dacă vă reușește figura cu cenușa, să nu mă uitați c-o sticluță de limoncello. Nu pentru mine, pentru Fatima, ea ne-a dat pontul. — Numai să-mi reușească
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
madame Agnès, o salută el din inerție. — Bună ziua, domnule Lionel. Ce mai e nou? — Sunt nemuritor. — Nu e grav. Ce-aveți în pungă? — Cenușă. Parțial umană, adaugă el, pipăindu-și sprâncenele. Pentru lămâi. — Domnule Lionel, dacă vă reușește figura cu cenușa, să nu mă uitați c-o sticluță de limoncello. Nu pentru mine, pentru Fatima, ea ne-a dat pontul. — Numai să-mi reușească. E ora 21.15. Lionel a făcut un duș. S-a și odihnit puțin. E proaspăt, dar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe pernă, fără să facă vreun zgomot sau mizerie pe jos. Pune în pungă și resturile radioului, după care duce punga la ușă. Ia din debara o lopățică și începe să sape pământul din ghiveciul lămâiului. Adaugă o parte din cenușa rămasă de la sicriul său, toarnă apă și mângâie lâmâia paralitică. Lămâia îl ignoră. Intră în baie, se spală pe dinți și se rade la sânge. La sfârșit, cântă Puttin’ on the Ritz și, uitând că are papucii în picioare, bate
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
îi dă acum dopul lui Robert, care, după ce-l miroase, i-l dă lui Jean. După ce a făcut turul mesei, dopul revine la sommelier. Toți îl privesc ca pe un vierme. Miroase și el dopul. Ia sticla și își pune cenușă în cap: Îmi cer o mie de scuze. Aduc imediat altă sticlă. Lionel se simte obligat să-i îndulcească lui Robert pierderea a două mii de euro: — Sticla asta puteți s-o vindeți la pahar, ca vinul casei. — La bețivi, intră
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
O mică avere. Asta îi complică și mai mult existența - atât cât a rămas din ea: cui să lase toate astea? Privirea lui Lionel este atrasă de lămâiul de pe terasă: arată mai jigărit ca niciodată, deși l-a tratat cu cenușă. Ba ieri seară i-a dat și puțină șampanie, de pe fundul sticlei. Ia o hotărâre gravă: dacă un lămâi prăpădit e în stare să moară demn, închis pe un balcon, se va închide și el în casă și va încerca
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și restul garsonierei: parcă prin casă au trecut portăreii sau, și mai rău, țiganii - pardon de expresie. Se uită cu tristețe la lămâi: e clar c-o să-și dea duhul odată cu el. Face o ultimă tentativă: varsă în ghiveci toată cenușa care i a mai rămas și-l inundă cu Evian de la frigider. Reintră în cameră. Se dezmeticește cu greu: șampania Moet lasă urme adânci asupra memoriei recente, fapt constatat clinic. Își amintește ce s-a întâmplat cu o zi înainte
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lumii Înconjurătoare. De ce? De altfel, interogația constituie leit-motivul cărții. Ea apare la finele multora dintre mini-capitole (să remarcăm, În treacăt, că actorul-scriitor nu are respirație lungă; scrie secvențele, laconic). „De ce atîtea ruine?”...” De ce atîta deșertăciune?”...” De ce[ vom accepta să fim cenușă]?”...”De ce destinul a hărăzit acestei părți de lume atîtea orori?”...” De ce au fost impuse mizeria și promiscuitatea ca mijloace de distrugere a unor Întregi categorii sociale?”(În anii 50) ș.a.m.d. Și, un eveniment rar Întîlnit, În aceste amintiri
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pricepere. fără tine s-au prăbușit moleculele din mine în ADN-ul tău s-au amplificat mișcările mele de leu de senzație în alergare, în oprire, în mâncare de secunde, ploi, zări protejez acum puii de fulgi de zăpadă, de cenușă, puii de făcut focul de flori - orhidee, crizanteme, caprifoi la un pahar de vin pe care ți-l ofer pentru că fără tine nu poate fi nici un ceas nu poate fi nici o distanță între nucleul meu dens și electronii mei ușori
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
l-am sugrumat și apoi mi-a vorbit urât în curtea mea. Mai vedem noi. De ce nu vrei să intri în întovărășire? Pentru că nu mă pot întovărăși cu lepădături ca Daurel Cocioabă și, alții ca el. Aiștia nu au nici cenușă în vatră. Ce au ei de pus în tovărășie cu mine? O liotă de puradei, femei leneșe și în rest doar beție și cerșeală... Eu dacă aș fi în locul tău - cu atâtea bube-n cap - aș lăsa-o mai moale
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nu este nimic. Dar a fost! A fost după cum ți-am spus o clipă de nesăbuință pe care o regret și-mi va marca toată viața... Crezi că mie nu-mi pare rău și nu mă consum? Acum îți pui cenușă pe cap. De ce nu ți-ai pus-o înainte... De ce? Doina, discuția noastră nu pare să aibă sfârșit. Ba va avea. Se auzi ușa. Venea Beatrice de la film. Vine fetița. Măcar pe ea s-o cruțăm. Neghiobia care a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
încredere, căci abia după moarte (și nu mai devreme!) voi începe să trăiesc pe deplin, abia după moarte voi afla, de fapt, ce înseamnă să fii fericit și împlinit cu adevărat. Momentul acela îl voi socoti drept renașterea mea din cenușa stârvului acesta învechit și imperfect, care mă va conduce negreșit la împlinirea menirii mele în universul acesta. Deocamdată, însă, încă mă simt încătușat, iar descătușarea mea este problematică, căci singura cale, pe care trebuie musai să merg, pentru a o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a bucurat la înmormântarea soției sale. Adică situația aceea, atât de tristă și de nedorită pentru ceilalți, era întocmai viceversa pentru el. Asta, căci pasărea Phoenix era acum vie în inima lui, văzând cum îi parcă deodată renaște idealul din cenușa răposatei, fiindcă toate acele neîmpliniri și zbateri supărătoare, pe care le încercase el până atunci, simțea acum cum i se topesc grabnic și fără întoarcere, întocmai așa cum se topește zăpada în fața soarelui de vară. Iar aceasta se întâmpla pe când el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
însă, venise primăvara. Acest anotimp are puterea să demonstreze cel mai bine că există izvoare de bucurie, care nu seacă niciodată: frumusețea naturii și a viețuitoarelor. Astfel că, peste tot unde priveai în jurul tău, vedeai numaidecât natura cum renaște din cenușa în care, doar cu câteva luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de răni, am pornit mai departe și iată cum “ Două lacrimi de cer” se rostogolesc din ochi-mi Îndurerați Întru amintire! Dintr-un suflet prea plin, s-a născut poezia, pe care “Lumii o dăruiesc”... și veacurile vor trece, așternând cenușa uitărilor peste inimi care, odată, au bătut Înflăcărate, dar Cuvântul va dăinui!” „Cum va fi drumul din acest punct spre viitor?” „Mărturisesc că am avut mereu o teamă, gândindu-mă la punct. E tot ce rămâne! Un singur punct În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care se vedea cerul.”. Valențele purificatoare ale incendiului, dublate de schimbarea vremurilor și a generațiilor, contribuie, mai ales cele din urmă, la luarea hotărârii sătenilor de a ridica o nouă biserică, pe ruinele celei vechi, făcând-o să renască din cenușă, precum mitica Pasăre Phoenix. Hotărâre pornită din convingerea că „Biserica este comoara spirituală a unui sat, fără aceasta oamenii vor fi săraci și bolnavi sufletește.”. „Ploaia” - „poem” dedicat ploii și copilăriei evocată în deplina ei libertate și inocență. Povestirile comprimate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lui preferat, fie că era tata, fratele, rudă, prieten sau vecin. Când au sosit pompierii, au stins focul, care deja reușise să mistuie aproape tot. Ce a rămas din biserică? Zidurile înnegrite de fum, nici urmă de acoperiș, scrum și cenușă... O priveliște atât de jalnică, că scotea lacrimi din ochii oamenilor credincioși, care erau adevărați iubitori de Dumnezeu. Ciorile negre, speriate, au privit și ele de prin pomii sau de pe acoperișurile caselor din apropiere, neînțelegând ce se petrecea. Doar o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dezmăț carnal îi dădeau o ușoară amețeală. Trăia ca într-un vis, era istovită, îi venea să plângă zile în șir, dar nu voia să-și amărască părinții, nu voia să-i lase să intre în sufletul ei plin de cenușă. Se măritase prostește, își merita soarta, ea îl alesese, trebuia să-l care în spate. Era frumos, deștept și iresponsabil. Avusese de unde alege, putea alege, nimeni nu i-a forțat mâna. L-a ales pe el fiindcă știa să povestească
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
chipul ei de ceară, din sicriu se preling picuri de sânge, bunica cu ochii uscați, fără lacrimi, stă pe lespedea de piatră din fața casei, cu mâinile în poală. La patru fără un sfert se ridică din pat, are gust de cenușă în gură, se duce în bucătărie, se spală pe dinți, se îmbracă în fugă, mama ei stă lipită de perete, cu un pachet, probabil cu mâncare, se enervează, își dă seama că își descarcă nervii pe biata femeie, îi atinge
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ai pus suficient spațiu ca să obții imaginea pe care o vrei. Folosești acest truc pentru a te apăra de situații prea dureroase, spui că ceea ce simți este o minciună, te vezi urât, laș, nevolnic, de ce ai nevoie să îți pui cenușă în cap, amâni mereu confruntarea, amintiri, imagini, ca un vârtej în colbul străzii, lumina de aici mă face să cred că sunt într-un vis, unul cu imagini mai colorate și mai coerente, Silvia aleargă în fața mea la câteva sute
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acum au venit jigodiile să vă jupoaie, poate că la unele dintre voi le și place, sunteți doar niște găini", pianul atacă partitura, sunetele urlă în văzduh, se împreunează cu flăcările, rupte din când în când de un val de cenușă, un soldat își înfășoară mâna în părul Mariei, o trage pe jos și o izbește cu picioarele în rărunchi, cerul se întunecă dintr-odată, din eter apare Dumnezeul Mariei, din ochi îi curg picuri de sânge, vioara țipă în sală
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cartier, a izbucnit un incendiu. "Și aici", mă gândesc cu un fel de liniște pe care nu mi-o recunosc. Peste plante, peste copaci, peste flori, peste geacaranda mov și peste eucalipt s-a așternut deja un strat gros de cenușă. Aerul miroase a ars, dar pot merge liniștită la plajă. Intru sub duș, închid ochii, în creier mi se îmbulzesc imaginile din țară, chipuri haotice, senzația de pustiu, am gust de cenușă în gură. 1 ianuarie 2002, Sydney Silvia a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-a așternut deja un strat gros de cenușă. Aerul miroase a ars, dar pot merge liniștită la plajă. Intru sub duș, închid ochii, în creier mi se îmbulzesc imaginile din țară, chipuri haotice, senzația de pustiu, am gust de cenușă în gură. 1 ianuarie 2002, Sydney Silvia a început să cotrobăie prin sacoșa lui Mihai, un fel de rucsac de acum o mie de ani, răpănos, de acolo Silvia scoate pachețele și pachețele, îmi întinde unul, "mai întâi ea, că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sentința era de acum un fapt împlinit. Voia ca între el și rromi să fie pace atâta cât se putea. Nu dorea cu nici un chip să facă din ei dușmani învederați. Dar nu găsise decât locul corturilor. Răscolise cu mâna cenușa unde fuseseră vetrele de foc, simțind că în spuză mai pâlpâia dogoarea căldurii. Ba chiar mai ardea câte un cărbune ce nu apucase să-și dea obștescul sfârșit, dovadă că șatra părăsise tabăra de curând. * Mihăiță, neștiind unde e plecat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
raport echilibrat între sentimente și rațiune, din confruntarea cărora să rezulte scânteia provocatoare a unei „doine de dor” și a unei „declarații de dragoste” plecate din inima unui descendent care și-a aflat regăsirea de sine. Nu o să-mi torn cenușă în cap, pentru că m-am hotărât destul de târziu, abia ce am intrat în rândurile sexagenarilor, să scriu despre trecut generațiilor viitoare pe care le vreau prospere, cinstite și înfloritoare. Nu privesc înapoi cu mânie la apocalipsa stărilor rele, știind că
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]