1,541 matches
-
Un șase-nouă mă amuză și mai tare”, replică femeia, suflându-și fumul În direcția pictorului. Acesta, apărându-se cu mâinile, Îndepărtă fumul spre alte mese. „Propunerea dumneavoastră mi se pare destul de interesantă”, răspunse stomatologul. „Nu e propunere, ci o ofertă”, chicoti cocota. „Nu zău”, zise stomatologul cu o oareșicare detașare. Pictorul nu se putu abține și Își Întoarse, disprețuitor, capul Într-o parte. „Faci pe sfântul”, Îl provocă femeia. Bikinski Încercă iar să se ridice de la masă, dar se prăbuși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din ochi. Lily Fundyfer ba făcea pe mironosița, ba râdea fără rost. De altfel, femeia era atât de beată, Încât nici nu putea deschide gura. Inginerul o gâdilă, desenându-i un cerc pe talpa dreaptă. Femeia Își Închise ochii și chicoti, picând În transă. Inginerul, cu ajutorul unei pene muiate În frișcă, desenă pe cealaltă talpă un triunghi. Lily Fundyfer Își mișcă buzele, gemând ușor. Atunci, Noimann Îi aminti de rămășag și Satanovski se Întinse În stânga femeii, după ce În prealabil Îi acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lumânări vă referiți? Întrebau călătorii. Și la ce fel de altar? Lumânărilor le cam sfârâiau călcâiele, altfel n-ar fi umblat teleleu prin tren. Iar altarul, probabil, era pârjolit și el de un foc mistuitor, care trebuia stins pe undeva, chicoteau aceleași fețe... Câțiva călători se luară după el și Începură să-și caute, chipurile, consoartele... Intrau dintr-un comaprtiment În altul, Întrebau de-un nume, apoi, arătându-l cu degetul pe Noimann, izbucneau În râs. Soțiile tuturor erau Îmbrăcate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu propriul lui sentiment profesional, Valedulcean se apropia În acest timp de tablă și schița cu creta un con și o piramidă. În acest timp, Zare - Încă nu Împlinise 12 ani atunci - juca „pâinile“ cu colegul său de bancă și chicotea că tocmai ghicise un număr, era În avans.) Așadar, tumulul este o movilă ar-ti-fi-cială, adică făcută de mâna omului. (Din nou profesorul se apropia de tablă și scria cu creta: TUMUL.) Popoarele din antichitate aveau obiceiul să Înalțe astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pături. E un zdrahon cu figură bleagă și plin de coșuri. Când Își aude porecla aruncă pantoful și se preface că aranjează pătura pe pat. „Cine, mă?“ - Întreabă pedagogul zâmbind și el acum. „Bazdrângu“, zic toți cei din cameră și chicotesc, se bucură că pedagogul le face jocul. „Care-i ăla, mă?“ Ceilalți râd. Pedagogul se adresează celui poreclit Bazdrângu. „Vasile, cine e, mă, Bazdrângu?“ „Nu știu, to’ar’șu pedagog!“ Ceilalți chițăie de râs. „Da’ să-ți faci pantofii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
eventual toată județul și Încă vreo două În jur până nu te voi găsi. Așa voi face. Ana * — Cum adică, mă, despre război, ce vrei să spui? - Întrebă Grințu. — Uite așa! - Îi răspunse elevul Popescu Gelu, zis Meșteru, iar fata chicoti scurt, fără să pară că vrea să acorde vreo semnificație sunetului scos de ea. Curiozitatea adevărată a pedagogului Grințu nu privea câtuși de puțin modul În care acei oameni bătrâni Întâlniți de Popescu În peregrinarea lui de două săptămâni povesteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și-și dau cu părerea asupra celui mai bun traseu de urmat. În cele din urmă una dintre ele se decide să-l conducă până la respectiva spărtură În gardul de tablă garnisit cu sârmă ghimpată. Celelalte rămân În mijlocul curții și chicotesc. După ce trece dincolo de gard, Popescu primește rucsacul din mâinile fetei și mulțumește politicos. Tinerețea lui, vârsta pe care tu o ai acum, el trebuie s-o fi trăit prin 1939. Numeroase lucruri s-au Întâmplat atunci și puține pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
doi nu păreau la fel de Încântați de soluția aleasă. Până la urmă se așezară În așa fel, Încât printre faldurile perdelei vedeau o bună partea din ringul de dans. Se delectau privind trupuri de doamne de toate vârstele agitându-se, sărind, țopăind, chicotind, adică dansând. Ele nu știau că sunt privite și de pe terasă. Zare și Grințu rămaseră cu spatele spre salon, priveau marea.) În fond, toate semnele lăsate de un război se prelungesc În timp până la distanțe de câteva generații. Ele pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Viviana! în timp ce plângea, nervos și umilit de atâta îndrăzneală din partea unei fete. Viviana își strânse mâinile amândouă în pumnișori și-i arătă tatei. Mulțumită în sinea ei, Viviana luă sticla cu lapte și-și văzu de drum. În spatele portiței, tata chicotea vesel, mândru de fetița lui cea curajoasă. Viviana se întoarse acasă cântând veselă și sărind de pe un picior pe altul. Ei, te-ai întors? o întrebă tata când intră în curte. Da, răspunse încântată. I-am „spus” lui Toma câțiva
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
când aveam paisprezece ani și venisem În vizită din Poughkeepsie. Și În seara aia tot la Elaine fuseserăm, tot la o petrecere pentru o carte și Îl Întrebasem pe Simon: „Nu e ciudat că cineva ne pozează când mâncăm?“ El chicotise și continuase să-și mănânce salata. „Bineînțeles că nu, draga mea, tocmai de aceea ne aflăm cu toții aici. Dacă n-ar exista nici o fotografie În paginile rezervate petrecerilor, atunci a avut loc oare cu adevărat vreo petrecere? Nu poți plăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de pe genunchii lui. Nici măcar nu mi-am dat seama că vorbea despre mine până când nu m-a luat În brațe pe la spate și a spus: „E descoperirea mea - nu-i așa că e beton?“ Iar eu, ființa Încântătoare, descoperirea beton, am chicotit satisfăcută, i-am luat fața cu ambele mâini și l-am sărutat apăsat pe gură. Ceea ce, din fericire, e ultimul lucru pe care mi-l amintesc. 8 O voce nervoasă de bărbat m-a trezit brusc. M-am Întrebat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ușile s-au deschis și doi portari În uniformă s-au Întors să asiste la sosirea noastră. —Dispăreți, spuse Philip, mergând În fața mea, cu mâna ridicată, cu palma În față, către indivizii care rânjeau. Azi nu vreau să aud nimic. Chicotiră, În mod evident obișnuiți cu Philip ieșind cu femei străine din apartamentul său și deschiseră ușa În tăcere. De-abia când am ajuns afară am Înțeles unde ne aflam: Christopher și Greenwich, În vest, cam la un cvartal de râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am Început să merg pe lângă clădire. Mă strigă, pe un ton aproape Îngrijorat. Nu trebuie să fii atât de sensibilă, scumpo. A fost doar o glumă. Azi noapte nu s-a mișcat nimic. Nici tu, nici eu... L-am auzit chicotind, Încântat de propria inteligență, dar am continuat să merg. —Bine. Cum vrei tu. N-am timp de istericale chiar acum, dar te găsesc eu. Acum pe bune, femeile rezistă rar farmecului meu, așa că poți să mă consideri cu adevărat intrigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Bette? —Hmm? —Ai vreun plan să te vezi cu Philip În weekendul ăsta? —Philip? Cine e Philip? credeam că mai vorbește Încă despre Listă, dar se pare că făcuserăm pe nesimțite trecerea Înapoi spre viața mea personală. —Bette! Începu să chicotească. Supermasculul ăla superb În al cărui pat te-ai lăfăit azi-noapte. O să te vezi cu el, nu? —A, da, Philip. Nu a fost chiar așa, Kelly. A fost mai degrabă... —O, Bette, oprește-te chiar În clipa asta. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fascinantă informație. Puse mâna pe cordonul de catifea, dar nu-l ridică. Se aplecă și i se adresă Penelopei direct și deloc discret: — Ca să știți și voi pentru data viitoare, fetelor: sunteți puțin cam prea obișnuite pentru locul ăsta. Penelope chicoti, fără să-și dea seama că amicul nostru travestit nu glumea. Hei, eu v-o spun În față, continuă el, În timp ce vocea Îi creștea În volum cu fiecare clipă. Un fel de tăcere cuprinsese mulțimea până atunci agitată și nervoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
la franceză și singurul cuvânt pe care am reușit să-l prind a fost nume, de unde am dedus imediat că o informa că nu știa cum mă cheamă. —Bette, am spus, Întinzând mâna Sonjei și ignorându-l pe Philip. —Son-yaah. Chicoti, arătându-și dinții strălucitori, fără vreo urmă de pată de nicotină. —Părinții Sonjei mi-au Încredințat-o timp de o săptămână, până când dă interviuri la toate agențiile, explică el cu accentul său englez enervant de adorabil. Părinții noștri au vile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
după aia putem sta liniștiți Împreună, e bine? Înainte să apuc să-i răspund, Philip Începuse să-i șoptească ceva Sonjei În franceză. Ea nu făcea decât să dea din cap cu entuziasm, să ridice din sprâncenele perfecte și să chicotească la final. —Oui, oui, sigur că e bine să rămâneți un pic singuri, spuse ea, oferindu-ne binecuvântarea pentru o partidă de sex aiurea, ușor alcoolizată. —Știi ce, Philip? am spus, neștiind cum să-i explic că nu aveam chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
urmat un scenariu invizibil. —Mulțumesc, am reușit să spun Încet, tocmai când Philip Începuse să vorbească. — Amice, am aici două fete superbe care vin cu mine acasă, dacă Înțelegi ce vreau să spun. N-ai putea să te grăbești? Sonja chicoti și-și puse capul ei delicat pe umărul lui Philip; Sammy mă privi pentru ultima oară, inexpresiv, și trânti ușa. Când taxiul Întoarse, am privit coada agitată din fața clubului, paparazzi cu aparatele de fotografiat pregătite, care așteptau să iasă vedetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
numele, draga mea. Dar să nu-ți Închipui că asta nu se va Întâmpla curând. Știi cine e tipa, Will? Vreau să zic, trebuie s-o fi cunoscut pe undeva În viața ta, nu crezi? L-am auzit pe Will chicotind și mi-am Închipuit tot ce putea fi mai rău. —Ei, am auzit, desigur, că s-au vehiculat tot felul de nume, dar nu există piste solide. Unii insistă că e o persoană mondenă care-și dă În gât toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-mi păsa, dar altceva nu mi-a venit. —Păi, tehnic, nu am vorbit cu el, dar sunt sigură că e absolut extaziat. —Ce vrei să spui cu „tehnic“? Tocmai ai spus că a sunat și... —O, așa am spus? Aoleu! Chicoti. Am vrut să spun că asistenta lui a sunat și am stabilit totul cu ea și a zis că Philip va fi Încântat, bineînțeles. E absolut aceeași chestie, Bette, așa că eu nu m-aș stresa deloc. Mai bine nici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ei, dar În afară de asta ai control total asupra listei cu invitați. Aproape niciodată nu e de acord cu așa ceva. Perfect, nu? —Mamă! am spus, cu un entuziasm forțat. Astea chiar sunt vești grozave. Mulțumesc foarte mult! Niște fete Începură să chicotească În fundal, una dintre ele Îl strigă pe nume de câteva ori, Încercând În mod evident să-i atragă atenția. —Ei, mă cheamă datoria. Trebuie să mă Întorc la treabă. Mi-a făcut plăcere să stăm de vorbă, Bette. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Întrebat, trăgând scurt din țigară când mi-o dădu Înapoi. —Ție ce ți se pare că fac? Se pare că suntem obligați să mergem. Deci hai să ne grăbim, bine? E drăguț costumul. Mă privi din cap până-n picioare și chicoti. Telefonul Îi sună pe melodia „Like a Virgin“ - a fost rândul meu să chicotesc - și l-am auzit spunând cuiva că ajungem În zece minute. —Eu aștept de fapt o mașină pe care o trimite Elisa, am spus eu. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pare că fac? Se pare că suntem obligați să mergem. Deci hai să ne grăbim, bine? E drăguț costumul. Mă privi din cap până-n picioare și chicoti. Telefonul Îi sună pe melodia „Like a Virgin“ - a fost rândul meu să chicotesc - și l-am auzit spunând cuiva că ajungem În zece minute. —Eu aștept de fapt o mașină pe care o trimite Elisa, am spus eu. Mă tem că nu, iubire. Elisa m-a trimis pe mine. O să-i facem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-i păsa. „O să-mi aduc aminte cum o cheamă când o să citesc În Page Six“, am auzit-o o dată pe Elisa comentând subiectul. Fata asta nu părea prea deranjată, probabil pentru că nu Înțelegea nici măcar un cuvânt din ce spuneam noi. Chicotea doar și-și aranja din când În când costumul sau se concentra foarte tare ca să-l atingă pe Caleb cât mai des și mai sugestiv posibil. Încă un tip În travesti (care etala un costum Întreg, cu sâni goi, fard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
la patru. E bună? Da, da, e foarte bună. Și ai douăsprezece locuri? am Întrebat, plină de speranță, gândindu-mă că femeia asta ar putea fi cel mai bun lucru care mi se Întâmplase vreodată. Ea râse. Sau mai degrabă chicoti. Semn rău. — Sigur, am douăsprezece locuri, dar nu sunt toate la business. Tot ce pot face e să-ți dau patru la business, șase la clasa Întâi și două la economic. Normal că trebuie să plătești diferența pentru biletele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]