804 matches
-
păcat fără pic de umor. Tot timpul trează, fiindcă vrea să pătrundă nestrămutat bărbătește indiferent unde, fie chiar și într-o gaură din scândurile cabinelor din lemn de pe plaja amenajată Brösen. Și, dacă stai destul de mult să-i pui întrebări, chihlimbarul are încă și mai multe de dezvăluit: membrul care-mi atârnă între picioare mie sau autoportretului meu închis în rășină, pe post de puță e lipsit de rațiune și are de gând să rămână astfel toată viața. Pe de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și de amintirile lui care bâjbâie în aproximații, care încă din timpul școlii îi sărise penibil în ochi și care la urma urmelor a jignit-o rău. Fie ca iubirea mea dintâi să rămână nenumită, doar dacă nu cumva, apucând chihlimbarul, ea se dă-n vileag, prinsă înăuntru, ca o muscă sau ca un păianjen pe care eu îl strig cu voce tare, îl blestem, îl invoc... Nu mă lăsam deloc, o calitate care s-a consolidat și care până astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca acum să se afirme solemn că acea fată firavă pe nume Tulla Pokriefke, ce a descins, în programul de vizită de la sfârșitul săptămânii, la Bateria Kaiserhafen și la efectivele ei, nu are nimic în comun cu prima mea iubire. Chihlimbarul pretinde că ne trezește mai multe amintiri decât ne-am putea dori. El conservă ceea ce ar trebui să fie demult digerat, eliminat. El acoperă tot ceea ce i s-a oferit spre cuprindere pe când se afla încă în stare moale, lichidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
terminat de crescut. Sau am ajuns să măsor definitiv un metru șaptezeci și doi de centimetri doar când am ajuns soldat și când numai norocul sau întâmplarea a făcut să supraviețuiesc sfârșitului războiului? De întrebarea asta nu le pasă nici cepei, nici chihlimbarului. Altele sunt lucrurile pe care vor ele să le știe cu precizie. Ce altceva s-a mai acoperit: lucruri înghițite rușinos, fapte ascunse sub deghizări diferite. Care se cuibăresc ca lindina păduchilor în țesătura sacului. Cuvinte evitate printr-un exces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de zi cu zi, scoicile și Weltschmerz-ul, ovăzul culcat de vânt și o cizmă de cauciuc adusă de apă mă inspirau. Când ceața învăluia țărmul, suferința din dragoste era deosebit de ofertantă. Iar după furtuni, printre alge găseai bucăți minuscule de chihlimbar și, dacă aveai noroc, unele de mărimea unei alune. O dată am găsit o bucată cât o nucă, în care ceva ca un miriapod le supraviețuise hitiților, egiptenilor și grecilor, Imperiului Roman și mai știu eu cui. Dar cetăți din nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
convingător cu anecdote și povești saturate de atmosferă, vor să mă distragă de la ceea ce se vrea uitat, dar se pune, cu toate astea, de-a curmezișul. După aceea trebuie să-mi extrag, din nișa de deasupra pupitrului înalt din sufragerie, chihlimbarul cel mai transparent ca să aflu cât de puțin fusese afectată credința mea în Führer, în ciuda unor fisurări verificabile ale fațadei, în ciuda vorbelor, din ce în ce mai multe, rostite în șoaptă și a frontului care se retrăgea pretutindeni, acum și în Franța. Să crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
i-am supraviețuit în război stă sub semnul îndoielii, chiar și atunci când aceste întâmplări se laudă cu detalii concrete în povestiri ce vor să treacă drept adevărate și care se comportă ca și când ar fi demonstrabile, la fel ca insecta din chihlimbarul meu. Cert este că, la mijlocul lui aprilie, făcând parte din unități alcătuite la întâmplare, am ajuns de două ori în spatele liniilor rusești. Asta s-a întâmplat în graba retragerii. Și de fiecare dată am făcut parte dintr-o trupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
au curs mai departe zilele și nopțile mele petrecute nu știu cum după prăbușirea frontului Neiße-Oder, filmul derulat înapoi și adeseori cârpit oferă la început puține date. Nici foaia de ceapă, adineaori încă atât de elocventă, nici cea mai transparentă bucată de chihlimbar în care o insectă din vremuri imemoriale arată ca și cum ar fi din ziua de astăzi, nu-mi pot fi de vreun ajutor. Trebuie din nou să caut în Grimmelshausen, căruia devălămășia asemănătoare a războiului i-a ajutat să deprindă frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
soldatul rătăcit nu se lovea prea des de trunchiurile copacilor. Mirosul lor de rășină l-a închis atât de tare în sine și l-a acoperit, încât el ar fi putut semăna cu acea insectă ce continuă să dureze în chihlimbarul meu și care pretinde că mă întruchipează pe mine: permanent la îndemână, se află, alături de alte obiecte găsite, în sertarul de sus al pupitrului și vrea să fie ținut în lumină, să i se ceară lămuriri. Fie că-s păianjeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ruine; acolo urma să fie gustată libertatea necunoscută mie. Ceea ce amăgește la prima vedere este faptul că atunci când jupoi ceapa, ochii încep să-ți lăcrimeze. Astfel, se aburește ceea ce cu ochii limpezi ar fi lizibil. Cu mai multă claritate reține chihlimbarul meu ceea ce a rămas închis în el: mai întâi ca țânțar sau păianjen minuscul. Pe urmă, însă, un alt obiect care s-a închis în ceva ar putea să se vâre în prim-planul amintirii: schija de grenadă care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
plec, fiindcă între timp schija de obuz din umărul meu stâng - vizibilă cu ajutorul razelor Roentgen și mare cât un bob de fasole - se închistase. Și în ziua de azi, tot acolo șade: suvenirul meu, comparabil cu insecta care, prinsă în chihlimbar, rezistă timpului. De îndată ce, ca stângaci ce sunt, ca să mă afirm mai întâi în fața Annei, acum în fața lui Ute, îmi iau avânt ca să arunc o piatră sau o minge, schija trimite semnale clare: Renunță! Dorm. Mă trezești... Spre deosebire de Philipp, eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
devenit între timp străin; ne-am plimbat pe plajă de la Glettkau la Zoppot și ne-am pierdut într-o convorbire ca-ntre frați în care era vorba de una, de alta, ca și de noul papă. Și, în timp ce copiii căutau chihlimbare în spuma de la mal, ea a spus: „Fără ca mama să fi trebuit să-i dea ceva de mâncare - oricum n-aveam nimic -, țiganca, înainte să vii, s-a uitat în palma mamei și i-a promis: în trei zile, băiețașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aceia lungi de la uniforma de iarnă a HJ, mă duceam cu tramvaiul prin Oliva până la Glettkau, de acolo alergam plin de așteptări peste dunele de pe plajă sau de-a lungul spumei făcute de valuri, dar nu căutam nici o boabă de chihlimbar în algele adunate la țărm, ci o luam la stânga cu puțin înainte de primelor vile din oraș. Pe lângă tufe care începeau să înmugurească sau în care, vara târziu, dogoreau roșii măceșele. Portița grădinii scârțâia. În veranda favorizată de lumina nordului văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un pachețel ce trebuia să-mi slujească drept hrană rece la drum, acesta conținea, pe lângă prăjiturele și smochine uscate, o jumătate de duzină de ouă fierte. Atât era de grijulie Aurora, iubirea mea trăită, ce a rezistat timpului închisă în chihlimbar. La mijlocul lui septembrie am ajuns în Düsseldorf, la timp pentru începutul semestrului. Atelierul aproape terminat din Stockumer Kirchstraße nu mi s-a mai părut lipsit de viață și părăsit. Imediat am început să modelez un bust al sfântului Francisc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prietenul gemenilor, la un tur, avându-l drept ghid pe bunic, prin oraș și prin suburbia Wrzeszcz, Langfuhrul de odinioară, ca și la o întâlnire cu neamurile noastre kașube -, am trăncănit, în timp ce copiii căutau prin spuma valurilor leneșe ale Balticii chihlimbare minuscule, despre una-alta, la urmă și despre intermezzo-ul ei monastic de acum mai bine de cincizeci de ani. Eu aveam impresia că încă se mai simțea bântuită de sora Alfons Maria, aspra șefă a novicilor. Încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prin nisipul plajei între Glettkau și Zoppot, iar copiii, Leon harnic înaintea tuturor, Lucas visător în urmă, Rosanna ca întotdeauna călcând cu sârg pe picioare de barză, Luisa mai întâi ezitant, iar Ronja cu privirea sigură de somnambul, au găsit chihlimbare cât firimiturile în iarba de mare, noi doi am apreciat expierea în public a ultimului papă, cel polonez, ca pe o exhibare lipsită de orice rușine. Eu am spus „dezgustător“, ea, „lipsit de bună cuviință“. Mie mi-au mai trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
apele!“. Apoi a amuțit, dar rumega una dintre obiecțiile ei de nezdruncinat. Bănuiam că mai are ceva pus deoparte. Abia cu puțin înainte de Zoppot, când ne-am mutat pe drumul de promenadă și copiii ne-au arătat prada lor de chihlimbare cât boabele de orez, ea a dat de înțeles cu o privire piezișă peste rama ochelarilor că nu s-ar mai fi ales nimic de excursia noastră de familie, frumoasa călătorie de Rusalii, dacă s-ar fi întâmplat eventual ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fugă poștașul care ducea bani și care supraviețuise luptei pentru Poșta poloneză, drumuri la școală și înapoi, colecții anuale de ziare păstrate de biblioteca orășenească, programele cinematografelor din toamna lui 1939. Pe deasupra, șoapte în confesionale, mirosul Mării Baltice și așchii de chihlimbar ce puteau fi găsite în spuma pe care o făceau valurile între Brösen și Glettkau. Astfel, toate au ajuns să vorbească și au rămas proaspete, păstrate fiind la Paris ca sub un clopot de sticlă de pus peste brânză. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fața mică pală, cu trăsături șterse, o față care era numai pretextul de a adăposti la umbra stufului negru, prăfuit parcă, fără lustru, doi ochi ciudați prin fixitate și prin lipsa de expresie, dar galbeni, de un galben mat ca chihlimbarul vechi, care surprindeau. în ordonanțarea perfectă a gospodăriei Hallipa, fata cea mică reprezintă o dezordine prin fizicul acesta fără de rost în rosturile regulate ale aleilor, odăilor deprinderilor și oamenilor, și acum iată că un vis greu, de amiază plictisitoare, făcea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un pieptene și dă cu pudră Rachel de proastă calitate. Mini își închipui peste tenul sarbăd al lui Mika-Le praful acelui ciment gălbui; linia pătrată a frunței, pe care pieptenele o dezgolea din vîlvoiui negru al părului, și ochii de chihlimbar mat, liberi ca locul suspect dezvelit din adăpostul stuhului. . . Văzu apoi pe aceeași Mika-Le cu pălăria pe spate și pardesiul cenușiu, dar șterse din minte aspectele variabile și o păstră, rigid înfășurată pe trupul muchios de copil, cu bandelete unse
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nimicul. Locul acela Locul acela e numai al meu. Acolo pasărea trandafirie Ibis pășește îngândurată pe limbile aurii ale nisipului și se hrănește cu peștișorii din poveștile fermecate. Ea își îndeplinește toate dorințele... Bătrânii sunt înțelepții care înșiră metanii de chihlimbar pe sfoara timpului și aruncă rugi de cristal înspre cerul de mătase. Ei știu a răspunde suferințelor omenești. Într-o zi mi-au povestit că acolo unde se termină suferința, începe un alt tărâm străjuit de palmierii umbroși, primitori. În
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
a născut lacrima. Lacrima pe care au pierdut-o cândva genele.Ușa castelului se deschide. Iese un suflet. Balaurul străjer doarme. O fetiță se apropie cu pași fară urmă. Îmi pune degetul arătător pe buze, mă privește cu ochi de chihlimbar, își aranjeză fundițele și îmi șoptește ca pe o taină: -Sssss! Apleacă-te și tăiește! Plimbă-te! Cheia e la tine. Tu ai condurii fermecați. Cu pași împleticiți, privind înapoi, suflă ploi de aur și lumină peste femeia din mine
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
du se de cum se amestecă anghinarea cu accentul napoletan și aricii de mare cu lavanda din Provence, târ guindu-se pentru un buchet de violete pentru Dominique, cântărind din ochi șofranul indian, aruncând ocheade curioase spre o exo tică măsuță cu chihlimbar, întrebând cât costă mierea, gustând puțin Camembert adus de la Lyon și puțin iaurt grecesc în care ghicește imediat o origine, de fapt, belgiană... Alexandre se bucură de fiecare nouă priveliște, în cărcată de ciorovăieli și târguieli cinstite, de zgomotul bine
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
incendieze toți flăcăii șatrei. Apoi, se ferchezuiau și se îmbrăcau cu fuste înflorate peste bluze ale căror culori păreau a fi împrumutate de la curcubeu, bluze ce le acopereau sânii înfierbântați pe care tronau podoabe de preț, șiraguri de mărgele din chihlimbar... În codițele împletite cu grijă erau înșirați bani găuriți de aur sau argint. La urechi le atârnau cercei scumpi, sunători. Toate aceste dichisuri le dădeau un aer de adevărate prințese, chiar dacă erau fără blazon. Din întreaga lor ființă, prin ochii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Dar restul universului rămîne, de ce să rîdă pe mormîntul nostru sau să ciuntească nasul Sfinxului pe care l-am construit? Mai bine îl sfidăm! Și îi propun Doctorului să îmi găsească tehnologia cu care fosilele sfidează timpul. Apoteoza măștii de chihlimbar. Am inventat cadavrul care, în loc să putrezească, se pietrifică într-o masă sticloasă ca Luna. Așa iubiții nu ne-ar părăsi, ba, chiar, ar mai putea fi sărutați. Sculptorii ar șoma, statuile pure ne-ar împînzi intimitatea ca mobilele făcîndu-ne contemporani
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]