6,376 matches
-
azi nu înțeleg cum, a fost convins să participe și tata. Iar tata i-a terminat, le-a luat mințile și i-a lăsat să viseze frumos. Le-a promis mesteceni, salcâmi, stejari și arțari roșii, brazi argintii, platani, pini cenușii, nuci, sălcii crețe, tufe de liliac și iasomie, rododendroni, ienuperi și tuia, de fapt șiruri întregi de tuia, gazon și flori, bulbi și răsaduri, butași de trandafiri și iederă. Afară era călduț și praf, noroiul se transformase în bătătură, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe povârnișuri, prin prăpăstii și păduri, pe platouri și grohotișuri, în șei, la cascade, prin jnepenișuri, zmeurișuri și întinderi de urzici. Primul vârf impunător mi s-a arătat, datorită lui, în masivul Retezat, dar nu în zona înaltă, a stâncilor cenușii și a ierburilor pitice, ci la cabana Pietrele, unde el și-a golit rucsacul pe un pat, iar pe salteaua hărtănită s-a ridicat un munte de pachete de țigări, toate Snagov, un pisc uluitor pentru un băiețel care încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și golași, În primul rînd golași, tendoanele și mușchii le pulsau deja vizibil În membre, sau așa mi se părea mie atunci. Eu am fost singurul născut cu ochii larg deschiși și acoperit cu un strat modest de blăniță moale, cenușie. Eram, de asemenea, pricăjit. Și, credeți-mă pe cuvînt, e cumplit lucru să fii pricăjit atunci cînd ești mic. Acest lucru a avut un efect cît se poate de nefericit asupra capacității mele de a participa cum trebuie la rutina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a face asta era să-l radă efectiv de pe fața pămîntului, după care să-l acopere cu ciment. Ziarul Globe publica niște schițe despre cum o să arate Bostonul atunci cînd vor termina și acesta va străluci ca Miami peste apele cenușii ale portului. Intenționau să Înlocuiască Piața Scollay cu o bucată mare și turtită de beton, deasupra căreia, pentru a Înfricoșa lumea, aveau de gînd să ridice niște clădiri guvernamentale, ca niște fortărețe. Norman se uita la imaginile cu clădiri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
al Celui de-al doilea Război Mondial. CÎnd au aflat că e băiat de fermier, l-au repartizat la administrație și l-au expediat În Texas, să aibă grijă de catîrii de povară, iar Într-o zi, un catîr uriaș cenușiu pe nume Peter l-a izbit drept În moalele capului. Lovitura i-a descentrat pe loc ochiul stîng, care i-a rămas definitiv cîș. În afară de migrene frecvente și vedere dublă, lovitura lui Peter a adus cu ea cîte un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fel cît se poate de deprimant. Nu-l străbătusem niciodată În timpul zilei, iar acum, cînd trăgeam cu ochiul de sub clapa buzunarului În timpul mersului, am fost uluit de cît de tare urîțește lumina zilei, mai cu seamă cînd e fadă și cenușie și nu se deosebește prea tare de lumina ce se strecura prin geamurile din subsolul meu. Și nu era vorba doar de lumină. Lumea pe care credeam că o cunosc destul de bine - Întunecată, misterioasă, dantelată de umbre, chiar romantică, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ceață groasă Îi ștersese toate culorile. Priveliștile nu mai aveau pic de adîncime, și erau uniformizate În tablouri lipsite de orice strălucire, În tonuri de gri și maroniu. Clădiri În paragină, ferestre acoperite cu placaje, șanțuri pline de gunoaie, chipuri cenușii Înfrigurate. Totul era scofîlcit, trist și urît. Însă n-am lăsat toate astea să mă afecteze - eram bucuros că mă plimb ca vodă prin lobodă pe străzile Bostonului În buzunarul unuia dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Evident, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a se deschide ușa. Nu mă gîndisem niciodată că e posibil ca un tip de vîrsta lui Jerry să mai aibă părinți. Erau incredibil de bătrîni, amîndoi aveau părul alb, erau Încovoiați de spate și de ani, și aveau pielea cenușie și zbîrcită, ca de spiriduși. Aveau chipuri blînde, mai ales mama lui, care cred că fusese o femeie Înaltă pe timpuri, Însă acum era extrem de cocîrjată. Arătau ca dintr-un basm, și am lăsat-o pe mamă să-mi intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
rafturi goale. Cel mai trist a fost duminică, zi În care a și plouat. Am coborît cu Liftul și m-am așezat pe perna roșie de pe scaun și am privit prin vitrina prăvăliei la ploaia ce se scurgea În șiroaie cenușii pe geamul murdar. Mi-am lăsat obrazul pe o lăbuță și m-am gîndit la poetul francez Paul Verlaine, care a scris o celebră poezie despre cum scaldă ploaia orașul. Atunci cînd plouă, spune poezia, inima plînge. Înțelegeam perfect la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
arunce cărțile peste bord, a luat foc Old Howard. Era un teatru care fusese, foarte mult timp, celebru În Întreaga Americă. Îmi tîrșîiam adesea pașii pe lîngă carcasa lui goală, În drumul meu către Rialto. Cu fațada lui de piatră cenușie, cu ferestre gotice uriașe, ar fi arătat fix ca o biserică, dacă n-ar fi avut deasupra firma uriașă, ce ieșea În afară și acoperea jumătate de stradă și pe care numele THE OLD HOWARD era scris cu becuri. Sperasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Întreb, răspunse, cu Îndoială În glas, bătrîna. Totuși, rezultatul se dovedi favorabil: doamna Bellairs veni personal să-i Întîmpine În vestibulul strîmt și ticsit cu obiecte. Purta pe cap o tocă și era Îmbrăcată Într-o rochie Liberty, de mătase cenușie. — A, un prieten al reverendului Topling! exclamă ea, Întinzînd mîinile spre el Într-un gest ce părea a le spune „Bine-ați venit!“ amîndurora. — Mă numesc Hilfe. Hilfe de la Fondul pentru ajutorarea mamelor libere. Iar dumnealui e domnul Rowe. Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sfîșiată de zgomote și de alte semne ale unei activități omenești. În colțul străzii Oxford ardea un magazin de umbrele; pe strada Wardour trebuise să treacă printr-un morman de moloz - un individ cu fața tăvălită parcă Într-o făină cenușie stătea rezemat de un zid, rîzÎnd În hohote, În timp ce un gardian se răstea la el: „Ajunge omule! Nu-i nimic de rîs!“ Toate astea Îl lăsau rece pe Rowe, ca niște lucruri despre care ar fi citit Într-un ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
privind peste umăr, un desen umoristic care ocupa aproape Întreaga pagină. La una dintre ferestrele imobilului de peste drum apăru brusc fața domnului Rennit - o figură speriată care se retrase numaidecît. Pendula din sala de licitații indica zece fără cinci. Dimineața cenușie se tîra Încet, Îngreunată parcă de molozul jilav al dărîmăturilor din noaptea trecută. Faptul că și domnul Rennit Îl părăsise Îl făcea pe Rowe să se simtă și mai singur. Pe vremuri avusese cîțiva prieteni - nu prea mulți, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întoarcem. Înțelegi, nu-i așa, că n-am putere să asist... Ieșiră Împreună În strada ce dădea spre parc. Cortegiul funerar se urnise, mișcîndu-se ca un pîrÎiaș negru spre matca unui rîu. Casca de oțel zăcea pe sicriu - o pată cenușie și opacă sub razele firave ale soarelui de iarnă. Cei din echipa de salvare nu izbuteau să țină pasul cu ceilalți. Era ca parodia unor funeralii naționale - deși erau totuși funeralii naționale. VÎntul spulbera pe stradă frunzele galbene ale copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scaune tari și drepte. Altă mobilă nu se zărea. Omul În uniformă deschise una din aceste uși - putea să fi deschis oricare alta și spuse: — Așteptați aici, domnule. Era foarte devreme. Cerceveaua metalică a ferestrei Încadra un cer rece și cenușiu. Ultimele stele păliseră. Rowe se așeză pe un scaun, cu mîinile Între genunchi; era obosit și cam plictisit. „Prin urmare - Își spunea - nu sînt un om de seamă, un explorator, ci un criminal de rînd“. Efortul depus pentru a ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
59. Și Îl chemă la telefon pe un anume Prentice. — Noi vă trimitem Întruna clienți și dar voi nu ne trimiteți pe nimeni! se plînse el la telefon. Rowe se lăsă condus printr-o curte imensă, străjuită de Înalta clădire cenușie. Afară, pe cheiul Tamisei, tramvaiele treceau huruind. Găinațurile porumbeilor de pe sacii de nisip puși În fața caselor dădeau un aer rural acestui colț al Londrei. Lui Rowe nu-i păsa că era escortat de cei doi: continua să se simtă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
săi, povestirile despre Oates În luptă cu viscolul, despre nu mai știu ce savant care și-a pierdut ambele mîini făcînd experiențe cu radium, sau despre Damien și leproșii... Și chiar și aici, În această cămăruță Înăbușitoare din marea clădire cenușie a Scotland Yard-ului, Îi veneau În minte cu o uimitoare prospețime o sumedenie de amănunte Îngropate sub pulberea anilor. Simțea că-și descarcă sufletul vorbind. Îmi amintesc de Cartea isprăvilor de aur scrisă de o femeie pe nume Yonge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe din gura acestui personaj, care jucase pînă atunci exclusiv rolul unui mort. — Dumnealui și-a dat Întîlnire aici cu celălalt domn. Cost Își roti Încet privirea spre Rowe, dar nici o lucire nu se aprinse În ochii săi calmi și cenușii, deși zăboviră, poate, ceva mai mult decît era absolut necesar. Aproape am terminat de luat măsurile clientului. Dacă vreți să mai așteptați doar două minute... „Peste două minute, Își spuse Rowe, va intra celălalt, și vei fi demascat!“ Domnul Ford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe o bancă și vomita Între genunchi... Hilfe coborî treptele ce duceau spre toaletă; nu era nimeni acolo; pînă și Îngrijitorul plecase În căutarea unui adăpost. Artileria antiaeriană trăgea de zor. Rowe și Hilfe erau singuri În toaleta cu chiuvetele cenușii, mirosind a dezinfectant; pe pereți, cîteva afișe avertizau Împotriva pericolului bolilor venerice... Aventura, pe care Rowe și-o imaginase cîndva În culori atît de eroice, Își găsea deznodămîntul Într-un closet „pentru bărbați“... Hilfe se privi Într-o oglindă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
deforma încet fața pe măsură ce țesuturile învinețite se îmbibau cu propriul sânge. Eram deja conștient că grilajele întrepătrunse ale radiatoarelor mașinilor noastre formau modelul unei inevitabile și perverse uniuni dintre noi. M-am uitat la contururile coapselor ei. Peste acestea, pătura cenușie forma o dună grațioasă. Undeva sub acea movilă se afla comoara pubisului. Precisa ei protuberanță și despicătură, sexualitatea neatinsă a acelei femei inteligente, prezidau tragicele evenimente ale acelei seri. Capitolul 3 În următoarele trei săptămâni, cât am zăcut în salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
toate perspectivele galopante ale vieții mele. Cineva trecu prin fața mașinii. Vocea unui polițist strigă din ghereta portarului. Prin parbriz am văzut o femeie în pelerină de ploaie albă umblând de-a lungul șirului de mașini avariate. Apariția în curtea aceea cenușie a unei femei atractive, trecând de la o mașină la alta ca un vizitator inteligent al unei galerii de artă, mă trezi din această reverie iscată de doisprezece mucuri de țigară. Femeia se apropie de mașina de lângă a mea, o decapotabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-i spui Verei. - Cui? întreba, cu ochii limpezi pentru o clipă. Vera - ea știe deja. Scoase din buzunar un pătrat soios de eșarfă din mătase. Îl întinse cu grijă pe scaun, între noi. În mijlocul pătratului era un triunghi de piele cenușie pătată de sânge aproape proaspăt, încă de un roșu aprins. Încercându-l cu buricele degetelor, îl duse la gură și gustă picăturile lipicioase. Tăiase bucata de pe scaunul din față al Mercedes-ului, acolo unde se scursese printre picioarele femeii sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
coborât, alungând mecanic acei corpusculi ai iritației optice de pe mâini și brațe. Intrasem într-o lume abandonată. Pietrele de pe suprafața străzii îmi înțepau, inegale, tălpile pantofilor, aruncate acolo în urma trecerii unui uragan. Zidurile de ciment ale pasajului superior, desecate și cenușii, semănau cu intrarea într-un hipogeu. Mașinile care circulau sporadic pe autostrada de deasupra mea își deșertaseră încărcăturile de lumină, și se mișcau acum zornăitoare aidoma instrumentelor deformate ale unei orchestre pe fugă. Dar, întorcându-mă, soarele care se lovea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
putea arde de suprafața aceea luminoasă, mi-am pus mâinile în creștetul capului pentru a ține la locul lui țesutul moale al creierului. Cât ai clipi, lumina se stinse. Mașina lui Vaughan se scufundă în întunecimea de sub pod. Totul redevenise cenușiu și mohorât. Aerul și lumina se epuizaseră. Am pășit în stradă, îndepărtându-mă de mașină, conștient de brațul nesigur al lui Vaughan întinzându-se după mine. Am mers de-a lungul palisadei spre intrarea năpădită de buruieni a depozitului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vizitator singuratic într-un oraș al toreadorilor. Catherine se mișca în spatele meu ca o nimfă electrică, o creatură devotată care-mi păzea gesturile de surescitare cu prezența ei calmă. În momentele mai puțin fericite, delirul vâscos și perspectivele dezgustătoare ale cenușiului pasaj superior se întorceau, hipogeul reavăn la intrarea căruia văzusem miile de muște infestând tabloul de bord al mașinii și fesele lui Vaughan - lăsat pe spate în scaun și uitându-se țintă la mine cu pantalonii coborâți în jurul genunchilor. Îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]