1,185 matches
-
existau și unii oameni care nu-și țineau gura, după ce reușeau să păcălească, oarecum, autoritățile, precum: „...numitul Gheorghe C. din Toporăști-Vaslui care posedă peste 3.000 kg. de vin și Vasile P. cu peste 2.000 kg. de vin, ambii chiaburi, și care nu au predat cota la Stat și discută că ei au fost deștepți că nu au predat, deoarece în prezent s’au ridicat aceste blocări de vinuri. Susnumiții speculează aceste vinuri pentru bani sau zile de muncă”. Printre
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
fără a mai plăti sindicatul”. Partidul Muncitoresc Român (PMR) avea, la începuturile sale, o compoziție foarte eterogenă în el găsindu-și loc (din oportunism) și foștii membri ai partidelor istorice, legionari, țărani mijlocași dar, pe ici, pe colo, chiar și chiaburi, așa că: „...populația și intelectualii din comuna Buhăiești-Vaslui, sunt foarte agitați pe motiv că secretarul organizației de bază PMR din comună a lucrat izolat și nu a convocat membrii și comitetul sătesc pentru a hotărî pe cine anume să propună 141
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
și biblioteca Corpului Didactic au avut ca președinte pe învățătorul Gheorghe Rășcanu. Dosarul 5/1953-1959 din fondul arhivistic „Sfatul Popular orășenesc Vaslui”, aflat în păstrarea Direcției Județene a Arhivelor Naționale Vaslui, conține și un tabel, unde Gheorghe Rășcanu apare ca „chiabur” cu toate că suprafața de pământ deținută de acesta era de numai 6,50 ha. la care se adăuga și casa. Conform „categorisirii” inventate de comuniști, pentru a fi declarat cineva chiabur trebuia să dețină cel puțin 10 ha. de teren, însă
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Vaslui, conține și un tabel, unde Gheorghe Rășcanu apare ca „chiabur” cu toate că suprafața de pământ deținută de acesta era de numai 6,50 ha. la care se adăuga și casa. Conform „categorisirii” inventate de comuniști, pentru a fi declarat cineva chiabur trebuia să dețină cel puțin 10 ha. de teren, însă în acele vremuri arbitrariul era parte integrantă a politicii oficiale. c. Propunere Nu este pentru prima dată când semnalăm politicienilor și edililor vasluieni faptul că memoria unor adevărați eroi ai
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
făcut două luni de pușcărie” Margarita își continuă povestea și o simțim că-i vine greu să spună cele ce urmează: „În anul următor plecării forțate a regelui Mihai I din țară, comuniștii au pus gând rău gospodarilor satelor. Printre <<chiaburii>> proclamați de ei s-au numărat și socrii mei. De fapt, Luiza Zavloschi (născută Marinciu) rămăsese un fel de mandatar al pământului moștenit de la părinții ei, budeni get-beget, care însuma 9 hectare plus unul în jurul casei. Ei fuseseră opt copii
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
muncitorii nu puteau schimba decât 3 milioane iar cei fără ocupație, 1,5 milioane. „Exploatatorii” de la sate aveau dreptul la un schimb mult mai mic! De, comuniștii români importați de la Moscova tocmai începuseră apriga și inumana „luptă de clasă” împotriva „chiaburilor”! Mergând mai departe pe informările jandarmului șef de la Moara Domnească, iată ce mai scria el în aprilie 1948 referitor la nemulțumirile populației din raza sa de activitate: „ ...populația din satul Portari este nemulțumită pe considerentul că funcționarii (gestionarii n.n.) cooperativei
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
1984 Domnule director, în atât de răvășita onomastică socialistă multilateral dezvoltată a mai apărut un termen, vrând, parcă, să caracterizeze o nouă clasă ori poate numai o pătură socială: răzleții. Cine sunt și ce vor ei, acești răzleți? Pot fi chiaburi? Țărani ajunși sau doar scăpătați? Se leagă numele lor de origine sau de altceva? Răzleții nu pot fi definiți în raport cu o apartenență socială și de una geografică. Ei sunt acei cetățeni ai țării care dețin o suprafață oarecare (mică, deoarece
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pe care le-au cunoscut scriitori precum Radișcev, Turgheniev, Pușkin și Herzen. Și această chestiune, ca și toate celelalte care țin de regimul de încarcerare stalinist, este complexă și implică o discuție mai amplă. Soljenițîn vorbește despre deportarea țăranilor înstăriți (chiaburi) coloana vertebrală a poporului rus, despre surghiunul popoarelor (cecenii, ingușii, kalmucii, kurzii, tătarii din Crimeea, grecii caucazieni), dar și despre exilul care succede ispășirii unei pedepse în lagăr. Ultima parte a Arhipelagului GULAG, intitulată "Stalin nu mai este", departe de
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în literatură, răspunzând prin scrierile sale mai tuturor comandamentelor politice ale momentului. Primul său roman, Ochiu-dracului (1956), dezbătea o temă frecventă în literatura română, aceea a dezumanizării prin setea de avere, dar ajungea, în final, la o demascare rudimentară a chiaburului, considerat personaj odios. După o relativă distanțare de „comanda socială” prin evocarea atmosferei și a peisajului pitoresc al Dobrogei, cu valorificarea unor legende de factură orientală (Nopți dobrogene, 1958), L. se angajează consecvent în ilustrarea tematicii dictate de ideologia comunistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
poporul Românilor li se înșurubase adînc egalitarismul clamat de constructorii comunismului. Chiar eu, copil extrem de inteligent, eram pătruns pînă în măduva oaselor de justețea acestei lozinci. Ba, chiar aș îndrăzni să spun că pînă dincolo de măduva oaselor. Tata a fost chiabur și în doi timpi și trei mișcări a fost adus la sapă de lemn. Eu, pe la șapte ani, invidiam calicii satului care aveau o văcuță, deci și lapte și fasolele erau utilizate cu mult mai rar decît în familia noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
introdusesem și în carte. Și Farmacistu se supărase, pentru că el, așa cum încerca să-i arate popii, doar două televizoare avea, nu trei, cum am spus io ca un nenorocit, putând să las impresia total eronată că Farmacistu ăsta e cine știe ce chiabur care a agonisit averi pe spinarea poporului. În seara aia, a venit și popa la mine și m-a luat cu blândețe. Nu umbla în anteriu, sau cum s-o fi numind costumația lui, ci călărea o mobră sau o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
unde mă născusem. Fratele meu Cristel, fiind mai mare cu vreo 5 ani, are mai multe amintiri din acea perioadă. În urmă cu două săptămâni trecuse pe acolo, chiar la pe la familia care ne găzduisefamilie ai cărei membri fuseseră catalogați "chiaburi" la vremea respectivă. Un unchi, profesor de română, fusese repartizat prin anii 1954-1955 la școala din Cârligi, al cărei director era tata. El mi-a stârnit interesul pentru acele meleaguri și pentru că-și amintise că tata, după ce fusese numit
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Casa de Copii, care mai târziu s-a numit Casa Nevruzzi și acum adăpostește Muzeul de Istorie al orașului nostru. Lăsând în urmă școala-monument istoric, căutam casa în care locuiseră ai mei (evident, și eu). Proprietarii fuseseră catalogați ca fiind chiaburi prin anii 1950: "E casa mare, cu acoperiș roșu care se zărește undeva, în spatele școlii". Pe pietriș de data asta, printr-o uliță îngustă am ajuns la poarta casei. Se dovedește că cei din familia Grigoraș fuseseră și sunt gospodari
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
fost mult timp așteptat, am făcut cu mama multe încercări de a afla ceva, dar totul a fost în zadar. Tata s-a pierdut definitiv în condiții necunoscute. Am rămas sub ocupația sovietică și fiind considerați un fel de “kulaci“(chiaburi), am fost persecutați și umiliți. În vara anului 1941, după ce frontul a trecut spre răsărit, viața noastră, chiar și fără tata, a început să revină la normalitate. Evenimentele din primăvara anului 1944 ne-au surprins nepregătiți. Eram nehotărâți în privința refugiului
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elisabeta Năstac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1696]
-
colecția mea, foarte bogată, de modele exemplare de bun simț modern: Mă aflam surghiunit undeva, în mijlocul Bărăganului (pe lângă gara "Cioara"), unde era un faimos centru de agricultură pe care lucra o imensitate de ostași recoltați dintre infractori și fii de chiaburi, trimiși la batalioane de muncă. Erau sute de ostași (infractori, e adevărat, cu mentalitate de infractor), dar și mulți tineri necăjiți, cuminți, nepricepând prea bine ce se întâmplă cu ei. Instructorul "politic", un căpitan, cu mare funcție pentru acei ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ai eternei Securități sau doar simpli cârcotași iau peste picior oameni cărora nu le prea ajung la genunchi. Te apucă sila când vezi cine uită sistematic de Carmen Popescu, cine îi dă ghionturi lui Gabriel Andreescu, cine îl denunță drept „chiabur” pe Mircea Dinescu, cine consideră că Doina Cornea are „o minte de bibilică”, cine pretinde că Radu Filipescu cam „doarme pe el”, cine scrie că grupul de la Iași nu e decât „o adunătură de frustrați”. Ni se sugerează că asemenea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
după moartea iubitului, femeia aleargă goală prin odaie într-o disperare frustă. Dansul bahic al fiului de culac își găsește corespondența în dansul victimei sale. Moartea eroului principal e o capodoperă (a realismului socialist) de echivoc artistic. Secerat de gloanțele chiaburilor (care nu apar în imagine decât în final, ca niște umbre fugitive și acestea de-abia observabile), flăcăul, care se întoarce fericit pe o noapte cu lună acasă, jucând de unul singur, se prăbușește dintr-o dată, ca și cum, epuizat de dans
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Gheorghe și alta de Pascari I. "Malanca" sau "Mascații" erau cete din dragomani îmbrăcați militari sau în costume colorate viu, cu coroane argintii de împărați pe cap. Aveau un repertoriu adecvat timpului. Rețin câteva versuri: "Sus cu clasa muncitoare, Jos, chiaburii, la răcoare!". "Căprița", "căiuții", "ursul" erau alte formații de mascați, însoțite de obicei de fanfară. Fiecare avea jocul și programul lui. Fetele care primeau acasă mascații intrau gratuit la horă. Dragomanii erau cinstiți de fete cu vin și prăjituri de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
plimb prin Augsburg sau Landshut, mi s-a părut că admirasem în fosta cetate de scaun copia liliputană a străzilor lor principale, similar șerpuite); la Curtea de Argeș, cu mormintele ei voievodale sau regale; la Câmpulung, la socrii mătușii mele Marioara, țărani chiaburi înveșmântați împărătește (costumele argeșene îmi luau ochii), și prin sate vesele, petrecărețe, locuite de oameni cu stare (în Ardeal, nu intrasem niciodată într-un sat). Mama-mare n-a venit cu noi, disprețuind deopotrivă ruinele și satele (mai târziu am auzit
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
atmosfera oribilă a locatarilor ăstora care țipă, cer dreptate și se bat pentru un apartament care nu le aparține, pentru niște mobile care sunt ale mele. Dacă ai vedea biroul, draga mea! Cuplul vine de la țară, probabil sunt fii de chiaburi sau de învățători. Au înlocuit covoarele cu macaturi în două culori: alb și verde, și, ca să se potrivească, totul în birou și în salon e verde; pe divanul meu cel mare acoperit cu creton au pus un macat precum cel
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
superioare”, autorul nostru - ins inteligent, talentat Însă corupt de lăcomia unei glorii iuți și totale - face elogiul tocmai acestui „cutremur” social, În care lumpenul satului și acoliții săi Îl izgonesc pe primar, la propriu, din comună, iar pe „bogătani sau chiaburi” - adică pe cei așezați și cu prestigiu În comună - Îi oferă samavolniciei activiștilor și securiștilor care trebuiau să facă iute „colectivizarea”, adică spolierea brutală a țăranului nu numai de avutul său, pământul, uneltele și vitele, dar de propria-i demnitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
voie, vroind să ne răstoarne „pe dinlăuntru”, să ne submineze, cum se zice! Și atunci, nu-i așa, cu atât mai lăudabile „creațiile” unor tineri tovarăși-scriitori, precum Petru Dumitriu sau Titus Popovici, care „le rup masca de pe față acestor târâturi, chiaburi care Îndeamnă satul să nu-și dea animalele și pământul, neînțelegând, aceste scorpii, revoluția mondială, sau intelectualii lași și corupți, legionari sau nu, care murdăresc tot ce ating”... ejusdem generis!... Da, „revoluția” m-a ales drept victimă și nu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
era definit „o certitudine a adolescenței (sale) revoluționare”, regenerator la fiece contact cu el. Aflat lîngă mine, Valeriu Traian mi-a șoptit că, pe cînd era redactor la „Luptătorul”, „adolescentul revoluționar” scria cu îndîrjire versuri antitoiste și articole virulente contra chiaburilor. I-am spus, zîmbind, că știu, fără alte comentarii. „Pentru a înțelege ce-a fost acest ziar într-o vreme” (perioada dintre 1955 - 1960), după Sp., a fost invitată să vorbească „tovarășa Dumitrașcu”, un soi de femme-commissaire, fostă redactor-șef
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
era un țărănuș de 13 ani din satul Gherasimovka, un „fund de lume” din Uralul de Nord, neatins încă de valul colectivizării. Dar, pe neașteptate, în vecinătatea satului natal, a fost înființat un alt sat, de fapt un lagăr, cu chiaburi (kulaci) aduși din Ucraina și Kuban. De la o vreme, deportații au început să facă vizite în Gherasimovka, noaptea. Pentru ce? Pentru că, în schimbul unor recompense, Trofim, tatăl lui Pavlik, președintele Sovietului sătesc, le elibera unora dintre ei certificate că sînt originari
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai funcționează și azi: - Joagărul lui Constantin Folea din Streza. Dat în folosință în 1890, a fost în proprietatea familiei acestuia până în 1949, când fiul său Diogen ca să scape de eticheta, «defăimătoare», dar mai ales periculosă la ora aceea, de «chiabur», l-a donat «cu foarte mare plăcere» statului. - Joagărul de la moara din Oprea fostă proprietate a grofului, devenită în 1918 proprietate a comunei și care a funcționat până în 1950. - Joagărul lui Ieronim Budac, situat pe râu, din sus de Oprea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]