949 matches
-
nesfârșită ce trecea de la Antonio la Emma și de la Emma la Antonio - fiecare din ei căutând, poate fără să știe, modalitatea cea mai rafinată și mai dureroasă de a-l tortura pe celălalt. Emma Înflorea după ani și ani de cenușiu, explodând după nașterea lui Kevin Într-o mulțime de forme și culori: cu nou-născutul În marsupiu, fără a i-o spune, se reîntorsese la prietenii ei muzicieni și În localurile În care cântau - dându-i astfel ocazia să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ploaie. Dar norii rătăceau și nu reușeau să se adune. Din când În când Învăluiau fața lunii, descoperind-o apoi Încet - diafană, ca o monedă. Emma Îi arătă luminile roșii ale unui avion care brăzda mătasea cenușie a norilor. Pe cenușiul acela, luminile orașului se reflectau ca-ntr-o oglindă. Îl Întrebă dacă, după părerea lui, din avion se vedea Roma - sau imaginea avionului și a călătorilor. Sasha răspunse că nu știa, că nu se gândise niciodată la asta. Spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Bănci solitare, coșuri goale. Lunga linie galbenă pe care nu trebuie să o depășești, ce trece de-a lungul stației - În timpul zilei nici nu poate fi văzută, călcată În picioare de miile de călători -, acum se releva aproape fosforescentă În cenușiul albăstrui al galeriei. Paznicii controlează ca fiecare stație să fie pustie, să nu fie nici un vagabond, toxicoman sau vreun mâzgălitor de graffiti ascuns prin coridoarele subterane și În cele câteva adăposturi prost luminate din stațiile curate, proaspăt curățate, pentru jubileu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atunci, deodată, s-a auzit un sunet de talangă, am ridicat privirea și am văzut cum se apropie baraca, trasă de doi măgari, și unul avea o talangă de gât, și baraca era mare de tot, și era vopsită în cenușiu, și sus, pe ea, ședea nu știu cine, înfofolit într-o pătură, care mâna măgarii cu un băț lung, și atunci am scăpat sapa din mână și m-am uitat la mogâldeața aia, purta o cască de miner, nu i-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Purta haine bine croite. Corpul lui n-avea nici pic de grăsime, atît cît putea ea să-și dea seama. Și mai avea și un surîs care-i mergea drept la inimă, chiar dacă nu urca pînă la ochii de un cenușiu Închis. Preț de o clipă, Anne avu impresia că percepe o undă de tristețe cînd Ryan se uită la Christian, care, strălucind de fericire, explica pentru a mia oară că cea mai frumoasă zi din viața lui fusese cea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de care se folosea ca actriță, care necesita întreținere regulată și atenție. Nu o privisem niciodată pe Hazel cu foarte mare atenție, nu o văzusem niciodată așa cum e, ci, mai degrabă, așa cum devenea când juca. Avea părul de un blond cenușiu, fruntea lată și trăsăturile clare. Deși nu avea mobilitatea mutriței de maimuțică a lui Marie, figura ei părea capabilă de transformări infinite. Ochii, depărtați unul de altul și gri, ar fi arătat mult mai bine dacă li-ar fi îngroșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ploaia frunzelor privirea-nțețoșată În abisul nopții strălucește muntele cad fulgi de nea O natură plină de lumină și culoare, feerică, statică sau în mișcare, în toate tonurile, calde sau reci, de la albul imaculat și strălucitor al fulgilor, acoperind muntele, până la cenușiul norilor la vreme de toamnă sau de iarnă. Simboluri lirice ca-n poezia clasică sau modernă, cu semnificații deosebite întâlnim în textele cărții: apa lichidul vital apre aproape sub diferite forme: picături, ploaie, chiciură, promoroacă, spuma, valuri; muntele marea, dealul
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
ninsoare - ce verde-i căciula de lână cu flori roz Zarva ciorilor - în colivia din geam canarul tăcut De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Departe-i vara - în lemnul saunei doar mirosul de brad Ninge și plouă - prin cenușiul zorilor cântec de cocoș Valuri clipocind - cum duce apa-n vale tot cerul senin Și în vitrine culoarea noroiului - model de sezon Cerul mohorât - prin frunzișul rărit cânt vesel de scatii Bat clopotele - zbor de porumbei și ciori peste cupole
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
reuși să o târască câțiva metri pe uscat. Apoi, gâfâind, se prăvăli alături ca să-și recapete răsuflarea. Lăsă să treacă o jumătate de oră și se întoarse la mlaștină. Cu prima rază de lumină ce începu să coloreze cerul în cenușiu, patru caimani, cel mai mare de aproape trei metri, se odihneau pentru totdeauna pe pământ. Începu atunci obositoarea sarcină de a jupui animalele și petrecu așa toată dimineața. Când se întoarse la colibă, soarele era foarte sus și îl dureau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în lagună și lăsă ca cealaltă să ardă câteva minute, până când ploaia, furioasă, îl transformă în cărbune întărit. Într-o dimineață, un soare violent dădu o crâncenă bătălie ca să se impună; scoase sclipiri din lagună, pictă selva în culori, transformă cenușiul monoton al orizontului în mii de culori verzi, diferite, și începu să usuce pământul luminișurilor, dar strădania lui a fost zadarnică: pierdu bătălia și, din nou, veni ploaia, stăpână absolută pentru zile întregi, pentru săptămâni, pentru luni, fără ca nimeni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tocmai pătrunsese în zona de poale a Anzilor, cu prăpăstiile și trecătorile lor, cu piscurile lor ce se înălțau ca niște ace, și miile de turbulențe pe care le provoca izbirea de curenții de aer. Verdele selvei lăsă loc unui cenușiu al norilor joși, nori ce păreau că își descarcă apa de abia atingând coroanele copacilor și își aminti vorbele lui „Inti“ Ávila: „O regiune teribilă, unde plouă trei sute cincizeci de zile pe an.“ La răstimpuri, când se deschidea o spărtură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Îl conduseră la ușă; Vianello Îi spusese - părea cu luni În urmă - unde se afla. Sună la sonerie, Își dădu numele și ușa se deschise. Curtea era mică, fără plante, scările ce porneau În sus de acolo fiind de-un cenușiu fad. Brunetti ajunse În capul scărilor și ridica mâna ca să bată la ușa de lemn, dar Viscardi deschise Înainte s-o poată face. Urma de sub ochiul lui era mai deschisă la culoare, vânătaia fiind aproape complet retrasă. Zâmbetul, Însă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
copiii. Mai bine să fim siguri. Bărbatul i-a culcat pe Hugo și pe Theo în pat, i-a învelit cu o pătură și i-a legat pe amândoi cu chingile de siguranță. Apoi a prins un cârlig din plastic cenușiu de degetul arătător al lui Theo. — Ca să-i supraveghem pulsul, a explicat el. Copilul fixa, lipsit de expresie, luminița roșie de la capătul cârligului. Calmul acesta necaracteristic îl făcea pe Hugo să fie mai panicat ca niciodată. —Așa! Haideți să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
toate melodiile pe care nu le-am auzit... Când vrei să te reîntorci în Dumnezeu, îngheață lumina dintre tine și el. Omul suferă de o primăvară a întunericului. În tristețe, totul devine suflet. Cerul, trecând în înserări de la albastru la cenușiu, ilustrează în mare doliul incomplet al minții. Nebunia-i un gust cenușiu al rațiunii. Pentru a fi fericit de singurătate, îți trebuie preocuparea constantă a unei obsesii sau a unei boli. Dar în simțurile mărite-n vid de plictiseală și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât viața. De-aș avea mai multă statornicie în Dumnezeu! Ce resturi de viețuire mă rețin în El ca eu? Dac-aș putea lipsi în mijlocul Lui! Norii albi și nemișcați ce împînzesc cerul nebuniei... Privind adesea lipsa de nuanțe sumbre, cenușiul deschis al înălțimilor, îți pare că ai proiectat pe bolte umbrele stătute ale creierului și decolorările mute ale minții. Prăpăstiile omului n-au fund, fiindcă răzbat în Dumnezeu. Prin orice lacrimă ne privește Dumnezeu. Doamne! prin ce-am meritat fericirea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Creștinismul nostru e pastoral și, într-un anumit sens, neistoric. El se desfășoară, ce e drept, pe un plan colectiv: dar nu stimulează și nu determină un sens ascendent al comunității. N-are nimic gotic religiozitatea autohtonă. În ea predomină cenușiul picturii bizantine; sufletul nostru religios se îmbracă în culori afumate. Dacă am fi fost cu adevărat niște credincioși activi, trebuia să fim astăzi mult mai departe în mersul nostru. Dar pulsațiile în andante definesc toate domeniile vieții noastre. O sensibilitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
precultural, mijloacele simple și lipsa de ornamentație exprimă un urât al sângelui. O melancolie biologică, nestilizată,dar care își justifică ondulațiile dintr-un lux al materiei. Lungimile ei monotone sânt mai aproape pentru a da expresie desfrunzirii inimii, decât chiar cenușiul marșurilor funebre. Cine a avut ocazia să asculte într-un moment de mare oboseală Ofranda muzicală a lui Bach - n-a putut să nu aibă senzația că este îngropat în cer. Oboseala te face prizonier ultimelor intenții ale muzicii, iar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nelustruit, într-un colț un piano. Pe-un scaun ședea un bătrân, pe pat zăcea o fată cu ochii jumătate închiși, lângă piano ședea altă fată. Cea care zăcea pe pat era d-o frumusețe rară. Părul blond bătea în cenușiu - fața sa albă ca bruma, ochii săi mai negri decât mura sub niște gene lungi, blonde, și sp [r ]încene subțiri, trase și îmbinate. Buzele ei tremurau o rugăciune, ochii săi se întredeschideau din când în când, tâmplele sale băteau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
amintire sîngerat și rănit. (Despărțiri) „Rătăcirile”, „preumblările bolnave” sînt de asemenea variante ale periplului bacovian (cu rădăcini În romanța eminesciană), fără, Însă „nevrozele”, „delirul” din Plumb. „Personajul” lui Voronca are mai degrabă ceva din fizionomia palidului „elev singuratic” suferind de cenușiul existenței, rostindu-și În versuri de romanță extenuată „restriștile”, „sfîșierile”, „mîhnirile” În registrul minor-sentimental și cu o gesticulație adesea trubadurescă („Lasă-mă, numai spre balconul vechi, să-nalț, iederă tristă, brațele amîndouă”) și o retorică naivă, nu lipsită de un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
să mai facă nimic ca să-l salveze pe băiatul ciupit de mușcături, sfâșiat și hărtănit de acele târâtoare. XIII Zilele treceau încet în spațiul îngust al celulei. Prin ferestruică venea o lumină spălăcită și zarva vătuită a uliței; judecând după cenușiul ce acoperea tot mai mult petele de azur, trebuia să fie toamnă; sau poate că era toamnă doar în sufletul său, istovit și abătut, ce visa să o ia din loc; nu găsea nici măcar o singură speranță în realizarea acestui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu fără instrucție, avănd chiar și un oarecare potențial creativ, un profesor de liceu, se află într-un nod existențial care-l strănge vizibil. E strămtorat pe toate planurile. Conjunctura socială îi este complet defavorabilă. Stă să fie sugrumat de cenușiul în care se găsește imersat ca-ntr-o mare. Se trezește condus spre un maestru. Plătește pontul, nimic nu e gratuit, cu căteva pahare de țuică. Inteligent, cinic, creativ și practic, maestrul acționează după principiul: povestea vinde. Societățile aflate în
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
mereu reușite, noroc, realizări, vom declanșa invidia. Reușita noastră îi irită pe cei care râvnesc (la) același loc, (la) același public, (la) aceeași izbândă, (la) aceeași atenție, (la) aceeași recunoaștere. Oamenii nu sunt niciodată invidioși pe eșecurile, suferințele sau banalitatea/cenușiul altora, ci pe fericirea, norocul și calitățile lor. Ei nu pot suporta faptul că celălalt a reușit, că îi merge (bine), că este prosper sau că este celebru (Goleman, 2005). C-o vrem sau nu, pretutindeni succesul unora favorizează apariția
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și folosit, arse în condiții optime și lustruite atât la exterior, cât și în interior. Pe lângă fragmente ce provin de la vase mari de păstrat provizii, întâlnim vase de dimensiuni reduse (miniaturale) și mijlocii. Gama culorilor este largă, de la negru la cenușiu, maroniu și galben, roșu-cărămiziu, toate cu multiple nuanțe cromatice. Repertoriul tipologic este și el divers, întâlnindu-se vasele tronconice, cu gura cilindrică sau ușor evazată, bitronconice cu profil puternic carenat și cu proeminențe conice, vase având corpul sferoidal și gâtul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
tifon. Se pun 3-5 picături În fiecare ochi, de 3-4 ori pe zi. Cataractă Opacifiere a cristalinului, care se caracterizează prin tulburări de vedere (vedere dublă sau multiplă, perceperea subiectivă de musculițe zburătoare etc) și prin colorarea În alb sau cenușiu a pupilei. Apare la bolnavii de arterioscleroză, diabet, artrită etc. Picături de miere de albine, cîte una În colțul fiecărui ochi, noaptea la culcare, timp de cel puțin o lună. Amestec de miere de albine și oțet de mere, În
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
intențiile, o va face și În faptă. Jurnalul intim se metamorfozează, astfel, treptat, Într-un adevărat carnet de operațiuni. El transformă - ca să folosim terminologia lui Jankélévitch - nu-știu-ce-ul și mai-nimic-ul Într-o nostalgie cu ochii deschiși a ireversibilului. Nostalgia maladivă, fascinația cenușiului, dificultatea de a trăi, conștiința melancolică a imposibilității atingerii absolutului intră, În proporții variabile, În alchimia derutantă a sinuciderii. Nici albedo, nici nigredo, sinuciderea e, pentru toți scriitorii care au experimentat-o, o ieșire. O despărțitură, un drum scurt și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]