1,084 matches
-
viitoare, am zis eu, dându-m\ b\tut. Am luat trenul spre Ochanomizu. Deoarece nu mâncasem micul dejun, când am schimbat trenul la Shinjuku, mi-am cumpărat un sandviș subțirel din gară. Cafeaua pe care mi-o luasem era apă chioară. Trenurile de duminică dimineața erau pline de cupluri și familii cu copii. La un moment dat au urcat în vagon niște băieți cu bâte de baseball, îmbrăcați în uniformă. Mai erau fete cu fuste scurte, dar nici una ca Midori. Trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de lacrimi. La sfârșit, i-a urat rivalei o noapte ca o trufanda. Clar, în ochii lor el era monstrul. L XLVI Am ajuns în Roman pe la nouă seara. Ningea cu fulgi mari, peronul era luminat jalnic de un bec chior. M-am uitat să văd dacă mă așteaptă cineva, dar sub becul anemic n-am văzut decât două mogâldețe proptite într-un cărucior de butelii. Una era într-o pufoaică de muncitor, pe cap cu o căciulă grosolană, prevăzută cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
taică-tău!, ori: dă-mi un topor să sparg mobila și s-o omor pe cretina asta care nu mi-a schimbat așternutul de cinci săptămâni. Băga-i-aș mațele pe gât! Himmel und Tode!Ich bin so krank! Cristina, chioară de somn, începu și ea, pe de altă parte: mai taci dracului, franțu’ naibii! Ajunge! Ai fost mare și tare toată viața, acu’ gata! Ți-ai trăit traiu’, ți-ai mâncat mălaiu’! Discotecă și bordel fac aici dacă vreau! Preuteasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îți vine să-ți iei toți câmpii ăștia nenorociți, odată și-odată, la mama naibelor! Ori simți cum îți vine să te lălăi! Sau să urli! Sau să râzi ca un prost ce ești! Sau să vorbești cu prima paceaură chioară de pe drum și să-i declari dragoste veșnică! Sau să te zbânțui! Sau să mori! Sau să visezi... Sau să ceri niște bani cu împrumut. Deci..., cam asta-i, constată Dănuț, cu năduf, în direcția Avocatului, fost procuror obscur, retras
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fiecare om că olopșește, pe umărul său drept, un înger, iar pe cel stâng, un drac. Par și impar. Doar Sile are, încă de mititel, pe ambii umeri, o pereche de diavoli bălțați, și ăia cu sechele, săracii, incurabili, macheliți, chiori de beți, amândoi! Nici ca el, poate nici chiar ca mine și ca tine, dar nici total abstinenți, că nu rentează. Între Jachin și Boaz, între Severitate și Compasiune, între fomist și anorexic, domnește Echilibrul! Calea regală! Cumpătarea! Nu? Parcă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Tod und Der Teu... Taci...! Gură spartă! Clonțul! Hei...! Afurisit să fii! Dar-ar benga-n tine! D'aia ți s-a dus ție buhul, de Zăpăcilă! Nu vezi că mațe-fripte ăsta stă pe fază și înregistreză ce vorbim? Ești chior? Creier de stridie! îl scuipă Primul. Apoi, Momocilă se repede coleric, la Avocat: Nu ți-am spus cu frumosul, băi, să nu te mai holbezi? Nu ți-am vorbit creștinește, pe-nțelesul tău, mârlane?! Zii?! Da ori ba?! Atunci, de ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ce vrei? Ce-aștepți? Ce dorești? Nu-nțelegi românește? Ești năuc? Ești beat? Ești drogat?! Crénom...! Pe Almadelul lui Solomon! răzbate un alt glas străin, din umbră. Din același întrând, de la poalele zidului restaurantului, avansează unduindu-se, în lumina becurilor chioare, un viezure gras, dublu vărgat cu alb pe spate, care se îndreaptă deodată și se proptește ostentativ pe coadă, încrucișând arogant lăbuțele din față, la piept, și-și ridică botul ascuțit și ochii-licurici, către Poet: Hai sictir, tu, rădăcină de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai culturalizăm și noi un pic, domnule? Că nu e bine numai prin cârciumi! Am intrat, am văzut că nu e nimeni, am făcut o tură de onoare și, când să ieșim, deșteptu' de Vierme a dat în marșarier, ca chiorul, a dărâmat o armură și a spart o oglindă. Nasol! Atuncea au început să zbiere sirenele și s-au blocat ușile, taman când încercam și noi să agățăm vechiturile astea, frumos, la locurile lor! Și Poetul își întinde disprețuitor vârful
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
printre casele pocite și estropiate ale mahalalei, care se îndesiseră, înconjurându-i și împingându-i în derâdere, pe intrușii-exploratori, până la limita suportabilă a claustrofobiei; stăruind apoi să-i ațintească pe aceștia, năsâlnice, hapsâne și distante, ca babele cărturărese, prin orbitele chioare ale ferestrelor. Doar de pe prispa dughenei lui Mariusache Patru-Dește (singura coșmelie iluminată acceptabil, de o reclamă șuie, de neon) străbăteau, către cei patru peregrini, niște inconfundabile acorduri muzicale sacadate, de manea neaoșă, dâmbovițeană. Descărcată și ea gratuit, de pe net! Pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
direct de la crama lui Fane Dromaderu', zis și Calapod anume Vali, Iulică și cu Cezărel preferau să comenteze acum, în dârdoră, rezultatul recentului meci al echipei-fanion de fotbal a județului (A fost blat, băi, mânca-v-aș ochii voștri, ăia chiori! șuiera Apostatul), Fratele își reia, pe șoptite, explicațiile antamate, la urechea ciulită a lui Dănuț: Deci, jos, pe reproducere, în colțul stâng, este acronimul lui Dürer și anul realizării operei... Leatul 1513, cunosc, concede Poetul. Stai ușor! Acolo am văzut
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cam speriat când le-a observat întîia oară în primul sat, încît de-abia a avut puterea să continue risipa de însuflețire oratorică... Miron Iuga n-asculta discursul prefectului. El disprețuia mijloacele acestea de-a încurca pe săteni cu apă chioară bătută-n piuă. Țăranului nu-i trebuiesc discursuri, ci sfaturi sau porunci. El atrăsese atenția lui Boerescu să nu piardă vremea cu vorbe și mai bine, printr-o consultare limpede și sinceră, să caute a afla nevoile și dorințele oamenilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
suia primul, mă trăgea în sus, urca apoi mama și ne așezam pe scaunele incomode. Ne legănam așa un timp nesfârșit până acasă, în zgomotul ritmic al mânerelor de lemn lustruit, izbite în dreapta și-n stânga de plafon, sub lumina chioară a unui bec galben-portocaliu. De obicei adormeam pe scaunul meu și mă trezeam numai când coboram în stația de la Obor. O luam pe jos pe Moșilor și iată-ne acasă, în holul mic și familiar. Trebuia să ne scuturăm acolo
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Abia se mai zărea, ca un norișor palid, la o margine a cerului. Noaptea următoare, din luminatorul casei noastre de pe Moșilor, aveam s-o caut zadarnic. Ne-am afundat într-o întortochere de străzi slab luminate de câte un bec chior, până am ieșit la șosea, pe unde mai trecea huruind câte un camion, câte un tramvai. Am așteptat mult în stație și apoi am călătorit legănîndu-ne, lângă o taxatoare ațipită, prin orașul fantomatic. Din cauza luminii portocalii din vagon, pe geam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Seara, ajungi cu ei În Ring și, oricît ar fi de proastă muzica, distracția e maximă. Te Întorci de la bar, ținîndu-te de o tavă plină cu pahare cu vermut și cu lichioruri colorate sintetic și cu niște ginuri cu tonic chioare, fentînd viermuiala generală de pe terasă. Și dai peste trei nemțoaice care Încă n-au pățit un agațament. How are you, girls? țipi la ele ca să acoperi balamucul. Fine, thank you. We are having fun. Do you want more fun? Yes
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu și-a risipit amenințarea obscură. Mă Întorc de la sala de mese, cînd cineva mă strigă din ușa corpului de gardă. — Mă șmechere, ai fost ieri afară și nu treci pe la tovarășu’ veteran să dai ceva? Mă zgîiesc prin Întunericul chior, să văd a cui e silueta care abia se conturează. Nu am cum să nu fi auzit de Box, un tip ciolănos, ras În cap, cu o figură rotundă, ochi ascuțiți și un nas plat, sprijinit de o mustață firavă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spre platoul unde se face adunarea, pentru apelul de seară, apoi, spre cantină, pentru cină. Pe urmă se face brusc noapte, așa că stau Întins În patul meu, În dormitorul ostășesc, privind tavanul Întunecos pe care băltește lumina șirului de becuri chioare și ascult zumzetul familiar. Mă uit În jur și poate chiar reușesc să fac conversație, pe teme neutre, factuale, legate de găurile din ciorapi și de bătăturile provocate de bocancii noi, dar nu Îmi e clar cu cine vorbesc. În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vîrÎte iute În sutiene de scenă și tutuuri și apoi legate cu panglici de mătase albă - Neli, ia vezi la ce se uită copilul ăla al tău așa atent, că afară s-a Întunecat de mult. Pe culoarul cu lumină chioară miroase a pudră și a spray deodorant Narta și a transpirație și a tutun și a clor, iar Tina, cabiniera, intră și iese cu brațele pline de costume. Din cabina băieților iese Nină cu o figură veselă, se duce spre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Timișoara va izbucni Revoluția. Dacă rămîneam În Hațeg, mă tem că aș fi fost unul din protagoniști. Cantina nu face excepție de la regula acestui loc cazon nou, unde, spre deosebire de Hațeg, totul are alte dimensiuni. E o sală enormă, cu lumină chioară, cu pereți pe care tencuiala a cedat pe alocuri și lasă la vedere zidul din cărămidă. În farfuria mea de inox, un Moby Dick plutește mort În zeama de varză fiartă. Dar, cum nimeni nu face nazuri, peste două sute de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
jur de 50 de capete de duș din care țîșnește apa peste podeaua de ciment acoperită de un grilaj de lemn putred. O duhoare rîncedă În care se pot depista urme vagi de miros de săpun bîntuie locul. Lumina e chioară, la fel ca aceea din dormitoare sau din tot restul țării. Arată mai mult ca o cameră de gazare, dar cele mai multe dintre animalele tinere rîd și comentează pe seama răcanilor, de parcă ar fi hrănite cu gaz ilariant prin instalație. Eu nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Dimineață nu și-ar fi amintit cine dracu’ i-a Învinețit mutra aia de șobolan scîrbos, să-mi bag... — Aha, culcă-te la loc, zice Bogdan, o mătușă senilă care-și trimite la culcare nepotul agitat. Din fîșia de lumina chioară, trebuie să-mi mijesc ochii ca să-i ghicesc În Întuneric mutra pleoștită de somn, o pată neagră În care se cască și se tot cască o pată și mai neagră. Își duce leneș mîna la gură și ochii Îi strălucesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aia. Ar fi trebuit să vezi cum arăta Bucureștiul azi-noapte. Au Închis centrul, nu știu de ce, bănuiesc că din cauza Congresului, nu te lasă să treci, m- au scos pe centură, a trebuit să ocolesc... Beznă, am mers printr-o beznă chioară, nu știu dacă am văzut trei becuri cît am ocolit... nu-ți vine să crezi că asta e o capitală de țară... Zeci de kilometri de oraș Într-o beznă... totală. Depistez o urmă de teamă În vocea lui. Îmi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cer care se umple stele. Aventura continuă și mai prost, pentru că după o jumătate de oră mă trezesc pe cap cu o nășiță care nu pare impresionată de faptul că sînt soldat și insistă să-i arăt biletul. În lumina chioară se vede o siluetă fără forme - uniforma bleumarin o face să pară și mai bondoacă. O femeie rustică, căreia Îți vine greu să-i apreciezi vîrsta. Poate 30 de ani, poate 40 de ani, dar ar putea la fel de bine să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
plătește cu un preț sinistru - e posibil ca legendele care circulă să fie adevărate, trotuarele care Înconjoară Casa Poporului sînt patrulate de fantomele sutelor de constructori adunați cu japca să-și găsească aici sfîrșitul. Praful, dar și lumina, lumina asta chioară, penumbră veșnică, du-te la Universitate să te sperii de lumina crepus culară a acestei capitale de țară, treci prin Cișmigiu și ia pe tine acest praf de oameni și de lucruri scrîșnind, praf de frică, praf uleios, metafizic, praf
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de plastic, dar rezultatul e jalnic. Un răcan sugerează să lăsăm peste noapte televizorul deschis, poate mai face un pic de căldură. Un veteran sugerează că mama celui care a avut ideea cu televizorul trebuie să fie o curvă bețivă, chioară și șchioapă, altfel nu se explică. Seara, În dormitor, Împart din bunătățile pe care am reușit să le aduc de acasă. Gărăgău, cu o delicatețe cu care am Început să mă obișnuiesc, nu vrea decît restul de borcan de miere
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că coloana sonoră a fost asigurată de cîntecelul de copii pe care Îl cînta Gărăgău cînd jucam ping-pong: Un broscoi la patinaj/ A căzut la un viraj/ Și-a rupt mîna și-un picior/ Și-a rămas de-un dinte chior? Cum aș putea? Dar, chiar și așa, povestea mea e comică. Comandantul Începe să rîdă. RÎde și locotenentul, Însă neautentic, cu Întîrziere. RÎde ca o slugă toantă și Îmi dau seama cam cît de tare Îl enervez, ajutat de fapte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]