KorAP: Find »[drukola/base=chicoti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...63 >

1,574 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

drag trezește amintiri, dar nu și emoții. Lipsa validării emoționale e mai puternică decât organizarea rațională a memoriei. Sau hai să zicem altfel: rațiunea inventează explicații sofisticat de iraționale ca să explice un deficit al emoției. Logica depinde de simțire. Ea chicoti. De ultimă oră: bărbații savanți confirmă ceea ce e al dracului de evident. Deci, scumpule. Fă o călătorie. Du-te să vezi lumea. Nu te ține nimic. —Nu te superi dacă plec? Doar vreo două-trei zile? — Știi cât mă strofoc în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ei se lăsă într-un scaun, bătând cu tenișii în podea și bucurându-se de tropăitul pe care-l scoteau. Îi făcu semn lui Weber să se așeze pe scaunul din fața lui. Weber se lăsă în jos, pe perne. Mark chicoti. Se presupune că ești bătrân sau ce? — Au. Nu-i subiectul meu preferat. Deci cum se numește locul ăsta, mai exact? —Ei bine, doctore. Mark își înclină capul. Se uită pe sub sprâncenele lui împreunate și șopti: Unii oameni din partea locului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Columbus. În medie o dată la trei zile, timp de o treime de secol. Patru mii de explozii, care le uniseră șoldurile. Nopțile de extaz animalic îi amuzau întotdeauna când reveneau cu picioarele pe pământ, la stânjeneala limbajului. Ghemuită lângă el, chicotind un pic, Sylvie spunea: „Mulțumesc pentru frumoasa sexualitate umană, Bărbate“, după care dispărea la baie, să se spele. Omul putea urla în extaz de foarte multe ori. Nu vârsta ne îmbătrânește, ci memoria. Da, corpul mai lent și neurotransmițătorii plăcerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
cupla la niște aparate? Îi arătă lui Mark electrozii care se prindeau pe degete. Practic, îți măsoară conductivitatea electrică a pielii. Dacă te ambalezi sau te stresezi... Deci, cum ar veni, ca un detector de minciuni? — Da, cam așa ceva. Mark chicoti. Nu mă-nnebuni! Acu’ mai vii de-acasă. Dă-l încoa’! Întotdeauna am vrut să fraieresc o chestie din asta. Întinse mâinile. Cuplează-mă, domnule Spock. Weber îi făcu pe plac, explicându-i fiecare pas. —Majoritatea oamenilor prezintă o creștere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
încercările tale neobosite de a găsi noi planete. Weber se opri, cu un picior în aer. —Cum Dumnezeu...? Ce coincidență bizară. — Nu există coincidență, spuse Bonnie, iar vorbele îi ieșiră ca un nimb. Nu există decât coincidență, ripostă Karin. Mark chicoti. —Cum adică? Stai așa, stai așa: adică... Își coborî tonul, maimuțărind vocea autoritară de bariton a lui Weber. Voiam să zic: „adică în ce fel“? —Fiica mea e astronom. Asta-i meseria ei. Caută noi planete. Moșule, spuse Mark, tărăgănat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ar putea să fie prima oară în istoria umanității când cineva pune întrebarea asta pe un ton anxios. Îl văzu pe fața ei, gândul care o străbătuse înainte ca el să-l pronunțe cu voce tare. — Caracterul implacabil al căsniciei. Chicoti. Vechiul lor eufemism, cules dintr-o saga clasică de familie din care-și citeau cu voce tare unul altuia în facultate. Mai târziu, după Jess, se amuzau reciproc spunându-i sexualitate. Parodie de jargon clinic. Preludiul: Ești în dispoziția necesară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
pe County și dup-aia direct spre vest, doișpe kilometri pe Greyser. Ca de obicei. Ai văzut toate fermele pe care le știi. El se înfipse în ea, înțepenind. —Pauză. Vrei să-mi spui că tot orașul...? Karin începu să chicotească. Simțea cum o ia razna. Stresul vieții cotidiene pe noul tărâm al fratelui ei o trăgea în adâncuri. Kearney, Nebraska: un fals colosal, o copie găunoasă, în mărime naturală. Așa i se păruse și ei până se făcuse mare. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
o trăgea în adâncuri. Kearney, Nebraska: un fals colosal, o copie găunoasă, în mărime naturală. Așa i se păruse și ei până se făcuse mare. Și de fiecare dată când se întorsese, în timpul maladiei terminale a mamei ei. Lumea preriei. Chicotea din ce în ce mai tare. Se întoarse și se uită la Bonnie, care stătea cu un rânjet fals, paralizat, întipărit pe față. Fata îi întoarse privirea, speriată, dar nu de Mark. —Ajută-mă, reuși să articuleze Karin, înainte să izbucnească iar în chicoteli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
încânta. Exact ca în vremurile bune, îi spuse el. N-o să facă nazuri dacă vrem să stăm pe la el. —De-asta mi-e și frică. Vă rog, nu-l puneți să ia droguri. Nu cât e-n starea asta. Tommy chicoti. —Să-l punem? Da’ ce-ți închipui că suntem noi? Nu suntem monștri. Conform celei mai noi teorii neurologice, cu toții suntem monștri. Între ei doi stăteau amintiri umilitoare, neatinse. Cu ani în urmă, Karin și Rupp o făcuseră, doar așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
fraților? —Danny Rigel? Băiatul cu păsările? Iar? Rupp ridică spre Karin o cutie de bere înfășurată într-o învelitoare de plastic. Asta-i tare de tot. De ce n-oi fi mirosit eu nimic? Adică, s-a întors? Migrația anuală. Duane chicoti. —Băiatu’ ăla o să salveze planeta la un moment dat. —E mai mult decât o să faci tu toată viața ta, îl certă Bonnie. Karin îl fixa pe Mark prin fereastra bucătăriei. El se așeză din nou pe scaunul din curte, lipindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
cumpărase de la o tarabă de lângă Plattsmouth: figurine colorate cu Hussein și Bin Laden, care șuierau spre cer și izbucneau în mănunchiuri de raze. Karin își privi fratele în lumina artificiilor. Ochii lui alunecau spre cer, tresărea la fiecare explozie, apoi chicotea la fiecare tresărire. Fața lui, când verde, când albastră, când roșie, se minuna odată cu toată suflarea din Farview de barajul ăsta de lumini pe care nu și-l mai pemiteau, dar de care nu se puteau lipsi. Îl văzu cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
se miște liber în lumea produselor de consum. —Îmi place. E util. —Bine. Ascultă, o să-ți spun acum, ca să nu faci tămbălău când se-ntâmplă. Vreau să-ți iau un DVD player de Crăciun. — Dar casetele ce au? Fiica lui chicoti. Deci oricum, câți ani faci? —Scuze. Nu mai ținem socoteala. Faptul că-și auzeau vocea unul altuia era suficient ca el să regreseze la treizeci de ani, iar ea la treisprezece. Cuvintele nu fuseseră niciodată specialitatea lui Jess. Prefera cifrele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
facă să te simți mai bine. M-aș simți mai bine dacă n-aș fi avut accidentul ăla. Mai mănânci cartofii ăia? —Mark, asta-i pe bune. Vrei să te simți iar tu însuți, nu-i așa? — Ce tot spui? Chicoti din nou sau pe-aproape. Mă simt exact eu însumi. Cine altcineva ar trebui să mă simt? Ea una nu putea afirma același lucru. Lăsă baltă subiectul. Când sosi modesta notă de plată, se întinse după ea. El i-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
le faceți la loc mlaștini. Eu zic să te ferești. Fii cu ochii-n patru. E în interesul tău“. Îți vine să crezi? M-a amenințat de-a dreptul. — Te cred, spuse ea. Eu te avertizez de ani întregi. El chicoti - crănțănitul unei veverițe. Să mă feresc? — Nu toată lumea de prin părțile astea crede că păsările sunt mai importante ca oamenii. Păsările astea sunt cel mai mare avantaj al acestui loc. Ai zice că oamenii își dau seama de chestia asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
făcut? Tunsoarea ei - cea care avusese rolul de a-l păcăli pe Mark, ca să accepte că ea era. —Fir-ar să fie. Arăți extraordinar. Ca o virgină renovată. Parc-am fi iar la facultate. Ea se încruntă, încercând să nu chicotească. — Vrei să spui la liceu. —Corect. Cum spuneam. Ai slăbit? Odată o făcuse anorexică ratată. Ea aproape că poza, savurându-și răsplata. — Ce mai fac copiii tăi? Mai că putea face chestia asta. Capabilă, fără aiureli. Soția? El rânji, trecându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
îi ceru ea. Ce-ai mai făcut? El gesticulă spre clădirile din jur. Toate astea! Când ai trecut ultima oară pe aici? Probabil că orașul ți se pare destul de schimbat. Orașul arăta ca Brigadoon 1. Tărâmul Uitat de Timp. Ea chicoti. —Eu mă gândeam că nu s-a mai schimbat nimic de pe vremea lui Roosevelt. Teddy. El se strâmbă de parcă i-ar fi tras un genunchi. —Glumești, nu? Se uită în jur, către trei puncte cardinale, de parcă ar fi fost posibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
la emisiunea aia e plătit de un sponsor sau altul. Weber începu să se agite, dar Mark nu putea fi convins să-și pună uneltele înapoi în cutie mai repede. Se îndreptară spre mașină, printre coloane de apă. Mark fatalist, chicotind ciudat, iar Weber alergând. — Ce te grăbești așa? strigă Mark, pe deasupra șuvoiului bubuitor. Fulgerul sfâșie cerul, urmat de un trosnet atât de puternic, încât Mark căzu la pământ. Rămase acolo, râzând. M-a pus în curul meu literal! Weber ezită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
a-l ajuta pe Mark și a-și salva propria piele. Nu făcu nici una, nici alta, ci rămase în mijlocul unui câmp acoperit de iarbă, uitându-se la strădaniile lui Mark de a se ridica în picioare. Mark își ridică privirea, chicotind în mijlocul ploii torențiale. Mai încearcă o dată! Te provoc! Cerul se despică, iar el căzu din nou la pământ. Când ajunseră în sfârșit la mașină, deja începuse să bată piatra. Uzi leoarcă, se strecurară pe scaunele din față. Se porni o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
cu șarm, un șarm băiețesc care părea mai straniu acum, că încărunțea. — Dar dacă ghicesc îmi spui, da? Depinde. — De ce? De ce-mi spui tu mie la schimb. Mâinile întinse pe masă. —Dă-i drumul. Întreabă-mă orice. —Orice? Ea chicoti. Cum merge viața de familie? El se lăsă pe spate, lipindu-se de spătar și capitulă, prea repede. Copiii fac... foarte bine. Mă bucur foarte tare că m-am băgat în toată chestia asta de tată. În fiecare săptămână se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
vrem decât să nu vă stăm în drum. N-am vrea să construim în zone pe care Adăpostul ține neapărat să le protejeze. Atunci ar trebui să stai de vorbă cu asociații și să vă lămuriți, pogon cu pogon. El chicoti. —Ți-am spus că ești pur și simplu adorabilă? — În viața asta, nu. Păi, dacă noi doi am lua deciziile, asta am face. Serios. Toată conspirația asta corporatistă mă calcă pe nervi. Hai să discutăm în public despre chestia asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
curs? Dacă mă întrebi pe mine, consider că foarte probabil am fost genial. O luă în brațe prea repede, în timp ce ea se chinuia să-și scoată mănușa de bucătărie. —Ți-am spus cumva că sunt total nebun după tine? Ea chicoti, bănuitoare, și se uită undeva în spatele lui. Cine și-o fi închipuit că putea veni la ei? Pe cine ar fi putut aduce acasă? Mi-ai spus, cum să nu. Ieri, dacă-mi amintesc bine. Se dă emisiunea TV. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
care o lua peste tot cu ea și care te făcea pe tine să crăpi de râs? Iisus îți umple golul? Și ziua aia în care s-a prins în sfârșit de ce râdeai? Amândoi stau acolo, lângă ciotul de platan, chicotind ca niște adolescenți drogați. Se stârnește vântul și se face frig, repede. El vrea să urce în casă, dar cuvintele ei sunt acum ca un râu umflat de zăpezi. Chestii de la sfârșit, când mama lor devenise o sfântă înainte de vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
semne. Nu asta... Nu contează. Las-o baltă. Hai s-o facem și la mine. Dormitorul meu. Stai așa. S-o facem? Doar nu încerci să mă seduci, nu? Ea îi trage un ghiont în umăr. El o urmează docil, chicotind. Râsul nu strică niciodată. Stau în camera cenușie și putredă, jucându-se iar de-a cine-și amintește mai bine. Pat. Greșit. Pat? Greșit! Dulap? Nu chiar. Păi, de unde naiba să știu eu? Ea făcea tot timpul schimbări. Karin Doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
cu care ți-o tragi acum? Ea lăsă ochii în jos, cercetând urma lăsată de plug. Care din ei? Până la urmă, de ce stai cu el? E perfect normal din punct de vedere sexual? Ea nu se putu abține să nu chicotească. — Ce înseamnă normal, Mark? —Normal? Bărbat, femeie, prin față. Nimic care să te bage la închisoare. E... destul de normal. Mark se opri și se lăsă în genunchi pe pământ, uitându-se la un schelet uscat. Îl împinse cu vârful piciorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
e bine. Numai să ții minte: chestia asta cu iubirea vine și pleacă. Te trezești într-o bună zi și te minunezi. Presupun că nu trebuie să-ți povestesc eu ție treaba asta. Deci ce-ai mai făcut în viață? Chicoti ca o mașină de ascuțit cu transmisie prin curea. În ultimii cinșpe ani. În maximum două sute de cuvinte. Daniel recită micul CV, minunându-se cât de puține se schimbaseră din copilărie și cât de puține realizase, de fapt, într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]