4,544 matches
-
către hainele înșirate în lungul perdelei. Îmi trec mâi nile prin ele de parcă aș da la o parte obstacole ima ginare. Nu sunt multe, nici hainele nu-i plăceau. Mă așteptam să-i simt prezența. Ceva. Orice. Nici sunetul de chitară nu se mai aude. Trei perechi de blugi, două cămăși, mai multe tricouri decât mă așteptam și sin gurul lui costum, pentru interviuri. Toate au umplut o cutie. În cealaltă cutie pentru haine am pus adidașii. Am răs turnat aproa
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am mai scos vreo doi lei din buzunar. Nu mi picase bine, dar nu mai conta. Țelul era atins, sticla era în mână. După plimbarea de la bar până la masă, am luat pri ma gură, în vreme ce cei de pe scenă își acordau chitarele. O grimasă scurtă, un fior rece și un gust puțin amărui. O picătură buclucașă rămasă pe buze. Rujul meu pe sticla mea. Am început să mă mai plimb printre oameni, salu tând din priviri prieteni și cunoscuți, ridicând alene sticla
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Sticla dădea semne că alunecă, dar o țineam destul de bine, schimbând mâna, în vreme ce băteam ritmul melodiilor cu piciorul. Cu fiecare sorbitură, țineam ritmul din ce în ce mai bine, deși îmi simțeam tălpile cum lovesc haotic podeaua. Brusc, știam toate versurile, nimeream notele pe chitara mea invizibilă, eram prietenă cu toată lumea și ciocneam într o veselie cu toți cei care se simțeau, atunci, boemi. Ultima gură de bere a fost cea mai a dracu’ și, în același timp, cea mai bună. Răsuflată și caldă, ca
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
abăteau din drum prin parc, lenevind câte o oră, două pe sub castani. În apropiere se afla liceul de artă și de foarte multe ori, prin ferestrele deschise, aveau prilejul să asculte, de la distanță, piese cântate la diverse instrumente: vioară, pian, chitară. Ascultau vrăjiți, iar la sfârșit, Grig spunea: Tare aș vrea să învăț aici. De fapt, aș vrea să am o chitară. Tudor se născuse mai norocos. Putea să-și dorească aproape orice, iar părinții, în generozitatea lor, dublată și de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
foarte multe ori, prin ferestrele deschise, aveau prilejul să asculte, de la distanță, piese cântate la diverse instrumente: vioară, pian, chitară. Ascultau vrăjiți, iar la sfârșit, Grig spunea: Tare aș vrea să învăț aici. De fapt, aș vrea să am o chitară. Tudor se născuse mai norocos. Putea să-și dorească aproape orice, iar părinții, în generozitatea lor, dublată și de o situație materială peste medie, i-ar fi putut oferi. În schimb, Grig nu putea decât să viseze. Mama lui reușea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de ai lui (nu puțini la număr) și cu două zile înainte de Crăciun și-a invitat prietenul acasă la el. Nici astăzi nu a uitat lacrimile care au umezit ochii lui Grig, în momentul când i-a pus în brațe chitara. A fost cea mai frumoasă vacanță de iarnă din întreaga copilărie. Pasionat din fire de muzică și extrem de conștiincios, Grig a învățat singur să cânte, mama nepermițând-și să-i plătească nici câteva ore cu un profesor. Pentru Tudor era
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Nimeni nu știe, de mai bine de doi ani. Dar înainte de a pleca, a trecut pe la noi și ți-a lăsat un plic. Cu mâinile tremurânde, l-a desfăcut. Dintr-o fotografie îngălbenită de vreme, zâmbeau doi puști cu o chitară. Pe verso, scria simplu: Prieteni pentru totdeauna! Atunci a simțit că pierduse o parte din sufletul lui. Al copilului care fusese odată. - Iartă-mă, Grig, pentru ceea ce am uitat să fiu! FLASH 4 (Cuvinte nerostite) Nu veni! Se trezea în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
egalează pe toți, încât ai impresia că suntem niște pui fericiți, cu toate că avem doar un ceaun negru pe dinafară de la cenușă, dar, la care, mâncarea este cea mai delicioasă, un cort care ne păzește de ploaie, de vânt, și o chitară, cu care ne așezăm împrejurul focului și cântăm cântări vesele, având și imnul echipei noaste, pe care-l cântăm cu drag, și pe care care îl fredonez când stau și văd poze cu echipa, diplomele pe care le am de la
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
la voi? Să vizităm un cimitir unde cerșetorii sunt cu miile, depășind de zeci de ori crucile și mormintele? Aurora: Evelin, dacă facem o seară de muzică? Avem o colecție foarte bogată de instrumente. Invităm pe Adam și Eva. Pianul, chitara, mandolina, vioara, cobza, lira, tobele ne stau la dispoziție. Dacă accepți facem și un concurs! Evelin: De acord dar după ce primesc ultimul rezultat de la Academie. Profesorul: Deci, la o cafea și un suc, spectacolul secolului dat în cinstea unui oaspete
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
întâmplare....!" Și ajuns la acest punct al solilocviei, privirea și inima sa, ce spectacol teribil! Într-un colț al străzii zace un sărac epileptic, făcând cele mai grotești contorsiuni, strâmbându-și gura și ochii, mișcând mâna ca și când ar cânta la chitară, înconjurat de cinci copilași care cer de pomană. Hai, Frasquito, cântă malagueñas!23 Și Frasquito se face că ar cânta și clipește din ochi și strâmbă gura și copiii îl imită, făcând gesturi asemănătoare. Apolodoro se indignează și le strigă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
În afară de bătrânul Tronaru. Mai toți fumau țigară de la țigară, scrumând pe jos. „Dacă nu voi găsi fericirea“, se intitula ciclul poematic al bardului, iar la sfârșit cu toții au răsuflat ușurați, au tușit, și-au dat coate. Ionela a pus deoparte chitara și i-a cerut lui Spiridon o țigară, iar Spiridon i-a dăruit-o prompt, cu gesturi largi, de parcă ar fi invitat-o În alcov. — Așadar, domnul Ionescu ne-a citit ce a mai comis el În ultima vreme, a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ce se vorbește aici. Cristian e băiat serios, o să ajungă departe. O să vedeți voi. Ultima propoziție suna a amenințare. — S-ar putea, pare Înverșunat, i-a răspuns Ionela. Departe unde, domnu’ Tronaru? Bătrânul Însă a tăcut. — Vasile, nu-mi lovi chitara, te rog, a mai zis Ionela - și a luat-o cu grijă În brațe, aproape matern, de parcă ar fi avut nevoie de un scut. Doar sunt o doamnă, nu-i așa, Vasile?... Domnu’ Tronaru, noi o luăm pe strada Bălcescu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
În față disprețul, lehamitea pe care i-o inspirau, dar știa el să fie subtil? Va avea forța de a o Întâlni pe Ionela, dacă sărmana fată va mai fi În stare să dea ochii cu el, să zdrăngăne din chitară În timp ce el Își va citi producția mediocră? Va ști să Întâm pine ironia gregară a celorlalți fără să izbucnească, fără să fugă, să se Întoarcă la singurătatea lui obsedată de neatinsele delicii ale iubirii la care Încă visa? Maică-sa
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
câtă vreme soarele mai e sus pe cer Întârzierile nu au sens, iar târziul e Încă departe. A rămas câteva clipe nedumerit apoi, intrând În redacția Vieții Buzăului. Era prea liniște, nu râdea nimeni, nu se auzea nici un acord de chitară, nu se certa nimeni pe nimicurile care Îi animau de obicei, doar fumul ieșea În vălătuci grei pe ușa deschisă a Încăperii unde se țineau lucrările marelui cenaclu. — Bună seara, a zis timid, vă rog să mă iertați pentru Întârziere
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
voce caldă, maternă, Îi privea globii oculari, invocând Întoarcerea privirii. Își trecea degetele fine peste pieptul lui ca peste corzile moi ale unei harfe, Îl implora, Îi mulțumea, Îl săruta pe obraji. Apoi s-a ridicat, a luat cu delicatețe chitara, parcă nevrând să Îl trezească, ori parcă vrând să păstreze clipa asta de intimitate fără sfârșit. A Închis ochii și a Început să cânte, imperfect, poticnindu-se, refrenul Concertului de Aranjuez, fără să-i pese de notele false, de realitate
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
intimitate fără sfârșit. A Închis ochii și a Început să cânte, imperfect, poticnindu-se, refrenul Concertului de Aranjuez, fără să-i pese de notele false, de realitate, de asfințit. Apoi vocea i s-a auzit limpede, aproape, tandră, Însoțind acordurile chitarei, de parcă ar fi vrut să Îi ocrotească somnul, tânără fată cântând lângă mort, pentru ca mortul să se trezească fericit. Iar el a deschis ochii timid, i-a Închis repede la loc, numai să nu Înceteze muzica, să nu se audă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să cânte. Mâna lui se Încălzea pe genunchiul ei văratic, degetele lui pâlpâiau, căutau notele senzuale care trebuie că se ascundeau sub perdeaua frumos mirositoare a pielii ei, chipul i se Înse ninase. S-a ridicat și i-a luat chitara ușor, parcă făcând-o să plutească pe urmele fumului din Încăpere, a rezemat-o de un scaun, a Întins mâna chemând trupul ei lângă trupul lui, a luat-o În brațe, a sărutat-o pe buze, și nu mai făcuse
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
osos de adolescent, el Însă privea În gol, speriat și vrăjit, ăsta e cuvântul potrivit, vrăjit de gustul sărutului și speriat de ce ar fi fost să urmeze dacă... S-au ridicat fără să-și spună nimic, el i-a luat chitara În mâna stângă, și ținându-se de mână au ieșit În asfințitul de iunie, fără să stingă nici o lumină, fiindcă lumina nu exista În afara lor nicăieri. Mergeau pe străzile desfundate pe care oamenii serioși le pregătiseră pentru ei, pentru viitorul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
României“, și asistase la tot circul, cu balerini Îmbrăcați În costume populare, care dansau „Călușul“ de parcă l-ar fi compus Prokofiev, cu poeții locali care Își declamau producțiile patriotice inepte, cu recitalurile grupurilor de copii care Învățau să cânte la chitară și la vioară În cadrul cercurilor de la Casa Pionierilor etc. Și toți preamăreau unirea de la 1859, care, bineînțeles, prevestise venirea la putere a comuniștilor În frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu; nimic nu se Întâmplase Înainte să răsară ei În istoria modernă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Pe nici unul, a zis În șoaptă, și a Început să plângă ușor, melodios. Pe nici unul. Vreau să se termine odată, avem o viață Înainte. Vreau să fiu fericită, Vasile. — Dar dragostea nu există... Nu mai plânge, lacrimile sunt făcute pentru chitară, nu pentru oameni. — Frumos zis, dar... Hai, ia-mă În brațe... Mi-e frică. Ajută-mă, Vasile, ajută-mă... — Ești cam rândunică, Ionela... Dacă aș ști cum să te ajut, aș ști să fiu bărbat, aș ști să iubesc, aș
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
doar să știu ce-și dorește băiețelul dumneavoastră de șase ani. Sunt curioasă care sunt visele unui copil de șase ani. Poate că vrea să fie aviator. Poate că-i plac tre nulețele electrice. Poate că vrea să cânte la chitară. N-am vrut să vă jignesc în vreun fel. V-am întrebat doar din curiozitate. Dar nu trebuie să-mi răspundeți, dacă nu doriți. Taximetristul se uită la femeia din oglinda retrovizoare, apoi își mută ochii la drum. Trece un
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
dl.Voiosu”,îi răspunse necunoscutul. Nu se poate ! Dl.Voiosu sunt eu”. ”Ba se poate. De fapt sunt dl.primar Voiosu”. Dl.Voiosu,fabricantul de spirtoase realiză faptul că a făcut un salt temporal.De undeva se auzea vocea și chitara lui Pavel Stratan,cântând melodia “Eu beu,puțin câte puțin”... “Deci ajung primar !” cugetă plin de emoție. Celălalt domn Voiosu nu comentă. ”E bine să-ți schimbi mașina !”,îl sfătui cu afabilitate. ”Mâine să vii cu un camion modern și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
numismat. Are toate monedele și bancnotele tranziției. Un ziarist i a trecut pragul casei și a scris un articol intitulat „Muzeul din apartament”. Acum este din nou mândru. Alături de o pianina clasică are și o pianină electronică.Cânta și la chitară. Intre timp soția s-a resemnat. Dar și-a luat revanșa.S-a înnoit... „Ca și Veronica Micle Damele ce le cântați Știu ca să desfunde sticle, Dar înfundă pe bărbați”. (G.Lesnea) “E un secret,ascuns în noi Momentul plin
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
surdină au ascultat acordurile din „The lady in red” de Chris de Burgh.Cina se dovedi romantică. -Un toast,preciză Emil.Ridic pocalul pentru frumusețea ta,pentru splendoarea acestei întâlniri,pentru împlinirea destinului.Cin!... De pe noul disc erau învăluiți de chitarele din „Wonderful Tonight” de E.Clapton.Alinta se strânse la pieptul lui.O sărută tandru pe gât,pe păr,pe frunte,pe năsuc și coborî la buza de jos.Percuția tobelor îi determină să găsească o poziție adecvată îmbrățișării.Inimile
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
decât atunci când zorii trimiteau valuri de ceață... Amintiri, murmură... Amintiri care vin să te bântuie plăcut atunci când ajungi singur la muntele pe care îl considerați, altădată, zâmbitori și creduli, al vostru, amintiri puse pe note și cântate cu frenezie la chitara veche, zgâriată de timpul scurs, pe care o lăsase acum să doarmă stingheră și neglijată într-unul din colțurile camerei. Uneori își spunea că acesta era motivul principal pentru care continua să meargă la munte, posibilitatea de a se refugia
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]