689 matches
-
se prăvălea peste el. Maiorul strigă îngrozit: ― Foc! Raul Ionescu și Dascălu se prăbușiră aproape în același timp. Doamna Miga zări siluetele răsărite la marginea pădurii, apoi altele venind dinspre șosea. Ioniță Dragu își încovoie privirea. Lumina din ea se chirci. Ochii i se stinseră cu mult înainte de a deveni sticloși. Cristescu se aplecă deasupra cadavrului. ― Ce ghinion! Azimioară încercă să-l consoleze. ― Numai la asta nu mă așteptam. Oameni în vârstă să riște în halul ăsta! Inginerul, rănit la cap
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
apăruse Doru Matei. Se apropie vorbind în șoaptă: ― Nu-mi place! Bătrânul opri balansoarul și întinse gâtul. ― Ce nu-ți place? ― Caraliul ăla gras nu se desprinde de scrin. Îl măsoară, îl pipăie... Poate apasă o dată bine... Grigore Popa se chirci. Își scoase mâinile de sub broboada groasă. Erau noduroase, cu degete crispate ca niște rădăcini, prea mari pentru trupul firav. ― Dar să mănânci borș pe socoteala mea ți-a plăcut? Ești prost, băiete! Și ticălos pe deasupra! ― Ascultă! ― I-ai băgat în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu cred, domnule maior. La vârsta mea știu ce înseamnă un cuplu fericit. "Eschiva clasică a bătrânilor, reflectă Cristescu. Cum se simt în încurcătură, fac aluzie la vârstă. Se uită la Melania Lupii: Oare se simte în încurcătură?" Femeia se chircise. Își pierduse sprinteneala și părea jignită până în adâncul sufletului. Îl impresionă trupul cu umerii înguști, brațele subțiri lipsite de putere. Părea neajutorată, vulnerabilă, o fetiță colilie și cu riduri care n-a învățat încă să-și poarte de grijă. Pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ai tu sau Tu. Sunt învins dinainte. Ce satisfacție poți avea dacă îmi arăți că ești mai puternic? O știu la fel de bine ca tine! Da, ai câștigat. Când ți se întâmplă ceva atât de rău, aștepți mereu următoarea lovitură. Mă chircesc în mine și aștept. Cheia cu trei dinți și-a făcut repede datoria, așa încât am intrat. Era beznă deplină, am așteptat să mi se obișnuiască ochii. Apoi, mai pe ghicite, mai pe pipăite, am cercetat locul. Patul semăna cu priciul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
război... Ploaia nu mai contenea..., continuă Anton povestire, abia spre dimineață a stat. Întunericul s-a mai destrămat și dimineața s-a încruntat vânătă dintre nori. Era luni, în 30 august... a doua zi după Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Chirciți în tranșee, așteptam cu sufletul la gură semnalul... Ș‟odată, ca un trăsnet, răsună semnalul de atac. În aceeași clipă, au izbucnit tunurile din spate, din stânga și din dreapta... Tunurile băteau de se zguduia pământul... Am făcut cruce și ne-am
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
După câteva clipe, pe când călăul feciorului ei se îndepărta încet, nici fericit, nici mândru, spre cămila care îl aștepta, bătrâna cea știrbă intră în cea mai mare jaima, luă o pușcă, o încărcă, se duse lângă fiul ei ce se chircea de durere fără un geamăt și ținti spre capul acestuia. Mubarrak deschise ochii și ea putu citi în privirea lui infinita recunoștință a unei ființe pe care urma s-o scape de lungi ceasuri de suferințe fără speranță. Gacel auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
m-aș întreba: "Din respect păstrează discipolii distanța față de El?" Apoi aș căuta, aș tot căuta, încercând să decriptez expresiile de pe chipurile apostolilor, răspunsul la chinuitoarea întrebare: "Care dintre ei îl va trăda?" Nu mi-aș fi dorit să mă chircesc în acel colț al tabloului, dacă Hristos n-ar fi rostit, cu doar câteva clipe înainte, cu o sublimă resemnare, cuvintele fatale: "Unul dintre voi mă va trăda!" Tabloul, devenit un teritoriu al groazei, furiei, revoltei și durerii apostolilor, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
deunăzi prietenei mele, englezoaica Liz. Vezi, nu fi îngrijorată. Dacă vei constata că grijuliii polițiști mă tot caută, spune-le să meargă în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie, din Milano, unde mă vor găsi chircită în colțul din dreapta, jos chiar acolo aș vrea să mă pitesc al celebrei picturi murale. Dar să nu mă deranjeze, nenorociții. Să constate dispariția mea în lumea interogației eterne și atât... Sunt invidioasă, Z, sunt foarte invidioasă din cauză că nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
târându-mă pe călcâie și pe podul palmelor. M-am lovit cu umerii de sofa și m-am cățărat neîndemânatic pe ea, trăgându-mi genunchii de pe podea și vârându-i sub bărbie, cu mâinile strânse în jurul gleznelor. Trupul meu se chirci, disperat s-o ia la fugă, dar întunericul, tăcerea și panica mă paralizau, țintuindu-mă locului. Am încercat să respir fără zgomot, dar respirația și gândurile mele erau toate frânte, hăcuite, sfâșiate, ferfenițite. Nu puteam auzi nimic și nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
iar prin aceste măsurări creăm spațiul, spațiul dintre instrumentele noastre. Omul lipsit de instrucție, continuă Djerzinski, e Îngrozit de ideea de spațiu; și-l imaginează imens, nocturn și căscat. Își imaginează ființele sub forma elementară de sferă, izolată În spațiu, chircită În spațiu, strivită de eterna prezență a celor trei dimensiuni. Îngrozite de ideea spațiului, ființele umane se chircesc; le e frig, le e frică. În cel mai bun caz, străbat spațiul, se salută cu tristețe În mijlocul spațiului. Totuși, spațiul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de ideea de spațiu; și-l imaginează imens, nocturn și căscat. Își imaginează ființele sub forma elementară de sferă, izolată În spațiu, chircită În spațiu, strivită de eterna prezență a celor trei dimensiuni. Îngrozite de ideea spațiului, ființele umane se chircesc; le e frig, le e frică. În cel mai bun caz, străbat spațiul, se salută cu tristețe În mijlocul spațiului. Totuși, spațiul se află În ele Însele, nu e decât propria lor creație mentală. În acest spațiu de care se tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-se pe pereți, ca și cum acolo ar fi putut afla oștirea În cauză. Privirea Îi căzu pe mogâldeața din patul vecin și atunci Își aminti de colegul de cameră. Cu o mișcare autoritară, smulse cearșaful și dedesubt se ivi René Descartes, chircit În forma unui semn de Întrebare . Filozoful clipea des, păsărește. Plecând de sub cupola bretonului, un nas coroiat unea fruntea Îngustă cu o mustață cam jigărită și cu un barbișon, agățat de buza de jos ca o maimuțică speriată. — Filozofule, iar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
raționalist, ce naiba! strigă Napoleon Înăbușit, căutând să muște mâna unui franciscan. — Sunt o bilă de ceară și mi-au promis c-o să mă trateze gratis, se văicări jalnic Descartes. Apoi, În timp ce Napoleon era băgat În sac și bumbăcit, filozoful se chirci, făcându-se din ce În ce mai mic, până când din el nu rămase decât o mingiuță alb-gălbuie cu mustăți și barbișon, care se rostogoli câțiva metri mai Încolo, unde unul dintre curioșii care se Îngrămădeau să vadă ce se Întâmpla la baza turnului călcă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de afaceri, eram legați, asemenea alpiniștilor care se cățărau În tandem, printr-un fir trainic, dar care, ca orice fir, putea fi retezat Într-o clipă: puterea asupra celor mărunți și perisabili. De-atâția cuceritori, lumea ajunsese prea mică, se chircea ca tărtăcuța unui indian Jivaro, iar necunoscutul nu mai avea unde să se retragă. La ultimul hotar al lumii, fiecare se lovea de celălalt, dar nimeni nu se putea găsi pe sine, peste șaptesprezece miliarde de suflete zumzăiau ca niște
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
umede. Era o zi minunată, pe cuvânt. Fără oameni, fără Întrebări, fără direcții de mers, fără proiecte și drumuri musai de făcut, doar cu soarele și frunțile Înalte ale caselor dimprejur. Am rămas cu fața În sus și cu picioarele chircite sub mine până târziu În noapte, iar tot ce mi-am dorit În acele ore lungi, În care stelele s-au tras din ce În ce mai aproape, a fost să-nceapă ploaia. cherchez les femmes „Love Plus este un program care recreează emoțiile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu mai puteau comunica altfel decât prin păsăreasca informatică. Vă veți fi ciocnit, probabil, de ei ori de câte ori ați dus un calculator la reparat sau când ați pătruns În hruba În care trăiesc membrii departamentului de IT. I-ați găsit, firește, chirciți În fața unui monitor pe care erau deschise cinci-șase ferestre, trimițând comenzi rapide (cui?) prin intermediul unui șoricel, iar În acest timp v-au aruncat peste umăr cuvinte ca „broadband“, „SATA“, „firewall“, „mega de ram“, „fepese“, „tepese“, „fetepe“, „pepese“, „denese“, „router“, „icemepe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
soția unui paznic de server și-n față ți se deschide orice nivel.“ Urma camera În care erau Închiși dependenții de jocuri pe calculator. Lipsite de contururile binefăcătoare ale mouseului, PlayStation-ului, XBox sau Wii-ului, mâinile lor Începeau să se chircească, asemenea unor gheare. Spatele, odinioară cocârjat, Își pierdea eleganta curbură a ghebului, Începând să se Îndrepte, ceea ce-i pricinuia dureri atroce posesorului. Ochii cu pleoapele Înnegrite și cu pungi cu textura gușii de curcan se transformau În răni dureroase când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nevoie, să aprindă și lumina electrică la care se pricepe. O fac doar din iubire, spune Hans și începe, cam stângaci, să‑și tragă, să‑și întindă, să‑și frece și să‑și apese puța, care de frică s‑a chircit și a ajuns de mărimea unei petarde. E un conflict între forțele cele mai diferite, în centrul cărora se află Hans, care momentan pare cam lipsit de forță. Asta‑i tot, întreabă Sophie. Nu, nu‑i tot, pot mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În fund pe covor, lângă o canapea. Întors pe jumătate către ușă, Încercând să nu pară prea mirat de venirea noastră sau poate nereușind să pară În nici un fel, anesteziat cum era. Nu vede nici camera video, fiindcă eu sunt chircit de durere, țin camera la sân. Nu cred că m-a recunoscut imediat, dar, nu știu de ce, s-a bucurat la vederea lui Leac. E de-a dreptul jovial, cum naiba? Bietul de el, nu Înțelege nimic. Crede că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mi-am amintit de Siloa. Cum aș fi vrut s-o fac mama pruncilor mei. Însă, nici asta n-a fost bine pentru că așa mi-am amintit că o văzusem cu acel om care nu eram eu. Mi s-a chircit inima. Parcă aveam un abur dureros În burtă. Aburul acela era un alt fel de Krog, unul pe care uciderea nu-l ajuta, pentru că, ucigând, tot nu scăpa de griji. Of, of. Krog era din ce În ce mai Încurcat, iar eu vroiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu același glas tunător și mi-am Înfipt mâna cu putere Între pășitorii groși ai uriașului. De-aici Îți pleacă pruncii, de-aici Îți vine și moartea, am rostit cu glasul meu gros, cu cuvintele mele grele, iar uriașul se chirci cât ai clipi din ochi. Enkim Îl mai izbi cu un bolovan În cap dar, nu aveam timp de pierdut așa că nu l-am dat Umbrei, după cum se cădea. L-am lăsat să se zvârcolească lângă vatra părăsită și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că avea multă cetină moale pe jos, iar cetina era la rândul ei acoperită cu un fel de funingine. M-au forțat să stau jos și au adus apoi un bulumac greu. Mi-au legat de el pășitorii și mâinile, chircindu-mă. - Ce i-ați făcut lui Enkim? m-am rugat de ei, gândindu-mă cu frică la rana preietenului meu. Nu văzusem decât prea rar răni care să nu se Împută și să nu putrezească. Măcar apă să-i dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cade. În Umbră, zise noul venit și se ghemui degrabă lângă mine. Of, of, noul venit era, de fapt, lungana aia de Runa, din satul de pe marginea apei care curge mereu. Se apucă să-mi reteze frânghiile ce mă țineau chircit peste bulumac și-mi făcu semn să mă iau după ea. - Șșșt, Își puse degetul pe buze. Abia mă mișcam. Eram amorțit din cap până În picioare. - Mișcă, Îmi șopti Runa. Enkim mi-a spus că ești mare ucigaș. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
țopăind În piciorul sănătos. Eram așa de Însetați Încât ne-am repezit În apele ei limpezi și reci, am pus palmele căuș și am dat să sorbim câteva guri lacome. Pfuaah! - mi-a venit să dau afară și m-am chircit: apa aia limpede și frumoasă era sărată potroacă! Nici cea mai veche carne pusă la păstrat nu era așa de sărată ca marea asta blestemată! Enkim tușea de-și dădea mațele afară, iar Runa scuipa mai abitir decât o mâță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
joacă mărunțeii ăștia, măi Krog? N-am răspuns. Eram numai ochi și urechi. Între timp, unii Îl târâseră cu forța pe primul om plecat la drum și-l vârâseră Într-o groapă; acolo, Îl legară de mâini și de picioare, chircindu-l În jurul unui trunchi de copac... M-am zgâit la mărunțeii aceia, din ce În ce mai uluit, dar pe ei Îi apucă un râs Într-atât de zgomotos, Încât se cutremurară frunzele din jur. Apoi, celălalt om veni la groapă Împreună cu femeia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]