6,287 matches
-
exemplu. În plus, autoritatea morților are ceva sacru fiindcă provine din suferința sau jertfa lor. În mod straniu, singurii înaintași care inspiră încredere și pot fi priviți de urmași ca modele sunt cei a căror viață a fost marcată de chin sau de sacrificiu. Și cum sacrificiul are virtuți întemeietoare, o comunitate își evocă membrii a căror moarte este privită drept un act fondator al istoriei ei. A treia trăsătură este aceea că mormintele, statuile sau mausoleele închinate morților celebri sunt
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
feericele lui călătorii în Vest, ținându-i, cu nepăsare, speranța trează, într-un joc fără sfârșit. Victima se declasează treptat, dar când așa-zisul protector dispare, numit ambasador peste Ocean, omul se prăbușește: paradoxal, cel ce-i lungea cu cinism chinul, îi devenise indispensabil, cu el forma un tandem existențial, ticălosul reprezenta perpetuarea speranței. Nuvela este excepțională, în savanta-i gradare și în permanenta nutrire stilistică a unui rafinat analist. Dl. Constantin Mateescu știe să-și înzestreze fiecare personaj cu acea
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
feminine (apar doar câteva rânduri, lămuritoare asupra stilului celei care le semnează), astfel că nu avem posibilitatea de a înregistra contrareacția la o asemenea reacție, contraatacul la un asemenea atac suburban. Le putem totuși aproxima. Dintre cei doi, prin toate chinurile iadului erotic trece Leonid Dimov, care își face din Lucia o icoană și e scuturat de friguri când aceasta nu pare întocmai. Lumina pe care o proiectează asupra ei nu este una realistă, ci lucitoare, amăgitoare ca o foiță de
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
un sunet. Uităm să respectăm ce avem mai de preț: În loc de iubire oferim mizerabilul dispreț! Aplec ochii în pământ, îndur, sper și aștept... Este secetă de armonie de parcă ar fi deșert... Prea mult suferă unii având o viață risipită în chinuri, Pe când alții au multe agoniseli față de cele necesare... Plăceri îndelungate sau lacrimi curgând ca infinite râuri? Viață saturată sau o clipă interminabilă ce doare? Încă... Și încă un oftat ce-mi răcește tristețea Și încă o iluzie atât de femeie
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
poate. Unde perversiunea nu are leac și limite, unde corul plăcerilor exultă în acute, în zboruri lascive, într-un spectacol al cărnii care se dă în o mie de feluri. De jur-împrejur, desenat pe pereți ca un comentariu non-verbal, Infernul. Chinul. Pedeapsa. Cine are, însă, timp de astfel de filosofii?... Mefisto pe tocuri, pervers ca movul-ciclamen tare din costumul său, este dirijorul acestui fabulos spectacol. O cortină roșie imensă, maiestoasă ascunde, în spatele catifelelor grele, alte taine. Și atrage privirea, stimulată în
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
poate. Unde perversiunea nu are leac și limite, unde corul plăcerilor exultă în acute, în zboruri lascive, într-un spectacol al cărnii care se dă în o mie de feluri. De jur-împrejur, desenat pe pereți ca un comentariu non-verbal, Infernul. Chinul. Pedeapsa. Cine are, însă, timp de astfel de filosofii?... Mefisto pe tocuri, pervers ca movul-ciclamen tare din costumul său, este dirijorul acestui fabulos spectacol. O cortină roșie imensă, maiestoasă ascunde, în spatele catifelelor grele, alte taine. Și atrage privirea, stimulată în
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
ar fi rămas nici la turci, nici la moscali, omul de poveste. Om de poveste!... Azi, când spunem așa, ne gândim mai întâi la un ins ale cărui calități întrec posibilitățile obișnuite. Mai poate fi și un alt înțeles... Din chinul, literar, al unei limbi încă neformate, ca scris, se nasc astfel de expresii concise, derutante, stângace în aparență, însă încărcate de o surprinzătoare putere de sugestie... Așadar, dacă turcii și muscalii, războindu-se, ar fi pierit cu toții (et la bataille
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
Ilieș, curiosul student la Teologie ce înșiră, frecvent, cuvinte din Scriptură și cele mai spurcate înjurături, jinduiește "cu bale la gură" după avutul lui Victor Gomoiu, moșul stăpân peste jalnicul atelier de la Glina și care, aplecându-se mereu cu mari chinuri, are o vorbă preferată: "Futu-te-n cur, spate". Văru' Laur, care tot "se smiorcăie, se maimuțărește și se gudură cu nesfârșită voluptate", are un râs de "curviștină nătângă" și nu se dă în lături de la nimic. Atuurile lui cele
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
revoltă înspăimîntată la vederea unei nenoriciri umane, fie deprimarea îndoliată pricinuită de o pierdere cu neputință de recuperat. Moartea cere doliu și îmbălsămări, parastase și pomeni, lacrimi și regrete. Alteori cere apoteoze romantice: poeții fac apologia morții în numele eliberării de chinul vieții. În toate aceste cazuri, o trăsătură invariabilă ne întîmpină mereu: un sentiment ce se exprimă într-o formă mai mult sau mai puțin patetică. Nu aceasta e situația filozofiei. Dacă vreți o discuție aseptică golită de orice urmă de
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
sum: Heidegger și problema morții, este poate cea mai competentă analiză pe care un exeget heideggerian a dedicat-o modului în care filozoful german abordează tema morții. Judecată în întregul ei, cartea lui Cristian Ciocan impresionează nu numai prin anvergura chinului exegetic - moartea e urmărită în toate articulațiile și consecințele ei -, dar mai ales prin vădita voință de a-l înțelege pe Heidegger dincolo de litera textului. În această privință, cel mai bun capitol al cărții este cel dintîi ("Locul problemei morții
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
cu țuică. Devenit matur și irosit în industria semipublicitară negocierilor pentru uși dotate cu detectoare de tot felul, decide să-și lămurească trecutul tulbure: o despărțire neanunțată (neprovocată de fapt) și un ritual de arhivar al smintelilor bătrânești. Trece prin chinurile cozilor de la graniță, prin mirosul de usturoi al unui preot de țară, autostopist nițel cam doctrinar, dă peste o tragedie familială (scena descarcerării celor doi viitori soți, cu rochii de mireasă și costume elegante șfâșiate, e cât se poate de
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
Măsura nu e dată niciodată de cei care o duc mai prost ca el. În ochii lui, nu aceștia sunt cei care sunt jigniți, umiliți și înjosiți, ci mereu numai el, perdantul radical. Întrebarea de ce stau lucrurile așa îi sporește chinurile. Pentru că pricina nu poate să fie la el însuși. Asta e de neconceput. De aceea, trebuie să găsească vinovați care sunt răspunzători pentru soarta sa." (p. 28) Răspunzătorii sunt aceiași țapi ispășitori de care am auzit cu toții: globalizarea, imperialisml american
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
teoretic și nici argumentativ, și anume în lobby-uri, concerne mediatice, propagandă sistematică și presiuni diplomatice. Competiția postumă dintre victimele comunismului și cele ale nazismului este de fapt o luptă pentru supremația simbolică a suferinței îndurate și pentru dreptul ca chinul suferit de strămoși să devină un certificat de noblețe pentru urmași. Necazul e că taberele fie nu admit suferința celorlalți, fie o micșorează cît mai mult spre a și-o spori pe a lor. Și astfel, deși fiecare își preschimbă
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
în chipul cel mai firesc, absolut îngroziți. Femeile, mai cu seamă. Asta, fiindcă cele ce urmează să li se întâmple acolo, îndată după repartizare, întrece cele mai cumplite torturi din viața de zi cu zi a pământenilor încleștați. Și care chinuri au un timp limitat. Pe când în Infern, supremul prag al durerii este pentru eternitate scormonit, iar timpul acumulează milenii de milenii... Se înțelege de la sine dezavantajul de a fi în Iad, așa cum se vede acesta zugrăvit în tinda locașelor de
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
pe măsura ticăloșiei celui ce ispășește, fără ca o picătură de apă să-i umezească buzele, limba străpunsă de ace. Mintea omului modern se răzvrătește împotriva acestei viziuni, ea râvnește la unele convenite pauze, de oarecare refacere, fie pretinde renunțarea la chinurile fizice, în schimbul unora morale, ce nu ar fi mai puțin mușcătoare. însă nu aceasta este imaginea la care s-a oprit omul de pe stradă, oarecarele trecător, eventual pe scuter, în automobil chiar. Din copilărie, obsedat de informațiile primite asupra locației
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
se liniștește, facem cu toții gimnastică aerobică, flotări. Un vis infernal! Desigur, am îndoieli în privința modului în care au conceput Infernul înaintașii, dintre care nu puțini foarte instruiți. Nu cred, pur și simplu, că marilor vinovați, sceleraților, criminalilor, li se rezervă chinuri fizice - nici la foc deschis, nici la peste patru mii de metri sub Polul Nord, lângă drapelul rus, sub ghețari. Grele pedepse personalizate celor ce și-au chinuit, ucis, batjocorit, exploatat semenii, pedepse morale, însă... Când ar fi vorba de mine
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
umbrelă potrivită semantic și ca dimensiuni. Să nu uităm că vorbim despre o poezie scrisă la sfârșitul unui mileniu și începutul altuia, după prăbușirea unui regim politic care a durat peste patru decenii (părând instalat pe vecie) și nașterea, în chinuri, a unei noi societăți; o poezie placată pe o realitate bolnavă, în care morbul totalitarismului și nervurile tranziției sălbatice se caută și se încrucișează maladiv. Iar simptomatologia clasică a milenarismului, febrele, așteptările înfrigurate ale unei iminente Apocalipse iau culoarea, temperamentul
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
cum tot așa nu înțelege ce rost are celibatul și toate celelalte nevoințe la care se supun habotnicii creștini. Viața a fost dată omului ca să se bucure de ea în limitele preceptelor date de Allah, și atunci la ce bun chinul creștin pus în slujba mîntuirii? În al cincilea rînd, porunca biblică potrivit căreia trebuie să-și iubești dușmanii îl lasă perplex pe musulman. Pînă la ce răsuciri lăuntrice și pînă la ce contorsiuni patologice poate fi împinsă umoarea sufletească a
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
și că va începe o nouă etapă, superbă din toate punctele de vedere și unde suferința dispare cu desăvârșire. Aceștia au convingerea că doar cei merituoși primesc această infinită răsplată. Ceilalți, care au fost niște oameni execrabili, se îndreaptă spre chinurile iadului. Cred că omul poate trece mai ușor peste grozăvia morții dacă este profund credincios. Sunt convins că această calitate te scutește de foarte mult zbucium, de enorm de multă durere sufletească. Numai că omul, cultivat sau nu, are în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
în Lună. Hinduiștii, cu cea mai adâncă seriozitate adesea, își urează „să scapi de a doua moarte“ sau „îți doresc să mori de a doua moarte“. Prima formulă este un fel de înjurătură religioasă: ești astfel condamnat să reiei ciclul chinurilor terestre, să nu te contopești cu duhul ființei supreme. A doua formulă este complimentul sublim care i se poate aduce cuiva pe pământ. Evreii au nuanțat și mai înspăimântător lucrurile: a doua moarte poate fi eliberatoare, prin ea poți renaște
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
valoare cu care să cucerească lumea. Artă Meșteșugul didactic poate dobândi valențe de artă paideică, dacă este practicat de oameni cu chemare și har pentru acest domeniu al activității umane, dacă munca lor este înnobilată de dăruire totală și profesionalism. Chin Când muzele sunt în vacanță creatorul se chinuiește în zadar. Muze Muzele nu slujesc creatorii fără har. Inspirație Inspirația trebuie curtată și cucerită ca o femeie frumoasă dar năzuroasă. Creatori Marii creatori de opere artistice sau științifice au fost înzestrați
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
lung și anevoios. Grai Rotund îmi este graiul cel dulce și sublim în care îmi exprim simțămintele și gândurile. Scriitor Scriitorul renaște și redefinește lumea prin propria sa viziune artistică. Scrierea cărții Scrierea unei cărți este un proces comparabil cu chinurile facerii, cu deosebirea că în cazul creației literare sau științifice efortul este de mai lungă durată și se produce în plan spiritual și sufletesc. Vizionari Marii scriitori nu au fost numai cronicari ai trecutului și deslușitori ai prezentului ci s-
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
de a afla istoria plăsmuirii ei. Nu cum a fost scrisă cartea ne preocupă, ci ce stă scris în rîndurile ei. În schimb, partea ei nevăzută, acea creștere înceată ce echivalează cu peripeția nașterii ei, o trecem spontan în seama chinului subînțeles pe care numai autorul căruia i-a trecut prin minte s-o scrie trebuie să-l știe. Optica aceasta e firească și de înțeles în cazul tomurilor semnate de un singur autor și al căror conținut e unul ținînd
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
sau când scria și vorbea pe larg despre artrita sa chinuitoare, Eliade părea adesea încătușat în ego-ul său și incapabil să arate compasiune față de reala suferință a celorlalți oameni în carne și oase. Era adesea tentat să interpreteze astfel de chinuri personale ca pedepse cosmice sau divine de care suferea pe nedrept, care îl împiedicau să-și împlinească misiunea de savant." (p. 37) - mărturisește Douglas Allen. Este evidentă diferența dintre acel Eliade al anilor '30 din România și Eliade exilatul, Sorin
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
atitudinile ridicole pe care le observa peste zi în jurnalul său pentru a ști de ce să se ferească el însuși. Nu-și ierta nici cea mai neînsemnată consonanță cu felul de a fi al lor, gustă din plin bucuriile și chinurile negre ale orgoliului. A disprețui adânc și definitiv pe odioșii lui concetățeni și a se ține moralmente cât mai departe de ei, aceasta fu rațiunea existenței lui". Jurnalul și iubirea pentru Dora îl salvează pe Matei Iliescu din capcana mediocrizării
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]