2,433 matches
-
mai vorbește târgul? Se spune că ați venit aici într-o misiune foarte secretă, șopti Maricel conspirativ, aplecându-se ușor peste masă, un fel de control la activitatea secției de poliție de la noi. Poftim? se întoarse Cristian Toma perplex spre chelner. Da, așa se vorbește. Știu asta din surse sigure, chiar din interiorul secției. Fii serios! Nici vorbă de așa ceva. Ei, acum și dumneavoastră ce o să spuneți? Normal că nu veți recunoaște nimic, doar e vorba de o misiune secretă... Măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a feței de masă și schimbă scrumiera. Credeți că se va întâmpla ceva cu domnul comandat Pop? întrebă el într-o doară, ca și cum subiectul nu-l interesa de loc ci, numai așa de dragul conversației, se interesa. Toma se distra. Curiozitatea chelnerului îl amuza teribil iar insistența cu care încerca să confirme vorbele ce circulau prin orășel era dezarmantă. La început fu tentat să-l lase să fiarbă în suc propriu dar apoi își dădu seama că dacă nu-l lămurește, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ce Dumnezeu, doar e la mintea cocoșului, cum dracu' de nu m-am gândit și eu la asta? Cristi zâmbi din nou. Faptul că pusese în aceeași propoziție numele Domnului alături de cel al necuratului, nu-l deranja de loc pe chelner. Important era că se făcuse lumină în capul lui. Dar tă cerea nu dură mult, omul rămăsese în continuare pe gânduri. În liniștea din grădină puteai să juri că se aud rotițele cum se învârt în capul său. Bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aranjând scrumierele și solnițele de pe ele. Din când în când, îi mai arunca câte o privire întrebătoare lui Cristi, care însă îl ignora complet. Ajunsese la a treia halbă pe care, trebuia să recunoască, o savura întocmai cum îi spusese chelnerul la început. Își mai aprinsese o țigară și acum privea fumul albăstrui ce se ridica calm în aerul după-amiezii fierbinți. În clipa aceea, grădina de vară se umplu de zarvă. O ceată de țigani năvălise înăuntru: șase bărbați și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ei. Nu erau în stare să rămână tăcuți nici măcar cei maturi, darămite puradeii care erau ca argintul viu. Maricel își făcu apariția de după perdea cu o altă halbă de bere în mână. Asta pentru ce mai e? întrebă Cristi când chelnerul se apropie de masa lui. Poftim? făcu Maricel neatent. A, de data asta nu mai e nimic special, pur și simplu am văzut că halba dumneavoastră e aproape goală și m-am gândit că mai vreți una. Sincer, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pop are fată de măritat. Ați venit s-o cereți de la tată-său. De aia ați tras la el acasă, m-am prins eu. Mai greu, dar până la urmă am priceput. Câteva clipe Cristi rămase fără replică, uimit de concluzia chelnerului. Incredibil ce raționament fusese în stare acesta să facă. Din moment ce nu venise în control, dar locuia totuși la comandant acasă, care putea fi motivul sosirii sale în micuța localitate de munte? Doar nu venise degeaba. Nu mai rămânea decât fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din spumă de fructe de pădure. Este o minune care s-ar potrivi excelent cu vinul ăsta alb de Tohan. Foarte bine, spuse Cristi după ce o consultă din priviri pe Ileana. Sper să vă placă și dumneavoastră, adăugase Ileana, după ce chelnerul se îndepărtase să aducă comanda. Toma își sprijinise coatele de masă, aplecându-se spre ea: Eu am propunere, spusese el. Ce-ar fi dacă nu ne-am mai "dumnevostri" atâta!? Hai să lăsăm formalismele! De acord? Ileana dăduse din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe care numai ea și cu mine o puteam vedea. Mereu ajungeam la o lăptărie din strada Petritxol și Împărțeau o cupă cu frișcă sau un covrig de marțipan. Uneori, oamenii se uitau la noi pieziș, și nu o dată vreun chelner deștept foc se referea la ea ca la „sora ta mai mare“, Însă eu nu băgam În seamă bătaia de joc și insinuările. Alteori, nu știu dacă din maliție sau din morbiditate, Clara Îmi făcea confidențe ciudate, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o detașare ciudată adversarul - un francez gras și bărbos. Acesta își evalua situația, apoi izbucni brusc în sudălmi joviale și strângând cu un gest nervos piesele, le trânti înapoi în cutie. Îl înjură cu generozitate pe Strickland, iar apoi chemă chelnerul, plăti băuturile și plecă. Stroeve își trase scaunul mai aproape de masă: — Presupun că acum putem sta de vorbă, zise el. Ochii lui Strickland se opriră asupra lui cu o expresie malițioasă. Am fost absolut sigur că e în căutarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în schimb se pricepea să piardă. Aceia care cred că un om își trădează cel mai limpede caracterul când joacă un joc ar putea să deducă lucruri mult mai subtile din portretul lui. Când am terminat, l-am chemat pe chelner ca să plătesc băuturile și i-am părăsit. Întâlnirea fusese ferită de orice fel de incidente. Nu se spusese nici o vorbă care să-mi dea de gândit și toate presupunerile mele rămăseseră neconfirmate. Eram intrigat. N-aș fi putut spune cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de picturile lui Strickland se răspândise ca fulgerul. L-am întrebat pe nou-venit dacă a luat micul dejun. — Da, mi-am băut devreme cafeaua. Dar n-am nimic împotriva unei picături de whisky, mi-a răspuns. L-am chemat pe chelnerul chinez. — Dar nu vi se pare că e prea devreme? m-a întrebat căpitanul. — Asta e o chestiune pe care trebuie s-o decideți dumneavoastră împreună cu ficatul dumneavoastră, i-am răspuns. — De fapt sunt „abstinent total”, mi-a spus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lung pe fata așezată pe genunchii lui, fluierăturile englezilor sporiră harababura. Aerul era plin de praful ridicat de ciubotele grele ale oamenilor și cenușiu din pricina fumului. Era o căldură înfiorătoare. În spatele tejghelei era așezată o femeie care-și alăpta copilul. Chelnerul, un puști cu o față lătăreață și pătată, alerga de colo până colo cu o tavă încărcată cu halbe de bere. Puțin mai târziu intră Bill Ghioagă, însoțit de două matahale de negri. Nu era greu să-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Louisette tocmai o adusese, împreună cu cafeaua și cu o sticlă de lichior de corcodușe. Despiaux privea cerul de iunie, îi trăgea în piept dulcețea. Noaptea venea cu pași mici. Nu făceam altceva decât să-l ascult și să mai chem chelnerul pentru ca paharele noastre să nu fie niciodată goale. Era multă lume, frivolă și veselă, în jurul nostru, pe terasă, dar cred că noi eram singuri și ne era frig. — Stăteam în fața ferestrei, la câțiva pași de ea. Nu puteam să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Acuma, în viața de după Cristi și Anita, mi-o trag cu oricine... sau aproape cu oricine, nici nu mai contează... Te sperii?, eu? De ce să te sperii? Vrea șeful de Catedră să aibă o femeie frumoasă, uite-o aici. Vrea chelnerul? Sunt aici. Mi-a spus medicul meu că nu-mi trece decât dacă fac sex, ia-ți un bilet și fă o Croazieră, pleacă la mare, la munte, du-te în Tahiti, în Spania, în nu știu ce insule, trage-ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de nerăbdare să devină un obișnuit al grădinilor suspendate, să cunoască o fată care să arate la fel de grozav - cel mai bine chiar pe fata de pe scenă, al cărei păr să fie scăldat În lumina lunii, În timp ce, la cotul său, un chelner vorbind o limbă ininteligibilă ar turna În cupe un vin scânteietor. La ultima lăsare de cortină a slobozit un suspin atât de prelungit, că spectatorii din rândul din față s-au răsucit, l-au privit lung și au declarat, destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
terminat de mâncat, s-au lăsat pe spătarele scaunelor și au fumat liniștiți. Cât avem de plătit? Unul dintre ei a parcurs nota de plată cu privirea. — Opt douăzeci și cinci. — Jaf curat. Le dăm doi dolari și Încă unul bacșiș pentru chelner. Kerry, adună mărunțișul. A venit ospătarul, iar Kerry i-a Înmânat grav un dolar, a aruncat două bancnote de un dolar peste nota de plată și i-a Întors spatele. S-au Îndreptat agale spre ieșire, urmați de suspiciosul Ganimede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Ganimede. Cred că-i o greșeală, domnule. Kerry a luat nota de plată ca s-o examineze cu un ochi critic. — Nici o greșeală, a zis, scuturând grav din cap, și, rupând bonul În patru, i-a Înmânat bucățelele de hârtie chelnerului, care, uluit, a Înmărmurit și nu și-a mai recăpătat graiul până la ieșirea lor. — N-o să ne dea În urmărire? Nu, a zis Kerry. La Început va crede că suntem fiii patronului sau cam așa ceva, după aia se va uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
toată viața ei - probabil că era debilă mintal. Cât timp a rămas cu ei (Kerry o invitase la cină) n-a spus nimic care să contrazică această părere. — Preferă felurile de mâncare din țara ei, i-a explicat Alec serios chelnerului, dar orice hrană grosolană de-a voastră e bună. Pe timpul mesei i s-a adresat cu limbajul cel mai respectuos, În timp ce Kerry, pe partea cealaltă, Îi făcea declarații de dragoste idioate, la care fata chicotea și rânjea. Amory se mulțumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Admiration!, a răcnit Sloane. Voi doi comandați; Phoebe și cu mine ne vom scutura trupurile depravate. Au plecat, amestecându-se cu gloata pestriță. Axia și Amory, care abia dacă se cunoșteau de un ceas, s-au strecurat pe urmele unui chelner până la o masă care le oferea un post de observație bun. S-au așezat și au privit. — Uite-l pe Findle Margotson din New Haven! a strigat fata, acoperind vacarmul. Salut, Findle! Iu-pii! — O, Axia! a strigat el drept salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
A., așa-i? — Dă-i drumul! Pentru Dumnezeu ea-i cea care se cramponează de mine. Las-o să se cramponeze. Mulțimea din jurul mesei s-a Îndesat. Preț de o clipă, În aer a plutit amenințarea unei Încăierări, dar un chelner abil i-a desprins cu forța degetele lui Margaret Diamond, până când femeia a trebuit să-i dea drumul lui Amory. După aceea ea l-a pălmuit furioasă pe chelner peste față și și-a azvârlit brațele În jurul gâtului escortei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o clipă, În aer a plutit amenințarea unei Încăierări, dar un chelner abil i-a desprins cu forța degetele lui Margaret Diamond, până când femeia a trebuit să-i dea drumul lui Amory. După aceea ea l-a pălmuit furioasă pe chelner peste față și și-a azvârlit brațele În jurul gâtului escortei sale inițiale, Încă furioasă — O, Doamne! a strigat Amory. — Să mergem! Haide odată, că nu mai găsim taxiuri. — Chelner! Plata! — Haide odată, Amory. Gata cu vrăjeala. Amory a râs: — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
drumul lui Amory. După aceea ea l-a pălmuit furioasă pe chelner peste față și și-a azvârlit brațele În jurul gâtului escortei sale inițiale, Încă furioasă — O, Doamne! a strigat Amory. — Să mergem! Haide odată, că nu mai găsim taxiuri. — Chelner! Plata! — Haide odată, Amory. Gata cu vrăjeala. Amory a râs: — Nici nu știi ce adevăr mare ai rostit. N-ai idee. Ăsta-i tot necazul. AMORY DESPRE PROBLEMA FOLOSIRII FORȚEI DE MUNCĂ După două zile, bătea la ușa președintelui agenției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de oameni. M-au bătut. Serios. Încet, și-a tras la loc cămașa. — Trebuia să se Întâmple odată și-odată și n-aș fi vrut pentru nimic În lume să nu fiu de față. — Dar cine-a fost? — Păi, niște chelneri, vreo doi marinari și câțiva pietoni răzleți, cred. E cea mai stranie senzație. Ar trebui să te lași bătut, numai de dragul experienței. După o vreme cazi și toată lumea lovește În gol, Încercând să te nimerească, iar când ești la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
strada și a băut un highball. Pe urmă s-a dus până În Washington Square și a găsit un loc pe platforma unui autobuz. A coborât la Forty-third Street și a mers agale până la barul Biltmore. — Salut, Amory! — Ce bei? — Iuhuu! Chelner! TEMPERATURA NORMALĂ Apariția prohibiției, cu al său „thirsty-first“, a pus brusc capăt Înecării În alcool a tristeților lui Amory și Într-o bună dimineață, când s-a trezit și a văzut că vechile zile de târât din bar În bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
micului dejun. Vrei să mănânci ceva? - Mâncare! a izbucnit Jill Într-un râs vesel. Mâncarea ne-a stricat petrecerea. Cam pe la ora două am comandat să ni se trimită În cameră un supeu zdravăn. Alec nu i-a dat bacșiș chelnerului, așa că sunt sigură că ticălosul ne-a turnat. Proasta dispoziție a lui Jill parcă se Împrăștia mai repede decât umbrele nopții. - Să-ți spun ceva, a spus fata apăsat. Când mai vrei să Înscenezi o escapadă din asta, ține-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]