780 matches
-
i-a ieșit acest lucru, totuși a reușit până la urmă să ciupească ceva de la sărmanii bătrâni, punând o taxă de 5,5% pentru toate pensiile care depășesc 740 de lei. Nu a fost chiar „pohta ce-a poftit” dobitocul cu chelie și fără tichie, dar măcar se simte poate mai bine și râgâie acum ghiolbănește că i-a reușit și această mică ciupeală (mică după părerea lui, dar enormă după părerea noastră care trăim din acest puțin ce ni se mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Național de Zbor pe Mătură, în urma căruia să primească medalii de vrăjitoare națională, numai primele 3 vrăjitoare care trec linia de sosire; 4) Organizarea pe bani publici a unui concurs național de vrăjitorie, care să aibă ca unic scop, transformarea cheliei lui Traian Băsescu într-o podoabă capilară, de tip afro; 5) Degrevarea finanțelor statului, prin achitarea în totalitate, prin magie, a datoriei către FMI. Problema cu amenzile și închisoarea pentru malpraxis, se cere încă bine gândită și detaliată corespunzător. Același
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
iar tu te duci să suni la secție. Spune-le să vină repede, să nu ne scape. Zis și făcut, Traian se ridică calm de la masă și se îndreptă spre ieșire, în timp ce Cristi chemă chelnerul să facă nota. Bărbatul cu chelie se ridică și el de la masă și se îndreptă spre toaletă. Deși ocupat cu chelnerul, Cristi văzu cu coada ochiului cum individul ocolește intrarea în grupul sanitar și se furișează spre bucătărie. Ceva nu era în ordine, probabil că îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un metru șaizeci și cinci, îmbrăcat într-un costum alb cu cămașa descheiată la gât. Avea fața îngustă conturată de o mustață roșcovană subțire ce se continua cu un cioc tuns scurt. De sub fruntea încrețită ce se termina într-un început de chelie, te priveau doi ochi negri, a căror privire vicleană nu zăbovea mai mult de o clipă într-un singur loc. Tot nu te-ai răzgândit? De ce ții morțiș să ne pierdem timpul acolo? întrebă celălalt. Nu-i treaba ta, Boris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i spițer...”), cade victima unei alte confuzii. Agresiv, aleargă după bietul Crăcănel, care este amantul Miței, dar nu cel cu „traducerea”. Mache Razachescu, „ce-i mai zice și Crăcănel” este marele naiv al piesei. Ajuns la vremea „bărbuțelor și a cheliei”, sfidează romantic destinul vitreg de „volintir” în garda națională și, pierzându-și orice speranță că nu va mai fi „tradus”, are predispoziții spre iertări „lăcrimoase”: „am plâns, cum plâng și acuma, căci eu țin mult la amor; am plâns și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
plecate frământându-și mâinile de griji. După eleganța ținutelor și prestanța afișată, am dedus că sunt părinții lui Petruș. Puțin mai în față, așezat singur la marginea unui rând, un tip de vreo patruzeci de ani, cu un început de chelie, mă privea iscoditor. Hainele nu i se asortau, așa că am dedus imediat că e polițistul Erjikăi. N-am înțeles niciodată de ce oamenii care poartă o viață întreagă o uniformă, uită destul de repede să mai trăiască în civilie. Libertatea de a
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am spus zâmbind, după ce m-am uitat bine la el. Avea aceeași înfățișare absurdă pe care n-o uitasem. Un omuleț gras, cu picioare scurte, încă tânăr - nu, putea să aibă mai mult de treizeci de ani -, dar cu o chelie prematură. Avea fața absolut rotundă și foarte viu colorată, pielea albă, obrajii roșii, buzele și mai roșii, ochii albaștri și rotunzi și ei. Purta ochelari cu ramă de aur, iar sprâncenele erau atât de blonde încât nici nu le vedeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mare. În fața casei un tei al cărui frunziș acoperea curtea ca o umbrelă, iar ceva mai departe o grădină cu pomi roditori. ― Aici, să știi, e un adevărat paradis pentru amorezați, zise proprietarul, un bătrânel oacheș, adus de spate, cu chelie strălucitoare și prietenos din fire. Până acum a stat o funcționară de la C.F.R.; a făcut nunta duminica trecută. Plângea când a plecat, pe cinstea mea, pentru că, să vezi dumneata, casa asta poartă noroc chiriașilor. Cum pune cineva piciorul, gata ― își
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
da... Mai degrabă om de viață... După câteva zile eram prieteni la toartă unii cu alții, tutuindu-ne de parcă ne cunoșteam de când lumea. Mihaela nu se sfia să șadă pe genunchii lui Coleșiu și să-i mângâie, cu gesturi ștrengărești, chelia strălucitoare. Nici Veverița nu găsea nepotrivit să-mi trântească un ghiont în coaste (era fata asta o bătăușă și jumătate). Într-una din seri, după ce ne-am ospătat ca de obicei, începu concertul. Coleșiu avea un patefon enorm și câteva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în Voila. Am vîndut-o și am plecat". Calculez, în gând, că Nick trebuie să aibă vreo opt, nouă, ani mai mult decât mine. Eu, în '47, abia încheiam al doilea an de studenție. E, însă, suplu, drept, fără riduri. Doar chelia îi trădează vârsta. "Mai știai englezește?" Nici o boabă. Cu toate că făcusem două clase de școală primară înainte de a pleca de aici. A trebuit s-o iau de la capăt". Soția lui e dintr-un alt sat făgărășan. Și, deși Nick lungește vocalele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
treilea loc: te întâlnești cu oameni ticăloși, deghizați în animale, pentru a părea fără vină, cu cerșetori, cu amputați, cu amenințătoarele coșmaruri din copilărie. caută în faldurile hainelor dragostei tale compasul cu nas de smarald, așează-l cu acușorul pe chelia primului ticălos întâlnit și trasează un cerc care să-i cuprindă pe toți ceilalți. smoală încinsă se va naște dintr odată pe pieile lor nespălate și într-o clipă carnea lor va sfârâi. nouă în al patrulea loc: șașiul trebuie
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fi ajuns într-o stare de ebrietate totală, lucru care nu i se mai întâmplase niciodată. Chipul său, pe care lui Nobunaga îi plăcea să-l compare cu un fruct de kumquat, se înroșise complet, până la fruntea cu început de chelie. — Ce zici de înc-o ceașcă? Îndemnându-l pe Kazumasu să îl mai toarne, Mitsuhide continua să vorbească, peste măsură de vesel. Nu prea avem multe zile fericite ca asta de azi, chiar dacă trăim mult. Ia privește. Am obținut rezultate de pe urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobunaga l-ar fi privit pe el în locul lui Mitsuhide, n-ar fi existat nici un pericol de a avea asemenea emoții. Nici chiar când se uita la Ieyasu nu se enerva atât de tare. Când, însă, ochii îi poposeau asupra cheliei lui Mitsuhide, se producea o bruscă schimbare. Nu fusese întotdeauna astfel și n-ar fi putut spune, cu precizie, când avusese lor transformarea. Dar nu era vorba de o schimbare neașteptată, într-un anumit moment sau cu o ocazie anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mult, părerea lui Nobunaga despre Mitsuhide începuse să se modifice. Și exista o cauză clară: faptul că, în caracterul și în atitudinea lui Mitsuhide, nu se simțea nici o urmă a bunăvoinței de a se schimba. Când privea luciul limpede al cheliei acelui „cap de kumquat“, care nu făcea niciodată vreo greșeală - niciodată - emoțiile lui Nobunaga se îndreptau spre ceea ce simțea el a fi partea putredă a caracterului lui Mitsuhide. Și în sufletul lui se nășteau sentimente perverse, aproape veninoase. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceva - căci Nobunaga se ridică deodată în picioare. — Ia ascultă, Cap de Kumquat! Stăpânindu-se, Mitsuhide se prosternă la picioarele seniorului. Simți nervurile reci ale unui evantai lovindu-i de două-trei ori ceafa. Da, stăpâne? Culoarea, beția, chiar și luciul cheliei lui Mitsuhide păliră dintr-o dată, căpătând culoarea lutului. — Ieși din încăpere. Evantaiul lui Nobunaga i se dezlipi de ceafă, dar numai pentru a arăta spre coridor, întocmai ca o sabie. Nu știu ce-am făcut, dar, dacă v-am jignit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
i se liniști. „Așa e când mori?“ Se simțea atât de împăcat, încât se îndoia chiar și el. Era conștient chiar și de o dorință de a râde. „Deci, am alunecat și eu în sus.“ Chiar și când își imagină chelia lucitoare a lui Mitsuhide, nu simți nici un strop de dușmănie. Și el era om și făcuse ceea ce făcuse din furie, presupunea Nobunaga. Propria lui neglijență era cea mai mare gafă pe care o făcuse și-i părea rău că mânia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prima vedere, păreau a fi foarte impresionanți. Takigawa Kazumasu, de exemplu, avea o ținută maiestuoasă, despre care nimeni n-ar fi tăgăduit că aparținea unui general de prim rang. Niwa Nagahide avea o simplitate elegantă și, cu începutul său de chelie, părea un războinic dârz. Gamo Ujisato era cel mai tânăr, dar, cu genealogia sa respectabilă și noblețea lui de caracter, avea un puternic simț moral. Ca demnitate și stăpânire de sine, Ikeda Shonyu era și mai puțin impunător decât Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui, dar și neamurilor. Și la urma urmei toată lumea să fie mulțumită, de ce nu? Mi-a plăcut dintotdeauna, adică de când eram mic, fruntea unchiului meu Vartan. Asta, spre mirarea mamei, care nu constata la el altceva decât un început de chelie. Pentru mine însă era altceva. Vedeam o frunte înaltă, cu două adâncituri ca două golfuri în desișul părului și golfurile acelea mi se păreau foarte șic. Speram să am și eu o asemenea frunte când aveam să fiu mare. Dacă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Pentru mine însă era altceva. Vedeam o frunte înaltă, cu două adâncituri ca două golfuri în desișul părului și golfurile acelea mi se păreau foarte șic. Speram să am și eu o asemenea frunte când aveam să fiu mare. Dacă chelie era aceea, pot să spun că nu prea avea să avanseze cu anii. Inspira încredere. Probabil că de aceea avea succes în profesiunea lui de vânzător: reușea cu ușurință să-și îmbrobodească clienții. Mare pișicher! ar fi zis mama. Poate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu golfurile ei adâncite în păr, pe care atâta o admirasem de-a lungul întregii mele copilării. Semn de bonomie, îmi ziceam. Văru-meu Amedeo, în schimb, la cei nici patruzeci de ani ai lui, avea încă de pe-atunci o chelie avansată, lipsită de orice haz. Nici urmă de golfuri. Avea o nevastă cu care se certa des, pe care o chema Adriana, musculoasă aproape ca un bărbat, dar nu lipsită de o oarecare feminitate. O studiasem într-o zi în timp ce
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
niciodată. M-am ridicat în picioare pentru prima oară de când profesorul își începuse relatarea și mă simțeam deja mai bine. Eu eram înalt, iar el era scund. Iar acum, privindu-l de sus, observasem că avea și un început de chelie. Faptul că mă ridicasem tulburase atmosfera din ce în ce mai apăsătoare din compartiment. Așezat, mă simțeam intimidat și atras în povestea aceea. Eram aproape convins că profesorul e nebun. Mă așteptam la o izbucnire când mă ridicasem. Mă temeam că se va enerva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pare că nenorociții ăia doi - Henry și Mikey - au primit ce meritau; a fost un fel de vizită întârziată a unui möhel . Mi-i și imaginez cum stau amândoi în Iad, Bakunin cu barba aia a lui și James cu chelia lui lucitoare. Sunt spânzurații, bufonii, nebunii, toate în același timp. Au o masă rezervată la Cafeneaua Ororilor de pe malul Styxului. Spermatozoizi uriași, ca niște libelule antediluviene, le zumzăie pe la urechi; sunt forțați să mănânce cantaride cu pumnul, sub privirea neînduplecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și mi-a prins-o de vestă, în partea stângă, deasupra inimii, nu reușea să închidă acul de siguranță, m-a și înțepat puțin, însă nu m-a durut deloc, în timp ce se chinuia cu acul, am văzut că are o chelie cam cât o jumătate de palmă, pe care până atunci n-o observasem, după ce a reușit să închidă acul, mi-a mai potrivit decorația pe piept, m-a sărutat pe obraji, urându-mi încă o dată la mulți ani și viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
amețit, înnebunit și leșinat după călătoria cu avionul. — Doamne, am exclamat eu. — Mda, mormăi șoferul din spatele geamului făcut zob. Nenorociții ăștia de americani. Șoferul taxiului meu avea în jur de patruzeci de ani, un tip uscățiv, cu un început de chelie. Părul care îi mai rămăsese i se scurgea slinos pe gât și umeri. Așa i se par pasagerului toți șoferii de taxi - niște nebuni, niște zurbagii. Ăsta al meu era ciupit bine de vărsat, iar în roșul aprins al fălcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prezentam nici un interes. — Care e cea mai veche amintire a ta? — Aveam vreo trei ani și venea doctorul Burileanu să ne vaccineze pe sora mea și pe mine. Era înalt și pleșuv, iar eu, tremurând de frică, îl sărutam pe chelie, să-i fie milă de mine... A doua amintire este mai duioasă: aveam patru ani pe atunci și tata, care suferea de reumatism, mă chema duminica în dormitor să-l calc pe spate. Era o joacă grozavă și făceam un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]