910 matches
-
dinspre arhondărie. Acolo trăseseră vodă cu doamna și coconii lor. Maici ca niște umbre treceau grăbite cu lumânări aprinse spre arhondărie, întretăindu-se în drum cu cei câțiva arnăuți ai domnului. — Doamna Păuna... — E doamna Păuna, se auzeau șoaptele. Spre cenușiul de afară, ferestrele iatacului doamnei prinseră a se lumina; al treilea țipăt sfâșie văzduhul. — Binecuvântează, sfinția ta, binecuvântează, se auzeau speriate glasurile celor printre care chir Ioan arhimandritul trecea îndreptânduse spre arhondărie. Peste câteva clipe preotul sta la căpătâiul femeii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nedorind să se întoarcă cu ele la bază. Un vagabond bătrân doarme pe trotuar, buzele plesnind scurt și tare sub presiunea aerului expirat. Hainele aproape zdrențe, cunoscuseră și zile mai bune. Un miros puternic de rom stăruie în preajma lui. Sub cenușiul bărbii murdare, fața galbenă, de hepatic, arată calmă și relaxată. În brațele lui Morfeu, toate nevoile sunt date uitării. Iese pe bulevard. Șiruri lungi de automobile trec pe lângă el în viteză, ca în oricare altă zi de pace. Din restaurantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
câțiva pași de ea. Poartă tunica ofițerilor de aviație, la pieptul căreia se văd două barete multicolore de decorații. Discută foarte preocupat în germană despre mersul fronturilor, în special a celui din Moldova, cu un domn scund, în costum gri cenușiu și trabuc între dinți. Unul dintre acei afaceriști cu diverse contacte și relații în Prinz Albrechtstrasse 97 care îi ofereau garanția unor afaceri bănoase în țările ocupate de Reich sau aflate în sfera lui de influență. În timp ce împarte zâmbete în dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în inimă. Zvâcnește din șolduri și lovește puternic cu pumnul bărbia lui Darie. Cu un geamăt slab, acesta cade pe spate. Rămâne fără cască și Wilhelm, cu ochii injectați de efort, vede un cap adolescentin acoperit cu păr scurt, blond cenușiu. Se aruncă asupra armei aflată în apropiere, dar un braț puternic îi cuprinde gâtul într-o strânsoare de clește. Plămânii lui urlă după aer. Prinde în ultimul moment încheietura mânii înarmate a adversarului. Cu un efort considerabil se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
către mica fortificație. Ajuns în apropiere, soldatul scoate inelul care acționează detonatorul încărcăturii explozive, se ridică în picioare și năpustindu-se înainte reușește să arunce explozibilul prin ambrazură. Se trântește imediat la pământ, rostogolindu-se către o zonă mai sigură. Cenușiul înserării se umple brusc cu o lumină portocalie, către cer se ridică o uriașă ciupercă de fum și flăcări. Frânturi de grinzi și scânduri carbonizate se împrăștie peste tot. Asta e! strigă Schultz, izbind mulțumit cu pumnul înmănușat în zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acea perioadă ateu sau doar puțin credincios, așa cum sunt și unii dintre bărbații contemporani mie îl înțepă în trecere Arm pe Bart. Știu doar că Dumnezeu nu putea să lase o minte atât de luminată în întunericul necredinței sau în cenușiul unei credințe plăpânde. Descartes avea o nepoată la care ținea foarte mult, care a fost rănită la un ochi, rana a început să supureze și fata avea dureri îngrozitoare. Nepoata a decis să se ducă la catedrala din Lourdes, loc
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
goale, trăim o epocă de adânc umanism, ce să-i faci! Tu, care ești dincolo, dacă e adevărat că spiritul tău mai sălășluiește cu noi, viețuitorii pământului, caută să ne dai îndrumări, prin mijloacele tale, pentru a ne apăra de cenușiul bietei vieți. Am fost la mănăstirea Slătioara, de rit vechi, unde am stat vreo 5 zile și unde ne-am simțit bine, am pus lumânări pentru sufletul tău și pentru părinți, pentru toți cei dragi care ne-au părăsit, am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
zgomote: gara era complet părăsită pe timpul nopții. Milton avea În picioare mocasinii negri cu ciucurași. Când se Îmbrăcase pe Întuneric, i se păruse că erau cel mai ușor de Încălțat. Mai avea haina lui de purtat În mașină, bej cu cenușiu, cu un manșon de blană la guler. Pentru că era frig, Își pusese și o borsalină, de fetru gri, cu o pană roșie la spate. O pălărie de modă veche atunci, În 1975. Cu pălărie, servietă și mocasini, Milton ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o carte violent antiestetizantă. Ești tentat să citezi și să tot citezi, în loc de orice comentariu. Sigur, este o poezie frapant de nouă și de personală, care înțelege biografismul la modul cu adevărat artist și care, prin urmare, se salvează din cenușiul exasperant al experienței biografiste de la noi, din ultimii ani ("m-am întîlnit cu prietenul cutare care mi-a zis" etc, etc), prin această lumină interioară a amintirii. Dar 149 a arăta exact de unde vine magia versurilor Simonei Popescu e la fel de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din dubă În curtea Închisorii, Tony Pavone avu o stare de leșin, de pierdere a echilibrului mintal. Trăia cu senzația unei santinele ce Îl duce pe ultimul său drum. Închisoarea era construită din barăci de lemn vopsite cu un gri cenușiu extrem de Întunecat, având această senzație, poate și urmare a orei Înaintate: trecuse de miezul nopții când noul chiriași era condus către camera de primire a noilor arestați. Aceste sinistre barăci, erau Împrejmuite cu un gard de sârmă ghimpată eșalonat pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
substanță din substanța copilului. Trebuia să-l fi auzit vorbind și mai ales să-l fi văzut gesticulând, trebuia să fi simțit farmecul și spaima și melancolia acelor seri. Parcă priveam un film ciudat, în culori stinse, de la cafeniu la cenușiu și la grena-ul morii și verdele negru al frunzelor de salcâm. Nu mai spun că, întrerupîndu-se dintr-o povestire oarecare, cu arabi și caravele, ne lăsa pregătiți pentru revelație, învăluiți în parfumul aspru al ficțiunii... Așa ne-am petrecut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu e bine. Pe la douăsprezece, cum la Scara Unu Mendebilul nu apărea și totul părea să lâncezească, ne-am gândit la un joc vechi, dinainte de Vrăjitroacă, numit Exploratorii. La jumătatea blocului se afla o ușă de tablă nituită, vopsită în cenușiu. Pe acolo era intrarea în măruntaiele subsolului. Am deschis ușa cu grijă, ca să nu scârțâie, și am început să coborâm treptele de metal ale scăriței în spirală, ferindu-ne să ne atingem de pereții unși cu păcură și plini de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unele cât bondarii. Penajele erau și ele răsuflate, decolorate: ce fusese odată albastru de Prusia și verde ca smaraldul în cozile păunilor, ruginiu-vulpe în ale fazanilor, ce fusese curcubeu în penajul papagalilor și al păsării-paradisului devenise acum același maroniu pe cenușiu sau fusese atât de strident retușat încît ți se părea că privești acele poze de nuntă colorate cu creionul sau obrajii înșelător îmbujorați ai ofticoșilor. Hotărât, nu ne plăceau, așa că am intrat pe filiera glorioasă a antropogenezei, reprezentată de câteva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stropi de zăpadă cafenie, îl simt, în sfârșit, într-o mașină și mă arunc și eu, din mers, în mijlocul babelor, liceenilor, muncitorilor înghesuiți între care, stând aproape într-un picior și ținîndu-se cu mâna înmănușată de bara învelită în plastic cenușiu de la geamul șoferului, se află el. Să-i tot dai acestui tânăr vreo douăzeci și patru de ani. Este destul de înalt, blond, cu șuvițe neobișnuit de lungi ieșindu-i de sub căciula de blană. Firișoare aurii de barbă și mustață abia dacă reușesc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
curte. Carmina se îmbrăcase în întregime în azuriu: purta o bluză cu mâneci scurte de "garofiță", o fustiță plisată pe care-o împrumutase de la Ester și de aceea îi era cam mare și un ciorap-pantalon, tot albastru, dar bătând în cenușiu. Pe deget își pusese un inel cu peruzea, desigur o imitație, iar în păr își împletise albăstrele. Părea cu-adevărat o femeie, cum stătea pe tronul împodobit. Garoafa bătută, de la noi din grădină, o purta la ureche, căci își trăsese
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în fața a ceea ce-a fost și nu va mai fi niciodată. O amintire a amintirilor. REM-ul e, poate, nostalgia. Sau altceva. Sau toate acestea deodată. Nu știu, nu știu. În garsoniera ta e lumină de zi. Stropul de cenușiu de pe marginea obiectelor s-a șters încetul cu încetul și milioanele de culori ale lumii albe s-au așternut pe cotoarele cărților (Cortîzar, un Mîrquez ferfenițit...), pe îmbrăcămintea noastră aruncată aiurea, pe gresia de pe jos, acoperită cu blană, pe măsuța
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vedere, dar cărora nu le cunoșteam numele, și pronunțând zeci de nume de plante care nu știam cum arată. În acest timp, Sonia se întoarse și, cu un zâmbet liniștit pe față, se îndreptă spre mine. Era într-un costum, cenușiu la reverul căruia avea prins neîndemânatic un buchet de violete artificiale. Purta niște ghete fără toc și pășea bărbătește. Doar când m-a depășit, îndreptându-se spre casa aflată în spatele meu, am înțeles că zâmbetul nu-mi era adresat mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dacă taberele „sunt ca niște stupi uriași. Zumzăie de-atâtea râsete, țipete, șușoteli și chicoteli! Asemenea cămine de vacanță sunt stupii fericirii copiilor și ai voioșiei. Și oricâte vor fi existând, încă nu vor fi destule. Bineînțeles că, seara, piticul cenușiu al dorului de casă se așază pe paturile din dormitor, scoate la iveală caietul lui cenușiu de socoteli și carnetul cenușiu din buzunar și numără cu o mutră posomorâtă lacrimile copiilor din jur, pe cele plânse și pe cele neplânse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
cămine de vacanță sunt stupii fericirii copiilor și ai voioșiei. Și oricâte vor fi existând, încă nu vor fi destule. Bineînțeles că, seara, piticul cenușiu al dorului de casă se așază pe paturile din dormitor, scoate la iveală caietul lui cenușiu de socoteli și carnetul cenușiu din buzunar și numără cu o mutră posomorâtă lacrimile copiilor din jur, pe cele plânse și pe cele neplânse“. Dar până la răsăritul soarelui, dorul e dat uitării și-ncepe povestea. O poveste tare încurcată și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
să-i piardă pe toți cei de care se atașează, deapănă firul unei vieți de-o stranietate care sfârșește prin a deveni dureros de familiară. Concizia fermecător controlată a stilului contribuie în mod semnificativ la construirea unei atmosfere de un cenușiu apăsător, sfâșiat pe alocuri de explozii bine dozate de culori stridente. Biografie Attila Bartis s-a născut în 1968 la Târgu-Mureș. În 1984 s-a mutat, împreună cu familia sa, în Ungaria, după ce tatăl său, jurnalist, s-a luptat multă vreme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
IAȘI N-o 176 Act justificativ Subsemnatul revizor școlar al județelor Iași și Vaslui declar că am primit de la d-nul director al Bibliotecei Centrale din Iași, pentru uzul cancelariei revizorale, un dulap mare, vechi, de brad, fără postament, colorat cenușiu, la care lipsește o scândură de la un raft. Acest dulap l-am luat pentru păstrare de acte însă în mod provizoriu și ca împrumut și mă oblig a-l restitui oricând domnul director al Bibliotecei l-ar cere înnapoi. Iași
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
dorea să iasă la film iar el scria, ar fi vrut să-i strige: " Ce-mi pasă mie de scenariul tău?" El știe că n-ar fi făcut-o vreodată. Sau se amăgește cu gîndul ăsta. Are nevoie să opună cenușiului vieții de zi cu zi o imagine luminoasă, gîndurile să-i fie legate de o femeie dragă. Dar asta era pînă ieri. Acum... Ascultă, Mihai Vlădeanu! rupe Liliana tăcerea cu vocea șoptită, dar rostirea numelui întreg, chiar cu inflexiunea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ce i-ai mai fi cerut lui Dumnezeu? încearcă Mihai s-o dispună. Să vă ia dracul pe toți bărbații! Aici sîntem de acord! În iad ajung femeile păcătoase, care știu să transforme în roz, chiar și pentru o oră, cenușiul vieții, rîde Mihai. Ești sigur că mi se cuvine replica asta? Tamara îl mai privește un timp, apoi se întoarce, grăbindu-se să-l ajungă pe George. Mihai ar vrea să fugă după ea, să-și ceară iertare, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cuibărită în ochi: e bine s-o revadă?! Da, bineînțeles că da! Lasă pe un scaun bluza de salopetă și-și îmbracă haina de blană direct peste cămașă. Dar ce-și vor spune?! Merge cu pași mari spre poartă. Peste cenușiul mohorît al unei ierni seci, ninge cu fulgi mari, albind aleile. Mihai lasă primele urme pe căile imaculate. Întoarce capul și rămîne cu privirea în urmă: și-o simte grea, întristată. Parcă nu-i vine să creadă: întîmplarea a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ar fi spus copiilor ei, awful creatures, nici o Înghițitură mai mult, pe urmă la ora mesei nu mai vor să mănînce nimic. Se uită la Julius, o văzu pe mătușa Susana cea Îngrozitoare și se uită la Șobolanul atît de cenușiu, Îi venea să-i strige lui Julius să mănînce sendvișuri pe săturate. Și simțea că nu mai poate suporta, biata de ea: Șobolanul era la fel ca pe vremea cînd trecea drept băiatul cel mai cumsecade din Lima, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]