670 matches
-
cafea și-și aprinse o țigară. Pendula de pe perete arăta că-i zece fără un sfert. Ceasul lui o luase puțin Înainte. Trenul trebuia să sosească la zece jumate - o oră Întârziere Însemna deja unșpe jumate. Johnson o strigă pe chelneriță: — Signorina! — Ce doriți, domnule? — N-ai vrea să te joci cu mine? o Întrebă. Chelnerița roși: — Nu, domnule. Nu mă refer la ceva violent. N-ai vrea să ne strângem câțiva și să vedem cum e viața de noapte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sfert. Ceasul lui o luase puțin Înainte. Trenul trebuia să sosească la zece jumate - o oră Întârziere Însemna deja unșpe jumate. Johnson o strigă pe chelneriță: — Signorina! — Ce doriți, domnule? — N-ai vrea să te joci cu mine? o Întrebă. Chelnerița roși: — Nu, domnule. Nu mă refer la ceva violent. N-ai vrea să ne strângem câțiva și să vedem cum e viața de noapte la Vevey? Poți să ți-aduci și o prietenă, dacă vrei. — Trebuie să lucrez. Am tura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ridicară privirile spre el. Erau bătrâni. — Wollen Sie trinken? Întrebă. Unul dintre ei dădu din cap și zâmbi: — Oui, monsieur. — Vorbiți franceza? — Oui, monsieur. — Ce să bem? Connais-vous des champagnes? — Non, monsieur. — Faut le connaâtre, spuse Johnson. Fräulein, Îi spuse chelneriței, vrem să bem șampanie. — De care, domnule? — Cea mai bună, spuse Johnson. Laquelle est le best? Îi Întrebă pe conductori. — Le meilleur? — Da, exact. Conductorul Își scoase din buzunarul hainei o pereche de ochelari cu rame aurite și parcurse lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de acord, domnilor? Îi Întrebă Johnson pe ceilalți conductori. Unul aprobă din cap. — Personal, nu sunt familiarizat cu șampania, dar am auzit deseori pomenindu-se de Sportsman, spuse celălalt În franceză. E bună. — O sticlă de Sportsman, Îi ceru Johnson chelneriței. Se uită la prețul trecut pe listă: unșpe franci elvețieni. — Adu-ne două. Vă deranjează dacă mă așez alături de dumneavoastră? Îl Întrebă pe conductorul care sugerase să se bea Sportsman. — Stați jos. Luați loc aici, vă rog. Conductorul Îi zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prea ieftin, până la urmă. — Nu, nu e. — Și de ce ar divorța cineva? — Pentru că i se cere asta. — Da, dar ce se cere? Pentru ca celălalt să se căsătorească cu altcineva. — Da’-i o tâmpenie. — Sunt de acord cu dumneavoastră, spuse Johnson. Chelnerița turnă În pahare. Le ridicară cu toții. — Prosit, spuse Johnson. — A votre santé, monsieur, spuse conductorul. — Salut, spuseră și ceilalți doi. Șampania avea gust de cidru dulce. — Da’ voi aveți un sistem aici, să răspundeți mereu În altă limbă? Întrebă Johnson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
faimos, se fac. — Interesant. Nu, nu-i interesant, spuse Johnson. Îmi pare rău, domnilor, dar trebuie să vă părăsesc. Vreți, vă rog, să beți singuri cealaltă sticlă? — Dar mai sunt trei sferturi de oră până sosește trenul. — Știu, spuse Johnson. Chelnerița veni la masă și el Îi plăti pentru cină și șampanie. — Ieșiți afară, domnule? Întrebă ea. — Da, ies să mă plimb puțin. O să-mi las bagajele aici. Își puse fularul, paltonul și pălăria. Afară ningea din greu. Îi privi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și șampanie. — Ieșiți afară, domnule? Întrebă ea. — Da, ies să mă plimb puțin. O să-mi las bagajele aici. Își puse fularul, paltonul și pălăria. Afară ningea din greu. Îi privi prin fereastră pe cei trei conductori care stăteau la masă. Chelnerița le umplea paharele cu ce mai rămăsese din sticla deschisă. Duse sticla nedesfăcută Înapoi În bar. Cu chestia asta scot cam trei franci de căciulă, se gândi Johnson. Se-ntoarse și Începu să se plimbe pe peron. Înăuntru se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
capătul celălalt al camerei era un bar, și afară ningea. Un bătrân Își bea cafeaua la masa de sub pendulă și citea ziarul de seară. Un conductor intră și anunță că Simplon-Orient Expres a sosit la SaintMaurice cu o oră Întârziere. Chelnerița se duse la masa domnului Harris. Domnul Harris tocmai terminase de mâncat. — Expresul are o oră Întârziere, domnule. Să vă aduc niște cafea? — Dacă ești drăguță. — Ce spuneți? Da, adu-mi. — Sigur, domnule. Aduse cafeaua din bucătărie și domnul Harris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de acord cu David Belasco. — Mă scuzați? — Belasco. David Belasco. Îl recunoști oricând pentru că-și ține fularul invers. Da’ nu-s de acord cu el. Pe de altă parte, Însă, el este mort. — Vă rog să mă scuzați, domnule, spuse chelnerița. — Desigur, spuse Harris. Se aplecă Înainte și se uită pe fereastră. În cealaltă parte a Încăperii, bătrânul Își Împături ziarul. Îl privi pe domnul Harris și apoi Își luă ceașca de cafea și farfurioara și se duse la masa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Geographic? — Luați loc, vă rog, spuse domnul Harris. Domnul se așeză. — Mai vreți o cafea, un lichior? — Mulțumesc, spuse domnul. — Bem amândoi un rachiu? — Am putea. Dar trebuie să mă lăsați să plătesc. Nu, vă rog. Harris o strigă pe chelneriță. Bătrânul scoase un portvizit de piele din buzunarul interior al hainei. Desprinse elasticul alb, scoase mai multe hârtii, alese una și i-o Înmână lui Harris. — Acesta-i certificatul meu de membru, spuse. L-ați cunoscut cumva În America pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
moare bărbatul care se uita seara la televizor ca noi toți și la-ntrebarea ei tandră la ce se uită, răspundea nu știu, singură cu copilul Tommy și un scenariu bun, dialogurile mamă-fiu, Încîntătoare. CÎntă la pian electric, se angajează chelneriță, găsește la un moment dat un bărbat mai tînăr ce pare candid și tîmpit, În scurtă vreme dovedindu-se Însă periculos și Harvey Keitel Încă o mostră a forței lui Keitel În astfel de roluri -, pe urmă Întîlnește un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Roger. Așa ar fi fost normal. Da, dar zisesem că facem peste o sută șaizeci. Și atît am făcut. Tu ce-ți iei, iubire? — Ouă cu șuncă și cu o felie mare de ceapă și o cafea, Îi spuse Roger chelneriței. — Cum să fie ouăle? — Ochiuri simple. — Și doamna? — Tochitură de vită, bine făcută, cu două ochiuri. — Ceai, cafea, lapte? — Lapte, vă rog. — Suc? De grepfrut. — Două de grepfrut, spuse Roger. Te deranjează c-o să mănÎnc ceapă? — SÎnt moartă după ceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de țigări. — Nu-i prea bună situația, spuse Întinzîndu-i și ei un ziar. — Zice ceva În plus față de ce-am auzit la radio? — Nu cine știe ce. Da’, oricum, nu prea e bine acolo. Ne pot umple termosul? — Am uitat să-ntreb. Chelnerița le aduse micul dejun și, după ce-și băură sucurile reci, se apucară să mănÎnce. Roger Își citea mai departe ziarul, așa că Helena și-l sprijni și ea pe-al ei de un pahar cu apă și continuă să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
băură sucurile reci, se apucară să mănÎnce. Roger Își citea mai departe ziarul, așa că Helena și-l sprijni și ea pe-al ei de un pahar cu apă și continuă să citească. — Aveți cumva sos iute? o-ntrebă Roger pe chelneriță. Era o blondă slăbuță, arăta ca fetele de prin baruruile cu tonomat. — Sigur c-avem, spuse chelnerița. SÎnteți din Hollywood? — Am fost și pe-acolo. Și ea nu-i de-acolo? — Acolo merge. — O, Doamne - vreți să-mi scrieți ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sprijni și ea pe-al ei de un pahar cu apă și continuă să citească. — Aveți cumva sos iute? o-ntrebă Roger pe chelneriță. Era o blondă slăbuță, arăta ca fetele de prin baruruile cu tonomat. — Sigur c-avem, spuse chelnerița. SÎnteți din Hollywood? — Am fost și pe-acolo. Și ea nu-i de-acolo? — Acolo merge. — O, Doamne - vreți să-mi scrieți ceva-n album? — Cu plăcere, spuse Helena. Numai că nu joc În filme. — O să joci, dragă, răspunse chelnerița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
chelnerița. SÎnteți din Hollywood? — Am fost și pe-acolo. Și ea nu-i de-acolo? — Acolo merge. — O, Doamne - vreți să-mi scrieți ceva-n album? — Cu plăcere, spuse Helena. Numai că nu joc În filme. — O să joci, dragă, răspunse chelnerița. Stai puțin, să-ți dau și un stilou. Îi Întinse Helenei albumul. Era destul de nou și era Îmbrăcat cu o imitație de piele gri. — De-abia mi l-am luat, spuse. Doar ce m-am angajat aici acu’ o săptămÎnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am angajat aici acu’ o săptămÎnă. Helena scrise „Helena Hancock“ pe prima pagină, cu o caligrafie destul de stranie și flamboaiantă, rezultatul mai multor feluri de a caligrafia pe care le Învățase la diferite școli. — Doamne iartă-mă, ce nume! spuse chelnerița. N-ați vrea să-mi scrieți și o dedicație, ceva? — Ba da, cum te cheamă? spuse Helena. — Marie. „Pentru Marie, de la prietena ei, Helena“, scrise Helena deasupra numelui Înflorat. — O, mersi mult, spuse Marie, după care se-ntoarse către Roger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se-ntoarse către Roger. N-ai vrea să scrii și tu ceva? — Ba, da, sigur. Cu plăcere. Care-i numele tău de familie, Marie? — A, nu contează. „Cele bune lui Marie, de la Roger Hancock“, scrise Roger. — Ești taică-său? Întrebă chelnerița. Da, spuse Roger. — Uau, ce mă bucur că se duce acolo cu tatăl ei. Ei, asta e, vă urez mult noroc. Avem nevoie. — Nu, n-aveți nevoie. Da’ eu tot vă doresc mult noroc. Da’ tre’ să te fi căsĂtorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bucur că se duce acolo cu tatăl ei. Ei, asta e, vă urez mult noroc. Avem nevoie. — Nu, n-aveți nevoie. Da’ eu tot vă doresc mult noroc. Da’ tre’ să te fi căsĂtorit cînd erai foarte tînĂr, mai spuse chelnerița. — Da, eram tînĂr, spuse Roger. „Da’ chiar că eram“, se gîndi apoi. Pun pariu că maică-sa a fost tare frumoasă. — Cea mai frumoasă fată pe care-ai văzut-o vreodată. — Și acum unde e? — La Londra, spuse Helena. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai frumoasă fată pe care-ai văzut-o vreodată. — Și acum unde e? — La Londra, spuse Helena. — Da’ știu că aveți o viață... Mai vrei un pahar cu lapte? Nu, mulțumesc, spuse Helena. Marie, de unde ești? — Din Fort Meade, spuse chelnerița. Puțin mai sus, pe șosea. Și-ți place aici? — E mai mare orașu’. BĂnuiesc că-i un pas Înainte. — Și te distrezi? — Da, cînd am timp mă distrez mereu. Mai vreți ceva? Îl Întrebă pe Roger. — Nu. Tre’ să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu c-am dormit? O rușine. MĂ bucur mult c-ai dormit. Aseară ai dormit destul? Te-am trezit foarte devreme. Am dormit foarte bine. Auzi, Roger? — Ce-i, fata mea? Am fost destul de răi, s-o mințim așa pe chelnerița aia. — PĂi tot punea Întrebări. Era mai simplu așa. Oare ai fi putut să fii tatăl meu? Dacă te făceam la paișpe ani. MĂ bucur că nu ești, spuse. Doamne, ce complicat ar fi. Și-așa e destul de complicat, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe bătrân. Cred că-i voi spune vreo două, doar așa, ca să mă țină minte... * Peste drum, într-o cafenea, așezat lângă fereastră, cu un ceai negru în față, Magicianul puse picior peste picior și urmări amuzat întreaga scenă. O chelneriță cu fustă scurtă se apropie de masa lui și îl întrebă dacă mai dorește ceva. Ceru un corn cu gem și încă o cană cu ceai. Apoi întoarse din nou privirile către stradă. * Reuși să rămână calm. Și rosti cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
convinsă că ți-ar plăcea la nebunie să lucrezi cu jumătate de normă ca să-ți plătești un doctorat care are un preț obscen și o utilitate Îndoielnică. Ți-ar plăcea la nebunie, nu? Ești geloasă pe mine, care fac pe chelnerița Într-un bar de mâna a doua unde se dau la mine studenții din anul Întâi până la patru dimineața, după care mă duc la cursuri toată ziua, nu-i așa? Și toate astea știind foarte bine că și dacă - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
erudite. Noi o adorăm cu toții! — Articole erudite, zici? l-am Întrebat eu și mi-am stăpânit zâmbetul care amenința să mi se lățească pe toată fața. El a Încuviințat cu mândrie din cap și s-a Întors, pentru că una din chelnerițe l-a bătut pe umăr și i-a Înmânat o sacoșă. A strigat - la propriu - de bucurie. — Ah-ha! Iată-l, un prânz preparat perfect pentru un editor perfect - și o asistentă perfectă, a adăugat el și mi-a făcut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ea și că profesorii de la Columbia erau mai pretențioși și mai puțin Înțelegători decât cei pe care Îi Învârtise ea pe degete la Brown. Poate că nu e o idee rea, am gândit eu și i-am făcut un semn chelneriței. Poate că a bea e cea mai bună cale pentru a te descurca. Am comandat un Absolut cu suc de grapefruit și am sorbit lung. Mi s-a făcut și mai rău, pentru că tot nu avusesem timp să bag În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]